1. Infertilitatea este o boală “democratică”. De vorbă cu Raluca
Bonzi, coordonatoarea Asociaţiei SOS Infertilitatea
Infertilitatea pare să fi fost, până nu demult, un subiect tabu pentru societatea romanească.
Cum poate schimba mentalităţi o organizaţie non-profit precum Asociaţia SOS
Infertilitatea?
Când ne-am început activitatea ca grup de initiaţivă, în 2008, eram şapte femei care ne-am cunoscut
pe net, ne unea lupta pentru a avea un copil şi am fost nevoite să constatăm realitatea contrastată din
România. Pe de o parte, statisticile internaţionale despre infertilitate (căci în Romania nu au existat
vreodată statistici în domeniu) indicau un public uriaş afectat, respectiv cca. 15% din populaţia de
vârstă reproductivă, practic un cuplu tânar din şase are dificultăţi în a obţine o sarcină. Pe de altă
parte, fenomenul social şi medical al infertilităţii nu părea a exista nicicum oficial în România, când
am solicitat Ministerului Sănătăţii, în numele legii privind accesul la informaţiile publice, toate
documentele şi informaţiile pe care această insituţie le deţine despre infertilitatea din România, am
primit finalmente două pdf-uri care conţineau, în contexte generale, cuvântul “infertilitate”; unul
dintre contexte era o fraza de genul “fumatul afectează funcţia reproductivă şi poate conduce la
infertilitate” - nu că n-ar fi adevărat, dar ne aşteptam la ceva semnificativ mai consistent, dată fiind
gravitatea fenomenului. Deci, eram pe un tărâm virgin din punct de vedere instituţional.
În ceea ce priveşte publicul larg şi, oarecum conex, abordarea subiectului în presă, iarăşi a trebuit să
constatăm cu amărăciune că tot ce reţinea atenţia în media era marginalul şi experimentalul, precum
“cazul Adriana Iliescu”. Nu este de mirare deci că în mentalul colectiv infertilitatea este o condiţie
automat feminină (deşi statisticile arată că factorul masculin determină infertilitatea în cuplu în
aceeaşi proporţie cu factorul feminin) şi asimilată cu o vârstă înaintată. La primele articole despre
grupul de iniţiativă în presă am fost trimise în comentarii să ne vedem liniştite de pensia noastră de
septuagenare, deşi media de vârstă în cadrul Asociaţiei SOS Infertilitatea este de 31 de ani. Despre
confuziile recurente dintre infertilitate şi impotenţă nu mai povestim, căci ăsta e un aspect care se
lămureşte de către manualul de anatomie de-a opta şi nu e vina noastră că unii au tras chiulul.
Ideea e că-i greu cu mentatilităţile. Şi cu cele insituţionale şi cu cele ale publicului larg, ale “opiniei

2. publice”. Greu efortul de remodelare, nu se face într-o generaţie. Cu asta suntem de acord. Însă ni s-
a spus adesea la început că suntem idealiste şi naive, că nu o să reuşim să schimbăm nimic - “aţi
uitat că se întâmplă în România?”. Cu asta nu am mai fost de acord. Da, eram la un minus infinit în
materie de “brand awareness”:), dar cauza luptei cu infertilitatea putea fi scoasă din negură, cu
condiţia să muncim şi să nu ne treacă entuziasmul, pe termen lung.
SOS Infertilitatea s-a aflat printre primele initiaţive de blogging civic. În ce fel a influenţat
comunicarea prin intermediul acestui instrument desfăşurarea activităţilor aociaţiei?
Blogul l-am lansat în noiembrie 2008, dându-ne seama că avem nevoie de o platformă vizibilă unde
să ne mediatizăm acţiunile, să atragem sprijin politic şi mediatic. Şi a fost un pariu câştigător.
Target-ul direct este numeros (din păcate!), numărul de vizualizari a crescut în mod semnificativ şi
constant; în timp am adăugat şi un forum, avem de asemenea baze de date pe categorii (voluntari,
medici, politicieni, jurnalişti, ONG), emitem newsletter bilunar şi infoflash-uri punctuale, în funcţie
de evenimente. Credem că ceea ce ne diferenţiează pe nişa online de familie/maternitate este faptul
că noi nu doar informăm/vorbim despre infertilitate, ci şi acţionăm, schimbăm realităţi. De aici şi
unul dintre sloganurile noastre: Mult mai mult decât încă un forum. Implicare şi ACŢIUNE
colectivă, empatie şi SPRIJIN concret! Trebuie să recunoaştem că situaţia comunicaţională pe cele
mai multe dintre site-urile şi forumurile de nişă este cel mai adesea dezolantă, ştiri “people”,
informaţii light, incoerente sau chiar incorecte, discuţiile se transformă în eterne “chat”-uri care
tratează doar colateral subiectul central (infertilitatea), fiind împănate cu emoticoane în exces şi
pupici cu sclipici. Noi nu ne-am dorit (încă) o platformă web de acest tip, ci am impus o comunicare
amicală dar sobră, axată pe subiectul de interes – cu informaţii documentate, răspunsuri oferite la
absolut toate întrebările pertinente, programe serioase şi utile precum sfaturi medicale online oferite
de medici şi embriologi, grupul de suport şi biblioteca SOS Infertilitatea. În concluzie, platforma
web nu doar că a influenţat comunicarea Asociaţiei, ci a fost principalul său motor.
ONG-ul dvs a trecut de la un grup de iniţiativă la o asociaţie care, prin advocacy, a reuşit să
schimbe cadrul legislativ. Care este reţeta de succes al unui ONG fără resurse
materiale?
Da, am început ca grup de iniţiativă iar în 2008 bugetul nostru a fost zero, toate acţiunile au fost
realizate preponderent online iar pentru inevitabilele întâlniri şi deplăsari din viaţa reală membrele
grupului au pus bani din buzunar. În 2009 am avut un buget de cca. 300€ şi, cu ajutorul voluntarilor
noştri jurişti, am reuşit să ne constituim ca ONG, să dobândim personalitate juridică. Deci abia în
2010 am deţinut instrumentele instituţionale pentru a putea primi donaţii, sponsorizări sau
directionări a 2% din impozitul pe venit, astfel încât în 2010 am avut cheltuieli estimate la cca.
1500€. Sumele sunt infime, ştim. Dar sunt dovada că se pot schimba lucrurile şi fără resurse
financiare. Care este cheia? Excelentele resurse umane – suntem o organizaţie de voluntari, dar nu
de amatori. Infertilitatea fiind o boală “democratică”, care nu alege, voluntarele SOS Infertilitatea
au competenţe diverse, în informatică, drept, filologie, comunicare, biologie, ştiinţe politice, finanţe
ş.a. Marele efort este cel de coordonare, de punere în valoare a competenţelor voluntarilor, întrucât
Asociaţia nu are niciun angajat, nici măcar part time, iar coordonarea se face preponderent online,
dat fiind că locuim în oraşe şi chiar ţări diferite. Pe lângă calitatea resurselor umane, a intervenit şi
factorul cantitativ, am muncit constant, 7/7 (mai ales în weekend-uri!). În trei ani nu a existat o
singura zi în care macar una dintre voluntarele din nucleul fondator să nu fi făcut ceva pentru
evoluţia campaniei. Doar cine s-a confruntat cu neputinţa de a avea un copil poate înţelege de unde
ne vin motivaţia, tenacitatea, încăpăţânarea, dorinţa de a schimba lucrurile şi de a obţine ceea ce ne
dorim.
Şi da, în ciuda scepticismului şi chiar ironiei cu care am fost privite iniţial, iată că trei ani mai

3. târziu, la iniţiativa şi cu participarea Asociaţiei SOS Infertilitatea, avem un proiect de lege privind
reproducerea umană asistată medical intrat în circuitul de aprobare legislativă şi un subprogram
pentru fertilizarea în vitro în curs de implementare la Ministerul Sănătăţii. Cuplurile hipofertile vor
beneficia de sprijin şi reglementare în lupta lor pentru a avea unul sau mai mulţi copii.
Cum apreciaţi utilizarea instrumentelor de social media în promovarea cauzelor ONG-ului?
Alimentăm conturile de pe social media zilnic, ne bucură feedback-ul primit, zecile de comentarii şi
încurajări, şi nu neglijăm faptul că astfel putem atrage noi voluntari. Asociaţia SOS Infertilitatea
este activă pe reţelele sociale - Facebook, în principal, şi Twitter, oarecum secundar, sunt pentru noi
instrumente conexe în transmiterea mesajelor. În mod concret, avem peste 3.000 de “friends” pe
Facebook, pe care ii considerăm un public general, colateral, nu ne stresăm contactele nicicum, nu îi
spamăm, nu îi tag-uim, nu le trimitem mesaje private, daca ne citesc măcar din când în când
mesajele publice – e ok, scopul nostru e atins. Dintre aceştia, peste 400 au ales să facă parte din
grupul SOS Infertilitatea pe Facebook, deci îi considerăm un public mai targetat, pentru aceştia
adaptând mesajele în consecinţă. Avem o mediatizare a campaniei în câteva ore, o apariţie la ştirile
de seară, filmată după-amiaza? Nu avem timp să trimitem info flash către contactele din baza de
date, dar avem timp pentru un anunţ pe Facebook. Apoi – link către emisiune pe Facebook, cu
dialogul aferent.
Deci da, folosim şi apreciem social media, însă când dorim să ne adresăm unui politician sau unui
medic sau unui jurnalist, chiar dacă îl avem drept contact pe Facebook, alegem să îi scriem pe e-
mail. ...Aşa merg lucrurile.
Raluca Bonzi este initiatoarea si coordonatoarea Asociatiei SOS Infertilitatea. Raluca are 32 de ani,
a studiat comunicare si stiinte politice si a lucrat in domeniul comunicational pentru societati
internationale în diferite orase din Europa. In prezent, locuieste si lupta cu infertilitatea in Franta,
unde beneficieaza de tratamente medicale 100% gratuite.
Interviu realizat de Simona Barbu, Junior Editor PR Romania.
Copyright PR Romania, toate drepturile rezervate
Link: http://www.pr-romania.ro/articole/ongpr/946-infertilitatea-este-o-boala-democratica-de-
vorba-cu-raluca-bonzi-coordonatoarea-asociatiei-sos-infertilitatea.html