INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA SISTEMICA DE FAMILIE , BATESON

1. INTRODUCERE IN TERAPIA SISTEMICA DE
FAMILIE
„Terapia e o conversaţie. Tu ai
impact asupra familieişi familia are impact asupra ta. Petreci timp cu ei
însperanţa că împreună veţi crea o conversaţie care le va alina
suferinţa.”
Patrick Sweeney
„Terapie”
Semnificaţia originară a cuvântului terapie (θεραπεία) este
îngrijire, tratament, vindecare, serviciu. Una dintre
semnificaţiilecontemporane ale acestui cuvânt este: o conversaţie
structuratădintre un specialist şi clientul său, scopul acesteia fiind
alinareasuferinţei sau „vindecarea prin cuvinte”.

2. „Familială”
Rezervăm sintagma „terapie familială” situaţiilor în care cel puţin doi
membri din aceeaşi familie participă la
şedinţa terapeutică (de exemplu, părinte şi copil sau doi fraţi).Vorbim
despre terapie de cuplu atunci când partenerii dintr-uncuplu solicită
terapie şi participă la şedinţe pentru
rezolvarea unei probleme de cuplu. Cei doi pot să fie sau pot să nu fiecăs
ătoriţi. Uneori se foloseşte şi sintagma „terapie
maritală”(marital therapy), mai ales în Statele Unite.
„Sistemică”
Sintagma „terapie sistemică” este folosită de diverse persoaneîn diferite
sensuri. În sensul cel mai larg, toate terapiile de fami-lie pot fi
considerate sistemice, având în vedere că ele încearcăsă înţeleagă
problemele în contextul sistemului familial, iarmetoda de lucru constă în
implicarea acestui sistem în terapie.În sensul cel mai restrâns, terapia
sistemică se referă la terapiasistemică Milano, o şcoală de terapie
familială dezvoltată de oechipă de terapeuţi din acest oraş italian.

3. SCURT ISTORIC
Ca ramură terapeutică şi profesie, terapia familială este relativ tânără
(60‑65 de ani). Cum s‑a descurcat omenirea fără ea timp de milenii? În
completarea răspunsului „ideea psihotera‑ piei a fost concepută abia spre
sfârşitul secolului al XIX‑lea”,Nock (2000) oferă o explicaţie
alternativă: se poate presupunecă până nu demult familiile nici nu aveau
nevoie de ajutorul unei persoane specializate în organizarea unor
conversaţii despre probleme. Motivele sunt complexe şi includ
următoarele aspectesocioistorice:• în relaţiile de cuplu exista o ierarhie
clară;• în relaţia părinte – copil exista o ierarhie clară;• divorţul, în multe
comunităţi, nu a reprezentat o opţiune;• a avea sau nu copii nu a
reprezentat o opţiune (naşterea TFSse suprapune cu descoperirea tabletei
anticoncepţionale!);• exista un control strict asupra familiei nucleare şi,
în acelaşitimp, i se oferea sprijin, atât din partea familiei extinse, câtşi
din partea comunităţii;
• cosmologia sau religia grupului a oferit direcţii clare referi‑toare la ce
este şi ce nu este corect din punct de vedere moral.
Sexualitatea a fost percepută mult timp ca fiind o obligaţie.Principalele
preocupări ale oamenilor au fost munca şi supra‑vieţuirea. În cazul
apariţiei unor probleme, existau explicaţiiacceptate: de exemplu, bolile
psihice erau înţelese ca influenţăa unor spirite rele sau ca pedeapsă din
partea lui Dumnezeu.Acestor explicaţii le corespundeau soluţii potrivite,
de exempluexorcismul sau rugăciunile.În secolul XX, posibilităţile
noastre s‑au extins în modextraordinar. Ca indivizi, dorim să ne realizăm
şi să ne distrămcât mai mult şi uneori dorinţa noastră pare să fie în
conflictcu nevoile grupului din care facem parte. Avem acces la o
mul‑titudine de informaţii, opinii şi mesaje de multe ori contradic‑torii.

4. Dacă apare o problemă, căutăm o explicaţie ştiinţifică şiajutor din partea
unei persoane specializate, ajutor care să sebazeze pe astfel de explicaţii.
GREGORY BATESON
(1904-1980)
Bateson a fost antropolog, lingvist, cibernetician, filosof şigânditor
sistemic în acelaşi timp, refuzând să respecte graniţeledintre disciplinele
ştiinţifice. Credea în interdependenţa feno‑menelor şi în valoarea
complexităţii.Tatăl său, William Bateson, a fost un genetician
renumit,creatorul termenului „genetică”. În anumite lexicoane vomgăsi
doar numele tatălui, nu şi pe cel al fiului, deşi GregoryBateson este
considerat unul dintre gânditorii cei mai de seamăai secolului XX. A
avut doi fraţi: John, care a murit în primulrăzboi mondial, şi Martin, care
s‑a sinucis în public în urma unui conflict cu tatăl său, legat de alegerea
carierei. Martindorea să devină poet, în timp ce părinţii voiau ca el să
ducămai departe tradiţia de om de ştiinţă. În urma acestor
evenimentefamiliale tragice, toate aşteptările părinţilor cădeau pe
umeriifiului supravieţuitor.Bateson nu a fost un terapeut de familie în
adevăratul sensal cuvântului. Relaţia dintre el şi terapia familială a
început cu proiectul de cercetare din Palo Alto, referitor la tiparele
decomunicare din familiile care aveau un membru schizofrenic.Proiectul
s‑a desfăşurat în anii 1950 şi investiga procesele decomunicare din
familiile în care exista un bolnav cu schizofrenieşi a dus la lansarea
teoriei double-bind.
În 1957, Don Jacksona fondat în Palo Alto (California) Institutul pentru
CercetăriMentale (Mental Research Institute – MRI), un centru tera‑
peutic care şi‑a propus aplicarea rezultatelor acestor cercetări.În cadrul
grupului de cercetători au apărut divergenţe: o parte dintre ei (de
exemplu, Paul Watzlawick) au propus o teorie acomunicării care, în

5. opinia lui Bateson, ignora importanţa semnificaţiilor şi a contextului
cultural în care are loc comunicarea. În anii 1970, echipa din Milano a
redescoperit valoarea ideilor lui Bateson pentru psihoterapie
(negentropie, informaţii,feedback, cauzalitate circulară) şi a tradus
aceste idei în tehnicişi atitudini terapeutice (în primul rând, cele trei
principii călău‑zitoare pentru terapeut: ipotetizare, circularitate şi
neutralitate).Câteva dintre ideile batesoniene relevante pentru terapie
sunt:
• Învăţarea de ordinul doi sau învăţarea învăţării (secondorder learning).
În cazul terapiei, învăţarea simplă sau deordinul întâi corespunde
situaţiei în care terapeutul oferăfamiliei o informaţie nouă şi utilă pe care
familia o asimilieazăşi o utilizează. În cazul învăţării de ordinul doi,
terapeutulorganizează o conversaţie în cadrul căreia membrii
familieiînvaţă să‑şi genereze singuri idei noi şi utile. În primul cazse
produce o schimbare. În al doilea caz se transformă modulde schimbare
(second order change), un rezultat mai promiţător pe termen lung.
• Schismogeneza: în relaţiile interumane apar comportamente,emoţii şi
idei care duc la conflict. Cercetările antropologiceconduse de Bateson
i‑au permis să distingă două tipare debază: interacţiuni simetrice (de
exemplu, eu sunt nervos, tudevii şi mai nervos), respectiv
complementare (eu te critic,tu te justifici). Ambele procese pot duce la
escaladare şi,în ultimă instanţă, la destrămarea sistemului. Bateson
consi‑dera că aceste comportamente, emoţii şi idei sunt
produse,menţinute şi intensificate de propria lor dinamică circulară.
• Bateson a observat încercările omului de a controla unilateralfenomene
care, prin natura lor, nu pot fi controlate şi îşiexprima îngrijorarea faţă de
acest aspect. Exemple ar fiîncercarea de rezolvare a conflictelor dintre
grupuri umane prin control (forţă, război – de exemplu, războiul din
Vietnam

6. BIBLIOGRAFIE:
-TERAPIE SFAMILIALA SISTEMICA………ZOLTAN KANYA
,AGNES KANYA-EDITIA 2 REVIZUITA
-WWW.ACADEMIA EDU.RO
-IOLANDA MITROFAN SI DIANA VASILE -TERAPII DE
FAMILIE , EDITURA SPER, BUCURESTI 2001
-BURBATTI G.L. CASTOLDI, I.,MAGGI, L.-SYSTEMIC
PSYCHOTERAPY WITH FAMILIE, COUPLES AND INDIVIDUALS,
NEW JERSEY, JANSON ARONSON INC. -1993