1. TE AFLI AICI: ACASA / PSIHOLOGIE PRACTICA
Cele 7 etape ale doliului (doliu fizic, social,
profesional)
IULIE 2, 2015 BY DEZVOLTARE PERSONALA - MIHAELA LEAVE A COMMENT
Travaliul de doliu este posibil nu doar la nivelul pierderii unui apropiat, ci el este
transpozabil atat in domeniul sentimental, cand intervine o ruptura, cat si in
cel profesional, cand ajungem la finalul unui contract sau cand are loc o concediere.
Aceste 7 etape de doliu sunt liniare, chiar daca este posibil sa mai revenim la
unele dintre ele, in scopul de a „intoarce pagina”.
Etapa 1 – Socul: Este o faza scurta. Anuntul unei rupturi conduce la o constatare,
vestea lasand persoana fara nicio emotie aparenta. Termenul de sideratie
este convenabil pentru a califica reactia persoanei fata de informatia
transmisa. Exemple: „Te parasesc, s-a terminat.” sau „Sunteti concediat.”
Etapa 2 – Negarea: Este refuzul de a crede informatia. Deseori, sunt utilizate
argumente si contestari. Respingerea informatiei lasa loc unei discutii interioare si/sau
exterioare. Nu trebuie totusi sa credem ca, daca aceasta perioada este scurta, ea nu
este importanta. Unele persoane se inchid in aceasta stare de negare, de refugiu (a tine
camera disparutului intacta, a continua sa puna farfuria acestuia la masa etc).
Exemplu „Nu este adevarat, este imposibil…”.
Etapa 3 – Furia si negocierea: Este vorba de o confruntare cu faptele, confruntare
care conduce la o atitudine de revolta, intoarsa spre sine si spre ceilalti.
2. De asemenea, aceasta faza poate sa ia o turnura magico-religioasa. Persoana promite
unei „entitati invizibile” sa nu mai faca cutare lucru, daca situatia originara ar putea
reveni. Intensitatile pot fi variabile in functie de maturitatea afectiva a persoanei.
Persoana isi alimenteaza gandurile cu puternice contradictii. Aceasta poate sa intre in
cel mai mare mutism. Pulsiuni de razbunare pot sa o indemne sa aiba comportamente
pe care ea insasi nu le intelege. De fapt, persoana este confruntata cu imposibilitatea
revenirii la situatia initiala.
Ea trebuie sa traiasca procesul de doliu si sa treaca prin numeroase emotii: reprosuri,
remuscari, resentimente, dezgust, repulsie, seductie si agresiune. Exemplu: „Este din
vina lor, nu au facut nimic prentru mine.”
Etapa 4 – Tristetea: Este o stare de disperare. Exemplu: „Nu-i corect, de ce mi-a facut
asta, ce se va intampla cu mine?”.
Etapa 5 – Resemnarea: Este abandonul acestei lupte in cursul careia persoana
incepe sa aiba sentimentul ca a incercat tot. Nu are nici o viziune a ceea ce poate face
si actioneaza conform imprejurarilor. Aceasta resemnare poate, de altfel, sa se
compuna din respingere. Exemplu: „Asta-i viata. Asa a vrut Dumnezeu.”
Etapa 6 – Acceptarea: In aceasta etapa, persoana accepta pierderea (fiintei iubite sau
a locului de munca). Acceptand-o, ea este capabila sa puna deoparte momentele bune
si rele. Aceasta incepe sa aiba mai multa incredere in sine, se simte mai bine si viitorul
nu mai pare atat de sumbru ca inainte. Exemplu: „Ma mai gandesc cateodata, dar trec
peste.”
Etapa 7 – Reconstruirea: Doar acceptarea nu este suficienta. Procesul de doliu
implica si o reconstruire progresiva. Persoana in doliu trebuie sa inceapa la un moment
dat un proces de reorganizare pentru a raspunde obligatiilor legate de viata in
societate.
A se reconstrui inseamna a se cunoaste mai bine, a-si descoperi resursele personale
si constientizarea existentei proprii. Acest demers dezvolta increderea in
sine. Sentimentul de vulnerabilitate da loc unei noi energii, iar credinciosului practicant ii
da o mai mare incredere in Dumnezeu.
In concluzie, procesul de doliu este un proces de evolutie personala. Nu exista un
singur mod de a trai doliul. Fiecare caz de doliu este particular in functie de legaturile
care ne unesc cu persoana pierduta, de importanta lucrului pierdut sau in functie de
personalitatea noastra si de istoria proprie. Unii specialisti considera ca nu devenim
adulti decat dupa ce am pierdut pe cineva (ceva) drag.
3. Magia recuno tin eiș ț
Oamenii care şi-au dezvoltat un simţ puternic al recunoştinţei nu sunt neapărat în topul
celor mai bogaţi sau mai faimoşi, dar e adevărat că au via a pe care i-o doresc i se simtț ș ș
binecuvânta i.ț Parcă norocul îi înso e te pretutindeni i toate li se întâmplă în favoareaț ș ș
lor. Ace ti oameni au o aură specială. Radiază de fericire.ș
i cum spuneam, ei nu fac parte din categoria VIP-urilor. Pur şi simplu, au învăţatȘ să
recunoască şi să aprecieze partea pozitivă a oricărei situaţii din viaţa lor.
Observa iile cercetătorilor au scos în eviden ă următorul aspect: oamenii careț ț
obi nuiesc să apreciezeș puterea momentului prezent i micile daruri pe care via aș ț
le face sunt mai ferici i i mai longevivi decât persoanele ve nic în căutarea unorț ș ș
situa iiț mai bune. Mul umirea i recuno tin a pentruț ș ș ț ceea ce este acum nu duc la
plafonare, a a cum poate avem senza ia. Este vorba mai mult despre a trăi clipa de fa ă,ș ț ț
nu ce a fost, nu ce va fi.
4. Când vorbim despre magia recuno tin ei, nu putem să nu amintim despre energia cuș ț
care gândurile iș emo iileț sunt încărcate. Chiar credeai că ele sunt lipsite de
con inut?ț Gândurile au substan ă,ț inteligen ă i un anume magnetism.ț ș Ele
atrag implacabil gânduri i emo ii de aceea i natură, iar această acumulare de energieș ț ș
are o putere enormă – pozitivă sau negativă. La rândul ei, energia acumulată atrage
lucruri, evenimente i oameni care vibrează pe frecven e asemănătoare. Nimic nu apareș ț
în via a noastră întâmplător. Via a nu ni se întâmplă pur i simplu, ea ne răspunde.ț ț ș
Recuno tin a este una dintre cele mai puternice emo ii pozitive care atrage ca unș ț ț
magnet trăiri precum iubirea, mul umirea, generozitatea, răbdarea, compasiunea… Iarț
când emitem energii atât de înalte, recep ionăm automat vibra ii la fel de pozitive. Nuț ț
mai e cazul să precizez ce se petrece cu noi i în jurul nostru atunci când suntem plini deș
furie, invidie, gelozie, nemul umire, ură, griji, egoism etc.ț
Gândul are putere creatoare i magnetismș
În privinţa gândului, nu trebuie să uităm niciodată că el are putere creatoare pe toate
planurile, inclusiv în planul fizic. Învăţătura orientală spune despre gând că produce un
turbion (se deplasează în spirală), care atrage din Univers tot ce este necesar pentru ca
acel gând să se materializeze. Ştiinţa admite că turbionul (vortexul sau spirala) stă la
baza materiei.
Ce te costă să fii recunoscător pentru ce ai în via a ta? Dacă stai i te gânde ti mai bine,ț ș ș
realizezi că e ti deja bogat. Lucrurile pe care te-ai obi nuit să le folose ti zi de zi sunt unș ș ș
lux pentru mul i oameni. Serviciile de care beneficiezi, confortul de acasă sau de laț
serviciu, faptul că ai un acoperi deasupra capului, un pat unde să dormi i ce săș ș
mănânci, toate acestea sunt motive pentru care ar trebui să te sim i binecuvântat. Existăț
atâ ia oameni care nu au parte de ele. Dacă ai impresia că i se cuvin i că vor fi acoloț ț ș
5. întotdeauna, mai gânde te-te o dată. Nu a tepta să ajungi în situa ia să pierziș ș ț
ceva pentru a-i aprecia cu adevărat valoarea, fie că e vorba de sănătate, persoane
dragi sau lucruri de care te folose ti i î i sunt necesare.ș ș ț
Pentru practica recunoştinţei nu ai nevoie decât să faci câţiva paşi sinceri şi simpli:
1. Înva ă să te relaxezi i să dai drumul lucrurilor de care te agă iț ș ț
Ţi s-a întâmplat să treci printr-o situaţie frustrantă şi apoi să simţi că nu poţi renunţa la
sentimentul de furie? Este normal să fim supăraţi când ceva iese prost, dar în loc să ne
focalizăm pe ce n-a mers, mai bine ridicăm fruntea şi refacem planul astfel încât să
funcţioneze. În momente dificile este constructiv să ne amintim motivele pentru care
putem fi recunoscători. Sentimentul de agă are emo ională creează blocaje la nivelț ț
energetic i apoi i fizic. Cum spun americanii: „Let it go…”ș ș Via a e în continuăț
curgere. Curgi odată cu ea. Nu îi opune rezisten ă pentru că dai na tere laț ș
ata amente inutile i la suferin ă. Înva ă să iube ti ceea ce este acum i dă drumulș ș ț ț ș ș
trecutului. Eliberează-te de tot ce nu- i face bine, dorindu- i să faci aceasta.ț ț
2. Trăieşte fiecare zi în parte
Când simţi că zilele trec pe lângă tine în viteză şi fără sens, opreşte ritmul şi fă ceva ce-ţi
place cu adevărat, oricât de neînsemnat ar părea. Fă linişte în gânduri şi fii tu cu tine
însuţi. Dacă la început e mai dificil, odată cu practica devine din ce în ce mai natural iș
mai u or. Admiră culoarea cerului, frunzele ruginii, respiră profund, gândeşte-te ceș
6. mult înseamnă simplul fapt că EŞTI! Nu po i fi decât în momentul prezent. Restul suntț
proiec ii ale min ii. Iar dacă î i rezervi câteva momente să- i planifici viitorul, asigură-teț ț ț ț
că î i stabile ti obiective care să- i aducă satisfac ie i fericire.ț ș ț ț ș
3. Acordă aten ie i lucrurilor mărunteț ș
Viaţa nu este făcută doar din proiecte mari, muncă, îndatoriri, familie ş.a.m.d. Cât de
simplu este să te bucuri dimineaţa de un răsărit de soare? Şi totuşi atât de frumos… Cât
de simplu este să urmăreşti zborul lin al unei păsări? Şi totuşi atât de liniştitor… Viaţa
este ACUM. Timpul este făcut din „acum” i „aici”. Iar ce facem acum şi aici neș
construie te viitorul. Poate sună a cli eu, dar când pui în practică obiceiul recuno tin eiș ș ș ț
pentru lucrurile mărunte, via a capătă culori cu totul noi i se transformă în mod magic.ț ș
Î i vorbe te cineva care înva ă să mul umească zi de zi pentru tot, cineva care simte déjàț ș ț ț
magia recuno tin eiș ț …
4. Fii prezent în ceea ce faci
Urmăreşte să ieşi de pe pilot automat şi să devii cât mai prezent în fiecare acţiune pe
care o întreprinzi ‒ când eşti la masă, gustă cu adevărat acea mâncare, nu te gândi la
ziua de mâine; când eşti la muncă, încearcă pe cât posibil să faci cu drag ce ai de făcut
(dacă nu se poate, schimbă jobul); când eşti în parc la plimbare, admiră peisajul,
priveşte oamenii, respiră aerul curat, ascultă ciripitul păsărilor şi fii atent şi în interiorul
tău… Fii prezent!Face parte din jocul recuno tin ei i transformă calitativ orice faci.ș ț ș
Obi nuie te-te să fii atent cât de prezent e ti când bei apă, mergi, dansezi, scrii, cite tiș ș ș ș
sau pur i simplu când te relaxezi. Practica observa iei în sine te aduce în clipa de acum.ș ț
Iar prin acest lucru transmi i la nivel energetic vibra ia recuno tin ei de A FI. Universulț ț ș ț
î i răspunde mereuț cu aceea i recuno tin ăș ș ț .
5. ine un jurnal al motivelor de apreciereȚ
Scrie zilnic sau cât mai des cu putinţă toate
motivele pentru care po i fi recunoscător. Fiecare dintre noi avem astfel de motive.ț
Petrecând chiar şi o mică parte din timp scriind despre starea ta de bucurie te vei
încărca cu energie pozitivă, iar Universul î i va da i mai multe motive de recuno tin ă.ț ș ș ț
Dacă nu reu e ti să ii un astfel de jurnal în scris, fă un inventar mental ori de câte oriș ș ț
7. desfă ori activită i care nu necesită concentrare intelectuală. Poate vei sim i să-ș ț ț
iț începi ziua mul umind pentru toate binecuvântările din via a ta. Sau poate î i va veniț ț ț
mai u or seara înainte de culcare. Sfatul meu este să- i aminte ti totu i i în timpul zileiș ț ș ș ș
să mul ume ti pentru ceea ce ai i să trăie ti sentimentul deț ș ș ș bucurie asociat motivelor
de recuno tin ă.ș ț
Noi nu atragem ceea ce vrem, ci ceea ce suntem
Personal, consider că dezvoltarea unei atitudini sincere de recunoştinţă este cheia către
o viaţă interioară bogată, împlinită şi fericită. Iar ce este în interior este şi în
exterior. Noi nu atragem ceea ce vrem, ci ceea ce suntem. Iar dacă ceea ce
suntem corespunde cu inten iile noastre, atunci atragem i ce ne dorim. Ori de câte oriț ș
mul umesc din inimă pentru ceva, alte lucruri bune mi se întâmplă în următoareaț
perioadă de timp. De fapt, nu e o întâmplare… Nu contează pentru ce mă bucur – pentru
că ascult o melodie care îmi place în mod deosebit, pentru că prind autobuzul fix când
am nevoie, pentru că realizez cât de norocoasă sunt să am în via a mea oameni atât deț
frumo i la suflet, sau pentru că am găsit genul de blugi pe care mi-i doream… Uneori,ș
îmi simt corpul inundat de recuno tin ă i bucurie fără să mă gândesc la ceva anume. iș ț ș Ș
trăiesc starea, pur i simplu… secunde, minute, ore, zile întregi…ș
Îmi dau seama că uneori chiar noi suntem cei care punem piedici în manifestarea
propriilor dorin e, prin nerăbdare, prin faptul că sim im nevoia să controlăm situa iaț ț ț
(să o împingem mereu de la spate ca să iasă cum ne dorim) i pentru că uităm să fimș
ferici i pur i simplu. Dar tocmai pentru asta suntem acum, aici. Ca să evoluăm. Ca săț ș
învă ăm.ț
i exact asta se petrece cu noi…Ș
Poţi fi fericit. Dacă vrei.
Ai toate resursele necesare. Eşti liber. Să alegi, să poţi, să vrei. Ceea ce numeşti
acum „limite” sunt alegerile pe care le-ai făcut în trecut. Ceea ce numeşti „potenţial”
sunt alegeri pe care le poţi face acum. Depinde ce vrei mai mult. Căi există întotdeauna.
Şi scuze. Depinde cât de mult îţi doreşti ceea ce vrei.
Dacă nu e ceva pentru care merită să produci o transformare în viaţa ta, nu
o face. Dacă ceea ce îţi doreşti nu reprezintă în sine un ideal vital pentru tine, nu merită
efortul. Dar dacă este, îţi eşti dator să încerci. Fă-o pentru tine. Nu ca să-ţi faci mândri
părinţii, nu ca să ţii piept celor care ţi-au spus că nu vei putea, nu pentru imaginea ta în
8. ochii celorlalţi. Fă-o pentru că ai ajuns la concluzia că nu vrei să mergi înainte fără. Fă-o
pentru că îţi doreşti mai mult de la viaţă. Şi poţi mai mult.
Dacă ai gustat ceva diferit şi te îmbracă aşa cum simţi nevoia, nu vei mai fi
la fel.Vei şti că se poate mai mult.
Şi este natural să evoluăm. Statul pe loc stinge lumina din oameni puţin câte puţin.
Se poate să vrei iar şi iar exact ceea ce ai. Şi este frumos. Asta înseamnă că ceea ce
ai devine tot mai bun. Iar tu îl apreciezi tot mai mult. Este natural să rămâi când poţi
construi. Când trăieşti în acord cu valorile tale personale. Ce este autentic nu se
demodează niciodată.
Important este să fii sincer cu tine însuţi. Să priveşti adevărul în faţă şi să cauţi soluţii.
Să iei decizii noi dacă cele vechi nu te mai reprezintă. Eşti puternic şi ai toate resursele
necesare. Căi există întotdeauna. Şi pentru tine, şi pentru ceilalţi. La fel,
există şi scuze. Şi pentru tine, şi pentru ceilalţi. Depinde cât de mult curaj ai să fii
fericit. Şi cât multă încredere ai că tot ce se întâmplă în viaţa ta este pentru binele tău
mai înalt şi te ajută să creşti.
Cu foarte puţine excepţii (incapacităţi fizice sau alte cazuri extreme) nu pot nu există.
Şi ar fi foarte sănătos de acceptat şi de recunoscut asta. Înseamnă să-ţi asumi
responsabilitatea înainte să o cedezi altei persoane sau altei circumstanţe de viaţă.
Există alegeri pe care le facem. Obiceiuri. Rutine. Frici. Ataşament. Dar nu există „nu
pot”. Iar obiceiurile sunt bune atât timp cât te ajută să te dezvolţi mai mult.
În ziua când înţelegi că tu eşti responsabil pentru împlinirea şi dezvoltarea ta ca om, te
eliberezi. Şi începi să trăieşti în acord cu cele mai importante valori personale. Să fii la
locul potrivit. Cu oamenii potriviţi.
Poţi fi fericit. Dacă vrei.
Reguli pentru a fi Om…
9. 1. Vei primi un trup. Poate să îţi placă sau îl poţi detesta, însă va fi al tău pentru întreaga
călătorie pe care o faci pe Pământ de această dată. Cum îl tratezi depinde numai de tine.
2. În fiecare zi vei primi o lecţie pentru că eşti înscris la cursul full time numit VIAŢĂ. Poate să
îţi placă lecţia sau să o consideri irelevantă ori prostească, dar în fiecare zi o lecţie va apărea într-
o formă oarecare. Ai zilnic ocazia să înveţi din aceste lecţii. Ele se vor repeta regulat, până când
experien a necesară ie va fi pe deplin asimilată.ț ț
3. Nu există greşeli; există numai lecţii. Creşterea este un proces de încercare şi eroare – se
numeşte experimentare. Experimentele eşuate sunt la fel de mult parte din proces ca şi cele care
la un moment dat
reuşesc.
4. Deseori o lecţie învăţată va apărea din nou ca recapitulare. Ea poate fi deghizată faţă de forma
originală în care a fost învăţată tocmai pentru a te testa dacă ai învăţat bine.
5. Învăţarea lecţiilor nu se termină. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţii. Dacă
mai trăieşti înseamnă că mai ai lecţii de învăţat. Câinii bătrâni poate că nu mai învaţă trucuri
noi, dar oamenii
bătrâni cu siguranţă mai pot învăţa lucruri noi.
6. Nu există un loc mai bun decât AICI. Când noţiunea ta despre ACOLO a devenit un AICI vei
obţine imediat un alt ACOLO care, din nou, va arăta mai bine decât AICI.
7. Ceilalţi nu sunt decât nişte oglinzi pentru tine. Nu poţi să iubeşti sau să urăşti ceva la o altă
persoană fără ca acel aspect să fie o parte din tine pe care o iubeşti sau o urăşti. Din nou iată o
ocazie să mai
înveţi încă o lecţie.
8. Ce faci cu viaţa ta este pe deplin decizia ta. Ai toate uneltele şi resursele să o modelezi aşa cum
vrei. Alegerea este a ta. Alegerea este o recapitulare a lecţiilor pe care le-ai primit zilnic.
10. 9. Ai deja toate răspunsurile. Răspunsurile la toate întrebările vieţii sunt deja în tine, tot ceea ce
trebuie să faci este să te uiţi înăuntru, să asculţi şi să ai încredere. A te ruga înseamnă să ceri
răspunsuri, a medita înseamnă să le asculţi.
CEL MAI PROBABIL VEI UITA TOATE ACESTE REGULI.
NU TE DESCURAJA!
VIATA VA AVEA GRIJA SA TI LE REAMINTEASCA DE FIECARE DATA!
RENUNTAREA LA ASTREPTARI
Indiferent de cat de mult ne-ar iubi, oamenii ne vor dezamagi
intotdeauna atata timp cat vom avea pretentia ca ei sa faca ceea ce ne
dorim noi sa faca sau sa urmeze calea pe care noi ne dorim ca acestia sa
o urmeze.Pentru pacea inimii noastre si pentru armonia vietii noastre,
11. este necesar sa intelegem ca fiecare dintre noi ne avem propriile lectii de
invatat.
Aceste lectii nu sunt aceleasi pentru toata lumea si, totodata, nu exista
doar un singur mod sau o singura cale de a le invata.
Fiecare dintre noi este necesar sa aiba libertatea de a-si urma propria cale,
pentru ca acea cale ne ofera semnele si experientele cele mai potrivite pentru
fiecare dintre noi. Nu toti rezonam cu acelasi lucru si nu pentru toti sunt
valabile toate caile. Si mai ales, devenim pregatiti pentru a ne accepta
propriile lectii, la momente foarte diferite, in contexte diferite. Acest lucru nu
este de condamnat, ci doar de respectat si de inteles.
A pune pe umerii celorlalti propriile noastre asteptari, este drumul sigur
spre propria noastra suferinta. Este timpul sa facem pace cu alegerile
celorlalti si sa avem increderea ca pentru fiecare dintre noi va veni momentul
cel mai potrivit pentru a ne invata, sau mai bine zis, pentru a ne reaminti
lectiile pe care le avem de reamintit.
Uneori este foarte dureros sa privesti cum ceilalti merg pe o cale pe care noi
nu o intelegem sau cu care nu suntem de acord. Ne simtim de multe ori
nedreptatiti, tradati sau abandonati. Insa acesta este modul mintii noastre
egotice de a ne tine in iluzie si in separare. Pe Cei Care Suntem cu Adevarat,
nimic nu ne poate dezamagi, trada sau abandona, pentru ca acolo nu exista
durere, dualitate sau nedreptate.
12. De fiecare data cand ne doare, durerea este resimtita de fapt de cel care
poate resimti durerea, acea imagine falsa a ceea ce credem ca suntem, si
nu a Ceea Ce Suntem De Fapt.
A renunta la asteptari cu privire la ce ar trebui sa faca sau sa nu faca ceilalti
pentru noi, oferindu-le tuturor libertatea de a-si urma propria cale, chiar daca
aceasta este foarte diferita de a noastra, este un mare act de pace interioara,
de eliberare atat a noastra, cat si a celuilalt. Faptul ca ceilalti urmeaza un
drum diferit nu trebuie sa reprezinte o cale de separare, ci din contra, o
oportunitate de a cunoaste si de a trai cu adevarat iubirea neconditionata.
Cand nu vom mai avea pretentii ca ceilalti sa faca ce vrem noi sa faca si
cand nu ne vom mai razvrati impotriva alegerilor celorlalti, cautand in
schimb sa-i intelegem si sa le fim aproape indiferent de calea pe care o
urmeaza, vom simti o profunda transformare in interiorul inimilor
noastre.
Vom simti o usurare deplina. O libertate profunda si poate chiar o putere
interioara de nedescris. Si nu vorbesc acum despre puterea aceea egotica care
cauta atentie si recunoastere, ci o putere divina, care intelege ceea ce este
dincolo de aparente. Care este in pace cu tot si cu toate. Care nu pretinde,
pentru ca stie ca nu este nimic de pretins. Care nu impune, pentru ca stie ca
impunerea nu este o cale a eliberarii. Care nu asteapta nimic de la nimeni, dar
care ofera totul. In acel spatiu suntem Acasa. In acel spatiu ne reamintim
Cine Suntem cu Adevarat. Acolo, nu exista asteptari, nedreptate, tradare sau
greseala.
13. Cand vom ajunge sa vedem in fiecare experienta doar ceea ce trebuie sa fie
pentru invatarea lectiilor si pentru eliberarea de sub capcana ego-ului, vom
cunoaste o pace deplina, o pace care vine din eliberarea de asteptari, de
resentimente, de razvratire si de tot ceea ce noi nu suntem, lasand loc ca Ceea
Ce Suntem cu Adevarat sa rasara si sa straluceasca prin intermediul nostru.
In renuntarea la ceea ce am astepta
ca celalalt sa faca pentru noi, vom descoperi o bucurie cu adevarat
autentica ce vine din interior, revarsand asupra noastra Gratia si
Intelepciunea Divina.
Este pur si simplu sublim sa traiesti in acel spatiu. Spre acesta suntem
chemati in fiecare moment. Aceasta Iubire Deplina ne cheama sa o
cunoastem in fiecare clipa. Aceasta eliberare ne face cunostinta cu Cine
Suntem de Fapt.
Toate acestea le putem trai cu totii, insa asteptarile, resentimentele, dusmania,
manipularea, nu au ce cauta intr-un astfel de loc. In loc sa ne apropie de
aceasta traire, ele mai mult ne departeaza.
14. E momentul sa dam drumul tuturor aspectelor ce ne indeparteaza de Adevarul
Fiintei Noastre Adevarate.
Vinovatia – Bariera in calea iertarii si a iubirii
0
BY DENISA ON 17/07/2015SPIRITUALITATE
”Oamenii care nu pot să-i ierte pe alţii şi care păstrează în inimă resentimente sunt
oameni care nu au învăţat să se ierte pe ei înşişi”,
spune dr. Dr. Robert Anthony – în lucrarea Secretul Succesului – Încrederea
totală în tine.
Îmi sună atât de cunoscut! Mulţi oameni din jurul meu îşi petrec bună parte din
prezent dezgropând trecutul, manifestând o predilecţie bolnăvicioasă pentru
”lucrurile urâte” şi ”oamenii ticăloşi/nerecunoscători/cruzi/indiferenţi etc.” care le-
au jalonat, cred ei, trecutul. Derulează filmul evenimentelor, încă o dată şi încă o
dată, plictisindu-şi, în cele din urmă, chiar şi cel mai răbdător auditoriu şi
reîncărcându-se ei înşişi negativ încă o dată şi încă o dată. Şi sfârşind invariabil cu:
”De ce, Doamne, am avut parte de atâta suferinţă în viaţa asta?!”.
Spune-le, o dată şi încă o dată, că Dumnezeu nu are nici o implicare, că El îi
aşteaptă să ierte şi să uite şi să se ierte şi să meargă mai departe şi… te vor trece pe
răbojul celor ”indiferenţi/cruzi”, cărora ”nu le pasă” de suferinţa lor. Ai putea să le
mai spui că nu fac decât să se pedepsească singuri, răscolind cu atâta încrâncenare
15. trecutul şi reîmprospătând suferinţa asociată, iar nevoia de se pedepsi este dovada
că se simt ei înşişi vinovaţi.
VINOVĂŢIA ÎNTOTDEAUNA ADUCE CU SINE PEDEAPSA
Iar pedeapsa poate îmbracă multe forme: revoltă, ranchiună, depresie, sentimente
de neadaptare, lipsa încrederii în forţele proprii, stimă de sine scăzută, o serie
întreagă de tulburări fizice şi neputinţa de a ne iubi pe noi înşine şi pe ceilalţi.
”Oamenii care nu pot să-i ierte pe alţii şi care păstrează în inimă resentimente sunt
oameni copleşiţi de vinovăţie”.
Ai văzut cum împletesc ei, la un moment dat, povestea suferinţelor provocate de
ceilalţi cu involuntare, poate, accese de sinceritate: ”Ce i-am spus/făcut/reproşat
atunci, n-am să-mi iert cât voi trăi!”.
Nu iartă şi nu se iartă. Or, dr. Robert Anthony exact asta îşi propune: să ne dezbare
de obsesia vinovă iei, să ne descleşteze braţele din jurul acestei închipuite pietre deț
hotar. Să ne înveţe să ne asumăm, să asimilăm, să învăţăm şi să mergem mai
departe.
”Greşelile trebuie tratate asemeni unui fir de praf care îţi intră în ochi. După
ce identifici problema, nu trebuie să te condamni şi să te simţi vinovat din
cauza lor. Pur şi simplu, te eliberezi de ele. Cu cât faci asta mai repede, cu atât
16. mai repede vei scăpa de suferinţa pe care ţi-o provoacă. Doar atunci vei putea
să ai o viaţă plină de creativitate, să-ţi consolidezi încrederea în tine însuţi şi
să-ţi exprimi potenţialul nelimitat.” (Dr. Robert Anthony)
CE NE ÎNVAŢĂ TRECUTUL
Reversul medaliei: a nu învăţa nimic din greşelile noastre este la fel de
autodistructiv ca a nu ne ierta pentru greşelile noastre. Dacă alimentăm vinovă ia,ț
nelăsându-l să treacă (”Nu am să-mi iert cât voi trăi!”) nu înseamnă că învăţăm din
trecut. A învăţa presupune a recunoaşte greşelile, a lua hotărârea de a nu le
repeta şi a o pune în practică atât cât ne permite nivelul de conştiinţă la care ne
aflăm.
Altminteri, irosim timp şi energie preţioasă biciuindu-te mental cu sentimente de
vinovăţie, ruşine, stimă de sine scăzută. Dovadă că nu am învăţat lecţia. Ne
învârtim în cerc, mânaţi de emoţii negative care nu fac decât să ne împiedice să ne
schimbăm situaţia prezentă, pentru că atenţia noastră este focalizată asupra
trecutului. Or, este o lege imuabilă: nu putem trăi în trecut şi să funcţionăm în mod
creativ în prezent. Pur şi simplu…
”Mintea noastră nu poate să se descurce cu două realităţi în acelaşi timp.
Viaţa noastră reflectă obiectul atenţiei noastre dominante. Dacă ne
concentrăm atenţia asupra a ceea ce am spus, am făcut sau ar fi trebuit să
spunem ori să facem, prezentul va fi unul plin de frustrare, confuzie şi
anxietate”.
Cine acceptă să trăiască astfel acceptă să plătească un preţ total disproporţionat
pentru propriile greşeli. Nu este mult mai înţelept să ne iertăm pe noi înşine şi să
mergem înainte?
EXERCIŢIU PRACTIC: JURNALUL VINOVĂŢIEI
Teoria ca teoria, dar practica ne omoară? Intuind parcă o asfel de reacţie ”fifty-fifty
revoltă şi umor”, dr. Anthony oferă şi necesarul exerciţiu practic: un jurnal al
vinovăţiei ţinut pe durata a 21 de zile. Ce avem de făcut? Să observăm cum
acţionăm şi să notăm toate detaliile:
de fiecare dată când noi am încercat să facem pe altcineva să se simtă
vinovat
de fiecare dată când cineva a încercat să ne facă pe noi să ne simţim
vinovaţi
de fiecare dată când noi înşine am încercat să ne inducem sentimente de
vinovăţie.
Procedând astfel, vom conştientiza la modul acut cât de mult timp ne consumă
vinovă ia – ne asigură autorul. Şi acum, că am aflat?ț
17. IEŞI DIN JOC ACUM!
”De fiecare dată când încercaţi să vă faceţi pe voi înşivă sau pe altcineva să se
simtă vinovat, opriţi-vă imediat şi efectuaţi corecţiile necesare. Vă veţi
dezobişnui să învinovăţiţi şi în scurt timp veţi renunţa cu totul la acest joc. De
fiecare dată când sesizaţi că cineva încearcă să vă facă să vă simţiţi vinovaţi,
spuneţi-i că jocul la care a recurs nu mai este eficient.”
La început n-o să creadă – manipulează de prea multă vreme folosind vinovăţia.
Însă, când îşi va da seama că a rămas singur pe teren, îl va părăsi şi va pune singur
lacătul pe poartă.
Acceptă-te, iubeşte-te! Ai pe tine semnătura lui Dumnezeu şi
eşti deosebit, unic!
Posted on 8 iulie 2015by Solarris
18. Dacă te accepţi pe tine, începi să
accepţi totul. Dacă te respingi, respingi universul; dacă te respingi, respingi existenţa.
Dacă te accepţi, accepţi existenţa; atunci nu mai ai nimic de făcut decât să te bucuri, să
sărbătoreşti. Atunci nu te ai plângi de nimic, nu mai pizmuieşti pe nimeni, te
simţi recunoscător. Atunci viaţa e bună şi moartea e bună, atunci bucuria e bună şi
tristeţea e bună, atunci e bine să fii cu persoana iubită şi e bine să fii şi singur. Atunci tot
ce se întâmplă e bine, pentru că se întâmplă din întreg.
Dar de secole întregi omul este condiţionat să nu se accepte. Toate culturile din lume
otrăvesc mintea omului, pentru că toate se bazează pe o singură idee: ideea de
îmbunătăţire, de perfecţionare. Ele toate creează în om o stare de nelinişte – o stare de
tensiune între ceea ce este omul şi ceea ce ar trebui să fie. Orice „ar trebui” creează
nelinişte. Dacă există un ideal care trebuie înfăptuit, cum să fii în largul tău? Cum să te
simţi acasă? Nu poţi trăi nimic total, pentru că mintea se gândeşte la viitor. Iar acel
viitor nu vine, nu poate să vină, pentru ea însăşi natură dorinţei îl face imposibil – când
vine, îţi imaginezi alte lucruri, îţi doreşti alte lucruri. Întotdeauna îţi imaginezi o stare de
lucruri mai bună şi astfel eşti veşnic neliniştit, încordat, îngrijorat. Aşa trăieşte omenirea
de secole întregi.
Omul deşteptat este cel care a scăpat din capcana societăţii, care a înţeles că
ideea de îmbunătăţire este pur şi simplu absurdă. Nu te poţi îmbunătăţi
singur. Dar ia aminte, nu spun că îmbunătăţirea nu se petrece, ci că nu te
poţi îmbunătăţi singur. Când nu mai cauţi să te îmbunătăţeşti, te
îmbunătăţeşte viaţa. În acea stare de relaxare, în acea stare de acceptare, viaţa începe
să te mângâie, viaţa începe să curgă prin tine. Şi când nu te mai plângi de nimic, când în
tine nu mai există pizma, înfloreşti.
19. Acceptă-te aşa cum eşti. Este cel mai greu lucru din lume, întrucât intră în conflict cu
educaţia ta, cu cultura ta. De la început ţi s-a spus cum ar trebui să fii. Nimeni nu ţi-a
spus că eşti bun aşa cum eşti, toţi ţi-au introdus în minte diverse programe. Ai fost
programat de părinţi, de preoţi, de politicieni, de profesori, iar ideea a fost una singură
– să te îmbunătăţeşti, să te perfecţionezi. Nu contează cine eşti, trebuie să alergi după
altceva, continuu, fără odihnă.
Când eşti deschis, întreaga existenţa începe să-şi toarne energia în tine. Atunci copacii
sunt mai verzi decât îţi par acum, atunci soarele e mai strălucitor decât îţi pare acum;
atunci totul capătă culoare. Altfel, totul e tern şi mohorât şi cenuşiu. Acceptă-te –
asta înseamnă rugăciune. Acceptă-te – asta înseamnă recunoştinţă.
Relaxează-te în fiinţă ta – aşa a vrut Dumnezeu să fii. Nu a vrut să fii în nici
un alt fel, altminteri te făcea altcineva. Te-a făcut pe tine, aşa cum eşti.
Încercarea de a-ţi aduce îmbunătăţiri este în esenţă încercarea de a-i aduce
îmbunătăţiri lui Dumnezeu, ceea ce este de-a dreptul stupid, şi nu vei face
decât să înnebuneşti tot încercând asta. Nu vei ajunge nicăieri, ci doar vei rată un
mare prilej.
Acceptă-te, acceptă-te întru totul, fă din acceptare culoarea ta, caracteristica ta. Viaţa e
gata în orice clipă să îşi reverse darurile asupra ta. Viaţa nu e zgârcită, existenţa
dăruieşte întotdeauna din abundenţă — însă nu îi putem primi darurile
pentru că nu ne considerăm demni de a le primi. De asta oamenii se agaţă de
suferinţă – ea se potriveşte programării lor. Oamenii se pedepsesc singuri în o mie şi
unu de moduri subtile. De ce? Pentru că asta face parte din programul lor. Dacă nu eşti
cum ar trebui să fii, trebuie să te pedepseşti, trebuie să-ţi provoci suferinţa. De asta
oamenii se simt bine când sunt nefericiţi, când suferă. Oamenii se simt bine când sunt
nefericiţi, şi sunt foarte, foarte încurcaţi, stânjeniţi când sunt fericiţi.
Fiecare copil se naşte inocent. Noi îl facem să se simtă vinovat, spunându-i:
„Nu aşa ar trebui să fii. Ar trebui să fii aia”. Iar copilul este natural şi
inocent. ÎI pedepsim pentru faptul că este natural şi inocent, şi îl răsplătim
că este artificial şi viclean. ÎI răsplătim pentru faptul că e fals — toate
recompensele noastre sunt pentru oameni falşi. Nu răsplătim pe nimeni care
este inocent; nu avem nici o consideraţie faţă de el, nu avem nici un respect pentru
el. Inocentul e condamnat, inocentul e considerat aproape un infractor.
Inocentul esue considerat prost, în timp ce vicleanul e considerat inteligent.
Omul fals este acceptat – omul fals se potriveşte cu societatea falsă.
Toată viaţa ta nu e decât un efort de a te pedepsi tot mai mult. Tot ce faci este rău, aşa că
pentru fiecare bucurie trebuie să te pedepseşti. Chiar şi atunci când, în ciuda ta, bucuria
20. vine, când uneori Dumnezeu se izbeşte de tine şi nu poţi să-l eviţi, imediat începi să te
pedepseşti. Ceva nu e în regulă, cum i se poate întâmpla un astfel de lucru unei persoane
oribile ca tine?
De fapt, când cineva te iubeşte, chiar te miri: „Cum – pe mine? Mă iubeşte cineva pe
mine?” Şi în mintea ta apare ideea: „Mă iubeşte pentru că nu mă cunoaşte. Dacă m-ar
cunoaşte, dacă ar vedea prin mine, nu m-ar iubi în veci!” Astfel încep îndrăgostiţii să se
ascundă unul de celălalt. Păstrează multe lucruri pentru ei înşişi, nu îşi dezvăluie
secretele din cauză că se tem că în clipa în care îşi deschid inima, dragostea va dispărea.
Deoarece nu se pot iubi pe sine, cum să conceapă că altcineva îi iubeşte?
Iubirea începe cu iubirea de sine. A fi egoist şi a fi plin de tine sunt două
lucruri diferite. Nu fi narcisist, nu fi obsedat de tine însuţi, ci iubeşte-te
firesc. Iubirea de sine naturală este obligatorie ca să poţi iubi pe altcineva.
Numai din ea se naşte iubirea pentru altcineva. Acceptă-te, iubeşte-te, eşti
creaţia lui Dumnezeu. Ai pe tine semnătura lui Dumnezeu şi eşti deosebit,
unic.
Nimeni nu a mai fost ca tine şi nu va mai fi ca tine – eşti pur şi simplu unic,
incomparabil. Acceptă acest lucru, iubeşte acest lucru şi sărbătoreşte-l, şi
atunci vei începe să vezi unicitatea celorlalţi, incomparabila frumuseţe a
celorlalţi. Iubirea este posibilă numai atunci când există o acceptare
deplină a sinelui, a celuilalt, a lumii. Acceptarea creează mediul în care
creaţi iubirea, în care înfloreşte iubirea!
