1. Realitatea “bate” ficțiunea
Diversitate....ceva care ne definește, întărește, unește ; acel ceva, care ne face unici, speciali, cât
și creativi, trăindu-ne într-un mod echivoc, - întreținut poate cu umbre ușor palpabile ale
abstractului,- parcursul către acel drum, acel pas al unor oameni, care printr-o simplă decizie, pot
schimba radical întregul fir al decurgerii societății. Simpli copii, adolescenți sau poate chiar
oameni experimentați; cu toții am avut un impact pătrunzător, fulgerător , un cuvânt greu de
spus, dar totodată apăsat, care a schimbat societatea într-o anumită măsură la un moment dat.
Diversitatea, din punctul meu de vedere, constituie acea substanță „hrănitoare”, care dă sens
vieții, care ne scoate din anonimat , îndepărtând astfel monotonia prezentă; este acel element care
realizează diferențe remarcabile, între noi, începând cu deciziile pe care le luăm, gusturile pe
care le avem, religie, vârstă,limbă,dar și naționalitate.
Ce este discriminarea și din ce se naște ea? Este o simplă „percepție”, în mintea multora, care
pornesc de la ideea căutării unității, respingând astfel diversitatea, găsită la tot pasul. Prin
diversitate ne transpunem pe de o parte, într-un spațiu vast, deseori constructiv, însă la polul
opus, în urma acestei lărgiri a orizonturilor, ia naștere discriminarea, adesea întâlnită la acele
persoane cu o viziune opacă, care îsi trăiesc gândurile, ideile, concepțiile, dar și aspirațiile după
anumite tipare prestabilite, greu de schimbat.
Se spune că dacă ești în căutare de varietate trebuie să călătorești, căci, din spusele lui Lev
Tolstoi „Varietatea, farmecul și frumusețea vieții se compun din umbre și lumini”. Dar cum
putem călători, vedea aspectele pozitive, dar totodată de neimaginat, corela noțiuni sau pur și
simplu făcând analogii; în prezența valului de sumbritate, care se năpustește, împrăștiindu-se
printre ultimele fire lucide ale gândirii noastre...?! Se fie oare o ultimă undă, mulată pe
personalitatea noastră, care tinde să se îndrepte către răspunsul categoric al celorlalți sau poate
simplă inconștiență, tratând totul „la cald”? Inconștient, sau nu, de cele mai multe ori, cu toții
suntem protagoniștii multor aspecte, pe care în timp le regretăm, cu toate acestea lăsăm
iremediabil urme în drumul nostru.
Desigur, toți, mai devreme sau mai târziu am fost martorii unor discriminări, fie ele mai
„concentrate” sau dimpotrivă, „mai diluate”, care și-au pus amprenta asupra persoanelor în
cauză. Prin „discriminare” înțelegem „tratamentul defavorabil al unui individ sau al unui grup de
indivizi bazat pe apartenența lor la o anumită "clasă" sau "categorie"”. În altă ordine de idei, se
rezumă la a spune „ Dacă nu ești ca noi, nu exiști”. Cazuri de discriminare au fos , sunt și cel mai

2. probabil vor fi mult timp de acum înainte, ca urmare a voinței noastre perpetue de a nu reflecta
asupra a ceea ce „comitem”, distrugând astfel speranțe, rupând aspirații, năruind idei; ori pur și
simplu reducând ambiția, curajul, dar și determinarea acelor persoane de a evolua.
În continuare, voi porni de la unul dintre cele mai întâlnite cazuri , de care ne lovim irevocabil; o
situație aparent banală, cu toate acestea, fiind inclusă în această largă gamă a discriminărilor.
Foarte des , observăm simpli copii, discriminati, mai mult decât atât, fiind chiar complexati de
faptul că sunt marginalizați de alți tineri, care, din pricina vârstei mai mari, refuză vehement să îi
introducă in „grupul” lor. Poate nu de puține ori, ne regăsim într-un grup, care ia anumite decizii
discriminatoare. Cu toate acestea nu încercăm să-i oprim pentru simplul fapt că nu vrem; ori
poate pentru a nu crea neplăceri sau în cel mai rău caz, pentru a evita o eventuală respingere a
acelui grup. Cum putem îndepărta această problemă, care parcă s-a înrădăcinat printre noi,
remedia această poziție pe treapta societății ori eliminând orice gând rău asupra a ceea ce ne
înconjoară?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările, care ne macină, care, chiar și pentru puțin timp ne
pun pe gânduri ori poate, mai mult decât atât, ne fac să medităm de doua ori inainte de a face un
prim pas către un drum necunoscut, nedrept, unde ne pierdem printre miile de observații lipsite
de coerență, luciditate sau chiar onestitate. Poate, la început, totul pare o simplă poveste, care își
caută necontenit sfârsitul, pierzându-se printre rânduri furate parcă din alt timp ori spațiu; sau
poate că nu, poate că totul depinde doar de noi, interpretând psihologic putem rezuma tot ceea ce
facem ca urmare a gândurilor noastre, a frustrărilor, a nereușitelor ori a simplelor speranțe
neîmplinite încă. Dar oare acesta este prețul, pe care îl cerem celorlalți, nefiind implicați în mod
direct în problemele noastre cotidiene, respingându-i, arătându-le că ori sunt ca noi ori pleacă,
făcându-i să se simtă stânjeniți în urma glumelor, ironiilor ori nelipsitelor noastre insulte?!
Să ne imaginăm o sferă lăuntrică, pătrunzătoare, -dar totodată capabilă de a produce modificări
uluitoare, în parcursul nostru, în realizările, dar și dorințele,aptitudinile sau experiențele noastre,
împărțită în două mari categorii: în prima „încăpere” oameni cu părul șaten, iar în cea de a doua,
persoane cu părul blond; evident, discriminarea fiind punctul central, constituind fundamentul,
pe care sfera se rotește ori își păstrează un oarecare echilibru. Pentru a înțelege mai bine
discriminarea și dedesubturile ascunse ale acesteia, vom pleca de la enunțul categoric „Numai cei
cu părul șaten pot lua parte la acest concurs”. La o simplă privire aruncată fulgerător, probabil
vom constata faptul că nu se vor simți „date la o parte” nici persoanele care nu au intenția de a se
alătura concursului și cu atat mai puțin persoanele care îndeplinesc această condiție, ci cu totul
deranjate, încercând să caute dreptate într-un „vag pierdut” vor fi, în cazul de față, cele a căror
culoare a părului o constituie blondul. O situație aparent lipsită de originalitate, neluată în seamă
pentru simplul fapt al „obișnuinței” ori poate din cauza minții noastre, în care se dă o adevărată
luptă, fără precedent între alte dificultăți, -care realizează anumite presiuni asupra noastră- ,
considerate mult mai importante , decât o simplă participare la un concurs. Da, cu siguranță vor
fi mulți , aceia, care vor spune „Regulile, sunt reguli”; însă, ele, regulile, sunt date de noi , fără a

3. gândi rațional și echilibrat atunci când punem anumite condiții dure, pe care le dorim și
respectate. Odată cu rotirea acestei sfere la 180 de grade , realizăm surprinzător sau nu, că de
această dată persoanele ale căror păr are culoarea șaten se se simt nedreptățite , pentru simplul
fapt că nu se suprapun cu cerințele impuse.
Așadar,nu uita: SOLUȚIA se află în mâinile tale! Totul pleacă din fiecare element mărunt,
căpătând proporții delimitate de o usoară undă trepidândă. TOTUL se obține din NIMIC, iar
totodată din NIMIC obții TOTUL!
Cu siguranță în acest demers, te vei regăsi, într-un anumit moment în situația unui om
nedreptățit, din anumite puncte de vedere; iar pentru a evita , pe cât posibil nedreptatea, în forme
mai pronunțate-discriminarea, trebuie în primul rând, să fim corecți și transparenți cu noi însine,
să avem o gândire lucidă , iar de fiecare dată, când luăm o decizie , să ne punem măcar pentru
câteva momente în postura acelor oameni, care trebuie să ne îndeplinească cerințele. Spune
„DA” diversității, alătură-te oamenilor diferiți ție și nu de puține ori, vei observa, poate ușor
uimit ,câte aspecte ai de învățat de la niște oameni simpli, care din pacate, de cele mai multe ori
sunt marginalizați, pentru simplul fapt că „Nu sunt ca noi”. Și ..NU UITA: „Nu există diversitate
fără identitate, după cum nu există identitate fără diferenţe...”