Psihologia emoției definește emoția ca o reacție afectivă de intensitate mijlocie, însoțită de modificări fiziologice și comportamentale, influențată de obiectele considerate atractive sau repulsive. Subconștientul, un concept introdus de Pierre Janet, reprezintă o zonă a minții care adăpostește experiențe și percepții ce pot influența comportamentul fără a fi conștientizate. Este important să gestionăm emoțiile pentru a preveni agresivitatea și disfuncționalitățile, acordând atenție atât minții conștiente cât și celei subconștiente.

1. Psihologie
Emoția (din franceză émotion, italiană emozione) este definită ca o reacție
afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de
modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de
realitate.
Emoțiile sunt procese afective complexe de scurtă durată, care dispun de un nivel
ridicat de conștientizare a obiectului sau a activității, sunt intense și au caracter
situativ, adică depind de acțiunea nemijlocită a situației emoționale.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul este compus din prefixul e - spre
exterior, și moțiune - mișcare.
O emoție are loc în general când un obiect este considerat ca ceva atractiv sau
repulsiv. Emoțiile sunt procese afective prin care exteriorizăm raportarea noastră
la stimulul care le provoacă.
Emoția este o reacție mentală conştientă însoțită de modificări fiziologice şi de
comportament.
Nu trebuie să îți sufoci emoțiile, trebuie să le dai voie să se manifeste.
Scopul nu este să scapi sau să transcendezi o emoție - nici măcar ura - dar să
reglezi experiența și acțiunea odată ce o emoție este simțită.
Când emoțiile pot fi văzute ca doar evenimente mentale temporale și acceptate
complet ca așa, nu este nevoie de reglarea emoțiilor - exceptând cazul în care
acțiunea asociată este translatată în o acțiune care rănește alți oameni, ca în cazul
furiei necontrolate.
Ostilitatea este considerată distructivă pentru sănătate.
Violența impusivă cronică este considerată disfuncțională și clasificată ca
patologică.
Frica în general provine ca un răspuns la un pericol care este de o natură specifică,
unde anxietatea sosește ca o reacție la un pericol care nu este văzut clar. În
anxietate amândouă natura obiectului și atitudinea către el nu sunt recunoscute
clar.

2. Anxietatea (neurotism) este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de
insecuritate, de tulburare, difuz.
Mintea are 2 componente: mintea conștientã și mintea subconștientã:
- planul conștient reprezintã doar între 5 și 10% din activitatea minții
- restul de 95% este mintea subconștientã
Subconștient este un termen apărut în psihologia secolului al XIX-lea și prin care
sunt desemnate fenomenele și insușirile psihofiziologice și psihice ce nu persistă
permanent în sfera conștiinței dar pot păși selectiv și cu ușurință pragul acesteia
în raport cu împrejurările.
Pierre Janet, filozof, psiholog și medic francez a fost primul care a folosit cuvântul
subconștient, în lucrarea sa “Automatismul psihologic”, publicată în anul 1889,
termen pe care Theodule Ribot, contemporan cu Janet, l-a definit ca proces
inaccesibil subiectului conștient, care se manifestă fără să fie controlat de acesta.
După unii psihologi subconștientul este graniță și filtru de trecere a unor
informații din inconștient spre conștient. Noțiunea de subconștient a fost păstrată
de Jung sub formă de inconștient colectiv, dar a fost abandonată de Freud.
Definiție pentru subconștient dintr-un dicționar de neologisme:
Subconștient, s.n. Substrat al conștiinței. Zonă în afara conștiinței (conștientului)
cu fenomene psihice care au putut fi conștiente cândva ori ar putea deveni
conștiente.
Mintea subconștientã este un recipient ce cuprinde toate experiențele,
percepțiile, amintirile, obiceiurile și credințele unei persoane.
Mintea conștientã reprezintã punctul de focus al atenției pentru o
persoanã și este de regulã orientatã în prezent.
Mintea conștientă = A gândi și a acționa din proprie inițiativă.
Mintea subconștientă = Reacție în mod spontan, reacție involuntară la stimuli.

3. Subconştientul asigură controlul tuturor funcţiilor biologice automate,
subconștientul menţine viaţa fiind responsabil de controlarea bătăilor inimii,
a respiraţiei, etc. Subconștientul este “pilotul automat”.
Subconştientul este partea minţii care nu este deplin conștientă dar care
influenţează acţiunile și sentimentele.