2. Tipuri de stimuli utilizaţi
ca pedepse pentru
comportamentele antimediu

3. Banii
-preţ mai mare pentru produsele antimediu, amenzi, taxe crescute, etc.;
- diferenţa dintre costul comportamentului
pro-mediu si cel al comportamentului
anti-mediu în acea situaţie trebuie să fie
una suficient de ridicată pentru a motiva
individul în direcţia pro-mediu;

5. • diverse consecinţe situaţionale
neplăcute ale opţiunilor antimediu;
-de exemplu, cresterea timpului
necesar închiderii usilor unui lift de la
10 la 26 de secunde a redus
semnificativ frecvenţa cu care
locuitorii clădirii îl foloseau;

6. • în cazul comportamentelor complexe sau foarte
neplăcute, pe care individul nu si
le-ar însusi în întregime într-o singură etapă, se preferă
metoda „formării (sculptării)
comportamentale” prin aproximări succesive:
- se începe prin recompensarea comportamentelor care au o vagă
asemănare cu
cel dorit;
- apoi standardul pentru acordarea întăririi creste succesiv (individul
trebuie să
facă din ce în ce mai mult, sau mai corect pentru a primi respectiva
recompensă).
- în final, se ajunge la comportamentul dezirabil, care poate fi întreţinut
printr-un program cu rată variabilă.

7. Antecedentele
comportamentului

8. a) „activatori”
– informaţii despre comportamentul dezirabil în acel context si, dacă e cazul, despre recompensele sale
(sau pedepsele în cazul comportamentelor opuse).
1.modul lor de formulare este important – el trebuie să fie în acord cu valorile oamenilor din acel
context, pentru a evita senzaţia unui mediu controlat, reactanţa psihologică (si astfel, tendinţa de a
efectua comportamentul opus);
2.atunci când el nu este clar, trebuie explicat scopul pro-mediu general al acelui comportament specific;
totusi, trebuie evitate formulările ce conţin consecinţe neclare, nesigure si îndepărtate în timp ale
comportamentelor anti-mediu; doar cele personale si clare au efect comportamental (de exemplu, în
termeni de preţ sau disconfort viitor sporit);
3.intervenţiile care includ doar activatori (fără întăriri) sunt eficiente atunci când comportamentul cerut
este relativ comod (de exemplu, închiderea luminii);
4. instrucţiunile comportamentale trebuie să fie specifice si apropiate în timp si
spaţiu de oportunitatea comportamentală (pentru exemplul anterior, asezat deasupra
întrerupătorului de lumină);
- când comportamentul nu este comod, este nevoie de întăriri;

9. b) modelarea comportamentală
– prezenţa
unui individ care
demonstrează
comportamentul cerut în acel
context.