managementul-resurselor-agricole1

GHID DE PLANIFICARE
STRATEGICĂ PENTRU
MANAGEMENTUL DURABIL AL
RESURSELOR AGRICOLE

Autori: Grupul de Lucru din cadrul Proiectului LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți pentru o Rețea
Natura 2000 Eficientă, coordonat de Cosmina Dinu – specialist dezvoltare durabilă
Realizat de Asociația Grupul MILVUS
Adresa poştală: 540600 Tîrgu Mureș OP1 CP161
Tel/Fax: +40 265 264726
E-mail: office@milvus.ro
Website: www.milvus.ro
Ghidul s-a realizat cu sprijinul Comisiei Europene prin Programul LIFE + Comunicare. Finanțarea s-a făcut
de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, partener în proiect, reprezentând cofinanțare la
Proiectul LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți pentru o Rețea Natura 2000 Eficientă.
© Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate copyright 2014.
Acest material poate fi reprodus gratuit în orice format sau pe orice suport dacă este redat întocmai și nu se
utilizează într-un context ce poate induce în eroare. Pe material trebuie indicat Copyright: © Ministerul
Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate, indicând titlul și sursa acestuia.
Documentul este disponibil și online pe http://www.emenatura2000.ro/
Opiniile exprimate în acest material nu reflectă în mod necesar opiniile oficiale ale Comisiei Europene.

3
CUPRINS
TABELE ........................................................................................................................................................... 5
FIGURI............................................................................................................................................................. 5
CASETE........................................................................................................................................................... 6
ANEXE............................................................................................................................................................. 6
ABREVIERI ȘI ACRONIME UTILIZATE ÎN TEXT ................................................................................ 7
GLOSAR DE TERMENI ȘI DEFINIȚII .................................................................................................... 10
INTRODUCERE ........................................................................................................................................... 16
DESPRE GHID.............................................................................................................................................. 18
CUI SE ADRESEAZĂ ? - GRUPURI ȚINTĂ ...................................................................................................... 19
DE CE ESTE NECESAR ACEST GHID ?........................................................................................................... 20
CE ÎȘI PROPUNE ACEST GHID? ..................................................................................................................... 22
CE CONȚINE GHIDUL? ................................................................................................................................. 23
1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE PENTRU ECONOMIE, SOCIETATE ȘI MEDIU
25
1.1. VALORI SOCIALE, ECONOMICE ȘI ECOLOGICE (NATURALE) ALE RESURSELOR AGRICOLE.............. 25
1.2. AMENINȚĂRI LAADRESA RESURSELOR AGRICOLE ......................................................................... 30
1.3. RELAȚIA DINTRE AGRICULTURĂ ȘI CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ............................................. 42
1.4. ROLUL SITURILOR NATURA 2000 ÎN CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ȘI VALORIFICAREA
RESURSELOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA ....................................................................................................... 46
2. PRINCIPII ȘI RECOMANDĂRI DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREA
BIODIVERSITĂȚII...................................................................................................................................... 49
2.1. LEGISLAȚIA PRIVIND MANAGEMENTUL RESURSELOR AGRICOLE DIN PERSPECTIVA CONSERVĂRII
BIODIVERSITĂȚII.......................................................................................................................................... 49
2.2. PRINCIPII DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREA RESURSELOR ȘI A BIODIVERSITĂȚII................ 53
2.3. RECOMANDĂRI DE MĂSURI DE MANAGEMENT CARE CONTRIBUIE LA MENȚINEREA BIODIVERSITĂȚII
56
2.3.1. Măsuri minime de management pentru conservarea biodiversității ......................................... 56
2.3.2. Măsuri suplimentare pentru conservarea biodiversității............................................................ 58
2.3.3. Măsuri specifice de management agricol pentru conservarea biodiversității în ariile protejate 62
2.3.4. Asigurarea unui context favorabil menținerii resurselor agricole prin măsuri de încurajare a
practicilor agricole prietenose cu natura................................................................................................. 63
2.3.5. Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității ................................................ 64
3. PLANIFICAREA STRATEGICĂ ÎN DOMENIU............................................................................. 66
3.1. CADRUL LEGAL PENTRU PLANIFICARE........................................................................................... 67
3.2. INSTITUȚII RESPONSABILE PENTRU PLANIFICAREA STRATEGICĂ ȘI ROLUL LOR............................. 70
3.2.1. Planificarea strategică la nivel local .......................................................................................... 72
3.2.2. Planificarea strategică la nivel județean / regional .................................................................... 73
3.2.3. Nivel național............................................................................................................................. 73
3.3. FACTORI INTERESAȚI...................................................................................................................... 74
3.4. CORELAREA PLANIFICĂRII MANAGEMENTULUI RESURSELOR AGRICOLE ȘI A ARIILOR PROTEJATE
(INCLUSIV A SITURILOR NATURA 2000)....................................................................................................... 76

4
3.4.1. Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului resurselor agricole
până în prezent ? ..................................................................................................................................... 76
3.4.2. Cum se reflectă managementul resurselor agricole în planurile de management ale ariilor
protejate?................................................................................................................................................. 76
3.4.3. Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu .................................. 81
3.4.4. Cum este luat în calcul domeniul agricultură în activitatea de planificare strategică pentru
dezvoltare durabilă? (ce date sunt incluse, analizate, ce reiese, cum se planifica)................................. 82
4. ABORDAREA INTEGRATĂ A PLANIFICĂRII ÎN DOMENIU ................................................... 84
4.1. PLANIFICARE STRATEGICĂ ȘI UTILIZAREA INDICATORILOR PENTRU PROMOVAREA UNEI ABORDĂRI
INTEGRATE................................................................................................................................................... 84
4.2. IMPORTANȚA FLUXULUI DE INFORMAȚII PENTRU PLANIFICARE EFICIENTĂ LA TOATE NIVELURILE ȘI
ÎN TOATE DOMENIILE RELEVANTE................................................................................................................ 92
4.2.1. Integrarea informațiilor transmise de gestionarii fondurilor agricole în planurile de management
ale siturilor Natura 2000 (și ale altor AP)............................................................................................... 92
4.2.2 Informații de interes pentru nivelul strategic superior............................................................... 94
4.2.3. INFORMAȚII DE INTERES PENTRU CELALALTE SECTOARE DE GESTIONARE A RESURSELOR NATURALE
..................................................................................................................................................................... 95
4.3. INTEGRAREA PRIN IMPLICAREA FACTORILOR INTERESAȚI ............................................................. 97
5. PAȘI DE URMAT PENTRU O ABORDARE INTEGRATĂ A PLANIFICĂRII STRATEGICE A
MANAGEMENTULUI RESURSELOR AGRICOLE ............................................................................ 102
5.1. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI LOCAL / ZONAL .......... 103
5.2. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI JUDEȚEAN / REGIONAL103
5.3. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI NAȚIONAL .................. 103
5.4. INFORMAȚII CHEIE DE IDENTIFICAT / COLECTAT PENTRU ETAPA I DE EVALUARE A SITUAȚIEI
EXISTENTE ..................................................................................................................................................110
BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................................112

5
TABELE
TABEL 1 - GRUPURI ȚINTĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL DE PLANIFICARE STRATEGICĂ LA CARE
OPEREAZĂ .................................................................................................................................................... 19
TABEL 2 - VALORILE RESURSELOR AGRICOLE, BUNURILE ȘI SERVICIILE FURNIZATE DE
ACESTEA....................................................................................................................................................... 28
TABEL 3 - SINTEZA PRINCIPALELOR PRESIUNI ȘI AMENINȚĂRI LA ADRESA RESURSELOR
AGRICOLE..................................................................................................................................................... 31
TABEL 4 - IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE PENTRU BIODIVERSITATE ȘI EXEMPLE DE
CONDIȚII CE SE POTASIGURA PRIN MĂSURI DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREREA LOR
......................................................................................................................................................................... 46
TABEL 5 - ACTE LEGISLATIVE DEFINITORII PENTRU MANAGEMENTUL RESURSELOR
AGRICOLE DIN PERSPECTIVA CONSERVĂRII BIODIVERSITĂȚII. PENTRU O LISTĂ EXTINSĂ,
CONSULTAȚI ANEXA 1. .............................................................................................................................. 50
TABEL 6 - EXEMPLE DE MĂSURI DE MANAGEMENT STABILITE PRIN AGRO-MEDIU................ 59
TABEL 8 - INSTITUȚII IMPLICATE ÎN PLANIFICARE ȘI ROLUL ACESTORA ................................... 71
TABEL 9 - EXEMPLE DE DIRECȚII STRATEGICE, MĂSURI ȘI ACȚIUNI DE MANAGEMENT
PROPUSE PENTRU MANAGEMENTUL TERENURILOR AGRICOLE ÎNTR-UN SIT NATURA 2000 77
TABEL 10 - INDICATORII DE DEFINIT / ANALIZAT ÎN DOMENIUL MANAGEMENTUL
RESURSELOR AGRICOLE ȘI SECTOARELE CARE AU NEVOIE DE ACESTE INFORMAȚII........... 87
TABEL 11 - POSIBILI FACTORI INTERESAȚI .......................................................................................... 99
TABEL 12 – ETAPELE DE PLANIFICARE STRATEGICA ...................................................................... 104
FIGURI
FIGURA NR. 1. LEGĂTURA ÎNTRE CELE CINCI GHIDURI ................................................................... 18
FIGURA NR. 2 - HARTA SĂRĂCIEI. LEGĂTURA DINTRE SISTEMELE DE AGRICULTURĂ
EXTENSIVĂ VS INTENSIVĂ ȘI SITUAȚIA ECONOMICĂ A COMUNITĂȚILOR RURALE............... 44
FIGURA NR. 3- ROLUL PLANURILOR DE MANAGEMENT AL ARIILOR PROTEJATE ÎN
PLANIFICAREA STRATEGICĂ................................................................................................................... 70
FIGURA NR. 4 - HARTA SUPRAPUNERILOR AP PESTE ZONELE AGRICOLE.................................... 80
FIGURA NR. 5 – SUPRAPUNERI ZONE DEVAFORIZATE-ZONE CU ÎNALTĂ VALOARE NATURALĂ
/ZONE IMPORTANTE PENTRU PĂSĂRI ................................................................................................... 80
FIGURA 6 REDĂ FOARTE SUCCINT FAZELE ȘI PAȘII CARE AR TREBUI URMAȚI PENTRU A SE
ASIGURA O PARTICIPARE EFICIENTĂ A FACTORILOR INTERESAȚI ÎN PROCESUL DE
PLANIFICARE ȘI CHIAR ÎN ETAPA DE IMPLEMENTARE A PLANULUI. ........................................... 98

6
CASETE
CASETA 1. EXEMPLE DE NECOORDONARE ȘI LIPSĂ DE COMUNICARE ÎNTRE INSITUȚII........ 22
CASETA 2 EXEMPLU DE VALOARE ECONOMICĂ INDIRECTĂ AL UNEI SPECII ............................ 26
CASETA 3 VALORI SOCIALE ȘI NATURALE ASOCIATE RESURSELOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA
......................................................................................................................................................................... 29
CASETA 4 - RELAȚIA DINTRE AGRICULTURA TRADIȚIONALĂ ȘI BIODIVERSITATE ................. 44
CASETA 5 - PIERDEREAAGRO-BIODIVERSITĂȚII DUCE LA PIERDEREA CALITĂȚII ................. 45
CASETA 6 EXEMPLU DE RESURSE AGRICOLE IMPORTANTE PENTRU CONSERVAREA
BIODIVERSITĂȚII ÎN ARII PROTEJATE ................................................................................................... 47
CASETA 7 EXEMPLU DE RESURSE AGRICOLE IMPORTANTE PENTRU CONSERVAREA
BIODIVERSITĂȚII ÎN ARII PROTEJATE ................................................................................................... 48
CASETA 8 - CREAREA DE CONDIȚII DE UTILIZARE EFICIENTĂ A RESURSELOR PRIN
CORELAREA MANAGEMENTULUI ÎN DIVERSE DOMENII – EXEMPLU......................................... 82
CASETA 9 - EXEMPLU PRIVIND ROLUL DE CARE ÎL POATE AVEA UN FACTOR INTERESAT ÎN
PLANIFICARE ȘI MANAGEMENTUL FONDULUI AGRICOL................................................................ 99
ANEXE
ANEXA1 - LEGISLAŢIE PRIVIND RESPECTAREAECOCONDIŢIONALITĂŢII DE CĂTRE FERMIERI
ÎN VEDEREA ACORDĂRII SPRIJINULUI FINANCIAR (INFORMAȚII PRELUATE DIN GHIDUL
FERMIERULUI PRIVIND ECOCONDIŢIONALITATEA, APIA 2014 ......................................................113
ANEXA 2 - STUDIU DE CAZ......................................................................................................................118
ANEXA 3 – SELECȚIA PROIECTELOR GAL .......................................................................................... 120
ANEXĂ LINKURI UTILE ........................................................................................................................... 125

7
Abrevieri și acronime utilizate în text
Abrevieri,
acronime
Denumire completă
AM Autoritate de Management
AM - DGDR Autoritatea de Management Direcția Generală Dezvoltare Rurală
AP Arie protejată
APDRP Agenția de Plăți Dezvoltare Rurală și Pescuit – a funcționat pe perioada de programare
2007 - 2013
AFIR Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – va funcționa pe noua perioadă de
programare 2014-2020
APIA Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură
APL Administrație Publică Locală
CAP (en.)
PAC
Common Agricultural Policy
Politica Agricolă Comună
CBD (en.) The Convention on Biological Diversity - (ro.) Convenția pentru Diversitate Biologică
DAJ Direcția pentru Agricultură Județeană
EIP
PEI
European Innovation Partener
Program European de Inovare
EPI (en.) Environmental Policy Integration – (ro.) integrarea principiilor de protecție a mediului
natural în politicile sectoriale
ESI The European Strucural Instruments (en)-Fonduri Structurale Europene;
FC The Cohesion Fund-CF (en)-Fondul de Coeziune;
FEADR The European Agriculture Fund for Rural Development-EAFRD (en.)- Fondul European
Agricol pentru Dezvoltare Rurală;

8
FEDR The European Regional Developement Fund-ERDF (en.)-Fondul European de
Dezvoltare Regională;
FNGAL Federația Națională a GAL-urilor din România
GAEC (en.) Good Agriculture and Environment Conditions – (ro.) Bune Condiții Agricole și de
Mediu
GAL Grup de Acțiune Locală
HNV (en.) High Nature Value (en.) – Înaltă Valoare Naturală (ro.)
IUCN (en.) International Union for Nature Conservation
LEADER (fr.) Liaisons Entre Actions de Developpement de l’Economie Rurale - Legături între Acțiuni
pentru Dezvoltarea Economiei Rurale
LFA Least favored areas (en.); Zone defavorizate;
MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
OJFIR Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - va funcționa pe noua perioadă
de finanțare 2014-2020
OJPDRP Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - a funcționat pe perioada
de finanțare 2007 - 2013
ONG Organizație Non-Guvernamentală
PNDC Plăți Directe Naționale Compensatorii;
PNDR Planul Național de Dezvoltare Rurală
RGA Recensământul General Agricol;
RNAPR Rețea Națională a Ariilor Protejate din România;
SAC Arii Speciale de Conservare;
SAPS Single Area Payment Scheme (en) - Schemă de Plată Unică pe Suprafață;

9
SAU Suprafață Agricolă Utilizată;
SCI Situri de Importanță Comunitară;
SMR (en.) Staturory management requirements (en.) – Cerințe legale în materie de gestionare
SPA Arii de Protecție Specială Aviafaunistică;
UAT Unitate Administrativ Teritorială
SO (en.) Standard output (en.) - Coeficienți Producție Standard (ro.) , înlocuiește UDE (Unitate
de Dimensiune Economică) pentru stabilirea dimensiunii fermei (această dimensiune va
fi stabilită în euro)

10
Glosar de termeni și definiții
Glosarul explică înțelesul pe care îl au anumiți termeni și definiții care ajută la înțelegerea mai bună a ghidului.
Termen Definiție / explicație
Abordarea ecosistemică Abordarea ecosistemică este un concept interdisciplinar, holistic care impune
schimbări majore în abordarea mediului natural și locuit, privindu-le ca și
interdependente. Are ca și obiectiv consevarea celor mai importante servicii
majore de mediu în paralel cu refacerea resurselor naturale ținând cont de
nevoile socioeconomice, politice și culturale ale generațiilor prezente și
viitoare.
Administratori de arii
protejate
Custozi și echipe de administrație care au responsabilitatea de a planifica și
implementa măsurile de management din arii protejate menite să asigure
menținerea biodiversității și realizarea obiectivelor de management ale acestor
arii, în baza contractelor încheiate cu autoritatea centrală de mediu.
Agricultura extensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii
hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea redusă a
aporturilor pe unitate de teren. Cunoscută și ca agricultură tradițională, se
caracterizează prin aport intensiv de capital uman (mecanizare redusă), rotația
culturilor, agro-biodiversitate ridicată și are rol preponderent necomercial
(pentru satisfacerea nevoilor de hrană a comunităților rurale).
Agricultură intensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii
hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea sporită a
aporturilor (input-urilor) pe unitate de teren în scopul maximizării producției
(output-urilor). Agricultura intensivă sau convențională este asociată de regulă
cu un control chimic al recoltei (utilizarea de fertilizatori chimici, ierbicide,
fungicide, insecticide, pesticide), mecanizarea și specializarea producției
(practicarea monoculturilor).
Agricultură de
subzistență și semi-
subzistență
Sisteme de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii
hranei și materiilor prime necesare unei gospodării. În cazul agriculturii de
semi-subzistență, se presupune obținerea unui surplus care este valorificat către
terți, producătorul obținând resurse financiare suplimentare.
Agrobiodiversitate Diversitatea și variabilitatea animalelor, plantelor și micro-organismelor care
sunt folosite direct sau indirect ca și hrană și agricultură, incluzând culturile,
zootehnia, silvicultura și piscicultura. Este compusă din diversitatea resurselor
genetice (soiuri, rase) și specii folosite pentru hrană, furaje, fibre, combustibili
și farmaceutice. Include totodată și diversitatea speciilor ne-recoltate care
sprijină producția agricolă (micro-organismele din sol, animalele de pradă,
polinatori) și pe cele din mediul natural mai larg care sprijină agro-
ecosistemele (agricol, pastoral, silvic și acvatic) precum și diversitatea însăși

11
din agro-ecosisteme1
(Sursa: FAO, 1999a aici)
Amenințare În sensul prezentului ghid se referă la o amenințare la adresa valorilor
resurselor agricole care reprezintă un eveniment (cauza) care determină
pierderea din calitate și funcționalitate (impact) resimțită la nivelul resurselor.
O amenințare se înțelege mereu ca fiind efectuată asupra unei stări de fapt
favorabile.
Arii protejate Aria naturală protejată, așa cum este denumită în legislația actuală, reprezintă
”zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice,
elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice,
speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală
deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform
prevederilor legale.”2
Bunuri și servicii
publice
În sensul prezentului ghid, această sintagmă definește multi-funcționalitatea
sectorului agricol care se referă la nenumăratele beneficiile non-comerciale
oferite de agricultură. Bunurile și serviciile publice se caracterizează prin acces
nerestricționat (Olson, 1974). Pe lângă producția directă (recolta) care asigură
hrana necesară, prin agricultură se obțin fibrele, îngrășământul natural,
produsele lemnoase dar în egală măsură și menținerea biodiversității solului,
surselor de apă, stocarea carbonului, polenizarea, acestea din urmă având
deseori o importanță critică în asigurarea durabilității pe termen lung. Totodată,
agricultura asigură suport cultural și social comunităților rurale, prin
prezervarea peisajelor culturale și a securității economice.
Dezvoltare durabilă Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile
prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și
satisface propriile nevoi – Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din
cadrul Organizatiei Națiunilor Unite (1986).
Conceptul face referire la o crestere economica ce poate raspunde nevoilor de
bunastare ale societatilor noastre, pe termen scurt, mediu si mai ales, pe termen
lung. Se presupune ca dezvoltarea trebuie sa satisfaca nevoile prezentului fara
a compromite capacitatea si resursele generatiilor viitoare. In mod concret, el
necesita reunirea conditiilor propice unei dezvoltari economice pe termen lung
si care sa protejeze mediul inconjurator. Tratatul de la Amsterdam a inscris, in
mod expres, dezvoltarea durabila in preambulul Tratatului asupra Uniunii
Europene.
1 (FAO, 1999a); http://www.fao.org/docrep/007/y5609e/y5609e01.htm, accesat 10 martie 2014
2
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011

12
Ecocondiționalitate Ecocondiționalitatea sau “conformitatea încrucișată” (din engl. Cross-
compliance) este un mecanism de legatură între acordarea schemelor de sprijin
din cadrul Pilonului I din Politica Agricolă Comună (referitor la plățile directe
acordate agricultorilor) și a anumitor plăți din cadrul măsurilor de dezvoltare
rurală (Pilonul al II-lea) și respectarea de către agricultori a unor norme
obligatorii în domeniul mediului, al sănătății publice, al animalelor și plantelor,
al bunăstării animalelor precum și al menținerii solului în condiții agricole și
de mediu favorabile.
Ecocondiționalitatea cuprinde Bunele Condiții Agricole și de Mediu –
GAEC (din engl. Good Agricultural and Environmental Condition)
și Cerințele legale în materie de gestionare – SMR (din engl. Statutory
Management Requirements), precum și Cerințele minime privind utilizarea
îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor. Potrivit prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 73/2009 (art. 4, 5, 6, 124), cu modificările și
completarile ulterioare, orice agricultor care solicită plăți directe trebuie să
respecte aceste norme pe tot pacursul anului, pe toate parcelele agricole din
cadrul exploatației, indiferent de mărimea lor (inclusiv pe cele neeligibile și pe
cele care nu mai sunt folosite in scopul producției).
Nerespectarea de către agricultori a normelor de ecocondiționalitate conduce
la reducerea plăților sau excluderea de la plată, la una sau mai multe scheme
de sprijin, pentru unul sau mai mulți ani, cu excepția cazurilor de forță majoră
sau circumstanțe excepționale3.
Factori interesați Persoane fizice sau juridice (organizații, institutii) sau grupuri fără
personalitate juridică ce au un interes sau sunt afectate direct sau indirect și/sau
care pot influența sau pot fi influențate de decizii și acțiuni de management
legate de un anumit domeniu.
Dimensiunea economică
a fermei – Valoarea
producției standard
Conform Regulamentului CE nr. 1242/2008, din 2010, dimensiunea
economică a unei exploatații agricole este măsurată cu Producția Standard
totală (Standard Output) fiind unul dintre criteriile folosite pentru clasificarea
exploatațiilor ce respectă tipologia din comunitatea europeana. Scopul acestei
clasificări comunitare este acela de a oferi un model unitar de tipologii pentru
exploatațiile agricole din Uniunea Europeană, în vederea unei mai bune analize
a situaţiei economice a acestora şi pentru realizarea de comparaţii relevante
între fermele din diverse clase şi între rezultatele economice obţinute, în timp,
de diferite țări membre sau de către regiunile lor.
Calculul dimensiunii economice4 pentru o exploatație agricolă, indiferent dacă
este animală sau vegetală, este unul destul de simplu și intuitiv: se înmulțeste
3 Mai multe detalii se găsesc în Ghidul Fermierului privind Ecocondiționalitatea (APIA, 2014)
4 Coeficienții de calcul se găsesc la adresa http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-
2020/Coeficienti-Productie-Standard-SO2010.pdf

13
coeficientul (din tabelul de mai jos) pentru cultura agricolă sau pentru capul de
animal cu numărul de hectare sau capete de animale deținute.
Momentan se folosesc SO 2010, la nivel de 2014 încă nu sunt actualizate,
modificările așteptate fiind totuși, minore.
Fermier activ Cel care poate face dovada exploatării unei resurse agricole, prin contract de
proprietate sau arendă. În Politica Agricolă Comună este definit prin: „(a)
cuantumul anual al plăților directe este cel puțin 5 % din veniturile totale
obținute de acesta din activități neagricole în cel mai recent an fiscal pentru
care sunt disponibile astfel de dovezi; (b) activitățile sale agricole nu sunt
nesemnificative; (c) principalul obiect de activitate îl reprezintă exercitarea de
activități agricole. „sprijinul nu va fi acordat solicitanţilor ale căror plăţi directe
în cadrul PAC sunt mai mici de 5% din totalul veniturilor obţinute din toate
activităţile neagricole.(Regulamentul UE) 1307 din decembrie 2013, art. 9,
alin. 3)
Grupuri Operaționale
(GO)
Grupurile operaționale reprezintă un element-pivot al parteneriatului european
pentru inovare („PEI”) privind productivitatea și durabilitatea agriculturii. Un
alt instrument important îl constituie strategiile de dezvoltare locală, care
funcționează în afara cadrului de dezvoltare locală al axei LEADER – între
actori publici și privați din zone urbane și rurale. Spre deosebire de abordarea
LEADER, este posibil ca aceste parteneriate și strategii să fie limitate la un
singur sector sau la obiective de dezvoltare relativ specifice, inclusiv cele
menționate mai sus. Statele membre au posibilitatea de a acorda prioritate
cooperării între entitățile care implică producătorii primari.
Habitate naturale și
seminaturale
Areale de trai si inmultire naturale sau seminaturale, a căror componentă de
floră și faună este formată și se dezvoltă spontan.
Manager de resurse
agricole
În sensul prezentului ghid se referă la propietarul unei ferme de semi-
subzistență (2-8 SO) a unei ferme de familie (2-50 SO), ferme mici (8.000 –
11.999 SO), ferme medii (12.000 – 250.000 SO sau a unei ferme mari (peste
250.000 SO). Cred că ar trebui să includem în definiție și managerii AP
Peisaj cultural Este rezultatul managementului eficient al resurselor aplicat de-a lungul
secolelor de generații de comunități auto-sustenabile. Învelișul natural a fost
modificat pentru a îndeplini nevoile comunităților conlocuitoare, creându-se
astfel morfologii specifice. Interesul pentru aceste peisaje este determinat de
numărul important de bunuri și servicii asociate cu funcționarea acestora:
biodiversitate, hrană diversă și de calitate, moștenire culturală, managementul
corpurilor de apă, etc. Conveția Europeană a Peisajului recunoaște importanța
acestor peisaje și le protejează ca și condiție necesară a dezvoltării durabile.

14
Resurse agricole În sensul prezentului ghid se referă la terenuri agricole, pajiști ( care includ
pășuni și fânețe), vii, livezi, grădini și pepiniere
Situri Natura 2000 Arii protejate de interes comunitar desemnate în urma aderării la Uniunea
Europeană ca și situri de protecţie specială avifaunistică (SPA), stabilite în
conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea
păsărilor sălbatice şi situri de interes comunitar (SCI) desemnate conform
Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi
florei sălbatice.
Sturi de Importanță
Comunitară (SCI)
Arii protejate care contribuie semnificativ la menţinerea ori restaurarea la o
stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes
comunitar şi care contribuie semnificativ la coerenţa reţelei „Natura 2000”
şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii
biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.
Arii de Protecție
Specială Avifaunistică
(SPA)
Ariile protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde
este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor
de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de
păsări de interes comunitar.
Specii de importanță
comunitară
Speciile care, pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, sunt:
amenințate cu dispariția, cu excepția acelor specii a căror arie de extindere
naturală este doar marginală în cadrul respectivului teritoriu și care nu sunt în
pericol sau vulnerabile în regiunea palearctică occidentală;
(ii) vulnerabile, adică specii care vor trece, foarte probabil, într-un viitor
apropiat, în categoria speciilor amenințate dacă factorii care le amenință
continuă să acționeze;
(iii) rare, adică au populații mici care nu sunt deocamdată amenințate sau
vulnerabile, dar riscă să ajungă în această situație. Speciile respective trăiesc
pe arii geografice reduse sau sunt răspândite în număr mic pe suprafețe întinse;
(iv) endemice și au nevoie de o atenție deosebită prin natura specială a
habitatului lor și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra habitatului
propriu și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra stadiului de
conservare a speciei.
Stare favorabilă de
conservare
Starea de conservare a unui habitat natural este data de totalitatea factorilor ce
acționează asupra sa și asupra speciilor caracteristice acestuia și care îi poate
afecta pe termen lung răspândirea, structura și funcțiile, precum și

15
supraviețuirea speciilor ce îi sunt caracteristice.
Starea de conservare a unei specii este dată de totalitatea factorilor ce
acționeaza asupra sa și care pot influența pe termen lung răspândirea și
abundența populațiilor speciei respective pe teritoriul Uniunii Europene.
Lucrători agricoli Manageri de resurse care dețin ferme de semisubzistență sau familiale,
respective ferme mici, pot fi denumiți/identificați ca „țărani” (produc pentru
consumul propriu, păstrători ai practicilor agricole tradiționale), „agricultori”
(produc pentru consumul propriu și un mic surpuls pentru piață), „fermieri”
(dispun de cunoștiințe tehnice, produc pentru piață)
Valoare În sensul prezentului ghid se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a
resursei naturale, respectiv valoarea economică (directă și indirectă), valoarea
socială și valoarea ecologică sau naturală (numită în mod curent ”de mediu”),
adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului5 nostru de viață.
Viabilitate În sensul prezentului ghid se referă la capacitatea unei explotații agricole de a
se adapta schimbărilor externe (mediu, condiții de piață, legislație) și interne
(schimbul inter-generațional, strategia de dezvoltare), de a fi durabilă.
5
Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX
1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o
anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997)

16
Foto: Dan Dinu, http://www.photolife.ro/
Introducere
Agricultura este știința, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală și animală,
fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante și creșterea animalelor.
(Wikipedia)
Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piaţă, îndeplinind, totodată,
şi alte funcţii publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea unor aşezari rezidenţiale mai
convenabile pentru populaţia din spaţiul rural, precum şi integrarea agriculturii cu mediul înconjurător şi cu
silvicultura. Politica Agricolă Comună îşi deplasează accentul de la subvenţiile directe acordate agriculturii
(pilonul I al PAC) spre dezvoltarea integrată a economiei rurale şi spre protejarea mediului înconjurător
(pilonul II al PAC).
Agricultura este motorul unei economii și punctul de polarizare socială. Prin exploatarea resurselor naturale în
scop agricol, un stat își asigură buna funcționare a sectoarelor secundare (industrie) și terțiare (servicii). Dar
poate cel mai important aport al agriculturii este cel adus societății. Printr-o bună gestionare a fondului agricol
(teren arabil, pajiști, livezi, vii și grădini) un stat își asigură suveranitatea alimentară și identitatea culturală.
Agricultura poartă fața societății care o practică. Este o activitate care a transformat învelișul natural (a se
înțelege sălbatic) al pământului. În Europa, de exemplu, au rămas practic, foarte puține zone pur sălbatice,
neatinse de om. Acest fapt face ca practicarea agriculturii să aibă o importanță deosebită în gestionarea
resurselor naturale cheie: apă și sol. Deși o activitate transformatoare, nu trebuie să fie una dăunătoare. Multe
sisteme agricole tradiționale au practici bine stabilite de regenerare și recuperare a resurselor (Ostrom, 1990).

17
Agricultura durabilă este, așadar, legată de educaţie, în spiritul respectării naturii şi a cunoaşterii tradiţiilor. În
condiţiile acestor moşteniri de cunoştinţe teoretice şi practice, agricultura ecologică, în toate curentele sale,
propune actualizarea metodelor tradiţionale verificate timp de secole şi îmbinarea lor cu metodele moderne în
scopul menţinerii şi creşterii potenţialului productiv natural al solului.
Agricultorii, cei ce produc hrană prin cultivarea pământului, au fost primii manageri de resurse. Prin munca și
cunoașterea lor, societatea poate beneficia (sau nu) de un număr însemnat de bunuri și servicii publice precum:
hrană, biodiversitate, gestionarea cursurilor de apă, identitate culturală (peisaje specifice), reținerea carbonului,
ș.a.
Aportul agriculturii în economia românească este de 6,5 % (Cadrul Național Strategic Rural). Deși la prima
vedere poate părea mic, el trebuie coroborat cu aspectele de mediu și cel social mentionate mai sus pentru o
apreciere obiectivă și cuprinzătoare. România are cea mai mare pondere de persoane implicate în agricultură
dintre statele membre – aproximativ 29% (conform EURSTAT). Așadar, aproape 1 din 3 români își produce
o parte din hrană. Sunt aproxmativ 4 milioane de agricultori în țara noastră, în majoritate practicanți ai unei
agriculturi de subzistență și semi-subzistență. Deși considerată neperformantă prin lentilele productivismului,
agricultura românească asigură traiul și bunăstarea a peste 4 milioane de concentățeni, un număr considerabil,
pe care niciun alt sector economic nu l-ar putea angaja și întreține. Dacă serviciile și hrana produse în regim
propriu în gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, valoarea contribuției agriculturii în economia românească
ar crește considerabil.
Economia rurală românească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab integrată în economia de
piaţă, ceea ce contribuie la menținerea unui aport relativ redus al agriculturii la economie. Îmbunătățirea
înţelegerii şi a aplicării tehnicilor de marketing va influența în mod seminificativ bunăstarea cetăţenilor din
zona rurală şi urbană, precum şi bunăstarea producătorilor agricoli și, concomitent, aportul economiei rurale
la economia națională.
Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, beneficiile secundare ale agriculturii românești sunt o biodiversitate
bogată mai ales în zonele deluroase și de munte, unde se regăsesc încă parcele mici aparținând mai multor
agricultori - o valoare pierdută de partea vestică a bătrânului continent și tot mai apreciată în viziunea
dezvoltării viitoare pe care Uniunea Europeană și-a propus-o (vezi Strategia UE pentru Conservarea
Biodiveritatii). Biodiversitatea este recunoscută ca și condiție esențială pentru calitatea vieții. Practicarea unei
agriculturi extensive a creat peisaje culturale valoroase, care întrețin numeroasele servicii ale ecosistemelor
amintite mai sus, multe dintre acestea fiind cuprinse momentan în ariile protejate, ca o confirmare a importanței
lor.
Provocarea pentru țara noastră este să păstreze ceea ce are și să adapteze cele mai bune metode pentru
satisfacerea nevoilor interne, momentan puternic dependente de importuri. Sectorul agricol românesc se află
într-un punct de cotitură, generat de istoria recentă a industrializării forțate din perioada comunistă, completată
de transformările structurale ale ultimilor 25 de ani. Fărâmițarea proprietății, lipsa de dotare tehnică,
depopularea satelor, reducerea dramatică a învățământului tehnic și a cercetării în domeniu, subfinanțarea și
lipsa structurilor asociative fac ca multe din țintele care vizeaza conservarea resurselor naturale dar și cele de
dezvoltare rurală să fie dificil de atins. Peste toate aceste probleme structurale însă tronează o lipsă acută
de planificare coerentă a resurselor sectoriale. Absența comunicării și conlucrării între diferitele nivele
decizionale acutizează piedicile enumerate mai sus.

18
Despre ghid
Ghidul de planificare strategică a resurselor agricole a fost elaborat în cadrul proiectului EME Natura 2000 -
Manageri eficienți pentru o Natura 2000 Eficientă, finanțat de Comisia Europeană în cadrul Programului
Life+. Acest ghid face parte dintr-o serie de cinci ghiduri care abordează tema managementului unor resurse
naturale critice pentru societate, respectiv a planificării strategice în sectoarele responsabile de gestiunea
acestor resurse. Cele cinci ghiduri sunt structurate pe următoarele domenii:
A. Planificare strategică
B. Managementul apei
C. Managementul pădurilor
D. Managementul faunei sălbatice de interes cinegetic
E. Managementul principalelor resurse agricole
Domeniile au fost selectate din perspectiva importanței lor ca furnizori de resurse și servicii ecologice vitale
pentru societate.
Figura nr. 1. Legătura între cele cinci ghiduri
Cele patru ghiduri referitoare la domeniile enumerate mai sus alcătuiesc Setul de ghiduri de planificare
strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale. Ghidurile demonstrează importanța critică a
celor patru domenii de management al resurselor naturale pentru dezvoltarea durabilă și, prin urmare, relevanța
lor în procesul de planificare strategică de la nivel local, regional și național.

19
Ghidul de planificare strategică a resurselor agricole a fost realizat de un Grup de Lucru compus din:
- Cosmina Dinu – coordonator grup, specialist dezvoltare durabilă
- Valentin Tudorache - MADR
- Alin Bogdan Buzescu - CATAR
- Răzvan Popa - ADEPT
- Tiberiu Ștef – AgromRo
- Erika Stanciu – ProPark
- Bejan Ioana - ProPark
Principalele persoane resursă: Bone Gabor Mate (MILVUS), Cristi Gherghiceanu (ADEPT), Raluca Dan
(WWF), Monia Martini (WWF), Vasile Juravle (MADR)
CUI se adresează ? - Grupuri țintă
Ghidul se dovedește util pentru două categorii principale de grupuri țintă:
a) Gestionari terenuri agricole: persoane fizice, asociații (profesionale, familiale, etc) căroara le
este util în special capitolul 2 referitor la principii și măsuri de management care să permită
un management durabil al resurselor specifice sectorului,
b) Instituții și organizații cu responsabilități și rol în planificare strategică în domeniu cărora le
sunt utile în special capitolele 3, 4 și 5 despre planificarea strategică a managementului
resurselor agricole, abordarea integrată a planificării în sectorul agricol cât și pașii pentru
realizarea unei strategii. Instituțiile sau organizațiile care fac planificarea strategică în
domeniu au responsabilități diferite în funcție de nivelul strategic la care operează, după cum
se prezintă în tabelul de mai jos.
Pe lângă aceste categorii de grupuri țintă, ghidul poate fi util și entităților prezentate ca potențiali beneficiari,
entități a căror activitate se leagă în mod direct sau poate fi influențată în mod semnificativ de managementul
resurselor agricole.
Tabel 1 - Grupuri țintă în funcție de nivelul de planificare strategică la care operează
Nivelul Grupul țintă
Local (operațional) Asociații de proprietari, APL, cooperative, grupuri de producători formale și
informale, Administratori arii protejate,
Microregional
(operațional, tactic)
GAL
Județean (tactic) GAL, DAJ, Camere Agricole Județene*, Centre județene CATAR*

20
Național (strategic) MADR, AFIR, FNGAL
Alți potențiali
beneficiari
Local (operațional) Primăriile, ONG cu profil social sau de mediu, asociații profesionale
Județean (tactic) Consiliile județene, ONG, Camere de Comerț și Industrie
Național (strategic) APIA, Federația Coaliția Natura 2000, Asociația Administrațiilor de Arii
Protejate, Consiliul Național pentru Vânătoare
*Camerele Agricole și Centrele Județene CATAR (Confederația Asociațiilor Tărănești din România) nu sunt
încă funcționale. Primele sunt instituții ce înlocuiesc Oficiile/Centrele de Consultanţă Agricolă Județene
(OJCA și CLCA), reorganizate în baza Hotărârii de Guvern 1609 din 12 decembrie 2009, iar Centrele Județene
CATAR sunt o inițiativă privată a Confederației Asociaţiilor Ṭărăneşti din Romȃnia. Obiectivul principal al
acestor structuri este de a oferi consultanță agricultorilor.
DE CE este necesar acest ghid ?
Prin semnarea Acordului de Parteneriat cu Uniunea Europeană, România identifică presiunile asupra resurselor
naturale și a biodiversității și recunoaște necesitatea îmbunătățirii mediului prin trecerea la practici mai
durabile în sectoarele cheie ale economiei. Un rol important în acest demers îl are sectorul agricol, cu impact
direct asupra principalelor resurselor naturale: apă, sol, biodiversitate. Tranziția către un management mai
sustenabil implică integrarea și sincronizarea politicilor sectoriale cu necesitățile teritoriale. Cu alte cuvinte,
actorii responsabili de planificarea în domeniu trebuie să conlucreze cu gestionarii resurselor agricole, pentru
ca nevoile reale să fie reprezentate și direcția de dezvoltare asumată.
Comisia și Statele Membre urmăresc o mai bună coordonare între dezvoltarea rurală și protecția mediului prin
integrarea unor obiective cuantificabile pentru conservarea biodiversității în strategiile și programele de
dezvoltare rurală care să ia în calcul particularitățile locale și regionale. Astfel, în Strategia pentru
Biodiversitate 2020 a Uniunii Europene6
, se pune accent pe sincronizarea planurilor administrative cu
planificarea spațială (integrarea cerințelor de protecție și administrare în politicile majore de gestionare a
resursei apă și utilizare a terenurilor), pe promovarea schimbului de experiență și bune practici și pe
intensificarea cooperării între părțile interesate). Concret, pentru a asigura conservarea biodiversității, UE își
propune ca până în 2020 să mărească suprafețele agricole unde sunt implementate măsuri legate de conservarea
biodiversității în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC).
6 http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodiversity%20Factsheet_RO.pdf ,
accesat în 20 martie 2014

21
În lumina acestor considerente, acest ghid a apărut din nevoia de:
 a clarifica procesul de planificare sectorială pornind de la nevoile teritoriale referitoare la utilizarea
resurselor agricole, având în vedere faptul că o reprezentare legitimă a intereselor se face de jos în sus
(principiile bottom-up și CLLD7
)., Nevoile locale / zonale trebuie să fie regăsite în planificarea
sectorială, acesta fiind principiul de lucru pe noua perioadă de programare 2014-2020
 a (re)integra principiile conservării biodiversității în managementul resurselor agricole, resurse
limitate și cu impact direct asupra calității vieții comunităților gestionare și limitrofe. Pentru ca
agricultorii să poată furniza bunurile și serviciile publice de care depinde societatea, trebuie susținute
practicile agricole prietenoase cu mediul, care de multe ori se suprapun cu practicile agricole
tradiționale. Multe zone agricole au fost desemnate ca Zone cu Înaltă Valoare Naturală (High Nature
Value Farmlands - HNVF), parte din acestea fiind incluse în arii protejate. Ele servesc ca sursă de
inspirație pentru înțelegerea productivității terenurilor determinată de anumite practici și întreținerea
funcționalității ecosistemelor, modelarea benefică a acestora. Biodiversitatea acestor spații naturale
importante depinde în foarte mare măsură de cei care le gestionează, de modul cum le gestionează și
cum le pun în valoare, aceștia fiind beneficiarii politicilor mai sus amintite.
o coordonare dintre actorii implicați în gestionarea resurselor agricole în condițiile specifice
managementului resurselor agricole, și anume: (i) fragmentarea proprietății, respectiv a
responsabilității și a modului de management, (ii) lipsa unei instituții care să asigure coerență
și unitate abordărilor asupra managementului - așa cum este în cazul pădurilor (indiferent de
7
Bottom-up – strategiile trebuie să reprezinte nevoile comunitățlor locale, se impune astfel consultarea acestora, deciziile
trebuie formulate de jos în sus; CLLD (community led developement) - coordonarea dintre actori să fie atribuită
comunității prin asociațiile profesionale teritoriale și alți reprezentanți ai societății civile

22
statutul proprietății, administrarea se face pe cea mai mare parte a fondului forestier unitar,
după niște norme clare, de către personal specializat).
Caseta 1. Exemple de necoordonare și lipsă de comunicare între insituții
APIA a alocat subvenții pentru:
- amenajarea unor adăpători pentru animale în rezervația științifică Parcul
Național Munții Rodnei , în condițiile în care în rezervații științifice singura
activitate permisă este cea de cercetare științifică,
- curățirea jneapănului în zona pajiștilor montane în Parcul Național Călimani,
în condițiile în care jneapănul este o specie strict protejată, iar jnepenișurile
au un rol extrem de important în fixarea solului și reținerea apei din
precipitații.
Lipsa comunicării între APIA și administrațiile arilor protejate și a coordonării între
măsurile de management impuse într-o arie protejată și cele finanțate de APIA pot
duce la impact semnificativ asupra unor importante valori de biodiversitate.
CE își propune acest ghid?
 Să ofere un instrument util pentru elaborarea de planuri strategice de management integrat al resurselor
agricole, care să cuprindă componenta de conservare a biodiversității. În Ghid sunt prezentate:
o etapele și pașii de urmat în procesul de planificare strategică
o necesitatea și importanța implicării factorilor interesați și modul în care se organizează
procesul participativ de planificare
o seturile de date (indicatori) necesare a fi colectate pentru elaborarea planurilor strategice și a
celor ce ar trebui incluse în fluxurile de informații către alte instituții, în special către cele
responsabile pentru planificarea strategică pentru dezvoltare durabilă,
o instituțiile responsabile pentru schimbul de informații la diferite niveluri și modul de
transmitere al acestora,
 Să ofere informații, recomandări și sugestii care puse în practică să conducă la :
o conștientizarea factorilor de decizie implicați în planificarea strategică și a practicienilor cu
privire la relevanța și importanța integrării valorilor de biodiversitate în managementul
fondului agricol și la importanța ariilor protejate pentru dezvoltarea agriculturii;
o dezvoltarea unei viziuni integrate asupra managementului resurselor agricole și a capacității
de planificare strategică, inclusiv a capacității de inițiere și coordonare a unor procese
participative și a unor parteneriate strategice;
o elaborarea unui mod de colectare, schimb și integrare a datelor, care să permită o abordare
integrată, intersectorială;
o integrarea în planurile de dezvoltare teritorială a considerentelor legate de valoarea serviciilor
ecosistemelor agricole și a celor legate de conservarea biodiversității specifice acestora;

23
o promovarea oportunităților pentru dezvoltarea rurală durabilă pe care ariile protejate le oferă
(e.g. educație, conștientizare, infrastructură de informare și interpretare, ecoturism, etc);
o promovarea unei abordări echilibrate asupra dezvoltării rurale durabile, luând în calcul toți
potențialii actori/beneficiari interesați.
Deși în ghid se pune accent pe managementul resurselor agricole din ariile protejate – ca zone de interes
național și comunitar - recomandările de management și de corelare a strategiei sectorului cu planurile de
dezvoltare durabilă sunt valabile și în afara ariilor protejate. Pentru o dezvoltară durabilă reală, respectiv pentru
menținerea resurselor agricole și a serviciilor asociate acestora este important ca paradigma de administrare să
se schimbe treptat și în afara limitelor ariilor protejate. Caracterul regenerabil al resurselor agricole dar și
calitatea acestora sunt influențate în mod seminificativ de felul în care aceste resurse sunt gestionate pe întreg
teritoriul țării. Deciziile luate sau implementate în mod eronat pot duce la dispariția speciilor, așa cum s-a mai
întâmplat, cu efecte majore pe termen lung pentru întreaga societate.
CE conține ghidul?
În ghid veți alfa răspuns la întrebarea …. În capitolul
Cui se adresează Ghidul? - Grupuri țintă Despre ghid
De ce este necesar acest ghid?
Ce își propune acest ghid?
Ce conține ghidul ?
Care sunt valorile resurselor gestionate în domeniu din
perspectiva dezvoltării durabile?
Care sunt amenințările la adresa valorilor?
Care este și care ar trebui să fie legătura între managementul
domeniului și conservarea biodiversității, respectiv ariile
protejate?
1. IMPORTANȚA resurselor agricole
pentru economie, societate și mediu
Ce măsuri de management ar trebui adoptate pentru menținerea
biodiversității?
2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de
management pentru menținerea
biodiversității
Planuri existente și responsabilități definite prin legislație
pentru elaborarea strategiilor în sectorul agricol
Cine ar trebui implicat în procesul de planificare sectorială?
Care este legătura între planurile de management al ariilor
3. PLANIFICARE STRATEGICĂ în
domeniu

24
protejate și planul sectorial?
Ce informații trebuie transmise pentru realizarea planurilor
strategice de dezvoltare durabilă?
Ce informații pot demonstra importanța domeniului pentru
dezvoltare durabilă și pentru celelalte domenii?
4. ABORDAREA INTEGRATĂ a
planificării în domeniu
Cum se face planificarea strategică? 5. PAȘI DE URMAT în planificarea
strategică

25
1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE pentru economie, societate și
mediu
1.1. Valori sociale, economice și ecologice (naturale) ale resurselor agricole
În accepțiunea generală actuală, resursele fac subiectul valorificării în timp ce valorile sunt admirate și
eventual protejate, în unele cazuri având și valoare economică de piață.
În acest ghid, termenul de valoare se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a resursei naturale,
respectiv valoarea economică (directă și indirectă), valoarea socială și valoarea ecologică sau naturală
(numită în mod curent ”de mediu”), adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului8
nostru de viață.
În ceea ce privește valoarea economică, aceasta poate fi clasificată în:
 valoare economică directă9
atribuită resurselor considerate bunuri sau servicii ce aduc beneficii
măsurabile, cuantificabile, ce pot fi diferențiate în valori utilizate pentru consum (bunuri consumate
local) și valori de producție (vândute pe piață)
 valori economice indirecte - atribuite resurselor care au sau nu valoare economică directă, pot include
8Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX
1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o
anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997)
9R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,
2002.

26
de exemplu valori economice neconsumabile – se referă la valori care pot genera beneficii economice
dar fără a utiliza/prelucra în mod direct resursa (ex. relații între specii, valoarea estetică a peisajului
sau a unei specii ce se poate valorifica prin recreere, etc.),
Valorile economice indirecte pot fi împărțite la rândul lor în următoarele subcategorii:
a) Valoarea socială se referă la atribute ce fac ca resursa să genereze beneficii pentru societate,
beneficii ce nu pot fi întotdeauna cuantificate în totalitate. În această categorie intră de exemplu:
 valoarea educativă (ariile protejate au de obicei valoare educațională ridicată, constituind
”săli de clasă” pentru studierea naturii),
 valoarea culturală, care descrie importanța atribuită în cultura națională sau locală,
 valoarea spirituală (specia sau locul generează emoții, sentimente, răspunsuri din partea
membrilor societății ce pot fi la rândul lor valorificate indirect),
 valorile economice indirecte consumabile, cum ar fi în cazul speciilor care pot aduce un
beneficiu comunității locale, chiar dacă nu constituie materie primă pentru economie sau
nu se valorifică pe piață, de exemplu plantele medicinale sau fructele de pădure și
ciupercile utilizate pentru consumul propriu al localnicilor.
b) Valoarea ecologică se referă la importanța resursei pentru menținerea echilibrului natural,
importanța pentru speciile de floră și faună, pentru procesele naturale.
Este important să se înțeleagă faptul că valorile economice indirecte sunt la fel de importante ca și cele directe,
întrucât fiecare atribut descris ca și valoare socială sau naturală are impact asupra mediului nostru de viață,
generând beneficii măsurabile sau nu și impunând adesea necesitatea alocării de resurse atunci când aceste
valori dispar sau nu sunt utilizate eficient.
Caseta 2 Exemplu de valoare economică indirectă al unei specii
Valoarea economică indirectă a albinelor sălbatice și a celor crescute de apicultori este
dată de rolul pe care acestea îl au în polenizarea culturilor agricole.
În ultimii ani, statele cu agricultură puternic industrializată precum SUA și Marea
Britanie s-au confruntat cu o problemă majoră: aproape jumătate din familiile de albine
domestice au murit, numărul lor fiind în continuă descreștere. O rată mare de
mortalitate s-a întâlnit și la albinele sălbatice. Motivele nu se cunosc în totalitate, dar
se știe că utilizarea anumitor pesticide are un impact negativ major asupra albinelor.
Până la apariția acestei probleme, valoarea ecologică (intrinsecă) a albinelor nu era
recunoscută în sectorul economic. Fenomenul reducerii populațiilor de albine a
generat dublarea costurilor pentru fermieri fiind nevoiți să închiriereze colonii de
albine care se le polenizeze culturile. Această consecință economică concretă generată
de pierderea albinelor a îngrijorat autoritățile și opinia publică, întrucât însăși siguranța
alimentară era pusă sub presiune. Organizația Națiunilor Unite estimează că din
aproximativ 100 de culturi care asigură 90% din hrana globală, 71% depind de albine
pentru polenizare. Valoarea estimată a acestor culturi depășește 207 mld $. În 2013, ca
și măsură de stopare a declinului, Uniunea Europeană a interzis trei pesticide din clasa
neonicotinoidele pe o perioadă de 2 ani, aceastea fiind considerate periculoase pentru

27
sănătatea albinelor. Deși în ultimii ani în România a crescut numărul de familii de
albine domestice, tendințele de comasare a terenurilor agricole, urmate foarte probabil
de intensificarea utilizării pesticidelor, riscă să ducă la situații similare cu cele descrise
mai sus.
În prezent resursele naturale sunt ”judecate” în principal după valoarea lor economică directă. Valoarea socială
și cea ecologică, care contribuie la menținerea echilibrului natural sunt arareori analizate și scoase în evidență.
Pentru a analiza și demonstra importanța pentru dezvoltarea durabilă a unei resurse naturale este foarte
important să se cunoască și să se promoveze nu numai valorile care transformă resursa în bunuri sau servicii
cuantificabile economic sau din punct de vedere al contribuției sociale, dar și valorile naturale intrinseci, greu
de cuantificat, dar extrem de importante pentru menținerea vieții și pentru societate.
Valorile intrinseci (neconsumabile) sunt cele care contribuie în mod esențial la menținerea echilibrului
ecologic, a naturii ca bază a vieții, având uneori și o dimensiune culturală importantă. În ariile protejate
resursele naturale sunt preponderent gestionate din perspectiva valorii lor intrinseci, greu de măsurat prin
indicatori economici sau sociali. În acest caz se pune accentul pe importanța speciilor și habitatelor pentru
menținerea naturii, a mediului de viață, a serviciilor ecologice de care beneficiem și care sunt indispensabile,
intrând astfel în categoria valorilor economice indirecte.
Strategiile existente nu reușesc să prezinte și să integreze valorile multiple ale resurselor agricole. Utilizarea
pajiștilor, terenurilor agricole, viilor sau livezilor este cel mai adesea analizată doar din perspectiva beneficiilor
economice pe care acestea le pot aduce. Dar resursele amintite au însemnate valori sociale și naturale. Din
punct de vedere social, agro-ecosistemele asigură identitate culturală și echilibru în comunitățile rurale, iar din
punct de vedere natural/ de mediu, resursele agricole sunt parte a ecosistemelor sau sunt importante habitate
pentru specii de floră cu valoare conservativă (în cazul pajiștilor) și/sau de cuibărit, hrană și chiar adăpost
pentru specii de animale.

28
În tabelul 2 sunt prezentate câteva exemple de valori ale resurselor agricole.
Tabel 2 - Valorile resurselor agricole, bunurile și serviciile furnizate de acestea
Resursa Valoarea economică Valoarea socială Valoarea ecologică
Pajiște  Furaje, sursă de energie
alternativă și de
îngrășământ natural
 Lemn – în cazul pajiștilor
cu arbori sau împădurite,
 Turism (ecoturism, foto
turism, cicloturism, etc)
 Produse agro-alimentare,
plante cu valoare
economică
 Brand (marcă)
 Peisaj cultural
 Tradiții (cosit,
transhumanță, etc),
 Resursă pentru
agricultura de
subzistență,
agrobiodiversitate
 Hrană animale
salbatice
 Retenție apă,
 Protecție
antieroziune
 Biodiversitate
 Habitate
 Retenție CO2, B
Teren
arabil
 Furaj, sursă de energie
alternativă
 Produse agro-alimentare,
plante cu valoare
economică
 Brand (marcă)
 Ferme didactice
 Agro-
biodiversitate,
 Peisaj cultural
 Tradiții (peisaj
mozaicat, etc)
 Hrană animale
salbatice
 Retenție apă
 Habitat,
 Retenție CO2,
Vie  Produse din struguri, must
sau vin,
 Brand (marcă)
 Turism oenologic
 Agro-biodiversitate
(soiuri locale),
 Peisaj cultural
 Tradiții
 Hrană animale
salbatice
 Habitat
 Biodiversitate
Livadă  Fructe,
 Brand (marcă)
 Ferme didactice
 Agro-biodiversitate
(soirui locale),
 Peisaj cultural
 Tradiții (rețete
specifice),
 Hrană animale
salbatice și
domestice
 Adăpost păsări
 Habitat,

29
 Retenție CO2,
 Biodiversitate
Caseta 3 Valori sociale și naturale asociate resurselor agricole din România
Valoarea socială
România are cea mai mare pondere de persoane implicate în agricultură dintre statele membre
UE – aproximativ 29% (următoarea țară după noi, Grecia, are aproximativ 11%). Așadar,
aproape 1 din 3 români își produce o parte din hrană. Sunt aproxmativ 4 milioane de
agriculturori în țara noastră, în majoritate practicanți ai unei agriculturi de subzistență și semi-
subzistență. Acest sector oferă, în acest moment, 25% din totalul locurilor de muncă la nivel
național (aproximativ 2,1 milioane angajați în activități familiale neremunerate) (AP, 2014).
Deși considerată neperformantă din perspectiva economiei bazată pe productivitate,
agricultura românească asigură traiul și bunăstarea a peste 4 milioane de concentățeni, un
număr considerabil, pe care niciun alt sector economic nu l-ar putea angaja și întreține. Dacă
serviciile și hrana produse în regim propriu în gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, aportul
agriculturii în economia românească ar crește considerabil.
Valoarea naturală
Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, agricultura tradițională românească generează o
bidoversitate valoroasă mai ales în zonele deluroase și de munte, unde morfologia specifică a
împiedicat intensificarea activităților de exploatare. Practicarea unei agriculturi extensive
întreține numeroase bunuri și servicii ale ecosistemelor, acestea reprezentând valori sociale și
ecologice asociate resurselor agricole. Demn de remacat este faptul că România deține cel mai
întins și valoros ecosistem subalpin, dispărut practic în restul Europei. Acesta este compus din
pajiști semi-naturale și parcele de teren arabil cultivate divers, toate compunând un peisaj
mozaicat la care au lucrat de-a lungul secolelor generații întregi de agricultori - un ecosistem
care susține o biodivesitate extraordinară (ADEPT, 2014).
În vederea stabilirii în mod corect a importanței unei resurse naturale pentru dezvoltarea durabilă, este esențial
ca managerii resursei și factorii interesați să cunoască toate valorile ce caracterizează resursa și să fie conștienți
de beneficiile (cunatificabile și necuantificabile) produse de acestea.
Evaluarea corectă a contribuției resursei - prin valorile pe care le are - la dezvoltarea durabilă este un proces
dinamic, continuu, în strânsă relație cu dinamica în timp și spațiu a acesteia, precum și a mediului economic și
social. Ghidul nu își propune să identifice și să evalueze întreaga contribuție la dezvoltare și nici beneficiile ce
derivă din valorile resurselor agricole . În tabelul 2 se face doar o prezentare succintă a principalelor valori ale
domeniului, încurajându-se managerii să identifice valorile specifice resurselor pe care le gestionează și, pe
cât posibil, să cuantifice contribuția acestora la generarea de beneficii economice directe și indirecte societății.
În practică, realizarea unei evaluări este complicată deoarece beneficiile tind a fi diferite (percepute în mod
diferit) ca pondere și importanță de diferitele grupuri ale societății. Spre exemplu în Stâncești, Botoșani, sătenii
își cultivă porumbul pe ruinele unei cetăți traco-getice, veche de 2500 de ani, descoperită în anii ‘60. Deși aici
s-au găsit obiecte valoroase care acum fac parte din Tezaurul Național, pentru proprietari valoarea istorică este
nesemnificativă, în timp ce pentru istorici și vizitatori aceasta primează. Decizia cu privire la destinația viitoare

30
a terenurilor respective ar trebui luată cunoscând interesele tuturor grupurilor de factori interesați și estimând
valoarea economică a terenurilor agricole versus potențiala valoare turistică. Numai astfel se poate stabili dacă
ar trebui să se identifice resurse pentru compensarea proprietarilor de terenuri și pentru punerea în valoare a
sitului arheologic sau acest efort nu merită făcut.
Prezentarea corectă a valorilor și pe cât posibil a beneficiilor, respectiv o bună înțelegere a valorilor
directe și indirecte este utilă oricărui administrator, deoarece permite o planificare realistă a
investițiilor necesare pentru menținerea acestor valori și fundamentarea solicitărilor de contribuție
din partea autorităților sau a altor factori interesați la menținerea lor, așa cum se prezintă în detaliu
în capitolul 4.1.
1.2. Amenințări la adresa resurselor agricole
Un mediu natural sănătos, echilibrat are o însemnată valoare economică, socială și estetică și poate fi conservat
doar prin menținerea în bune condiții a tuturor componentelor sale: specii, variabilitate genetică și ecosisteme.
Orice acțiune cu impact negativ asupra oricăruia dintre elemente poate conduce la pierderea întregului mediu10
.
Abordarea preventivă, ce reprezintă un element cheie într-un management agricol eficient, impune
identificarea cu obiectivitate a amenințărilor și presiunilor ce pot avea un impact negativ asupra resurselor
agricole.
Odată cu creșterea nivelului dezvoltării tehnice, omenirea a creat o mare presiune asupra rezervelor naturale
ale planetei, acestea fiind exploatate excesiv, uneori până la epuizare11
. Această presiune este resimţită cu atât
mai pregnant cu cât dezvoltarea economică este mai accelerată și cu cât expansiunea demografică este mai
accentuată. Astfel, activități umane desfășurate în mod necorespunzător au dus la dispariția de specii sau
alterarea stării unor populații, la fragmentarea și/sau degradarea habitatelor care oferă adăpost și hrană speciilor
sălbatice. Ca urmare, declinul diversităţii biologice este folosit ca principal semnal de alarmă și motiv de
solicitare a evaluării impactului unor proiecte de dezvoltare în zonele în care ecosistemele prezintă încă o stare
bună de dezvoltare, respectiv aşa numita „stare naturală” (Stăncioiu, 2008).
Presiunile apar/există ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme din trecut sau care au
loc în prezent și afectează în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea
pe termen lung sau mediu a resursei. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul presiunile identificate în
prezent, respectiv în ultimii 5 ani.
Amenințările pot apărea ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme pe viitor, putând
afecta în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea pe termen lung sau
mediu a resursei. Definirea amenințărilor se face luând în calcul acțiuni umane viitoare sau previzibile. Pentru
analiza de mai jos s-au luat în calcul amenințările ce pot deriva în următorii 5 ani din acțiuni umane în derulare
sau previzibile și fenomene naturale extreme posibile.
Important:
! Nu orice activitate umană se consideră a fi o presiune sau o amenințare la adresa valorilor.
10
R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,
2002.- pag. 57.
11
Un exemplu ar fi scăderea dramatică a stocului de pește din Marea Neagră în urma exploatării industriale inițiată în
perioada comunistă. Pe lângă efectele asupra ecosistemului, pescuitul intensiv a afectat și comunitățile din zonă,
dispariția resursei de pește fiind resimțită și în calitatea vieții locuitorilor (câteva detalii aici)

31
Dar orice activitate umană care nu se planifică și nu se realizează în mod responsabil, cu
eforturi de reducere a impactului negativ asupra naturii, devine presiune / amenințare.
! Analiza corespunzătoare a presiunilor și amenințărilor va permite stabilirea și prioritizarea
acțiunilor și măsurilor de management necesare pentru prevenirea acestora și reducerea
impactului asupra resurselor și respectiv menținerea valorilor asociate resurselor sectorului.
Presiunile și ameninţările sunt specifice fiecărei zone, fiind caracterizate de intensități și efecte (impacturi)
diferite. În acest capitol se prezintă posibilele presiuni și amenințări la adresa resurselor plecând de la
clasificarea IUCN12
pentru presiuni și amenințări. Această clasificare acceptată la nivel internațional în
domeniul managementului ariilor protejate, permite o analiză mai ușoară a cauzelor și impactului pe care îl au
presiunile / amenințările asupra valorilor. Se recomandă utilizarea acestuia pentru analiza presiunilor și
amenințărilor, întrucât categoriile și subcategoriile de presiuni/amenințări identificate sunt acoperitoare pentru
toate situațiile posibile și permit o analiză succintă și clară.
În cele ce urmează, se prezintă o analiză sumară, la nivel național, a presiunilor și amenințărilor la adresa
valorilor din agricultură, prezentându-se nu numai impactul acestora asupra valorilor economice din sector ci
și asupra valorilor intrinseci (impactul asupra biodiversității). Analiza nu poate fi una foarte precisă și
exhaustivă la acest nivel – pentru aceasta ar fi nevoie de date și informații colectate nu numai din lucrări
științifice și studii, dar și prin consultarea factorilor interesați -, ca urmare informațiile de mai jos vor fi luate
în considerare doar cu caracter informativ, și utilizate doar ca și punct de plecare pentru o viitoare analiză de
acest gen în procesul de elaborare a stategiei agricole naționale. În schimb, la nivel local / zonal sau chiar și
regional, analiza poate fi făcută mai detaliat, specific și mai precis, precizându-se cât mai detaliat valorile
amenințate, cauzele și impactul presiunilor / amenințărilor, întrucât aceste elemente sunt esențiale pentru a
defini acțiunile de management care pot preveni degradarea valorilor.
Explicație pentru Tabelul 3 – la estimarea impactului unei presiuni sau amenințări se pot identifica 3 niveluri:
Presiune / Ameninţare minoră Presiune / Ameninţare moderată Presiune/Ameninţare majoră
necesită monitorizare dar nu şi
acţiuni specifice de management
necesită acţiuni specifice de
management cât mai curând posibil
necesită acţiuni de management
cu prioritate
Cu impact mic Cu impact mediu Cu impact major
1 2 3
Tabel 3 - Sinteza principalelor presiuni și amenințări la adresa resurselor agricole
12
Uniunea Internațională de Conservare a Naturii (International Union for Conservation of Nature)

32
Ameninţarea /
Presiunea identificată
Resursa
amenințată
Explicații
Nivel impact
estimat
prezent viitor
1. Dezvoltările rezidenţiale şi comerciale.
1.1.Case şi aşezări Toate
resursele
(pajiști,
teren
agricol, vii,
livezi)
Cauze: planificare urbanistică
necorespunzătoare, extinderea extravilanului,
extinderea necontrolată a zonelor construite
Impact asupra valorilor agricole: reducerea
suprafețelor valoroase / productive de pajiști sau
terenuri agricole
Impact asupra biodiversității: fragmentare
habitate de hrănire, adăpostire, a coridoarelor,
deranj, etc
1 1
1.2.Zone comerciale şi
industriale
1 1
1.3.Infrastructură
pentru turism şi
recreere
1 2
2. Agricultură şi Acvacultură
2.1.Recolte anuale şi
perene, altele decât
lemnul
terenuri
arabile
Cauze: utilizarea unor compuși chimici în
culturile intensive, curățarea totală a vegetației
lemnoase pe marginea parcelelor cu culturi,
transformarea pajiștilor în terenuri cultivate
Impact asupra altor valori agricole: în cazul
în care se cultivă suprafețe mari, în regim
intensiv, managementul necorespunzător poate
duce la degradarea solului, eroziuni severe,
poluarea apelor terestre și subterane.
Impact asupra biodiversității: distrugerea
surselor de hrană ale unor specii (reducerea
zonelor de hrănire), eliminarea unor zone de
adăpost (vegetație lemnoasă – arbori izolați și
arbuști)
Notă: afectarea unor suprafețe agricole mari prin
aceste activități poate avea ca efect degradarea
populațiilor și dispariții de specii.
1 2
2.2.Plantaţii pentru
lemn şi celuloză
terenuri
arabile
Cauze: Presiune pentru culturi cu creștere
rapidă ca sursă de materie primă
Impact: reducerea suprafeței cu terenuri arabile
valoroase. Plantațiile oferă condițiii de viață
1 1

33
Ameninţarea /
Resursa
amenințată
Explicații
Nivel impact
estimat
prezent viitor
mult mai reduse unor specii sălbatice, fiind chiar
nepotrivite ca și habitat pentru unele din ele
pajiști Impact: reducerea suprafețelor de pajiști,
respectiv a habitatelor multor specii sălbatice,
reducerea suprafețelor de hrănire pentru șeptel.
1 1
2.3.Creşterea
animalelor şi zootehnia
pajiști Cauze: Supra și sub - pășunatul sau abandonul
de teren, număr ridicat de câini la stâne, animale
domestice bolnave
Impact asupra valorilor agricole: Schimbarea
compoziției floristice și a proprietăților fizico-
chimice ale solului, iar în cazul sub-pășunatului
și al abandonului de teren, pierderea de
suprafețe semnificative de pajiști în urma
procesului de succesiune naturală a vegetației.
Impact asupra biodiversității: degradarea
unor habitate importante pentru anumite specii
de faună, reducerea diversității speciilor de
floră, hăituirea și chiar prădarea animalelor
sălbatice de către câini, răspândirea de boli
Impact asupra altor valori agricole:
degradarea pajiștilor și reducerea capacității de
suport
2 2
3. Energie şi Minerit
3.1.Minerit şi extracţie Toate
resursele
(pajiști,
teren
agricol, vii,
livezi)
Cauze: decopertări, deversări substanțe toxice,
infrastructura adiacentă, depozitare steril
Impact: fragmentare, degradare, dispariția
integrală în cazul habitatelor foarte rare și cu
extindere mică, degradarea calității apelor cu
impact asupra sectorului agricol și asupra
biodiversității
1 3
3.2.Producerea de
energie
(microhidrocentrale -
Toate
resursele
(pajiști,
Cauze: acceptarea acestor investiții fără studii
de impact și fără a se analiza impactul pe termen
lung, realizarea infrastructurii de acces și
1 3

34
Ameninţarea /
Resursa
amenințată
Explicații
Nivel impact
estimat
prezent viitor
MHC, eoliene, energie
solară)
teren
agricol, vii,
livezi)
instalarea turbinelor sau a panourilor pe terenuri
agricole valoroase (de exemplu pe terenuri
agricole cu înaltă valoare naturală – HNVF)
Impact: reducerea suprafețelor de terenuri
agricole valoroase, fragmentare sau dispariția
integrală a unor habitate seminaturale în zona
lucrărilor, cu impact asupra unor specii
sălbatice, etc.
4. Transport şi coridoare de trecere
4.1.Şosele şi căi ferate pajiști Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile
și habitatele și cerințele lor, neadaptarea
traficului în zonele de trecere importante,
accesibilizarea unor zone importante dpdv al
biodiversității și lipsa planificării măsurilor de
prevenire a extinderii altor tipuri de
infrastructură în zonele accesibilizate.
Impact asupra biodiversității: fragmentarea și
izolarea unor populații, creșterea mortalității
accidentale, deranj accentuat
1 3
4.2.Reţele de utilităţi şi
servicii (electricitate,
cabluri, conducte etc.)
Pajisti Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile
și habitatele și cerințele lor
Impact asupra biodiversității: perturbarea
speciilor pentru care aceste rețele devin un
potențial obstacol
1 1
5. Utilizarea resurselor biologice şi afectarea acestora
5.1.Vânătoarea,
uciderea şi colectarea
animalelor terestre
(legal sau ilegal)
Cauze: hăituirea, capturarea și uciderea
selectivă a mamiferelor peste limita permisă;
Impact asupra valorilor agricole:
destabilizarea echilibrului ecologic – anumite
specii (ex. Ierbivorele sau rozătoarele) se
înmulțesc provocând daune; schimbări
dramatice ale arealelor și zonelor de hrănire și
odihnă datorate hăituirii, ceea ce poate duce la
1 3

35
Ameninţarea /
Resursa
amenințată
Explicații
Nivel impact
estimat
prezent viitor
intensificarea prezenței unor specii în zonele
agricole și folosirea mai intensă a acestor zone
ca și sursă de hrană
5.2.Colectarea
plantelor terestre şi a
produselor din plante
(altele decât lemnul)
pajiști Cauze: concentrarea activității de recoltare
intensivă, cu scop comercial a plantelor
medicinale sau a fructelor sălbatice și a
ciupercilor în zonele accesibile
Impact asupra valorilor agricole: deplasarea
unui număr mai mare de de animale în zonele cu
terenuri agricole fie pentru hrană, fie pentru a
evita deranjul
habitatelor prin afectarea caracteristicilor
definitorii ale habitatelor (de exemplu în cazul
colectării intensive a plantelor medicinale),
deranj accentuat al speciilor sălbatice și
reducerea surselor de hrană
1 1
5.3.Exploatare
forestieră şi extragerea
lemnului
Pajiști Cauze: extragerea necorespunzatoare a
lemnului din paduri creeaza șanțuri si ravene și
pe terenurile agricole
Impact: degradarea habitatelor și a terenurilor
agricole prin apariția fenomenului de eroziune
1 1
6. Intruziune umană şi perturbări
6.1.Activităţi de
recreere şi turism
pajiști și
terenuri
arabile
Cauze: turism necontrolat, interes crescut al
populației pentru sporturi și recreere în natură
combinat cu lipsa amenajării de zone destinate
acestor activități, intensificarea activităților de
recreeere motorizate
Impact asupra biodiversității: deranj al
speciilor de faună sălbatică pe zone extinse (în
special în cazul activităților de recreere
motorizate), degradare habitate
Impact asupra valorilor agricole: degradarea
1 2

36
Ameninţarea /
Resursa
amenințată
Explicații
Nivel impact
estimat
prezent viitor
pajiștilor utilizate pentru activități motorizate de
recreere
7. Modificări ale sistemelor naturale
7.1. Incendii pajiști Cauze: schimbări climatice, neglijență, arderea
intenționată a vegetației de pe terenurile agricole
Impact: degradare/dispariție temporară a unor
habitate cu impact asupra speciilor dependente
de acestea, reducerea populațiilor de specii care
se adăpostesc în aceste zone
1 1
7.2.Baraje,
management
hidrologic şi
gestionarea / utilizarea
resurselor de apă,
desecări
Cauze: amenajări hidrotehnice pentru captare
de apă sau reducerea riscurilor de inundații
realizate fără studii bine fundamentate, în locuri
neadecvate sau cu tehnologii neadecvate
Impact: modificarea nivelului apei freatice,
ceea ce poate duce la modificarea condițiilor de
cultură și la degradarea calității terenului agricol
1 1
7.3.Fragmentare
accentuată
pajiști Cauze: lipsa unei planificări teritoriale sau
planificare teriotrială defectuoasă, fără a se ține
cont de mediul natural și de terenurile agricole
valoroase și fără a lua în calcul impactul cumulat
al unor investiți, studii de impact superficiale, de
slabă calitate, lipsa interesului real al
autorităților de a planifica strategic utiizarea
terenurilor
Impact asupra valorilor agricole: reducerea
suprafețelor de teren agricol valoros
Impact asupra biodiversității: în special
asupra habitatelor cu extindere redusă și
insulară, ducând la fragmentarea accentuată și
chiar la dispariție, poate duce la izolarea
populațiilor de specii și ca urmare la degradarea
lor
2 2

37
Ameninţarea /
Resursa
amenințată
Explicații
Nivel impact
estimat
prezent viitor
7.4.Alte efecte
ecologice
Toate
resursele
Cauze: fragmentarea și reducerea habitatelor
naturale ale speciilor prin diverse activități
umane
Impact asupra valorilor agricole: pagube
produse culturilor agricole și șeptelului prin
prădare de către carnivorele mari (urs, lup) sau
prin hrănirea în culturile agricole a speciilor de
ierbivore și omnivore, schimbări majore ale
terenului prin activitatea unor specii (de
exemplu prin activitatea castorului).
2 2
8. Specii şi gene invazive şi alte specii şi gene problematice
8.1.Plante invazive
străine / care nu sunt
native
Toate
resursele
Cauze: introducerea de specii străine în plantații
sau spații verzi (ex. Robinia pseudacacia –
salcâm, Ailantus altissima – oțetar american,
Acer negundo – arțar japonez, Amorpha
fruticosa, Solidago canadensis13
)
Impact asupra biodiversității: substituirea
speciilor autohtone, degradarea habitatelor și
implicit a conditiilor de viață ale speciilor de
faună
Impact asupra valorilor agricole: invadarea
agresivă a terenurilor agricole abandonate
temporar, necesitând eforturi foarte mari pentru
îndepărtare
1 2
8.2.Agenţi patogeni Toate
resursele
Cauză: reducerea vitalității habitatelor și
populațiilor naturale cu rol în controlul
extinderii agenților patogeni, introducerea
necontrolată a unor specii, schmbări climatice
Impac asupra valorilor agricole: degradarea
unor soiuri și rase, reducerea temporară a
productivității soiurilor și raselor afectate
1 2
13 Pentru mai multe informații despre speciile invazive, consultați:
http://natura2000transilvania.ro/library/upload/documents/2013-01-10-14-37-47-b1c46.pdf, accesat 28 mai 2014

38
Ameninţarea /
Resursa
amenințată
Explicații
Nivel impact
estimat
prezent viitor
unor habitate și degradarea sau dispariția unor
populații
8.3.Specii native
problematice
Cauze: creșterea temporară a populațiilor unor
specii fie din cauza hrănirii artificiale (de
exemplu în cazul vânatului) sau a condițiilor de
hrană modificate din alte motive (hrănire în zone
de depozitare a deșeurilor, ani foarte buni pentru
condițiile de hrană)
Impact asupra valorilor agricole: pagube
produse culturilor agricole și șeptelului prin
prădare de către carnivorele mari (urs, lup) sau
prin hrănirea în culturile agricole a speciilor de
ierbivore și omnivore, schimbări majore ale
terenului prin activitatea unor specii (de
exemplu prin activitatea castorului).
2 2
8.4.Hibridizarea
speciilor
Fenomenul se manifestă în special din cauze
naturale, necontrolabile și are un impact
nesemnificativ.
9. Poluarea (provenită din surse din afara ariei sau generată în interiorul ariei protejate)
9.1.Ape uzate de la
gospodării şi din
canalizarea urbană
Toate
resursele
Cauză: Lipsa canalizarilor sau sistem de
canalizare invechit/degradat si a statiilor de
epurare
Impact asupra biodiversității: Degradarea
unor habitate și deprecierea sau dispariția unor
populații
Impact asupra resurselor agricole: degradarea
solului, impact asupra culturilor
1 1
9.2.Ape uzate şi
canalizare de la
facilităţile din aria
protejată (de ex.
facilităţile turistice,
toalete etc.)
1 1
9.3.Efluenţi şi
deversări din surse
industriale, miniere sau
militare
1 2

39
Ameninţarea /
Resursa
amenințată
Explicații
Nivel impact
estimat
prezent viitor
9.4.Efluenţi din
agricultură şi
silvicultură (de ex.
îngrăşăminte şi
pesticide în exces)
teren arabil Cauze: Management defectuos
Impact: Schimbarea proprietăților fizico-
chimice ale solului, dereglări majore ale lanțului
trofic
1 2
9.5.Gunoi şi deşeuri
solide
Pajiști,
terenuri
arabile
Cauze: Educație socială, nerespectarea
legislației privind gestionarea deșeurilor și
depozitarea deșeurilor în general
Impact asupra biodiversității: dereglarea
capacităților adaptative ale unor specii,
deteriorarea mediului de viață, degradarea
peisajului
2 1
teren arabil Impact: Degradarea peisajului 1 1
livezi Impact: Degradarea peisajului 1 1
9.6.Poluanţi
atmosferici
Toate
resursele
Acționează punctual, în imediata apropiere a
zonelor puternic industrializate sau la diatanțe
mari prin transfer pe calea aerului din zonele
puternic industrializate.
Impact: degradare habitate, degradare /
dispariție specii sălbatice, soiuri și rase cultivate
1 1
10. Evenimente geologice
10.1. Eroziunea şi/sau
colmatarea/ depunerea
de materiale
In zonele expuse la inundații
Impact: pierderea de terenuri agricole
1 1
11. Ameninţări datorate schimbărilor climatice sau a altor fenomene climatice extreme
11.1.Secete pajiști Cauze: Modificarea parametrilor climatici
medii și extremi
Impact: Degradarea habitatelor și reducerea
producției de masă verde
2 3

40
Ameninţarea /
Resursa
amenințată
Explicații
Nivel impact
estimat
prezent viitor
livezi Impact: Uscări 2 3
Terenuri
arabile
Impact: distrugerea culturilor 2 3
11.2.Furtuni şi
inundaţii
terenuri
arabile
Impact: schimbarea regimului hidric,
modificarea caracteristicilor solului, distrugerea
culturilor
2 3
livezi Impact: Rupturi, doborâturi, uscări 2 2
vii Impact: : Rupturi, doborâturi, uscări 2 2
12. Ameninţări la adresa valorilor sociale şi culturale specifice
12.1.Pierderea
legăturilor culturale, a
cunoştinţelor şi/sau a
practicilor de
management
tradiţionale
Toate
resursele
Cauze: Dorința de eficientizare maximă a
producției, lipsa înțelegerii principiilor de bază
a managementulu tradițional de către fermieri și
factorii de decizie care ar trebui să sprijine acest
tip de management și ca urmare lipsa plăților
compensatorii sau a alternativelor economice
viabile
Impact: Pierderea valorilor multiple ale
resurselor agricole, reducerea biodiversității și a
serviciilor de mediu furnizate de terenurile
agricole
2 3
terenuri
arabile
Impact: mono-culturi pe suprafețe mari și
reducerea semnificativă a biodiversității și a
capacității de a furniza servicii ecologice / de
mediu
2 3
Tabelul de mai sus redă doar estimativ nivelul presiunii sau a amenințării la nivel național. Situația poate fi
foarte diferită la nivel local sau chiar regional. De aceea este extrem de important ca analiza să se facă foarte
atent la nivel de unitate de management, respectiv la nivel local/zonal sau regional, astfel încât analiza să poată
servi la identificarea și prioritizarea măsurilor și acțiunilor de management sau de implementare a strategiilor
la diverse niveluri.
Având în vedere multiplele amenințări la adresa valorii resurselor agricole, respectiv cauzele ce stau la baza
acestora, devine evident faptul că managementul agricol este un domeniu influențat de numeroase alte sectoare

41
și depinde de mai mulți factori interesați, ceea ce impune acordarea unei atenții sporite implicării acestora. În
egală măsură, agricultura influențează considerabil celelalte sectoare.
Definirea unei strategii impune o analiză SWOT (a se vedea Capitolul 5.1.2 din ghidul de Planificare
strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale). Stabilirea valorilor și a amenințărilor
conform celor recomandate la capitolul 1 din acest ghid, face parte integrantă din analiza SWOT ce
trebuie făcută pentru elaborarea strategiei.
Valorile identificate trebuie evidențiate la secțiunea Puncte tari (Strength) ale analizie mediului intern
al analizei SWOT și se încadrează într-una din categoriile de resurse definite, respectiv resurse naturale,
fizice, umane, sociale sau financiare.
Amenințările la adresa valorilor sunt parte integrantă a secțiunii Puncte slabe (Weaknesses) ale analizie
mediului intern al analizei SWOT și se asociază cu una din categoriile de resurse definite, respectiv se
precizează ce categorie de resurse afectează (resursele naturale, fizice, umane, sociale sau financiare).
La aceste valori și amenințări identificate conform capitolelor 1.1 și 1.2 la puncte tari și puncte slabe se
vor analiza și alte aspecte ce țin de mediul intern (a se vedea exemplele din capitolul 5.1.2 din Ghidul
de Planificare Strategică.
Pantru a se obține o analiză SWOT completă, se va analiza și mediului extern, respectiv:
oportunitățile și pericolele care vin din afara sistemului.

42
1.3. Relația dintre agricultură și conservarea biodiversității
În anul 1989 World Wide Fund for Nature (WWF) a definit diversitatea biologică prin abundența de entități
vii pe Pământ reprezentată de milioane de plante, animale și microorganisme, genele pe care acestea le conțin,
complexitatea ecosistemelor în care speciile formează comunități unice, interacționând între ele, dar și cu
aerul, apa și solul.
Din perspectiva acestei definiții omul și rezultatele acțiunilor lui sunt elemente dinamice, respectiv factori
determinanți ai diversității biologice.
Considerând intensitatea și magnitudinea modificărilor aduse de om mediului, domeniul destul de controversat
al conservării diversității biologice s-a dezvoltat ca răspuns la o situație de criză14
, ca domeniu
multidisciplinar, având trei scopuri15
:
- Investigarea și descrierea diversității lumii vii;
- Înțelegerea efectelor activităților umane asupra speciilor, comunităților și ecosistemelor;
- Elaborarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea si refacerea diversității biologice.
Agricultura este o disciplină cheie în domeniul conservării biodiversității, abordând fiecare din scopurile
definite mai sus.
O agricultură sustenabilă, care ia în calcul valoarea naturală și socială a resurselor agricole poate genera
beneficii și susține dezvoltarea durabilă. În același timp însă, agricultura produce cea mai puternică
transformare a ecosistemelor naturale, având o importanță deosebită în gestionarea resurselor naturale cheie:
apă și sol. Agricultura poate avea efecte negative asupra biodiversității, atât prin fragmentarea și diminuarea
suprafețelor habitatelor naturale cât și prin utilizarea unui număr redus de specii și soiuri pe suprafețe întinse
sau prin modificarea componentelor mediului natural (e.g. accelerarea eroziunii solurilor și favorizarea
dezvoltării formelor de eroziune în suprafață prin lucrări agricole necorespunzătoare, comasarea terenurilor,
degradarea pajiștilor, poluare prin utilizare de pesticide și îngrășăminte chimice, etc).
Atunci când:
- agricultura nu este practicată intensiv, peste capacitatea de suport naturală (de ex. nu se introduce un
număr prea mare de animale și/sau nu se folosesc substanțe chimice poluante sau toxice pe unitate de
suprafață, etc),
- se respectă unele norme și se aplică modele de amenajare a terenurilor adecvate (de ex. benzi înierbate
sau perdele de protecție din arbori și/sau arbuști între parcele, menținerea arborilor izolați, etc),
- se poate menține un echilibru între randamentul și posibilitatea de dezvoltare a acestei activități critice
pentru societate pe termen lung și menținerea biodiversității.
Un nivel ridicat al biodiversității contribuie, direct sau indirect la menținerea productivității agricole la un nivel
optim - de ex. insectele au rol în polenizare, păsarile contribuie la înlăturarea dăunătorilor naturali, perdelele
14 Soule M.E. .1985. What is conservation biology? Bioscience 35:727–734
15 R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,
2002.- pag. 5.

43
de arbori și arbuști contribuie la scăderea vitezei vânturilor care spulberă și erodează solul sau spulberă zăpada,
menținând umiditatea din aer și de la sol și reprezentând în același timp un habitat pentru numeroase specii de
interes conservativ.
În multe cazuri, agricultura extensivă este absolut necesară pentru menținerea biodiversității resursei agricole,
iar în acest caz o biodiversitate ridicată înseamnă și o productivitate mai mare, o calitate mai bună a produsului
(de ex. pajiștile cu biodiversitate însemnată au valoare nutritivă mai mare pentru animale, care produc un lapte
de calitate superioară). În aceste cazuri practicile agricole tradiționale și-au dovedit déjà eficiența, ducând la
delimitarea Zonelor cu Valoare Naturală Ridicată care se suprapun în mare parte Ariilor Protejate (vezi hărțile
din figura 4 și 5). Aceste zone demonstrează că agricultura poate să nu fie și nu trebuie să fie o activitate
dăunătoare. Multe sisteme tradiționale au practici bine stabilite de regenerare și recuperare a resurselor
(Ostrom, 1990). În plus, în zonele de tampon din ariile protejate, definite ca și zone de conservare durabilă în
parcurile naționale și zonele de „dezvoltare durabilă” în parcurile naturale, agricultura extensivă este încurajată
pentru beneficiile pe care le poate aduce. Mai mult decât atât, chiar și în zonele de protecție integrală, cu
restricții majore în ce privește activitățile umane, se permit activități tradiționale de utilizare a resurselor
naturale acolo unde acestea sunt esențiale pentru comuntățile locale și se consideră că în aceste zone pășunatul
extensiv, practicat cu restricțiile impuse de statutul de arie protejată, poate contribui la menținerea
biodiversității valoroase din pajiștie alpine și subalpine.
Harta de mai jos confirmă aceste legaturi între tipul de agricultură practicat și biodiversitate și la nivel social.
Se poate observa ca în judetele cu suprafețe cultivate intensiv (Muntenia de Sud, zona Moldovei) gradul de
sărăcie al populației este mai ridicat decât în judetele din centrul sau Nordul țării, unde încă mai predomină
agricultura extensivă.

44
Figura nr. 2 - Harta sărăciei. Legătura dintre sistemele de agricultură extensivă vs intensivă și
situația economică a comunităților rurale
Caseta 4 - Relația dintre agricultura tradițională și biodiversitate
Practicile specifice asociate cu agricultura tradițională, precum munca nemecanizată
(arat cu calul, cosit manual), folosirea îngrășămintelor naturale, păstrarea semințelor
de la un an la altul au determinat creearea unei agro-biodiversități de excepție. Prin
cosit manual, se întreține o floră și o faună bogată, rară. Numeroase specii de orhidee
și circa 600 de specii fluturi în pajiștile din Târnava Mare depind de fânețele cosite
manual sau utilizându-se cositoare care au un impact foarte apropiat de cositul
manual. Această diversitate este vizibil și rapid afectată odată cu abandonul sau
modificarea practicilor. Relația este una de reciprocitate: flora și fauna întreținută de
agricultor creează premisele unei producții de calitate, conferă reziliență și asigură un
trai de calitate acestor comunități.
În cazul agriculturii, o componentă extrem de importantă în relație cu biodiversitatea este cea a menținerii
soiurilor și raselor locale/tradiționale. Tendințele de globalizare din ultimele decenii au dus deja la sărăcirea
diversității genetice de plante și animale domestice ceea ce periclitează semnificativ viitorul sursei alimentare
a omenirii. Această problemă este recunoscută la nivel european prin Strategia UE pe biodiversitate. Prezentul
ghid nu se va ocupa în mod special de aceste aspecte dar se recomanda ca ele să fie luate în considerare în mod

managementul-resurselor-agricole1

managementul-resurselor-agricole1

Recommended

Recommended

More Related Content

Featured

Featured (20)

managementul-resurselor-agricole1