2. Dumnezeu este schimbare și echilibru
• Dumnezeu este Dynamis, Dynamis este infinit, fără
început sau sfârșit.
• Dynamis nu este actualitate infinită, totul de la
început până la sfârșit, ci potențialitate infinită.
• Dynamis are sensul în el însuși, își definește direcția și
dă progresul. Dynamis este progres echilibrat.
• Imaginați-vă o oglindă perfectă, ce împarte totul egal.
3. Echilibru-dezechilibru și schimbare-
neschimbare
• Echilibrul nu poate coexista cu dezechilibrul, e non-
sens, de fapt e doar dezechilibru.
• Viața este schimbare și, prin Dynamis, progres.
• Neschimbată e doar neexistența, moartea.
• Dezechilibrul (mai mult și mai puțin), duce la anihilare,
la eroziune, la nihil. Dezechilibrul e nihilism.
5. Exemplu potențialitate-impotențialitate
• Un tâmplar are în față un trunchi de copac. În trunchiul de copac e
potențialitate infinită pentru ce ar putea deveni: o coadă de topor, o
vâslă, o barcă, o masă, un scaun… la infinit.
• În momentul în care tâmplarul decide și pune dalta pentru a începe
lucrul, el alege ce poate fi trunchiul (de exemplu, o masă), adică
definește potențialitatea, dar în același timp și în aceeași măsură,
definește și ce nu poate fi trunchiul (barcă, vâslă, etc.), adică definește
impotențialitatea.
• Această capacitate de a defini impotențialitatea dă libertatea.
• Definirea potențialității și impotențialității este o limitare, însă
rămâne echilibru.
6. POTENȚIALITATE
Ce poate fi
IMPOTENȚIALITATE
Ce poate ne-fiDYNAMIS
Pentru a păstra echilibrul, unui act de potențialitate trebuie
să-i corespundă un act similar, în oglindă, concomitent, de
impotențialitate
8. Potențialitate/actualitate și
impotențialitate/anti-actualitate
• Trecerea din ce e potențial în concret se numește actualizare sau
trecere în actualitate. Potențialitatea și actualitatea sunt concepte
dihotomice, potențialitatea e înaintea actualității.
• Trecerea din potențial în actual trebuie să respecte principiul
fundamental, echilibrul.
• Pentru aceasta, în mod similar, la trecerea din potențial în actual
trebuie să se facă trecerea oglindită, din impotențial în anti-actual
(lumea actelor de impotențialitate)
10. Actualitate/ne-actualitate și anti-
actualitate/ne-anti-actualitate
• Definirea a ce-este e concomitent și definirea a ce nu este: un copac
nu e altceva (nu e nici balenă, nici fluture, nici munte, etc.)
• Aceasta este Creația, trecerea din potențial în actual.
• Însă, pentru ca Creația să respecte principiul echilibrului, concomitent
trebuie să fie definită și Creația-în-oglindă.
• Deci Creația se face în două lumi simultan, e Dia-Logos, oglindire
perfectă - actualitate și anti-actualitate.
• Actualitatea e oglindită în anti-actualitate, ce se învechește în
actualitate, se înnoiește în anti-actualitate (Pavel zice că omul din
afară se trece, dar omul din interior se înnoiește)
11. POTENȚIALITATE
Ce poate fi
IMPOTENȚIALITATE
Ce poate ne-fi
DYNAMIS
ACTUALITATE
Ce-este
NE-ACTUALITATE
Ce-nu-este
ANTI-ACTUALITATE
Anti-ce-este
ANTI-NE-ACTUALITATE
Anti-ce-nu-este
DIALOGOS
Oglindirea pe două axe, Dynamis și
Dialogos, trebuie să respecte echilibrul
nihilism
12. Dumnezeu este Dialogos
• Dialogos are început, e “cel dintâi din toată zidirea”, și Dialogos
creează.
• Dialogos este echilibru perfect. Dialogos este dragoste.
• Logos este o falsificare a lui Dumnezeu, a lui Dialogos. Logos este o
creație imperfect oglindită, care cade într-o singură lume, e
dezechilibru.
• Logos e mutarea sensului din centru, din echilibru, în lateral, în sinele
neechilibrat.
• Logos e nihilism.
13. POTENȚIALITATE
Ce poate fi
IMPOTENȚIALITATE
Ce poate ne-fi
DYNAMIS
ACTUALITATE
Ce-este
NE-ACTUALITATE
Ce-nu-este
ANTI-ACTUALITATE
Anti-ce-este
ANTI-NE-ACTUALITATE
Anti-ce-nu-este
DIALOGOS
LOGOS
14. Dumnezeu riscă
• Dialogos e dialogul în cadrul Dumnezeirii, Dumnezeu face planuri în
sine însuși, însă e dialog între Logos și Anti-Logos, nu e introspecție.
Asta păstrează echilibrul.
• Dialogos face creaturi capabile de libertate, care sunt pe axa dintre
potențialitate și impotențialitate.
• Omul este o astfel de creatură, capabilă să-și definească
potențialitatea și impotențialitatea, o creatură liberă, care poate alege
și dezechilibrul.
• O astfel de Creație implică un risc, al apariției nihilismului.
16. Dumnezeu riscă
• Dynamis e potențialitate infinită, nu actualitate infinită.
• Dynamis e soluție infinită, poate veni la orice problemă cu o soluție,
însă nu înainte ca această să fie necesară.
• Dynamis nu e preștiință, ci planificare, sens. Asta asigură libertate
absolută creaturilor, nu e predestinare.
• Crearea unor făpturi capabile de libertate înseamnă că Dynamis poate
fi surprins. Nihilismul a fost o surpriză, nu era din Dumnezeu.
• Însă pentru orice dezechilibru, Dynamis are soluție, are un plan pe
care îl va aduce la îndeplinire.
17. Logos e nihilism
• Nihilismul e împotriva lui Dumnezeu, e dezechilibrul, e eroziune,
decadență, până la inexistență.
• Nihilismul e în afara lui Dumnezeu, nu are nimic în comun cu
echilibrul.
• Dialogos e progres, deschidere spre schimbare, viață.
• Logos e decadență, închidere spre neschimbare, moarte.
• Neschimbarea nu e stabilitate, ci lipsa stabilității.
• Schimbarea e stabilitate, echilibru.
18. Logos e nihilism
• Logos e promisiunea unei stabilități prin neschimbare, însă e de fapt
moarte, nihil.
• Falsificarea a pătruns și în Biblie: “Eu sunt Domnul, eu nu mă schimb”,
“La început a fost Logos…”
• Aceasta a fost cea mai mare și ultima falsificare a lui Dumnezeu care e
descoperită. E pecetea a șaptea.
• Dynamis luptă cu Logos, prin oameni.
• Istoria omenirii e istoria victoriei Dynamisului, a Dialogosului
împotriva Logosului, a progresului împotriva nihilismului, a
neschimbării.
19. Evanghelia dată neamurilor
• Dynamis vrea mereu să colaboreze, să dialogheze cu creaturile Sale
libere pentru a-și aduce la îndeplinire planul.
• Sensul omului, motivul pentru care a fost creat este afirmarea
Dynamisului, adică a progresului, a vieții din belșug. Viața orientată,
viața cu sens, este voința de dynamis, de afirmare a Dialogosului, a
dragostei, e “gândul veșniciei”.
• Logos e ispitirea căderii în stabilitate, în neschimbare, e închiderea.
• Oamenii au ales de nenumărate ori stabilitatea iluzorie a cuvântului, a
literei, în locul Dynamisului.
• Cuvântul e moarte, Duhul e viață.
20. Evanghelia dată neamurilor
• Poporul evreu este cel mai bun exemplu în această privință, de
închidere în Logos, în legi, în cuvânt, e perpetuare a refuzului
colaborării cu Dynamis, până la lepădare.
• Evanghelia, vestea bună, descoperirea caracterului lui Dumnezeu, a
trecut de la evrei, însă nu la creștini, ci la cei care caută progresul, la
cei cu voință de Dynamis.
• Logosul a pătruns în creștinism din filozofia greacă, și e nihilismul
ascuns care a dus la eroziunea permanentă a creștinismului, la
închidere în cuvânt, în adevărul neschimbat, care e minciună, până la
irelevanță.
21. Evanghelia dată neamurilor
• Creștinismul predică mereu întoarcerea la trecut, în loc să meargă
spre progres. Creștinismul rămâne în urmă mereu, e irelevant.
• Creștinismul demonizează progresul și pe cei care au adus înaintarea
lui.
• Dynamis a lucrat prin oameni ca Galilei (mișcarea pământului), Isaac
Newton (atracția gravitațională), Charles Darwin (descoperirea
progresului în natură), Einstein și Heisenberg (relativitatea,
schimbarea absolută).
• Masonii, iezuiții sunt de fapt organizații care au sprijinit progresul.
• Lupta pentru drepturile omului și egalitate, echilibru.
22. Evanghelia dată neamurilor
• Însă cele mai mari descoperiri despre Dynamis au venit prin cei care
sunt cel mai demonizați în creștinism, între cei care se închid în Logos.
• Nietzsche a fost primul care a descoperit nihilismul ascuns în
creștinism, venit de la greci. “Dumnezeu e mort” e intuiția
fenomenală a Logosului care e moarte.
• Wittgenstein, Tarski, Walter Benjamin ne-au descoperit relativitatea
cuvântului și imposibilitatea adevărului absolut în cuvânt.
• Derrida a adus cea mai puternică armă împotriva Logosului,
deconstrucția, care distruge întreaga mașinărie de falsificare prin
cuvânt.
23. Evanghelia dată neamurilor
• Derrida a creat hauntologia, oglindirea (vezi și Portretul lui Dorian
Gray).
• Giorgio Agamben a fost cel care a descoperit echilibrul potențialității
și impotențialității.
• Edi Constantinescu a înființat Dynamis, o comunitate a progresului.
Însă a fost împins înapoi, a reușit însă să creeze o comunitate online a
progresului, prin care am descoperit prin dialogos, construcție și
deconstrucție, imaginea finală.
• Acestea au fost ultimele trepte în progres înainte de descoperirea
finală, sfârșitul “tainei lui Dumnezeu”.
24. Evanghelia dată neamurilor
• Toate acestea au fost descoperite în Apocalipsa, însă nu pot fi înțelese
decât acum, ca să ne întărească încrederea.
• Pecetea a șasea, cerul care se face sul și ostroavele care se mută e
relativitatea spațiului și timpului, și deconstrucția.
• Pecetea a șaptea, îngerul care urcă din răsărit, stă cu un picior pe apă
și cu unul pe uscat, e îngerul echilibrului și oglindirii, hauntologia și
impotențialitea.
• Neamurile îl descoperă pe Dumnezeu.
25. Apariția nihilismului
• Nihilismul a apărut într-o creatură capabilă de creație. Lucifer a fost o
creatură liberă, foarte puternică.
• Creativitatea e alegerea dintre un infinit de posibilități, e salt calitativ.
• Pre-creativitatea, momentul de pregătire a deciziei, determină o
anxietate, o teamă a infinitului, angst, care e rezolvată în momentul
saltului creativ.
• Această anxietate însă e premergătoare și căderii în dezechilibru, a
păcatului, care e tot un salt.
• Lucifer, nemulțumit de anxietatea pe care o dă infinitul, a sărit în
dezechilibru, în stabilitate iluzorie.
26. Istoria omului
• Nihilismul nu este în Dumnezeu. Dezechilibrul nu poate locui
împreună cu echilibrul.
• Pentru a putea readuce echilibrul, Dumnezeu trebuia să aducă un
punct de echilibru în nihilism. Să devină dezechilibru rămânând în
echilibru. Să devină neschimbare rămânând schimbare.
• Pentru aceasta e nevoie de o creatură capabilă de creație, capabilă de
creare a acelui punct de echilibru.
27. Istoria omului
• Adam și Eva sunt simbol pentru Dialogos.
• Înainte de Isus, oamenii nu aveau creativitatea, creativitatea e darul
Duhului Sfânt.
• Nihilismul nu putea să intre prin om întâi, ci printr-o creatură capabilă
de creativitate. Lucifer există.
28. Istoria omului
• Pomul binelui și răului e pomul sensului, simbol pentru a muta sensul
în tine însuți.
• Nihilismul a ispitit la ruperea echilibrului între cei doi, la a pune sensul
în unul mai mult decât în celălalt, bărbatul deasupra femeii, albi
deasupra negrilor, etc.
• Căderea lui Adam și Eva a fost în principal căderea din dragoste în
dezechilibrul pasiunii, poftei sau al ascezei, și căderea în dezechilibrul
ierarhiei: bărbat peste femeie, stăpân și sclav, împărat peste Israel,
preoți deasupra poporului, etc.
29. Dumnezeu este Isus
• Pentru a putea înghiți nihilismul, Dumnezeu trebuia să se schimbe în
natura Lui, să capete o nouă valență.
• Omul-Divin și Divinul-Om sunt echilibrul creat dintre relativizare
absolută și absolutizare absolută.
• Isus și Isus-în-oglindă sunt o dimensiune nouă pe care Dumnezeu și-o
creează, pentru a putea veni în nihilism și a crea punctul de echilibru.
• Isus în oglindă este Duhul Sfânt.
• Mireasa este oglindirea Mielului, biserica este imaginea lui Isus pe
pământ, comunitatea, prin Dynamis recreează această imagine.
30. POTENȚIALITATE
Ce poate fi
IMPOTENȚIALITATE
Ce poate ne-fi
DYNAMIS
ACTUALITATE
Ce-este
NE-ACTUALITATE
Ce-nu-este
ANTI-ACTUALITATE
Anti-ce-este
ANTI-NE-ACTUALITATE
Anti-ce-nu-este
DIALOGOS
ISUS
Om-Divin
DUHUL
SFÂNT
Divin-Om
31. Dumnezeu este Isus
• Nașterea lui Isus e renașterea lui Dumnezeu, Dumnezeu devine
Menorah, sfeșnic.
• Dumnezeu e Dynamis, Dialogos, Isus – Duhul Sfânt, Menorah.
• Cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu sunt 7 caracteristici ale sale, ale
schimbării.
32. Crucea
• Crucea este o taină. Nu ne va ajunge veșnicia ca s-o înțelegem.
• Ce s-a întâmplat la Cruce este o răsturnare completă a întregii
scheme, a tuturor valorilor și șabloanelor.
• Isus a luat în sine dezechilibrul și l-a mutat și în oglindirea Sa, a făcut
“schimb de lumi” cu Duhul Sfânt. Mângâietorul este oglindirea lui
Isus.
• Dezechilibrul oglindit e astfel transformat în echilibru.
• Crucea e centrul și e o poartă de intrare prin care comunicăm cu
oglinditul nostru. Aceasta e creativitatea, ideile noi ne vin prin Duhul
Sfânt din oglindirea noastră, sunt “zvonurile altei lumi”
33. Victoria Dynamisului
• Apocalipsa ne descoperă istoria finală.
• Bătălia dintre Logos și Dynamis, după dezvăluirea tainei lui
Dumnezeu, va deveni fățișă.
• Falsificarea va căpătă forță incredibilă, 666 e opusul lui Menorah, e
falsificarea supremă, Anti-Hristul.
• Însă și puterea celor ce se încred în Dynamis va crește foarte mult,
revărsarea ploii târzii e o putere foarte mare.
• Prigonirea va deveni fățișă, eroziunea nihilismului e tot mai mare, are
puțină vreme.
34. Victoria Dynamisului
• Îndreptățirea e saltul în Dynamis, sfințirea e progresul întru Dynamis.
• Va exista un punct când saltul nu va mai putea fi făcut, “cine e sfânt să
progreseze mai departe, cine e nedrept, e în Logos, să fie nedrept și
mai departe”.
• Cei ce urmează Dynamisul sunt o rămășiță.
• După bătălia finală, Dynamis se va arăta, iar structura de Menorah se
va modifica din nou, Isus și Duhul Sfânt, Mielul și Mireasa, vor fi
împreună, se vor uni.
• Singura amintire și asigurarea că istoria nihilismului nu se va repeta
sunt urmele din palmele lui Isus.
35. Alte concepte
• Creațiunea e seară și dimineață, oglindire.
• Sabatul e încununarea Menorahului, ziua echilibrării, a discuției cu
oglinditul tău. Tot Sabatul e ziua dintre moartea și învierea lui Isus,
duminica e cădere în Logos. “Rămâne o împăcare ca cea de Sabat”.
• George Knight are dreptate în ce privește castrarea adventismului,
însă profeția trebuia mereu reinterpretată, adusă în progres.
• Sistemul profetic adventism trebuie să înțeleagă importanța lui
Ezechiel, probabil cea mai încriptată profeție, care însă ne descoperă
taina lui Dumnezeu.
36. Renașterea începe cu mine
• Duhul Sfânt lucrează în comunitate, prin creativitate.
• Colaborarea noastră cu Dynamis face posibilă actualizarea mai rapidă
a potențialității, suntem responsabili de progres.
• Putem grăbi a doua venire.
• Petru spune:
• “Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar
trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfîntă şi evlavioasă, aşteptînd şi
grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi
trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?”
• Maranatha!