Lecture3 - PC

Programarea calculatoarelor
#3
Adrian Runceanu
www.runceanu.ro/adrian
2016
C++
Instrucţiunile limbajului C++

copyright@www.adrian.runceanu.ro
Curs 3
Instrucţiunile limbajului C++
02.12.2016 Programarea calculatoarelor 2

3. Instrucţiunile limbajului C++
3.1. Instrucţiunea vidă
3.2. Instrucţiunea compusă
3.3. Instrucţiunea expresie
3.4. Instrucţiunea if
3.5. Instrucţiunea while
3.6. Instrucţiunea do while
3.7. Instrucţiunea for
3.8. Instrucţiunea switch
3.9. Instrucţiunea break
3.10. Instrucţiunea continue
3.11. Instrucţiunea goto
3.12. Instrucţiunea return

Limbajul C++ are câteva instrucţiuni cu
ajutorul cărora se pot construi programe.
Acestea sunt:
Instrucţiunea vidă:
Instrucţiunea compusă:
este delimitată de { şi se termină cu }.
;
{ . . . . }

Uneori programele trebuie să efectueze una sau
mai multe instrucţiuni atunci când o condiţie este
îndeplinită (de exemplu într-o instrucţiune if) şi alte
instrucţiuni când condiţia nu este îndeplinită.
Sau atunci când o condiție se evaluează într-o
structură (instrucțiune) repetitivă – de tip while, do
while sau for, iar prelucrările din acea structură pot
să fie compuse din una sau mai multe instrucțiuni.

Limbajul C++ consideră instrucţiunile ca fiind
instrucţiuni simple şi instrucţiuni compuse:
O instrucţiune simplă este de fapt o singură
instrucţiune, cum ar fi aceea de atribuire sau de apel
al unei funcţii standard (de exemplu funcţia cout).
O instrucţiune compusă este alcătuită din două
sau mai multe instrucţiuni incluse între acolade.

Instrucţiunea expresie:
Are 3 forme:
a) instrucţiunea de atribuire
b) instrucţiunea de apel de funcţie
c) instrucţiunea de incrementare / decrementare
expresie;

a) instrucţiunea de atribuire
Exemplu:
int x, y, z;
z = x + 5 * y;
x + = 10; (semnificație: x = x + 10;)
variabila = expresie;
sau
variabila operator = expresie;

b) instrucţiunea de apel de funcţie
unde pa1, pa2, . . ., pan sunt parametrii actuali ai
funcţiei (adică valorile cu care se va lucra în
funcţia respectivă la apelul funcţiei).
Exemplu:
maxim (int a, int b); // apelul functiei maxim care are doi
parametri actuali de tip întreg
nume_functie(pa1, pa2, . . . ,pan);

c) instrucţiunea de incrementare/decrementare
Exemplu:
int i, j, k;
i++;
--j;
k++ + --i;
variabila ++;
++ variabila;
variabila --;
-- variabila;

Instrucţiunea if
(instrucţiune de decizie sau condiţională)
Are două forme:
if (expresie) instructiune;
if (expresie)
instructiune1;
else
instructiune2;

Instrucţiunea if
Observaţie:
În limbajul C++, spre deosebire de limbajul
PASCAL, nu există cuvântul cheie THEN.

Exemple de programe C++
Enunţ:
Să se calculeze perimetrul şi aria unui triunghi
oarecare dacă se cunosc laturile triunghiului.
Pas 1: Stabilim care sunt datele de intrare, adică cele
care vor fi prelucrate cu ajutorul algoritmului,
împreună cu datele de ieşire.
În cazul problemei date, avem:
Date de intrare: a, b, şi c numere reale ce reprezintă
laturile triunghiului.
Date de ieşire: p şi S numere reale ce reprezintă
perimetrul si aria triunghiului dat.

Pas 2: Analiza problemei
Stabilim condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească datele de intrare pentru a fi
prelucrate în cadrul algoritmului.
În cadrul problemei pe care o avem de rezolvat,
cunoaştem formula lui Heron pentru calculul ariei
unui triunghi dacă se cunosc laturile sale:
unde p reprezintă semiperimetrul triunghiului.
))()(( cpbpappS 

Pas 3: Scrierea algoritmului în pseudocod:
real a, b, c, p, S
citeşte a, b, c
p <- a + b + c
scrie ‘Perimetrul triunghiului este ‘, p
p <- p / 2
scrie ‘Aria triunghiului este ’, S
stop
c)(pb)(pa)(ppS 

Pas 4:
Implementarea
algoritmului în
limbajul de
programare C++:
#include<iostream.h>
#include<math.h>
int main(void)
{
float a, b, c, p, S;
cin>>a; cin>>b; cin>>c;
p = a + b + c;
cout<<" Perimetrul este = "<<p;
p = p / 2;
S = sqrt(p*(p-a)*(p-b)*(p-c));
cout<<"Aria este = "<<S;
}

Pas 5: Testarea algoritmului pe date de intrare diferite şi
verificarea rezultatelor.
Exemplul 1:
Pentru valorile a=2, b=3, c=4, obţinem următoarele
rezultate:
Perimetrul este = 9
Aria este = 1.369306
Exemplul 2:
Pentru valorile a=12, b=4, c=10, obţinem
următoarele rezultate:
Perimetrul este = 26
Aria este = 5.196152

Enunţ:
Să se calculeze valoarea funcţiei f(x), ştiind că x
este un număr real introdus de la tastatură:
Pas 1:
Date de intrare: x număr real
Date de iesire: f număr real, reprezentând valoarea
funcţiei date.









0,2
]0,7(,30
]7,(,206
)(
xdacax
xdacax
xdacax
xf

Stabilim condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească datele de intrare pentru a fi
prelucrate în cadrul algoritmului.
Căutăm cazurile particulare.
verificăm condiţiile date în expresia funcţiei:
1) Dacă x <= -7, atunci funcţia are valoarea: -6x+20
2) Daca x > -7 si x <= 0, atunci funcţia are valoarea:
x+30
3) Daca x > 0, atunci funcţia are valoarea: sqrt(x)+2

Pas 3:
Scrierea
algoritmului în
pseudocod:
real x, f
citeşte x
dacă x <= -7 atunci
f <- -6 * x + 20
altfel
dacă x > -7 şi x <= 0 atunci
f <- x + 30
altfel
f <- sqrt(x) + 2
sfârşit dacă
sfarşit dacă
scrie f
stop

Pas 4:
Implementarea
algoritmului în
limbajul de
programare C++:
#include<math.h>
int main(void)
{
float x, f;
cin>>x;
if( x <= -7 ) f = -6 * x + 20;
else
if( x > -7 && x <= 0 )
f = x + 30;
else
f = sqrt(x) + 2;
cout<<"f = "<<f;
}

Pas 5: Testarea algoritmului pe date de intrare
diferite şi verificarea rezultatelor.
Exemplul 1:
Pentru valoarea x=2 obţinem următorul rezultat:
f= 3.414214
Exemplul 2:
Pentru valoarea x=-24 obţinem următorul
rezultat:
f= 164

Enunţ:
Se dau trei numere întregi a,b,c. Să se
afişeze în ordine crescătoare.
Exemplu: Dacă a = 12, b = 2, c = 9, atunci
obţinem a = 2, b = 9, c = 12
Pas 1:
Date de intrare: a, b, c numere întregi
Date de iesire: a, b, c în ordine crescătoare

1) Comparăm primele două numere a şi b, dacă a este
mai mare decât b atunci vom interschimba cele
două valori.
2) Comparăm următoarele două numere b şi c, dacă b
este mai mare decât c atunci vom interschimba cele
două valori.
3) Comparăm din nou cele două numere a şi b, dacă a
este mai mare decât b atunci vom interschimba cele
două valori.

Pas 3:
Scrierea
algoritmului în
pseudocod:
întreg a, b, c, aux
citeşte a, b, c
dacă a > b atunci
aux <- a
a <- b
b <- aux
sfârşit dacă
dacă b > c atunci
aux <- b
b <- c
c <- aux
sfârşit dacă
dacă a > b atunci
aux <- a
a <- b
b <- aux
sfârşit dacă
scrie a, b, c
stop

Pas 4: Implementarea
algoritmului în
limbajul de
programare C++:
int main(void)
{
int a, b, c, aux;
cin>>a; cin>>b; cin>>c;
if( a > b ) {
aux=a;
a=b;
b=aux;
}
if( b > c ){
aux=b;
b=c;
c=aux;
}
if( a > b ){
aux=a;
a=b;
b=aux;
}
cout<<a<<" "<<b<<" "<<c;
}

Exemplul 1:
Pentru valorile a=11, b=7, c=10 obţinem
următorul rezultat:
7 10 11
Exemplul 2:
Pentru valorile a=2, b=17, c=5 obţinem
2 5 17

Instrucţiunea while
(instrucţiune repetitivă cu test iniţial)
Are următoarea formă:
unde instrucţiune poate fi:
instrucţiunea vidă
instrucţiunea simplă
sau instrucţiunea compusă
while (expresie)
instructiune;

Instrucţiunea while
(instrucţiune repetitivă cu test
iniţial)
Funcţionarea unei astfel
de instrucţiuni se bazează pe
evaluarea expresiei date şi
executarea repetată a
instrucţiunii cât timp expresia
este îndeplinită.

Exemplu:
Prezentăm în
continuare un
program în limbajul
C/C++, care
calculează suma
primelor n numere
întregi, cu n<=10:
int main(void)
{
int i, n, s=0;
cout<<"Dati numarul n = ";
cin>>n;
i = 1;
while( i <= n )
{
s = s + i;
i++;
}
cout<<"Suma primelor "<<n<<"
numere intregi este "<<s;
}

La execuţia acestui program se poate obţine
Dati numarul n = 5
Suma primelor 5 numere intregi este 15

Folosind
facilităţile limbajului
C/C++, se poate
scrie aceeaşi
secvenţă de
program într-o
formă prescurtată şi
chiar mai eficientă:
int main(void)
{
int i=1, n, s=0;
cout<<"Dati numarul n = ";
cin>>n;
while(i<=n) s+=i++;
cout<<"Suma primelor
"<<n<<" numere intregi este
"<<s;
}

Observaţie:
Pentru ca un ciclu repetitiv să se execute
încontinuu (la infinit), se poate utiliza o buclă
infinită prin introducerea ca expresie a unei
valori diferite de 0.
while (1) este o buclă infinită care se va
executa până când de la tastatură se va
întrerupe execuţia prin apăsarea tastelor
CTRL+C.

Enunţ:
Să se citească un număr natural n. Să se scrie un
algoritm care afişează toţi divizorii numărului dat.
Exemplu: Pentru n = 12, mulţimea divizorilor este formată
din valorile 1, 2, 3, 4, 6, 12.
Pas 1: Stabilim care sunt datele de intrare, împreună cu
datele de ieşire.
Date de intrare: n număr natural
Date de ieşire: divizorii numărului n

verificăm condiţia ca un număr să fie divizor al altui
număr şi anume:
i este divizor al numărului n dacă se împarte
exact la el, adică dacă este adevărată expresia n % i =
0.
Pentru a găsi toţi divizorii numărului n dat, vom
da valori lui i, pornind de la valoarea 1 până la
valoarea n.
Deci vom utiliza o structură repetitivă.

Pas 3:
Scrierea
algoritmului în
pseudocod:
natural n, i
citeşte n
i <- 1
cât timp i <= n execută
dacă n % i = 0 atunci
scrie i
sfârşit dacă
i <- i + 1
sfârşit cât timp
stop

Pas 4:
Implementarea
algoritmului în
limbajul de
programare C++:
int main(void)
{
int n, i;
cin>>n;
i = 1;
while( i <= n )
{
if( n % i == 0 )
cout<<i<<" ";
i = i + 1;
}
}

Pas 5: Testarea algoritmului pe date de intrare diferite
şi verificarea rezultatelor.
Exemplul 1:
Pentru valoarea n=12 obţinem următorul rezultat:
1 2 3 4 6 12
Exemplul 2:
1 2 3 6 9 18

Enunţ:
Să se citească un număr natural n. Să se scrie un algoritm care
verifică dacă numărul dat este sau nu număr prim. Un număr n
este prim dacă are ca divizori doar valorile 1 şi n.
Exemplu:
Pentru n = 7, se va afişa mesajul ‘numărul este prim’,
iar pentru n = 22, se va afişa mesajul ‘numărul NU este prim’.
Pas 1: Stabilim care sunt datele de intrare, adică cele care vor fi
prelucrate cu ajutorul algoritmului, împreună cu datele de ieşire.
Date de ieşire: număr prim sau nu

Vom presupune, la începutul problemei, că numărul
n dat este prim, şi vom specifica acest lucru cu ajutorul
unei variabile de tip logic, căreia îi vom da valoarea
‘adevărat’.
Apoi vom evalua, pe rând, toate valorile începând cu
valoarea 2 şi până la n/2, ca să determinăm dacă sunt
divizori ai numărului n dat.
Dacă găsim un singur divizor printre aceste numere,
atunci vom acorda valoarea ‘fals’ variabilei de tip logic.
La sfârşit vom verifica care este valoarea variabilei
de tip logic şi vom afişa un mesaj corespunzător.

Pas 3:
Scrierea
algoritmului în
pseudocod:
natural n, i
logic p
citeşte n
p <- adevărat
i <- 2
cât timp i <= n/2 execută
dacă n % i = 0 atunci
p <- fals
sfârşit dacă
i <- i + 1
sfârşit cât timp
dacă p = adevărat atunci
scrie ‘Numarul este prim’
altfel
scrie ‘Numarul NU este prim’
sfârşit dacă
stop

Pas 4:
Implementarea
algoritmului în
limbajul de
programare C++:
int main(void)
{
int n, i, p;
cin>>n;
p = 1;
i = 2;
while( i <= n/2 )
{
if( n % i == 0 ) p = 0;
i = i + 1;
}
if( p == 1 ) cout<<"Numarul este PRIM";
else cout<<"Numarul NU este PRIM";
}

Pas 5: Testarea algoritmului pe date de intrare diferite
şi verificarea rezultatelor.
Exemplul 1:
Numarul NU este PRIM
Exemplul 2:
Numarul este PRIM

Probleme propuse spre rezolvare:
1) Pentru n cunoscut, să se calculeze fn,
termenul de rangul n din şirul lui Fibonacci,
ştiind că:
f0 = 1; f1 = 1; fn = fn-1 + fn-2 pentru orice
valoare n >= 2.
Exemplu:
Date de intrare: 8
Date de ieşire: 21 (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21)

2) Se dau trei numere. Determinaţi şi afişaţi
cmmdc al lor (cmmdc = cel mai mare divizor
comun).
Exemplu:
Date de intrare: 12 32 38
Date de ieşire: 2

3) Se dă numărul n, să se afişeze toate numerele
mai mici ca el, prime cu el.
Doua numere sunt prime intre ele daca cel mai
mare divizor comun al lor este 1.
Exemplu:
Date de intrare: 10
Date de ieşire: 1 3 7 9

3.Instrucţiunile limbajului C++

do
instructiune
while (expresie);
Forma instructiunii este:
unde instrucţiune poate fi:
 instrucţiunea vidă
 instrucţiunea simplă
 instrucţiunea compusă

Funcţionarea unei astfel de instrucţiuni se
bazează pe executarea repetată a instrucţiunii cât
timp condiţia este îndeplinită.

Echivalenţa cu instrucţiunea while:
Exemplu de utilizare a instructiunii do while:
Să se scrie un program care tipăreşte
numerele naturale de la 0 la 9 şi suma lor pe
parcurs.
instructiune;
while(expresie)
instructiune;

int main(void)
{
int numar = 0, total = 0;
do{
total = total + numar;
cout<<"numar = "<<numar++<<"
total = "<<total<<endl;
}while(numar<10);
}
La execuţia acestui
program se obţine următorul
rezultat:
numar=0 total=0
numar=1 total=1
numar=2 total=3
numar=3 total=6
numar=4 total=10
numar=5 total=15
numar=6 total=21
numar=7 total=28
numar=8 total=36
numar=9 total=45

Este una dintre cele mai “puternice” instrucţiuni ale
limbajului C/C++, datorită formei sale.
Forma instrucțiunii este:
expresie1 – reprezintă secvenţa de iniţializarea a ciclului
expresie2 – reprezintă condiţia de terminare a ciclului
expresie3 – reprezintă secvenţa de reiniţializare a ciclului
instrucţiune - corpul ciclului
for(expresie1; expresie2; expresie3)
instructiune;

for(expresie1; expresie2; expresie3)
instructiune;
Funcţionarea unei astfel de
instrucţiuni se bazează:
 pe executarea repetată a
instrucţiunii,
 Verificarea expresiei2
 Executarea expresiei3
Cat timp expresia2 este
îndeplinită.

Se stie că instrucţiunea for este de fapt o
variantă particulară a instrucţiunii while, drept
pentru care se poate scrie echivalent astfel:
expresie1;
while(expresie2)
{
instructiune;
expresie3;
}

Invers, dacă avem:
while (expresie)
instructiune;
for( ;expresie; )
instructiune;


Funcţionarea instrucţiunii for are loc astfel:
Se porneşte ciclul repetitiv prin iniţializarea sa,
adică prin execuţia expresia1
iar apoi se evaluează expresia2 şi dacă este
adevărată se execută corpul ciclului, adică
instrucţiune
după aceea se execută expresia3, şi se reia
evaluarea expresiei2, ş.a.m.d.

Observaţie:
expresia1, expresia2, expresia3 pot să lipsească,
dar este obligatorie prezenţa semnelor: “;”.
for(;;)  while(1) – buclă infinită

Exemplu: Acelaşi
program de
adunare a primelor
n numere întregi,
în varianta cu
instrucţiunea for,
va avea o
dimensiune mai
mică:
int main(void)
{
int i, n, s = 0;
cout<<"Dati numarul n =";
cin>>n;
for(i=1; i<=n; i++)
s = s + i;
cout<<"Suma primelor"<<n<<"
numere intregi este "<<s;
}

Exemplu de program C++ - instructiunea for
Enunţ:
Fie un număr natural n. Să se scrie un
algoritm care să calculeze factorialul numărului
dat.
(factorial = produsul numerelor naturale mai mici
sau egale decat n)
Exemplu:
Pentru n = 5, se va afişa valoarea
p = 1*2*3*4*5=120.

Pas 1: Stabilim care sunt datele de intrare, adică
cele care vor fi prelucrate cu ajutorul
algoritmului, împreună cu datele de ieşire.
Date de intrare: n = număr natural
Date de ieşire: factorialul numărului dat = p

La începutul problemei, vom iniţializa
valoarea produsului numerelor cu 1.
Apoi, într-un ciclu repetitiv vom calcula
produsul numerelor naturale aflate intre 1 si n.

Pas 3:
Scrierea
algoritmului în
pseudocod:
natural n, p, i
citeşte n
p <- 1
pentru i=1,n execută
p <- p * i
sfârşit pentru
scrie p
stop

algoritmului în
limbajul de
programare C++:
int main(void)
{
int n, p, i;
cin>>n;
p = 1;
for(i = 1; i<=n; i++)
p = p * i;
cout<<p;
}

Exemplul 1:
120
Exemplul 2:
5040

Exemplu de program C++ - instructiunea do while
Enunţ:
Fie un număr natural n de cinci cifre. Să se
scrie un algoritm care să calculeze suma cifrelor
numărului dat.
Exemplu:
Pentru n = 2178, se va afişa valoarea s = 2+1+7+8 =
18

Pas 1: Stabilim care sunt datele de intrare, adică
cele care vor fi prelucrate cu ajutorul
algoritmului, împreună cu datele de ieşire.
Date de ieşire: suma cifrelor = s.

La începutul problemei, vom iniţializa
valoarea sumei cifrelor numărului n dat cu 0.
Apoi, într-un ciclu repetitiv vom calcula suma
cifrelor numărului, ştiind că:
o cifră a unui număr scris în baza 10 este dată de
restul împărțirii la 10 - n%10,
iar numărul fără ultima cifră este dat de câtul
împărțirii la 10 - n/10.

Pas 3:
Scrierea
algoritmului în
pseudocod:
natural n, s
citeşte n
s <- 0
repetă
s <- s + n % 10
n <- n / 10
până când n = 0
scrie s
stop

algoritmului în
limbajul de
programare C++:
int main(void)
{
int n, s;
cin>>n;
s = 0;
do
{
s = s + n % 10;
n = n / 10;
}while( n != 0 );
cout<<s;
}

Exemplul 1:
6
Exemplul 2:
23

Enunţ:
Să se scrie un program care generează toate
numerele perfecte până la o valoare dată, n.
Un număr perfect este egal cu suma divizorilor
lui, inclusiv 1 (exemplu: 6=1+2+3).
Exemplu:
Pentru n = 1000, se vor afişa valorile 6, 28, 496

Date de ieşire: numerele perfecte mai mici sau egale
decât n.

La începutul problemei, vom lua toate
valorile de la 1 la n, şi pentru fiecare valoare i o
vom verifica dacă este sau nu număr perfect.
Numerele perfecte obţinute le vom afişa.

Pas 3:
Scrierea
algoritmului în
pseudocod:
natural n, i, j, s
citeşte n
i <- 1
repetă
s <- 0
j <- 1
repetă
dacă i % j = 0 atunci
s <- s + j
sfârşit dacă
j <- j + 1
până când j > i/2
dacă s = i atunci
scrie i
sfârşit dacă
i <- i + 1
până când i > n
stop

algoritmului în
limbajul de
programare C++:
int main(void)
{
int n, i, j, s;
cin>>n;
i = 1;
do{
s = 0;
j = 1;
do{
if( i % j == 0 )
s = s + j;
j = j + 1;
}while(j <= i/2);
if( s == i )
cout<<i<<" ";
i = i + 1;
}while(i <= n);
}

Exemplul 1:
Pentru valoarea n=100 obţinem următoarele
rezultate:
6 28
Exemplul 2:
Pentru valoarea n=10000 obţinem următoarele
rezultate:
6 28 496 8128

Enunţ:
Să se scrie un program care generează toate
numerele prime până la o valoare dată, n.
Un număr x este prim dacă are ca divizori doar
valorile 1 şi x.
Exemplu:
Pentru n = 22, se vor afişa valorile:
2,3,5,7,11,13,17,19

Date de ieşire: numerele prime mai mic decat n

Intr-un ciclu repetitiv de la 1 la n vom verifica toate valorile daca
respecta proprietatea de numar prim.
Vom presupune, la începutul problemei, că numărul i dat
este prim, şi vom specifica acest lucru cu ajutorul unei variabile de
tip întreg, căreia îi vom da valoarea 1.
• Apoi vom evalua, pe rând, toate valorile începând cu valoarea 2 şi
până la i/2, ca să determinăm dacă sunt divizori ai numărului i
dat.
• Dacă găsim un singur divizor printre aceste numere, atunci vom
acorda valoarea 0 variabilei de tip întreg de la începutul verificarii
conditiei de numar prim.
• La sfârşit vom verifica care este valoarea variabilei de tip întreg şi
vom afişa numarul i.

Pas 3:
Scrierea
algoritmului în
pseudocod:
natural n,i,j
logic p
citeşte n
pentru i = 2, n execută
p <- adevărat
pentru j = 2, i/2 execută
dacă i % j = 0 atunci
p <- fals
sfârşit dacă
sfârşit pentru
dacă p = adevărat atunci
scrie i,‘ ’
sfârşit dacă
sfârşit pentru
stop

algoritmului în
limbajul de
programare C++:
int main(void)
{
int n, prim, i, j;
cin>>n;
for(i = 2; i<=n; i++)
{
prim = 1;
for(j = 2; j<=i/2; j++)
if(i % j == 0 ) prim = 0;
if( prim == 1)
cout<<i<<“ ”;
}
}

Exemplul 1:
Pentru valoarea n=53 obţinem rezultatele:
2 3 5 7 11 13 17 19 23 29 31 37 41 43 47 53
Exemplul 2:
Pentru valoarea n=12 obţinem următorul
rezultat:
2 3 5 7 11

Instrucţiunea switch
funcţionează astfel:
Se evaluează expresia şi în
funcţie de rezultat se compară
cu c1, c2, . . ., cn şi când expresia
este egală cu c1 atunci se
execută şirul de instrucţiuni
corespunzător, şi cu
instrucţiunea break se sare la
sfârşitul instrucţiunii switch, la
fel se întâmplă şi dacă expresia
este egală cu c2 ,sau cu c3 , sau
cu cn.
switch (expresie)
{
case c1 :
sir_instructiuni_1;
break;
case c2 :
sir_instructiuni_2;
break;
. . . . . . . .
case cn :
sir_instructiuni_ n;
break;
default: sir_instructiuni;
}

Instrucţiunea switch este o instrucţiune de tip
decizie multiplă astfel încât se poate scrie echivalent
folosind instrucţiunea de decizie simplă if:
if (expresie==c1)
sir_instructiuni_1;
else
if (expresie==c2)
sir_instructiuni_2;
. . . . . . . .
else
if (expresie==cn)
sir_instructiuni_ n;
else sir_instructiuni;

Prezentăm în
continuare un program
care numără vocalele şi
consoanele din alfabet.
De observat că
unele din instrucţiunile
case se execută în
cascadă, pentru calculul
vocalelor, iar pentru
consoane se foloseşte
cazul default:
int main(void)
{
char litera;
int nr_vocale = 0, nr_consoane = 0;
for (litera = ‘A’; litera <= ‘Z’; litera++)
switch (litera) {
case ‘A’:
case ‘E’:
case ‘I’:
case ‘O’:
case ‘U’: nr_vocale++;
break;
default: nr_consoane++;
}
cout<<"nNumarul de vocale este "<<nr_vocale;
cout<<"nNumarul de consoane este "<< nr_consoane;
}

Instrucţiunea întrerupe execuţia instrucţiunilor
while, do while, for şi switch, determinând astfel ieşirea
forţată dintr-un ciclu repetitv.
Exemplu:
for(;;)
{
. . . . .
break;
}
break;

Exemplu:
Prezentăm în
continuare, un program
care folosind
instrucţiunea break,
afisează numerele întregi
aflate între 1 şi 100 şi
apoi de la 100 la 1.
De fiecare dată când
număr ajunge la valoarea
50, instrucţiunea break
face ca execuţia ciclului
să se oprească:
int main(void)
{
int numar;
for(numar = 1; numar<=100; numar++)
{
if(numar == 50) break;
cout<<" "<<numar;
}
cout<<"nCel de-al doilea ciclu
repetitiv";
for(numar = 100; numar>=1; numar--)
{
if(numar == 50) break;
cout<<" "<<numar;
}
}

Se referă la instrucţiunile de ciclare: for,
while şi do while.
La întâlnirea ei ciclurile while şi do while se
continuă cu reevaluarea condiţiei de ciclare iar în
ciclul for se continuă cu secvenţa de reiniţializare
a ciclului şi apoi cu reevaluarea ciclului.

Exemplu:
Prezentăm în
continuare, un
program care
folosind
instrucţiunea
continue într-un
ciclu for şi într-un
ciclu while, afişează
numerele pare şi
impare aflate între
1 şi 100:
int main(void)
{
int numar;
cout<<"Numerele pare dintre 1 si 100 sunt: ";
for (numar = 1; numar <= 100; numar++)
{
if(numar % 2 != 0) continue;
cout<<" "<<numar;
}
cout<<"nNumerele impare dintre 1 si 100 sunt: ";
numar=0;
while(numar <= 100)
{
numar++;
if(numar % 2==0) continue;
cout<<" "<<numar;
}
}

Este instrucţiunea pentru salt necondiţionat.
unde eticheta este un nume care prefixează o instrucţiune.
Exemplu: Prezentăm în continuare, un program care folosind
instrucţiunea goto, afişează numerele întregi aflate între 1 şi
100:
int main(void)
{
int numar=1;
eticheta: cout<<" ", numar++;
if (numar <= 100) goto eticheta;
}
goto eticheta;

Instrucţiunea return
Se foloseşte în funcţii atunci când:
• se întoarce în funcţia apelantă o valoare (formele
2 şi 3)
• sau într-o funcţie care nu întoarce nici o valoare
(funcţioneaza ca o procedură) – forma 1.
1. return;
2. return expresie;
3. return (expresie);

1) Să se afişeze toate numerele palindrom mai
mari decat 10 şi mai mici decat un număr dat, n.
Exemplu:
Date de intrare: n=110
Date de ieşire:
11 22 33 44 55 66 77 88 99 101

2) Să se determine toate tripletele de numere a, b,
c cu proprietăţile: 1<a<b<c<100; a+b+c se divide
cu 10.
Exemplu:
Date de intrare: -
Date de ieşire: 95 96 99 si 95 97 99 sunt
ultimele doua triplete

3) Să se afişeze toate numerele de două cifre care
adunate cu răsturnatul lor dau 55.
Exemplu:
Date de intrare: -
Date de ieşire: 14 41; 23 32; 32 23; 41 14

Pentru alte informații teoretice și aplicative legate
de acest capitol se recomandă următoarele referințe
bibliografice:
1. Adrian Runceanu, Mihaela Runceanu, Noțiuni de
programare în limbajul C++, Editura Academica
Brâncuși, Târgu-Jiu, 2012 (www.utgjiu.ro/editura)
2. Adrian Runceanu, Programarea şi utilizarea
calculatoarelor, Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu,
2003 (www.utgjiu.ro/editura)
3. Octavian Dogaru, C++ - teorie şi practică, volumul I,
Editura Mirton, Timişoara, 2004
(www.utgjiu.ro/editura)

Recapitulare pseudocod – limbaj C++
Pseudocod C++
Tipuri de date
simple:
natural
intreg
real
logic
unsigned
int, long
float, double
bool
CITIRE date citeste v1,v2 cin>>v1>>v2 ;
AFISARE date scrie expresie1, expresie2 cout<<expresie1<<expresie2
ATRIBUIRE vexpresie
v=expresie;
v1=v2=...=v3=expresie;
STRUCTURA
DECIZIONALA
daca conditie atunci instructiune 1
altfel instructiune 2
if (conditie) instructiune 1;
else instructiune 2;
STRUCTURA
executa... cat timp
executa
instructiune
cat timp conditie
do
instructiune;
while (conditie);
PENTRU
pentru vvali, valf, pas executa
instructiune
for(v=vali ; v<=valf ; v=v+pas)
instructiune ;
INSTRUCTIUNE
COMPUSA
| instructiune 1;
| instructiune 2;
| .......................
| instructiune n;

{
instructiune 1;
instructiune 2;
......................
instructiune n;
}

Recapitulare elemente de limbaj C++
Biblioteci #include <iostream.h>
int main()
{
................................
instructiuni
}
Antet functie main
{ declaratii de: tipuri, constante,
variabile
Citire date intrare
Prelucrare date
Afisare
}
Structura unui program C++

Pentru alte informații teoretice și aplicative legate
de acest capitol se recomandă următoarele referințe
bibliografice:
1. Adrian Runceanu, Mihaela Runceanu, Noțiuni de
programare în limbajul C++, Editura Academica
Brâncuși, Târgu-Jiu, 2012 (www.utgjiu.ro/editura)
2. Adrian Runceanu, Programarea şi utilizarea
calculatoarelor, Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu,
2003 (www.utgjiu.ro/editura)
3. Octavian Dogaru, C++ - teorie şi practică, volumul I,
Editura Mirton, Timişoara, 2004
(www.utgjiu.ro/editura)

“First, solve the problem. Then, write
the code.”
- John Johnson
02.12.2016 Programarea Calculatoarelor - curs 109

Lecture3 - PC

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Lecture3 - PC

Similar to Lecture3 - PC (19)

Lecture3 - PC