PPT presentation for my Oceanography Class

1. UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI
GABRIELA CRISTIANA DUȚU
GRUPA 107

2. Cuprins:
1. Cauze ale curenților oceanici
2. Forța Coriolis
3. Curenții de limită vestică
4. Curenții de limită estică
5. Curenții orintați Est - Vest
6. Curenții Oceanului Atlantic
7. Curenții Oceanului Pacific
8. Curenții Oceanului Indian
9. Procesele de upwelling și downwelling
10. Curenții geostrofici
11. Circulația termohalină
12. Curenții litorali longitudinali și curenții de retur
13. Curenții de maree

3. 1. Curenții oceanici sunt determinați de:
• Atmosferă
• Structura moleculară a apei
• Temperatura, salinitatea și densitatea apei
2. Forța Coriolis
Mișcarea generală a apelor oceanice este determinată de distribuirea
neuiniformă a uscatului, dar și de forța Coriolis, care duce la o
deplasare spre dreapta în Emisfera Nordică și spre stânga în Emisfera
Sudică a apelor oceanice de suprafață.

4. 3. Curenții de limită vestică
- Au o deplasare spre Nord și spre Sud
- Transportă un volum mare de apă
- Se datorează variației forței Coriolis cu latitudinea
- Sub influența Derivei Vânturilor de Vest, curenții traversează oceanul
și dau naștere curenților care curg înapoi în zona ecuatorială => o
amplă mișcare giratorie
- Gulf Stream și Kuroshivo – sunt cei mai mari curenți din Oceanul
Planetar, au o viteză de 40-120 km/zi și o adâncime de 1000 m. Se
regăsesc în Emisfera Nordică.
- Curentul Braziliei și Curentul Australiei de Est – transportă un volum
de apă redus în comparație cu Gulf Stream-ul și Kuroshivo. Se
regăsesc în Emisfera Sudică.

5. 4. Curenții de limită estică
- Au orientări Nord – Sud
- Au o viteză de 3-7 km/zi
- Sunt responsabili de advecția maselor de apă rece către latitudini
joase
- Curentul Californiei, Curentul Peru, Curentul Benguelei, Curentul
Canalelor, Curentul Australiei de Vest
5. Curenții orientați Est – Vest
- Închid celulele de circulație a maselor de apă
- Transportă apa dintr-o celulă în alta

6. 6. Curenții din Oceanul Atlantic
- Două sisteme majore în:
• Atlanicul de Nord
• Atlanticul de Sud
- Curentul Ecuatorial de Nord (15-20 gr. lat.) prelungit de Curentul
Antilelor, care împreună cu cel al Floridei formează Gulf Stream-ul
- Curentul Atlanticului de Nord (Deriva nord-atlantică) reprezintă o
prelungire a Curentului Ecuatorial de Nord către coastele de Vest ale
Europei
- Curentul Groenlandei de Est (coboară spre Sud) împreună cu cel
Irminger formează o celulă închisă de Curentul Norvegiei
- Curentul Groenlandei de Vest
- Curentul Labradorului – determină deplasarea spre Sud a iceberg-urilor
și răcirea climatului de pe coastele estice ale Americii

7. 7. Curenții Oceanului Pacific
-Curentul Ecuatorial de Nord (10-12 gr. lat.), prelungit cu cel Kuroshivo
-Deriva nord-pacifică (sau Curentul Pacificului de Nord)
-Curentul Californiei (care închide celula)
-Contracurentul Ecuatorial ( prelungit de Curentul Ecuatorial de Sud și Curentul
Australiei de Est) separă marile celule, având o deplasare spre Est
Sisteme regionale de circulație: Curentul Oyashivo și Curentul Alaska (Sistemul
Aleutinelor)
8. Curenții Oceanului Indian
- Circulația maselor de apă este mai simplificată, cauza fiind existența
continentului în Nordul oceanului
- O singură celulă majoră în Oceanul Indian de Sud
- Curentul Ecuatorial de Sud (cu direcția Est – Vest) se împarte în Curentul
Somaliei (în Nord) și Curentul Madagascar (în Sud) care împreună cu cel al
Mozambicului formează Curentul Acelor, iar mai apoi Deriva Vânturilor de
Vest
- Curentul Australiei de Vest închide celula
- Musonii (inversări bi-anuale ale circulației atmosferice) complică circulația
maselor de apă. Iarna, Curentul Somaliei are direcție spre Sud, iar vara spre
Nord

8. Tabelul 1. Viteza și transportul unora dintre curenții oceanici majori
(După WARREN, 1966)

9. Fig. 1 Principalii curenți de suprafață ai oceanului. Pentru Oceanul Indian
sunt prezentate condiții de iarnă (După Sverdrup și colab., 1942).

10. 9. Procesele de upwelling și downwelling
- În Emisfera Nordică, dacă vânturile din Sud sunt paralele cu linia țărmului,
se va produce o deplasare a apelor de suprafață spre larg (ape calde), ape
ce vor fi înlocuite de unele mai reci. Acest proces se numește UPWELLING.
Schimbarea de situație conduce la acumularea apelor spre țărm,
determinând o deplasare a apelor spre adâncime, acest proces numindu-
se DOWNWELLING.
- Upwelling-ul este specific țărmurilor vestice ale continentelor, iar vara
conduce la apariția ceții. Se întâlnește până la adâncimi de 100-200 m.

11. Fig. 2 a) Upwelling; b) Downwelling

12. 10. Curenții geostrofici
- Curenții majori din Oceanul Planetar sunt de tip geostrofic, însă alții
sunt doar în parte geostrofici (curenți submarini)
- Curenții submarini au direcții opuse de deplasare față de cei de
suprafață (upwelling, downwelling)
- Curentul Submarin Ecuatorial din Pacific (Curentul Cromwell) se
deplasează pe linia imaginară a Ecuatorului, pe direcția Vest – Est, la
adâncimi de 100 m sau mai mari sub suprafața oceanului. Are 300 km
lărgime, câteva sute de m grosime și o viteză de 150cm/s (3 noduri)
11. Circulația termohalină
- Un proces de apă adâncă
- Generată de variațiile densității apei (apar la interfața apă-aer) =>
curenții determinați de vânt și cei ai circulației termohaline se află în
strânsă legătură
- Proces de convecție în cadrul căruia apa densă și rece de la suprafața
oceanului coboară și se deplasează lent către Ecuator

13. 12. Curenții litorali longitudinali și curenții de retur
- După ce valurile se sparg, pe plajă rămâne un strat de apă, din
care o parte revine în mare pe fundul zonei de deferlare; apa va
crește ușor creându-se de-a lungul liniei de coastă un curent
litoral longitudinal
- Acest curent se dezvoltă până când devine mai puternic decât
valurile ce înaintează spre plajă => curent de retur (apa se
retrage spre mare) a cărui direcție este spre larg și care depinde
de topografia submarină, de panta plajei și de înălțimea și
perioada valurilor
13. Curenții de maree
- Mareele generează variații ale nivelului Oceanului Planetar =>
curenți de maree, relativ slabi în larg, însă care în apropierea
țărmului pot atinge viteze de câțiva km/h
- Curenții de maree din golfuri și estuare pot transporta cantități
mari de sedimente

14. BIBLIOGRAFIE
• Ross, D. (1976), „Introducere în Oceanografie”, Editura
științifică și enciclopedică, București
• http://oceanclass.blogspot.ro/