tsunami

1. 1
TSUNAMI
V-aţi întrebat vreodată ce este un tsunami? În paginile următoare
vom afla date despre aceste valuri uriaşe, astfel încât să putem înţelege
mai bine ceea ce este, cum ia naştere şi mai ales care sunt consecinţele
manifestării acestui hazard natural.
I. Generalităţi:
Tsunami este un val de mare amplitudine generat de cutremure
produse de regulă în largul unui bazin marin sau de erupţii vulcanice
localizate aproape de suprafaţa oceanului, alunecări submarine sau de un
posibil impact meteoritic.
Un tsunami poate apărea nu doar în oceane ci şi în golfuri, lacuri sau
chiar în bazine de mai mare sau mai mică întindere.
Termenul de tsunami vine din limba japoneză şi înseamnă “val de
port”(“tsu”=port,”nami”=val).
Elementul care conferă un grad ridicat de risc unui val de tip
tsunami este lungimea sa excepţionala, în comparaţie cu înălţimea.
Valurile de tip tsunami apar cel mai des în Oceanul Pacific (53,30%
din totalul evenimentelor cunoscute) şi Indiile de Est (20,30%). Cu toate
acestea, unul dintre cele mai mari tsunami-uri cunoscute, şi care a afectat
o suprafaţă oceanică remarcabilă, s-a produs în Oceanul Atlantic,
formându-se în urma cutremurului care a afectat Lisabona în data de 1
noiembrie 1755. Valul a atins o înălţime de 7 metri faţă de nivelul normal,
afectând inclusiv zona de coastă a Olandei. În ansamblu, Oceanul Atlantic
contorizează mai puţin de 2% din totalul de evenimente istorice
înregistrate.
Valurile tsunami cauzate de alunecări de teren au produs peste 200
de victime în flordurile înguste din Norvegia. Înregistrări istorice
dovedesc că acest tip de val se produce inclusiv în bazinele marine închise
sau semi-închise precum Marea Neagră şi Marea Marmara. Spre exemplu,
pe data de 14 septembrie 1509, un astfel de tsunami a lovit Istambulul,
înălţimea sa atingând conform surselor istorice 6m.
Cel mai mare tsunami înregistrat s-a produs în urma Marelui
Cutremur din Kamceatka, la data de 17 octombrie 1737. Valul a atins o
înălţime de 60 m faţă de nivelul obişnuit al mării în Insulele Kurile de

2. 2
Nord. Peninsula Kamceatka este cunoscută ca având cea mai mare
frecvenţă de apariţie a valurilor tip tsunami (un eveniment la 12 ani).
II. Cauzele formării tsunami-urilor
1. Cutremurele
Cutremurele subacvatice sunt cauza cea mai frecventă de producere
a unui tsunami. Nu orice cutremur însă poate produce un fenomen de o
asemenea amploare astfel încât trebuie el însuşi să fie un cutremur
puternic în jurul valorii de 7.0 magnitudine sau mai mare.
Cutremurele subacvatice se întâmplă pentru că sub influenţa
curenţilor convergenţi din astenosferă plăcile tectonice oceanică şi
continentală intră în coliziune. În momentul în care se produce subducţia
presiunea şi energia acumulate se eliberează sub formă de cutremure.
2. Erupţiile vulcanice
Erupţiile vulcanice, care se produc de-a lungul zonelor de coastă, ca
şi în Japonia şi zonele insulare din intreaga lume, pot avea mai multe
efecte care ar putea genera un tsunami. Erupţiile explozive pot genera
rapid scurgeri piroclastice în apă, alunecări de teren, avalanşe iar
resturile produse de erupţii se pot deplasa rapid în apă şi pot declanşa
tsunami.
Erupţia Karakatau în Chintele de Sunda, între Java şi Sumatra, în
1883 a generat cel puţin trei tsunami care au ucis 36417 de oameni. Nu se
ştie cu certitudine care a fost factorul genetic al producerii tsunami-lor
dar există o serie de ipoteze:
În timpul erupţiei o coloană Pliniara de piatră ponce şi cenuşi au fost
expulzate până la 40 km înălţime în atmosferă. În urma prăbuşirii acestei
coloane în ocean ar fi putut rezulta un tsunami.
O explozie puternică a fost auzită la mare depărtare de Austalia.
Această explozie a fost probabil cauzată de contactul dintre magma
fierbinte şi apa oceanului. Explozia ar putea fi generat cel puţin unul
dintre tsunami.
3. Alunecările de teren

3. 3
Alunecările de teren se deplasează în oceane, golfuri, lacuri şi pot
genera, de asemenea tsunami. Cele mai multe astfel de alunecări de teren
sunt generate de cutremure sau erupţii vulcanice.
O alunecare de teren s-a petrecut în Lituya Bay,Alaska în 1958 şi a
provocat un val cu un run-up din aproximativ 60 m măsurat într-o zonă
complet lipsită de vegetaţie.
4. Exploziile subacvatice
Testele nucleare realizate de către Stalele Unite în Isulele
Marshall, în anii 1940 şi 1950 au generat tsunami.
5. Impactul meteoric
Un exemplu istoric privind impactul meteoric, este cel produs la
sfârşitul Cretacicului, acum aproximativ 65 de milioane de ani în apropiere
de ceea ce este acum Peninsula Yucatan din Mexic, care a produs tsunami
ce a lăsat depozite de-a lungul coastei Golfului Mexic şi Stalele Unite ale
Americii.
III. Etapele de formare a unui tsunami:
a. Faza de iniţiere sau faza de producere a cutremurului în care apa
oceanului este împinsă în sus şi provoacă un val mare,care începe să
călătorească prin ocean.
b. Faza de divizare:
În termen de câteva minute de la producerea cutremurului, tsunami-
ul iniţial este divizat într-un tsunami care călătoreşte în adâncurile

4. 4
oceanelor (tsunami la distanţă) şi un alt tsunami care călătoreşte spre
coastă tsunami local.
c. Faza de amplificare:
În această etapă tsunami-ul local care a circulat pe panta
continentală suferă o serie de modificări în sensul creşterii amplitudinii şi
reducerii lungimii de undă. Aceste modificări sunt premergătoare fazei în
care valul înaintează în zona de coastă.
În acelaşi timp tsunami-ul de adâncime având o viteză de propagare
mai mare se deplasează spre o zonă de ţărm mai îndepărtată. Pe masura
apropierii de ţărm procesul se va derula în acelaşi sens al amplificării şi
reducerii lungii de undă.
d. Faza de run-up:
Run-up este o măsură de referinţă de înălţime a apei pe uscat
obervat deasupra nivelului mărilor. După ce unda tsunami-ul călătoreşte de
la apa adâncă pe pantă continentală şi în regiunea de ţărm începe să se
deplaseze spre interiorul continentului.
De cele mai multe ori trunami-urile se manifestă ca nişte valuri
uriaşe de rupere (cum ar fi valuti normale surf la plajă) ci mai degrabă,ele
vin ca mareele foarte puternice şi care circulă foarte rapid. Tsunami vor

5. 5
călători de multe ori mult mai departe decât undele interioare normale.
După run-up, o parte din energia tsunami este reflectată înapoi în ocean.
IV. Caracteristicile fizice ale tsunami-ului
Toate tipurile de unde, inclusiv tsunami, au o lungime de undă, o
înălţime a valurilor, o amplitudine, o frecvenţă sau o perioadă şi o viteză.
a. Lungimea de undă este definită ca distanţa dintre două puncte identice
pe un val (adică între crestele valurilor). Normal valurile oceanului au
lungimi de undă de aproximativ 100 de metri.Tsunami au lungimi de undă
mult mai mult timp,de obicei, măsurată în kilometrii şi până la 200 km.
b. Înălţimea unui tsunami este distanţa dintre creastă şi albie.
c. Amplitudinea se referă la înălţimea valului de deasupra liniei de plutire,
de obicei acest lucru este egal cu ½ din înălţime a valurilor.
d. Frecvenţa unui tsunami sau perioada se măsoară în timp, cât timp este
necesar ca doua valuri consecutive să atingă acelas punct.
e. Velocitatea undei este viteza de val. Vitezele valurilor normale ale
oceanului sunt de aproximativ 90 km/h în timp ce valurile tsunami au
viteze de până la 950 km/h (aproximativ la fel de rapid ca avioanele cu
reacţie).

6. 6
Fig. 1. Caracteristicile fizice ale valurilor tsunami.
V. Cele mai importante tsunami din lume în ultimii 7 ani:
26 decembrie 2004 : ASIA
DE SUD-EST - Un cutremur
produs în largul insulei
Sumatra (Indonezia), cu o
magnitudine de 9,3 - cel mai
puternic cutremur din ultimii
40 de ani - generează un
tsunami care afectează
coastele a aproximativ zece
ţări din Asia de Sud-Est,
provocând peste 220.000 de
morţi.

7. 7
În provincia indoneziană Aceh, unde nivelul apei a crescut până la peste
30 de metri, au murit
aproximativ 168.000 de
persoane. Valul seismic s-a
propagat la sute de kilometri,
afectând, de asemenea, insulele
Maldive şi Somalia.
17 iulie 2006 : INDONESIA -
Un cutremur cu magnitudinea
de 7,7 provoacă un tsunami pe
coasta de sud a insulei Java,
soldat cu 654 de morţi.
2 aprilie 2007 :
INSULELE SALOMON -
Un tsunami loveşte
vestul insulelor Salomon
(Pacificul de Sud),
provocând moartea a 52 de persoane. Treisprezece sate de coastă sunt
devastate de valul seismic generat de un cutremur cu magnitudinea 8.
29 septembrie 2009 :
SAMOA - Peste 190 de
persoane au murit în insulele
Samoa, Tonga şi Samoa
americană după un cutremur
cu magnitudinea de 8, care a
provocat un tsunami.
Majoritatea victimelor, peste
150, au fost înregistrate în
Samoa, unde un tsunami a
devastat coasta de sud a

8. 8
insulei Upolu, cea mai
populată din arhipelag.
27 februarie 2010 :
CHILE - Un cutremur,
urmat de tsunami,
loveşte zona central-
sudică a statului Chile,
provocând moartea
sau dispariţia a 555
de persoane.
Majoritatea victimelor au fost înregistrate în zona de coastă Maule, la
400 de kilometri sud-
vest de Santiago.
25 octombrie 2010:
INDONESIA - Peste
400 de persoane au
murit într-un tsunami
generat de un cutremur
puternic cu
magnitudinea de 7,7 în
arhipelagul Mentawai,
în largul Sumatrei.
11 martie 2011: JAPONIA -
Un tsunami de zece metri atinge
coastele Sendai (nord-est), la
scurt timp după un cutremur cu
magnitudinea de 8,9 produs în
largul arhipelagului. O alertă de
tsunami a fost emisă pentru
aproape toate coastele
Pacificului, inclusiv Australia şi

9. 9
America Centrală şi de Sud.
Bibliografie:
http://www.chevroncars.com/learn/wondrous-world/tsunamis
http://earthsci.org/education/teacher/basicgeol/tsumami/tsunami.htm
l
http://www.enchantedlearning.com/subjects/tsunami/
http://geology.about.com/cs/basics_hazard/a/aa072698.htm
http://www.mediu.gov.md/file/publicati/mediu%20amb/05/5_18-25.pdf
http://www.mediafax.ro/externe/cele-mai-importante-tsunami-din-
lume-in-ultimii-sapte-ani-8053538