Download to read offline
![S-au împrietenit în scurt timp, Eminescu
fiind impresionat de hazul lui Creangă, de
felul în care rostea vorbele, proverbele şi
zicătorile din popor, de mintea ageră pe care o
avea.
Ion Creangă, cu dinamismul lui nemaiîntâlnit,
i-a arătat priveliştea Iaşului, l-a prezentat
prietenilor lui, l-a pus la masă şi au pierdut
multă vreme prin crâşmă. Şi de atunci încolo,
nimeni “nu mai văzu pe Eminescu fără
Creangă şi pe Creangă fără Eminescu”.
IV.Cea mai frumoasă PRIETENIE din literatura românească.
Doi oameni culţi, Mihai Eminescu și Ion Creangă, au format poate cea frumoasă prietenie din
istoria literaturii românești. Aceștia au fost mereu pe aceeași lungime de undă, au un drum
comun şi, deşi diferiţi, se completează perfect într-un întreg.
S-au întâlnit pe meleaguri moldoveneşti “În toamna anului 1874 apăru pe uliţele Iaşului un tânăr straniu, ca
de vreo 24 de ani, voinic, spătos, cu o mare frunte albă şi cu o coamă de păr negru dat peste urechi pe ceafă, ca
la preoţii asiatici. […] Creangă, căruia îi plăcea să bată uliţele, văzu fără îndoială pe tânărul pletos, care şedea
într-o vreme chiar la Samson Bodnărescu. ”](https://image.slidesharecdn.com/mihaieminescu-250429202536-b14cbe3a/75/Via-a-i-activitatea-Mihai-Eminescu-pptx-8-2048.jpg)
Viața și activitatea Mihai Eminescu.pptx
- 1.
- 2. M.Eminescu se na tepe 15 ș ianuarie 1850 la Boto ani. ș Copilăre te la ș Ipote ti. ș I.Data și locul nașterii nașterii
- 3. II.Familia marelui poet Căsătoriadintre Gheorghe Eminovici şi Raluca Iuraşcu s-a înfăptuit la 26 iunie 1840. Din această căsătorie au rezultat 11 copii, 3 fete şi 8 băieţi.
- 4. Primul născut, erban(n.1841), studiază Ș medicina la Viena, se îmbolnăve te de tuberculoză ș i moare alienat în 1874. Niculae, născut în 1843, va ș contracta o boala venerică i se va sinucide în ș Ipote ti, în 1884. Iorgu, (n. 1844) studiază la ș Academia Militară din Berlin. Are o carieră de succes, dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. Ruxandra se na te în 1845, dar moare în copilărie. Ilie, n. 1846 a ș fost tovară ul de joacă al lui Mihai, descris în mai ș multe poeme. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. Maria, n. 1848 sau 1849 trăie te doar apte ș ș ani i jumătate. Aglae (n. 1852, d. 1906), a fost ș căsătorită de două ori, locuie te în Ipote ti i are doi ș ș ș băie i, pe Ioan i pe George. A suferit de boala ț ș Basedow-Graves. Mihai a fost cel de-al aptelea fiu. ș După el s-a născut în jur de 1854 Harieta, sora mai mică a poetului, cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. Matei, n. 1856, este singurul care a lăsat urma i direc i. ș ț
- 5. Fra ii: ț erban Ș i Nicolae ș Eminovici Iorguși Matei Eminovici Surorile: Henrieta și Aglae Eminovici Mama-Raluca TATA-Gheorghe
- 6. Poetul a crescutalaturi de familia si frati la Ipote ti, sat sărăcăcios, a ezat într-o vale ș ș închisă de dealuri odată împădurite. Casa lui Eminovici era gospodărească, avea pridvor larg cu trepte, odăi cu privire de jur împrejur, oproane, hambare, livadă, tei imen i. ș ș Fra ii mai mari ai poetului umblau călare pe mo ie, el se cufunda în boredeiele vecinilor, ț ș ori la stână, cutreierând pădurile cu o carte într-o mână, doi-trei covrigi în celaltă mână, dormind pe malul apelor. Cu fra ii se scălda în baltă i pe insula din mijlocul ei citeau din ț ș Robinson Crusoe, se războiau cu broa tele, făceau mar uri pe ura de paie. ș ș ș
- 7. III.Debutul in literatura Părerilecercetătorilor asupra debutului literar al poetului Mihai Eminescu sunt împăr ite, unii ț sus inând trei debuturi, iar al ii (Ion Filipciuc) nu mai pu in decât… apte debuturi. După cum se ț ț ț ș cunoa te, Mihai Eminescu a început să scrie versuri încă de la o fragedă vârstă, chiar dacă, la ș început, pe ascuns i fără a le arăta însă prietenilor i colegilor săi de coală sau de joacă. ș ș ș „Intrase o boală între noi a repeta cântece i fraze din teatru, a „face” poezii i a scrie piese de ș ș teatru pe care le arătam pe întrecute unul altuia. Debutul nominal, confirmat de majoritatea cercetătorilor operei eminesciene, este considerat cel la „Familia”, revistă tipărită pe atunci la Pesta, în numărul 6 din 25 februarie / 9 martie 1866, cu poezia „De-a avea”. Acesta î i semnase ș ș coresponden a „Mihail Eminovici”, dar cum ț redactorului Iosif Vulcan „numele Eminovici nu-i suna bine… româniză dară numele, modificând terminaţiunea şi astfel poeziile acele apărură în foaia noastră sub numele „Eminescu”. Autorul n-a protestat, ba a şi adoptat însuşi acest nume şi semnă apoi aşa toate poeziile şi scrierile sale în viitor”. Debutul literar al lui Mihai Eminescu rămâne o interesantă i ș frumoasă pagină din biografia celui „mai mare poet pe care l-a ivit i-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”. ș
- 8. S-au împrietenit înscurt timp, Eminescu fiind impresionat de hazul lui Creangă, de felul în care rostea vorbele, proverbele şi zicătorile din popor, de mintea ageră pe care o avea. Ion Creangă, cu dinamismul lui nemaiîntâlnit, i-a arătat priveliştea Iaşului, l-a prezentat prietenilor lui, l-a pus la masă şi au pierdut multă vreme prin crâşmă. Şi de atunci încolo, nimeni “nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără Eminescu”. IV.Cea mai frumoasă PRIETENIE din literatura românească. Doi oameni culţi, Mihai Eminescu și Ion Creangă, au format poate cea frumoasă prietenie din istoria literaturii românești. Aceștia au fost mereu pe aceeași lungime de undă, au un drum comun şi, deşi diferiţi, se completează perfect într-un întreg. S-au întâlnit pe meleaguri moldoveneşti “În toamna anului 1874 apăru pe uliţele Iaşului un tânăr straniu, ca de vreo 24 de ani, voinic, spătos, cu o mare frunte albă şi cu o coamă de păr negru dat peste urechi pe ceafă, ca la preoţii asiatici. […] Creangă, căruia îi plăcea să bată uliţele, văzu fără îndoială pe tânărul pletos, care şedea într-o vreme chiar la Samson Bodnărescu. ”
- 9. La acea vreme,Creangă nu s-a dedicat scrisului, dar se presupune că Eminescu l-a îndemnat să ia condeiul în mână. La fiecare poveste scrisă, cum a fost i Harap-Alb, îi cerea părerea lui Eminescu. Acesta ș refuza să îl îndrepte, zicând: “Lasă Creangă, ai să cite ti în Junimea, tu nu ai nevoie să fii ș corectat de nimeni.” Dar totu i Eminescu îl încredin a că de acum este un scriitor în toată ș ț puterea cuvântului i îi prezenta obiceiurile scriitorilor iluştri. ș După ce Eminescu a fost destituit din func ia de revizor colar s-a mutat pentru o perioadă la bunul ț ș său prieten, Creangă pentru a- i găsi alinarea, care tia ce înseamnă să fii dat jos din func ii. Deoarece ș ș ț lui Mihai nu i-a plăcut să zăbovească pe capul omului, s-a decis să plece la Bucure ti. Creangă a rămas ș fără prieten i totodată fără un om plin de învă ătură. Rămas singur îl îmbia mereu pe Eminescu să se ș ț întoarcă la Ia i. ș Au păstrat mereu legătura, dar Creangă a fost devastat la auzirea veştii că marele poet a înnebunit. Durerea trăită a fost nemăsurată, un cutremur în adâncul sufletului. După ce starea lui de sănătate s-a mai îmbunătățit, întâlnirile lor tot nu mai erau ca odinioară, fiind conturate de o linişte covârsitoare. De la acea vreme și Creangă începu să se simtă din ce în ce mai rău. În 1889, la auzirea veștii că Eminescu s-a stins din viață, Ion Creangă a pierdut un prieten pe care nimeni nu-l poate înlocui ” Această veste trebui să zguduie sufletul bolnavului. Fu văzut plângând ca un copil și adormind cu cartea de poezii a lui Eminescu.” Mihai Eminescu a murit în condiţii suspecte şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15 iunie, în zori – ora 3.00) în casa de sănătate a doctorului Şuţu, situată pe strada Plantelor din București.
- 11. Somnoroase păsărele M.Eminescu Somnoroase păsărele Pela cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar isvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm i florile-n grădină - ș Dormi în pace! Trece lebăda pe ape Între trestii să se culce - Fie- i îngerii aproape, ț Somnul dulce! Peste-a nop ii feerie ț Se ridică mândra lună, Totu-i vis i armonie - ș Noapte bună! V.Texte care mi s-au parut intereesante si pe care le-am indragit.
- 12. ”Somnoroase păsărele” deMihai Eminescu este o poezie scurtă, simplă, delicată ca un cântec de leagăn. Somnoroase păsărele este apărută în 1884 în volumul „Poesii”. Pe scurt, păsărelele, somnoroase, dispar între rămurele și se culcă în cuiburile lor. În pădurea întunecată se face atât de multă liniște, încât se aud izvoarele cum curg. Florile din grădină își strând petalele și adorm și ele. Lebăda parcă plutește pe apa liniștită, spre trestii, unde urmează să doarmă (poate cu capul sub o aripă). Iar pe cer se ridică Luna, care ne face să visăm.
- 13. Ce te legeni? M.Emineescu Cete legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândurele, Ducând gândurile mele Şi norocul meu cu ele. Şi se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii- ntunecând, Şi se duc ca clipele, Scuturând aripele, Şi mă lasă pustiit, Vestejit şi amorţit. Şi cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai cu
- 14. Poemul Ce telegeni… a fost publicat în volumul intitulat “Poezii”, apărut la Editura “Socec” cu prefața semnată de Titu Maiorescu. Poezia este construită ca un dialog între poet și codru. Acest dialog exprimă: •dragostea și admirația poetului pentru natură; •tristețea pentru trecerea iminentă a timpului. Mihai Eminescu a creat un poem nemuritor prin descrierea naturii, prezentat prin asocierea unor elemente ce aparțin planului terestru (lacul, pădurea, izvorul) cu elemente ale planului cosmic (cerul, luna, stelele).
- 15.
- 16.
- 17. PROMOŢIA 1864 AGIMNAZIULUI DIN CERNĂUŢI
- 18.
- 19.
- 20.
- 21.
- 22.
- 23.
- 24.
- 25. „A SĂRBĂTORI PEEMINESCU, ACEASTA CUPRINDE DATORIA DE A TRĂI O VIAȚĂ CA A LUI: VIAȚA UNUI OM CARE NU S-A VÂNDUT NIMĂNUI.” NICOLAE IORGA
- 26.