P. soc. 4. c. colectiv

Comportamentul colectivComportamentul colectiv
Planul lecţiei
■ Ce este comportamentul colectiv ?
■ Procesele PS ale comportamentelor colective
■ Tipuri de mulţimi
■ Cauzele comportamentelor colective
■ Teorii despre dinamica mulţimilor
■ Teribilismele
■ Panica
■ Comportamentul colectiv în situaţii limită

Bibliografie
Abraham, Dorel (1988) Sociologia dezastrelor şi cercetarea
interdisciplinară a cutremurelor, Viitorul social, 6, 597-
599.
Boncu, tefan (2008)Ș Curs de psihologie socială
tonysss.wordpress.com/.../cursuri-de-
psihologie-sociala-conf-dr-stefa..
Chazel, François [1992](1997) Mişcările sociale. În R.
Boudon (coord.). Tratat de sociologie (pp. 297-341).
Bucureşti: Editura Humanitas.
Chelcea, Septimiu (2013) Comportamentul colectiv, în A.
Ducuciuc, L. Ivan, S. Chelcea. Psihologie socială. Studiul
interac iunilor umaneț (pp. 39-52). Bucure ti: Edituraș
Comunicare.ro.

Grauman, Carl F. iș Krause, Lenelis [1984](2010)
Masele, mul imile i densitatea. În Serge Moscoviciț ș
(coord.) Psihologie socială. Bucure ti: Editura Ideeaș
Europeană.
Giddens, Anthony [1989](2000) Sociologie (pp.540-555).
Bucureşti: Editura All.
Goodman, Norman [1992](1998) Comportamentul colectiv
şi mişcările sociale. În N. Goodman. Introducere în
sociologie (pp. 425- 447). Bucureşti: Editura Lider.
Le Bon, Gustave [1895](1994) Psihologia mulţimilor.
Bucureşti: Editura Antet.
Moscovici, Serge [1981](2001) Epoca maselor. Ia i :ș
Editura Institutul European (L’âge des foules. Paris :
Fayard)

Nazaretean, Akop P. [2004](2006) Panica în masă
i zvonurile. Curs de psihologie socială i politicăș ș .
Bucure ti: Editura EuroPress Group.ș
Surowiecki, James [2004] (2011) În elepciuneaț
mul imilorț . Bucure ti: Editura Publica (ș The
Wisdom of Crowds. Random House. Trad. rom.
Irina Henegar i Monica Mitarcă) (pp. 128-130).ș
Miller, David L. (1985) Introduction to Colective
Behavior. Belmont: Wadsworth Publishing Co.
Smelser, Neil J. (1962) Theory of Colective
Behavior. New York: Free Press.

■■ Ce este comportamentul colectiv ?
◙ C.C. = Un tip de comportament spontan, ghidat
de norme (adesea) divergente faţă de cele general
acceptate, create de participanţi în situaţia dată.
◙ Termen „umbrelă” (David L. Miller, 1985).
◙ Robert Park iș Ernest Burgess (1921) – primii
care au utilizat termenul.

Gustave Le Bon (1841 – 1931)

În anumite împrejurări, şi numai în acestea, o
aglomerare de oameni capătă caracteristici noi, extrem
de diferite de ale fiecăruia din indivizii ce o compun.
Personalitatea conştientă dispare, sentimentele şi ideile
tuturor elementelor componente fiind orientate într-o
aceeaşi direcţie. Se formează un suflet colectiv, desigur
temporar, dar prezentând caracteristici foarte clare.
Colectivitatea devine atunci ceea ce voi numi, în lipsa
unei expresii mai potrivite, o mulţime structurată sau,
dacă preferaţi, o mulţime psihologică. Ea constituie o
unică fiinţă şi se supune legii unităţii mintale a
mulţimilor.
(Gustave Le Bon, Psihologia mulţimilor, Bucureşti, Editura Anima,
1895/1991, pp. 12-13).
● Influen a descoperirilor: 1892 – microbul TBC (Robert Koch)ț

Prin simplul fapt că aparţine unei mulţimi, omul
coboară aşadar cu mai multe trepte pe scara
civilizaţiei. Izolat, el poate fi un individ cultivat, în
mulţime însă este un instinctual, prin urmare un
barbar. Are spontaneitatea, violenţa, cruzimea şi,
totodată, entuziasmul şi eroismul fiinţelor primitive.
Se apropie încă mai mult de ele prin uşurinţa cu care
este impresionat de cuvinte, de imagini şi condus la
acte care îi lezează cele mai evidente interese. În
mulţime, individul este un fir de nisip printre alte
fire de nisip, pe care vântul le împrăştie după voie.
(Gustave Le Bon, Psihologia mulţimilor, Bucureşti, Editura Anima,
1895/1991, p. 17).

Sigmund Freud (1856-1939)
Dezvoltarea umană este în eleasă prinț
schimbarea zonei corporale de gratificare a
impulsului sexual.
Aparatul psihic refulează dorin e, în special celeț
cu con inut sexual i agresiv, acestea fiindț ș
conservate în sisteme de idei incon tiente.ș
Conflictele incon tiente legate de dorin eleș ț
refulate au tendin a de a se manifesta în vise,ț
acte ratate i simptome.ș
Conflictele incon tienteș și sexualitatea reprimată
sunt sursa nevrozelor.
Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei
psihanalitice, prin aducerea în con tient aș
dorin elor incon tiente i refulate.ț ș ș

Standardele morale instalate în „super-ego”.
În starea de mul ime super-egoul este suspendat: aparț
impulsuri necontrolate con tient. Regres la nivelulș
„hoardei primitive”.
Psihanaliza are legătură cu teoria frustrare-
agresivitate.
Grupurile frustrate (economic dezavantajate) ac iuniț
violente asupra agen ilor frustratori (sistemulț
politico-economic)
Zur Psychopathologie des Alltagslebens
(Psihopatologia vie ii cotidieneț ), 1904

William McDougall (18711871 –– 19381938))
The Group Mind, Londra, Cambridge Univ. Press,
1921.
Mul imile sunt caracterizate prin emo ionalitateț ț
excesivă, impulsivitae, violen ă, versatilitate,ț
inconsisten ă, sunt extrem de sugestibile, formeț
simple ale gândirii, absen a sentimentelor rafinate,ț
stima de sine i responsabilitatea scăzute, iluziaș
puterii absolute.
Sentimente primitive (furia, frica).

Dimensiunile C.C.
◘ Scopul
● expresive
● instrumentale
◘ Gradul de organizare
● organizate
● semiorganizate
● neorganizate
◘ Durata
● îndelungată
● scurtă

Ce vă sugereză această imagine?

■ Procesele PS ale C.C.
◙ Unanimitatea
Legea “unităţii mintale a mulţimilor” (Le Bon, 1895),
“Contagiunea mintală” (Le Bon, 1895), vs. “Reacţia
circulară” (H. Blumer, 1937)
◙ Responsabilitatea scăzută
◙ Emoţionalitatea crescută
◙ Dogmatismul
◙ Intoleranţa

Herbert Blumer (1900-1987)
creatorul termenului de “interacţionism simbolic”
Movies, Delinquency, and
Crime (1933)
Symbolic Interaction:
Perspective and Method
(1969)
Collective Behavior. În A. M.
Lee (ed.). New Outline of the
Principles of Sociology (pp.
166-222). New York: Barnes
& Noble (1951)
„Reac ie circulară” (1937)ț

Abordări modene
◙ “Deindividualizarea” (termen cu semnificaţie
apropiată celui de „anonimat”), datorită căreia se
reduce sau se blochează chiar „conştiinţa de sine” a
indivizilor, fapt ce dezinhibă comportamentele şi
conduce uneori la acţiuni agresive.
▲ Reducerea activităţii de autoevaluare şi
diminuarea fricii de evaluare din partea altora.
◘ Experimentul de teren realizat la New York (10
minute – 23 de vandalizări) şi la Palo Alto de către
Philip Zimbardo (1969).
Este rândul dvs.
Cum pot fi explicate rezultatele experimentului?

Philip Zimbardo (n. 1928)(n. 1928)

Philip ZimbardoPhilip Zimbardo (1969) a identificat variabilele:(1969) a identificat variabilele:
● anonimatul
● reducerea responsablităţii
● activitatea de grup
● mărimea grupului
● perspectiva temporală (centrare pe prezent)
● implicarea fizică în act
● excitarea fiziologică
● stimuli supradimensionaţi (muzica la maximum)
● stări de conştiinţă modificată (alcool, drog)

În prima situaţie s-a produs deindividualizarea
Într-un experiment (1969), Philip Zimbardo a cerut
subiecţilor (studente la Univ. NY) să aplice
şocuri electrice:
a) când purtau halate albe şi gluga pe cap (tip KKK);
b) când erau îmbrăcate în mod obşnuit şi purtau un
ecuson cu numele lor.
În prima situaţie, studentele aplicau şocuri electrice o
durată mai mare “victimei” (asociată a
experimentatorului) decât în a doua situaţie.
Este rândul dvs. Cum pot fi explicate rezultatele
experimentului?

Alte experimente asupra deindividualizăriiAlte experimente asupra deindividualizării
Edward Diener (1976)(1976)
Experimentul cu copiii de Halloween (27 de case)
Life satisfaction
Spirituality and meaning in life
Positive attitudes and emotions
Loving social relationships
Engaging activities and work
Values and life goals to
achieve them
Physical and mental health
Material sufficiency to meet
our needs

Edward Diener (1980)(1980)
Persoana deindividualizată este împiedicată de
factorii situaţioali de grup să fie conştientă de
sine.
Îi sunt blocate:
● conştiinţa de sine
● monitorizarea propriului comportament
Deindividualizarea → reducerea conştiinţei de
sine
Anonimatul → reducerea fricii de pedeapsă

Eugene W. MathesEugene W. Mathes
Studii asupra:
● atractivităţii fizice
● geloziei
● relaţiei dintre strategiile sexuale pe termen scurt
şi gelozia sexuală
● geloziei şi iubirii romantice

Eugene W. Mathes şi T. A. Guest,
Anonymity and group antisocial behavior (1976)
◙ Experiment în restaurantul dintr-un campus:
Studenţii defilau cu o pancadă pe care scria:
“Masturbarea este distractivă”.
◘ Condiţii experimentale:
● singuri şi deghizaţi
● singuri şi nedeghizaţi
● în grup şi deghizaţi
● în grup şi nedeghizaţi
▼ Concluzia:
În grup → comportamente anticociale
Anonimatul → comportamente anticociale

Cercetări care infirmă legătura dintre
deindividualizare (anonimat) şi agresivitate
◙ Edward Diener (1976)
◙ R. D. Johnson şi L. L. Downing (1979): replică
la experimentului lui Philip Zimbardo (1969).
Studentele purtau halate albe, precum personalul
medical (nu KKK).
Aceeaşi sarcină experimentală.
S-a constatat că în situaţia de “deindividualizare”
agresivitatea era mai scăzută decât în situaţia de
“individualizare” (după Ştefan Boncu, Psihologie şi
societate, Iaşi, Editura Erota, 1999, 173)

Ku Klux Klan (1865; dizolvată în 1869; renăsută în
1915; dizolvată în 1944)

Deindividualizare şi conştiinţa de sine
Shelley T. Duval şi Robert A. Wicklund (1972)
Teoria “conştiinţa de sine obiectivă”: focalizarea atenţiei
asupra sinelui face mai probabilă detectarea discrepanţelor
dintre comportamente şi normele sociale.
Experiment: subiecţii (bărbaţi) să aplice şocuri electrice unei
victime (femeie, asociata cercetătorilor).
Condiţii experimentale: 1) singuri cu victima; 2) în faţa unei
oglinzi; 3) în faţa unui public.
Constatare: În situaţiile 2 şi 3 au aplicat şocuri electrice mai
slabe.
Este rândul dvs.
Ce aplicaţii pot avea rezultatele acestui experiment?

Bibliografie Robert A. Wicklund
Anxiety and Self-Focused Attention (în colab. cu
Ralf Schwarzer)
Perspectives on Cognitive Dissonance (în colab. cu
• J. W. Brehm)
The Self-Knower: A Hero under Control (în colab. cu
• M. Eckert)
Symbolic Self Completion (în colab. Cu P. M. Gollwitzer)
Zero-Variable Theories and the Psychology of the
Explainer.

Deindividualizarea şi sinele (self-ul)
Steven Prentice-Dunn şi R. W. Rogers (1980)
Centrarea atenţiei asupra sinelui are aspecte:
● publice (selful public)
● private (selful privat)
▲ Numai conştiinţa de sine privată este implicată
în apariţia deindividualizării

Deindividuation
• People get swept up in a
group and lose sense of
self.
• Feel anonymous and
aroused.
• Explains rioting behaviors.

Zimbardo’s Prison Study
Showed how we deindividuate and
become the roles we are given.
Philip Zimbardo has students at
Stanford U play the roles of prisoner
and prison guards in the basement of
psychology building.
They were given uniforms and numbers
for each prisoner.
What do you think happened?

■■ Psihosociologia mulţimilor
Termenul de „mulţime” = df. „Un număr mare de
persoane reunite spontan într-un spaţiu delimitat,
pentru o perioadă de timp redusă.”
● Mulţime/Masă
„O masă este un ansamblu tranzitoriu de indivizi
egali, anonimi şi asemănători în cadrul căruia ideile
şi emoţiile fiecăruia tind să fie exprimate spontan”
(Serge Moscovici, Epoca maselor, 1981/2001, 13)

Carl F. Graumann şi Lenelis Krause (1984/2010)
◙ Aspecte nonsociale :
● numărul – nu este definitoriu pentru mulţime
● repartiţia spaţială a indivizilor sau densitatea:
distanţa fizică; distanţa socială
● temporalitatea: durata, frecvenţa, rapiditatea
● criteriul ecologic: spaţiul construit; spaţiul natural

◙ Aspecte sociale
● dimensiunea socială (semnificaţia: mişcări sociale
antiguvernamentale/mişcări sociale pacifiste)
● dimensiunea instituţională (convocate de instituţii)
● dimensiunea istorică (c-ţa istorică: zi naţională)
● dimensiunea normativă (respectă/încalcă normele)
● dimensiunea structurală (m. structurate/m. amorfe)
● dimensiunea psihologică (afectivitate/raţionalitate)

■ Tipuri de mulţimi
(H. Blumer, Symbolic Interaction: Perspective and MethodSymbolic Interaction: Perspective and Method,, 1969)
◘ Întâmplătoare
Caracteristici:
● Durată scurtă
● Număr de persoane
variabil
● Produse de evenimente
neaşteptate
● Neplanificate

Tipuri de mulţimi
(H. Blumer, Symbolic Interaction:Symbolic Interaction:
Perspective and MethodPerspective and Method,, 1969)
◘ Convenţionale
Caracteristici:
● Au un scop
● Interacţiune slabă
● Se ghidează după norme
sociale existente
● Durată relativ scurtă

Tipuri de mulţimi
◘ Expresive
Caracteristici:
● Produse de
evenimente cu mare
emoţionalitate
● Sunt slab organizate
● Normele după care
se ghidează se
constituie “aici şi
acum”

Zidul Berlinului (1989)Zidul Berlinului (1989)

Tipuri de mulţimi
◘ Active
Caracteristici:
● Se manifestă puternic
emoţional
● Au scop instrumental
● Urmăresc adesea
sancţionarea violentă

Tipuri de mulţimi
◘ Protestatare
Caracteristicile
mulţimilor convenţionale
şi ale
mulţimilor active

Grecia, nov. 2011Grecia, nov. 2011

Tipuri de mulţimiTipuri de mulţimi
William Westley, The formation, nature and control
of crowds, 1956
Trei tipuri de mulţimi, in funcţie de modul de
intervenţie al poliţiei americane şi canadiene:
● Reunirea a fost decisă anterior (poliţia este
anunţată)
● Mulţimi convenţionale (poliţia cunoaşe trebuinţele
participanţilor şi le satisface
● Mulţimi spontane (poliţia trebuie să înlăture cauza
care a provocat reunirea persoanelor)

Mul imi incitatoarețMul imi incitatoareț
Termen lansat de Leon Mann (1981): în 50% din cazurile de
sinucidere prin aruncarea în gol studiate, mul imile l-auț
îndemnat pe poten ialul sinuciga să o facă.ț ș
În august 2001, mul imea blocată în trafic au îndemnat pe oț
femeie care se urcase pe maginea podului Seattle
Memorial (în timp ce poli ia încerca să o convingă săț
renun e): „Sari odată tâmpito! Fă-o i gata!”ț ș
Cum se explică? Intervine anonimatul. Ac iomnează maiț
degrabă noaptea i când grupul este numeros.ș
Mul imile instigatoare sunt relativ rare. Pentru ca săț
„func ioneze”, estre nevoie de „instigatori radicali” (Markț
Granovetter, 1978)

Cauzele comportamentelor colectiveCauzele comportamentelor colective
◙ Cauze variate pentru fiecare tip de mulţime.
◙ Pentru mulţimile protestatare:
● Tensiunile sociale
● Privarea relativă
● Nemulţumirile
(după Anthony Giddens, Sociologie, 1989/2000)

Anthony Giddens (n. 1938)
Consequence of Modernity
(1990)
Modernity and Self-Identity
(1991)
The Transformation of Intimacy
(1992)
Beyond Left and Right (1994)
The Third Way: The Renewal of
Social Democracy (1998)

Floyd Henry Allport (1934), The J-Curve
Hypothesis of Conforming Behavior. Journal of
Social Psychology. 5, pp. 141-183.
James C. Davies (1918-2012)
Toward a theory of revolution, American
Sociological Review, 1962, 27, pp. 5-19.
Human Nature in Politics - The Dynamics of
Political Behavior (1963)
When Men Revolt and Why - A Reader in
Political Violence and Revolution (1971)

Teoria : Curba “J” inversată
"Revolutions are most likely to occur when a
prolonged period of objective economic and social
development is followed by a short period of sharp
reversal”. (J.C. Davies, 1962, p. 6)
Davies, James C. (1962) Toward a theory of
revolution, American Sociological Review, 27, pp.
5-19.
În opozi ie cu teoria marxistă: degradarea continuăț
a situa iei economice i sociale a proletariatuluiț ș
conduce la revolu ie.ț

Karl Marx ((1818 – 18831818 – 1883))
Manuscrise economico-filozofice (1944)
Tezele asupra lui Feuerbach (1945)
Manifestul partidului comunist (1848,
împreună cu Friderich Engels,)
Contribu ii la critica economieiț
politice, (1859)
Capitalul (1867-1894)

Humboldt-Universität zu Berlin
(fondată în 1810)

Privarea (Deprivarea)
◙ Privarea absolută
◙ Privarea relativă:
● egoistă, când oamenii se compară cu cei
asemenea lor;
● fraternală, când comparaţia se face între
grupuri.
(I. Walker şi T. F. Pettigrew, 1984)

55 Teorii despre dinamica mulţimilor
Teoriile contagiunii (G. Le Bon, 1895; H. Blumer, 1937)
Teoriile convergenţei (F.H. Allport, 1924)
Teoria normei emergente (R.H. Turner, 1964; R.H.
Turner şi L.M. Killian, 1972)
(Norman Goodman, Introducere în sociologie, 1992/1998)

Teoriile contagiunii
Centrarea pe emoţionalitatea
mulţimilor (Clark McPhail, 1971)
Clark McPhail, The Myth of the
Madding Crowd, New York,
Aldine de Gruyter, 1991.
Explicaţia:
● Contagiunea mintală
● Contagiunea comportamentală

Teoriile convergenţei
Centrarea pe caracteristicile comune ale celor care
formează mulţimea: indivizii au aceeaşi stare de
spirit.
Facilitarea socială este cauza reacţiilor
disproporţionate ale mulţimilor (F. H. Allport, 1924)
Limitele teoriei convergenţei:
● Face abstracţie de factorii situaţionali.
● Nu poate explica de ce emoţiile negative sunt mai uşor de
produs în starea de mulţime decât emoţiile pozitive.
(Norman Goodman, Introducere în sociologie, 1992/1998, 429)

Teoria normei emergente
◙ Comportamentul colectiv = un răspuns colectiv la
situaţiile noi, foarte periculoase, pentru care nu prea
exită expectaţii şi norme sociale
(Ralph H. Turner şi Lewis M. Killian, Collective Behavior, 1972)
● Nu sunt iraţionale şi emoţionale.
● Indivizii diferă între ei chiar şi în mulţime.
● Exită conformism (nu contagiune).
◙ Mărimea grupului şi relaţiile interpersonale anterioare
influenţează emergenţa normelor în situaţiile de criză.
(Benigo E. Aguirre et al., 1998)

Ralph H. Turner
(n. 1919 –(n. 1919 – ))
Preşedintele ASA, 1969
The Public Perception of Protest
Family Interaction, 1970
Collective behavior, 1987
Self, Collective Behavior,
and Society, 1994

Lewis M. KillianLewis M. Killian
Impossible Revolution? Black
Power and the American
Dream, 1968.
Affirmative action and
protective discrimination. A
comparison of the United
States and India, 1981
Black and White, 1994.

Comportamentul colectiv
i componentele ac iunii socialeș ț
Smelser, Neil J. (n. 1930), prof. soc. University of California
Theory of Colective Behavior (1962) .
Schimbarea socială – proces cu „valoare adăugată” (value-
added)
C.C. – efortul neinstitu ionalizat al oamenilor de a restructuraț
elementele determinante de bază ale comportamentului
social.
Componentele ac iunii socialeț :
1) setul de valori sociale care ghidează comportamentele
oamenilor: dobândirea de bunuri, munca sus inută:ț

2) Normele sociale
3) Ro-statusurile sociale
4) Facilită ile socialeț
Formele C.C.: 1) Panica; 2) Crizele; 3) Manifestările ostile
bru te; 4) Mi cările orientate spre normele sociale; 5)ș ș
Mi cările orientate spre valorile socialeș
Determinantele valorii adăugate a C.C.:
1)Ideea că schimbarea este posibilă;
2)Filtrele sociale;
3)Credin ele generalizate;ț
4)Factori precipitan i;ț
5)Mobilizarea pentru ac iune;ț
6)Cum reac ionează factorii de controlului social.ț

■■ TeribilismeleTeribilismele
Excentricităţile – forme temporale de comportament
de masă expresiv.
Teribilismele – comportamente urmate de mulţi
oameni pe termen scurt.
Exemple:
◘ Alergarea în pielea goală în public (streaking)
◘ Dansul cu cercul (hula-hoop)
◘ Cubul Rubik
◘ Tatuajul
◘ Piersingul

■ Panica
P = reacţie dezorganizată provocată de un pericol real sau
imaginar.
P = “o stare de surpriză şi şoc colectiv” (A.L. Strauss, 1944).
P. B. Foreman (1953) face distincţia:
● factori favorizanţi ai P (oboseala, zvonurile etc.)
● factori declanşatori ai P (pericolul real sau imaginar)
Comportamentul în starea de P: iraţional, egocentric,
contraproductiv.
P nu apare dacă evenimentul se produce instantaneu sau dacă
este considerat inevitabil (ex.: calmul evreilor în faţa
camerelor de gazare).

Sculptură reprezentându-l peSculptură reprezentându-l pe zeulzeul Pan în timp ce îlPan în timp ce îl
învaţă pe păstorulînvaţă pe păstorul DaphnisDaphnis să cânte la naisă cânte la nai
((cca. 100 î.cca. 100 î.ee..n.n.,, Pompei)Pompei)
În mitologia greacă: zeul Pan, fiul
lui Hermes şi al Droyopei, socotit
drept protector al turmelor şi al
păstorilor.
Trăia în desişul codrilor, în umbra
cărora pândea nimfele.
Îl întovărăşea pe Dionisos, zeul
vegetaţiei, al pomiculturii, al
vinului, al extazului şi fertilităţii.

Dionis.
(Statuie de marmură, sec. II,
Musée du Louvre)
Dionis : fiul lui Zeus cu muritoarea
Semele, fiica regelui teban Cadmus
şi al Harmoniei.
Se spune despre Dionis că a coborât
până la urmă şi în Infern ca să-şi
salveze mama. Hades s-a lăsat
înduplecat, astfel încât Dionis a
putut să o aducă pe Semele în
Olimp.

Francesco GoyaFrancesco Goya
(1746-1828)(1746-1828)
The ColossusThe Colossus
((Panic)Panic) (1809)(1809)

■ Comportamentul colectiv în situaţii limită
Catastrofe naturale sau tehnice (seisme,
inundaţii, incendii devastatoare, contaminare
chimică etc.)
Disaster Research Center (Ohio, 1963) –
cercetări de teren asupra reacţiei grupurilor şi
colectivităţilor la catastrofele naturale sau
tehnice.
A efectuat peste 600 de cercetări de teren în
SUA şi în alte ţări (Argentina, Brazilia etc.)

Martha Wolfenstein (1911-1976)
Wolfenstein, Martha şi Leites, Nathan. (1950). Movies: A
psychological study. Glencoe, IL: Free Press.
Wolfenstein, Martha. (1954). Children's humor: A
psychological analysis. Gelencoe, IL: Free Press.
Wolfenstein, Martha (1957). Disaster: A psychological
essay. Glencoe, IL: Free Press.

Martha Wolfenstein ((1957)1957)
Comportament colectiv diferit în situaţii de:
● catastrofă bruscă (ex.: seism)
● catastrofă progresivă (ex.: inundaţii)
A identificat trei etape în desfăşurarea C.C.
1) Etapa prealabilă, cu două faze:
● refuzul ideii de pericol;
● exagerarea pericolului (culpabilizarea).

2) Etapa critică, trei faze:
● Faza de şoc (reacţia oamenilor “cu sânge rece”, a
persoanelor anxioase şi a majorităţii: stupoare)
◘ Iluzia centralităţii
◘ Sentimentul că sunt abandonaţi
● Faza de recul (raportare la situaţia de fapt, scade
iluzia centralităţii, subestimarea pericolului)
◘ crize de nervi, plânsete, ţipete
● Faza de organizare (interacţiuni, zvonuri,
întrajutoarare, se instituie şefi informali)

3) Etapa postcritică (sentimente diferite, iluzia că
au scăpat de pericol)
◘ reorganizarea vieţii în colectivitate
◘ rămân sechele (uneori) pentru toată viaţa

Cutremurul din 4 martie 1977 (ora 21,22 )
Magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter.
Pierderile comunicate oficial: 1.570 victime şi 11.300 rãniţi.
Pierderi economice de 2 miliarde dolari, din care pierderi
directe 1,68 miliarde dolari; pierderile indirecte au fost de
ordinul 364,7 - 1.175 milioane dolari.
S-a estimat cã 60% din pierderi au fost în domeniul
locuinţelor.
Capitala a avut cel mai mult de suferit: 1.424 persoane
decedate şi pierderi de 1,6 miliarde dolari.

Manfred Vorwerg
Hiebisch, Hans şi Vorwerg, Manfred (1971)
Einführung in die marxistische Sozialpsychologie.
Berlin. VEB Deutscher Verlag der Wissenschaften.
Hiebsch, Hans şi Vorwerg, Manfred (eds.) (1980)
Sozialpsychologie. Berlin, VEB Deutscher Verlag
der Wissenschaften.
Vorwerg, Manfred (ed.) (1982) Klinische Psychologie
und soziales Verhalten. Leipzig: J. A. Barth.

Analiza intervenţiei psihologilor în cazul seismului
din Mexico City (sept., 1985) şi al erupţiei vulcanului
Nevado del RuizNevado del Ruiz ((Armero, Brazilia)
Erupţia vulcanului Nevado del Ruiz (13 nov., 1985): peste
23 000 de victime)
Consecinţele depind de
capacitatea societăţii
de a funcţiona.
Necesitatea intervenţiei
psihosociologice.

Panica morală
P.M. = “Reacţie socială extremă la percepţia că starea
morală a societăţii se degradează într-un ritm
catastrofal” (Allan J. Johnson, 2000/2007, 245).
Stimularea de către M-M şi de către instituţii.
P.M. – mijloc de a distrage atenţia populaţiei de la
problemele sociale grave.
P.M. – pretext pentru întărirea controlului social.
(Stanley Cohen, 1972; S. Hall et al., 1978; Geoffry
Pearson, 1983).

Concept utilizat iniţial de către Stanley Cohen (Folk
Devils and Moral Panics, 1973) cu referire stilul
rockers ale tinerilor britanicii din anii 1960.
P.M. apare când “o condiţie, un episod, o persoană
sau un grup de persoane emergente sunt definite ca
o ameninţare pentru valorile şi interesele
societale“.
Kenneth Thompson (2006) → sociologii americani
subliniază factorii psihologici; sociologii britanici
abordează P.M. ca o critică a societăţii capitaliste.
Caracteristicile P.M. (după M. Jones şi E. Jones.
Mass Media. London: Macmillan Press, 1999):

● Preocupare – comportamentul grupurilor sau
categoriilor vizate au impact negativ asupra
societăţii.
● Ostilitate – sporirea ostilităţii; accentuarea
distincţiei între “ei” şi “noi”.
● Consens – acceptarea generală că grupurile vizate
reprezintă un pericol social.
● Disproporţionalitate – publicul primeşte statistici
alarmante, supradimensionarea caracteristicilor
grupului vizat.
● Volatilitate – P.M. tinde să dispară rapid, apar alte
probleme de interes pentru public.

Exemple de P.M.
● Abuzul sexual (în SUA: abuzul ritual satanic,
pedofilia)
● Pogromurile (persecuţiile)
● Războiul împotriva drogurilor
● Orgiile sexuale
● Huliganismul
● SIDA
(Gordon Marshall ed., Dicţionar de sociologie,
Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1998/2003, 410)

HerlufHerluf
BidstrupBidstrup (1912 -(1912 -
1988)1988)

Bibliografie
Granovetter, Mark (1978) Threshold models of collectve
behavior. American Journal of Sociology, 83, 1420-1443.
Mann, Leon (1981) The baiting crowd in episodes of
threatened suicid. Journal of Personality and Social
Psychology, 41, 703-709.
Walker, Lain ; Pettigrew, Thomas F. (1984) Relative
behavior theory. British Journal of Social Psychology,
23, pp. 301-310.

Surowiecki, James, James [2004] (2011)[2004] (2011) În elepciuneațÎn elepciuneaț
mul imilorțmul imilorț . Bucure ti: Editura Publicaș. Bucure ti: Editura Publicaș 128-130)128-130)
Thomas C. Schelling – experiment: studen i la dreptț
la New Haven (Connecticut)
„Trebuie să te întâlne ti cu cineva în NY. Nu tiiș ș
locul de întâlnire i nu po i conecta persoanaș ț
respectivă. Unde ai merge ca să o întâlne ti?”ș
Majoritatea: ghi eul de informa ii de la Grandș ț
Central Station.
„ tii ziua în care trebuie să te întâlne ti, dar nu tiiȘ ș ș
ora. Când te vei duce la ghi eu?”ș
Aproape to i: la ora 12 a.m.ț

Explica ia: există ”puncte focale” (numite aziț
„Puncte Schelling”) înspre care converg a teptărileș
oamenilor.
Thomas C. Schelling: „Oamenii pot adesea să- iș
armonizeze inten iile i a teptările cu aleț ș ș
celorlal i, cu condi ia ca fiecare dintre ei să tie căț ț ș
i ceilal i fac acela i lucru” (p. 129)ș ț ș
„Puncte Schelling” sugerează că oamenii au
perspective similare asupra vie ii, ceea ce u ureazăț ș
coordonarea ac iunilor lor.ț

P. soc. 4. c. colectiv

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (7)

Viewers also liked

Viewers also liked (13)

Similar to P. soc. 4. c. colectiv

Similar to P. soc. 4. c. colectiv (20)

More from zalexandru

More from zalexandru (17)

P. soc. 4. c. colectiv