2.  Se referă la totalitatea influenţelor
intenţionate şi sistematice, elaborate in
cadrul unor instituţii specializate (şcoală,
universitate), în vederea formării
personalităţii umane. Educaţia şi
instruirea sunt explicite în virtutea unor
obiective clar formulate, iar procesul se
caracterizează prin intensitate,
concentrare a informaţiilor şi
continuitate.

3.  Scopul acestui tip de educaţie îl constituie
introducerea progresivă a elevilor în
paradigmele cunoaşterii şi
instrumentalizarea lor cu tehnici culturale
care le vor asigura o anumită autonomie
educativă. Pregătirea este elaborată în
mod conştient şi eşalonat, fiind asigurată de
un corp de specialişti pregătiţi în această
direcţie. Informaţiile primite sunt cu grijă
selectate şi structurate, caracterizându-se
prin densitate şi rigurozitate ştiinţifică.

4.  Educaţia formală permite o asimilare
sistematizată a cunoştinţelor si facilitează
dezvoltarea unor capacităţi, aptitudini şi
atitudini necesare pentru inserţia individului
in societate. Educaţia formală este puternic
expusă şi este infuzată de exigenţele
suprapuse ale comandamentelor sociale şi,
uneori, politice. Ea este dimensionată prin
politici explicite ale celor care se află la
putere la un moment dat.

5.  centrarea pe performanţele înscrise în
programe care lasă puţin loc
imprevizibilului
 tendinţa de îngurgitare a cunoştinţelor
 predispunerea către rutină şi monotonie

6.  • ca demers iniţial, introducerea
individului în tainele muncii intelectuale
organizate;
 • posibilitatea de a formaliza
cunoştinţele, plecând de la achiziţii
istorice şi practici reieşite din acţiune;
 • recunoaşterea achiziţiilor individuale;
 • formalizarea şi concretizarea achiziţiilor
în alte modalităţi educative pe plan
social.

7. Sub aspectul succesivităţii în timp şi al
consecinţelor, educaţia formală ocupă un
loc privilegiat, prin necesitatea anteriorităţii
ei pentru individ şi prin puterea ei
integrativă şi de sinteză. De amploarea şi
profunzimea educaţiei formale depinde
calitatea coordonării şi integrării influentelor
nonformale şi informale. Că la un moment
dat ponderea educaţiei se poate deplasa
în favoarea nonformalului sau a informatului
este adevărat. Depinde când, cu ce se
pleacă mai departe şi ce reuşeşte individul
să (mai) facă in continuare.