2. Monografiasatului ardelenesc
o Se constituie treptat din prezentarea
satului şi a ţăranilor, a problemelor, care-i
frământă îndeosebi problema pământului;
prezentarea obiceiurilor şi a tradiţiilor legate de
momentele fundamentale ale vieţii: naşterea,
nunta, înmormântarea; prezentarea vieţii
intelectualităţii ardelene şi a problemei
naţionale.

4. o Liviu Rebreanu surprinde pitorescul
obiceiurilor, dar şi psihologia ţărănească, mai
ales în fragmentul care prezintă peţitul fetei, în
realitate un târg aprig pentru zestre. Într-o
societate ţărănească femeia reprezintă doua
braţe de lucru, o zestre si o producătoare de
copii. Drama Ion – Ana este drama căsniciei
ţărăneşti. Ea nu este bazată pe dragoste , iar
în momentul în care copilul apare lucrurile tot
nu se schimbă.
o Astfel Rebreanu vrea sa sublinieze faptul
că familia este un element de bază, iar când
regulile nu mai sunt respectate, ea se dezbină
şi nu mai este suficient de închegată.

5. "Ana singură trebuia să ducă în spinare
toată gospodăria. Ea gătea măncarea
si tot ea o căra la câmp[...]";
"Când se pleacă insă să rezime coşul de
trunchiul scorburos, o sflederi un junghiu atât
de dureros parcă o secure i-ar fi despicat
burta. Se prăvăli fără putere pe pământul
dogorât şi crăpat, strângând dinţii de-i
pârâiau ca nişte oase sfărâmate, căutând
să-şi ascundă suferinţa. Dar, cu toate
încordările ei, un ţipat sfâşietor , prelung şi
jalnic i se smulse din plămâni, urmat de
gemete grele care-i uscau cerul gurii."
"

6. “Gemetele Anei încetară, încât bodogăneala Zenobiei se auzea limpede:
-Rabdă puica, rabdă si taci... încă olecuţă...
-Te pomeneşti că moare! se gândi deodată Ion. Gândul îl spăimânta. Vru să se
scoale, să alerge la ea, dar până să se hotărască, văzduhul parcă se zgudui din
temelii de un urlet infiorător, urmat îndată de nişte ţipete subţiri ca orăcăiala de
broaşte speriate sau ca scâncetul unui caţel strâns cu uşa."
"De îndată Zenobia se apropia in goană, cu mâinile roşii de sânge, cu faţa
desperată, strigând furioasa:
-Foarfece ... Daţi-mi un briceag că n-am cu ce tăia buricul copilului!...Fuga,
fuga! [...]Peste câteva clipe văzura pe Zenobia coborând in vale cu copilul în
palme.
-Mă duc să-l scald în pârâu... Măi luaţi seamă de nevastă până viu! strigă ea
spre bărbaţi cu faţa îmbujorată."

7. Tabloul monografic al satului se completează şi
cu alte elemente, ca naşterea la câmp. Ana deşi era
însărcinată, muncea în casa familiei Glanetaşu ca o
sclavă. Aceasta nu era menajată deloc, fiind pusă la
munci grele. Într-o zi deşi simţi că îi veni vremea să
nască, se duse cu mâncare la Ion, însă când ajunse
acolo durerile de naştere au revenit, Ana cerând
ajutor mamei soacre. Zenobia fiindcă mai moşise şi alţi
copii, o ajută pe Ana să nască, fiind moaşa nepotului
ei. În semn de respect pentru evenimentul important
care se întâmplă Ion si Alexandru Glanetaşu îşi scot
pălăria. Deşi vrea să pară dur, Ion se emoţionează şi îi
este milă de Ana fiindcă a suferit atât de mult în timpul
naşterii. Soarta copilului de a se naşte in câmp,
anticipează destinul sau de a fi ţaran.