ooo

1. Caracteristicile Pământului și
consecințele lor geografice
https://view.livresq.com/view/5ed4d156c0161907206d8d7e/

2. Forma Pământului
Forma Terrei este aproximativ sferică, având
o ușoară turtire la poli și bombare la Ecuator.
Pentru a denumi forma Pământului se
utilizează mai mulți termeni:
 elipsoid de rotație
 geoid
 terroid sau teluroid

4. Alcătuirea chimică a Pământului
Terra este alcătuită din 90 de elemente
chimice, dintre care o pondere mai mare o au:
 oxigenul – 47%
 siliciul – 28%
 aluminiul - 7,9%
 fierul – 4,5%
 calciul – 3,5%
 potasiul și sodiul – fiecare câte 2,5%

6. Dimensiunile Pământului
Iată câteva date matematice relevante pentru
planeta noastră:
 suprafața – cca 510 milioane kmp
 raza ecuatorială – cca 6378 km
 raza polară – cca 6357 km
 lungimea ecuatorului – 40 075 km

8. Structura Pământului
Terra este divizată în mai multe învelișuri, atât în
interiorul ei (nucleu, manta și scoarță terestră), cât și
în exterior, caz în care aceste învelișuri se numesc
geosfere (litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera,
pedosfera și antroposfera).

10. Alte proprietăți fizice ale planetei
 magnetismul terestru apare în urma generării de curent
electric în interiorul planetei. Acest curent
electric generează un câmp magnetic cunoscut sub numele
de magnetosferă.
gravitația dă greutate obiectelor fizice, menține atmosfera,
menține sateliții pe orbită. Forța gravitației variază cu
latitudinea și crește de la aproximativ 9,780 m/s2 la
Ecuator la aproximativ 9,832m/s2 la poli.
densitatea medie a Pământului: cu o medie de 5,5 g/cm3,
dar cu valori mai mari în interior și mai mici spre suprafața
planetei.
 înclinarea axei terestre

11. IMORTANȚA
MAGNETISMULUI
• ne protezează de radiația din vântul solar ale cărui particule
încărcate( electroni, protoni, ioni) ar îndepărta stratul de
ozon care protejează Pământul de radiațiile ultraviolete
dăunătoare.
• Particulele care pătrund în ionosferă și se ciocnesc cu atomii
de acolo dau naștere la lumina aurorelor și, de asemenea, emit
raze X.
• Lipsa magnetosferei ar provoca evaporarea oceanelor.
• a jucat un rol important în apariţia vieţii biologice pe Pământ.
• a fost folosit pentru orientare.

12. Magnetismul terestru – reprezentare grafică

14. Axa terestră
• nu este dreaptă ci este înclinată cu
66 grade și ½ față de planul orbitei
terestre.
•Daca axa ar fi fost dreaptă, zilele ar
fi fost egale cu nopțile tot timpul
anului.
•Datorită acestei înclinări Pământul
expune pe rând spre Soare emisfera
nordică și emisfera sudică
determinând astfel:
• încălzirea diferențiată a celor
două emisfere,
• formarea anotimpurilor și
succesiunea lor,
• durata inegală a zilelor și a
nopților în decursul unui an.

16. MIȘCĂRILE PĂMÂNTULUI
Multă vreme s-a crezut că Pământul stă
nemișcat în centrul Universului și că Soarele și
planetele se învârt în jurul său. Nu numai oamenii
de rând, ci chiar mulți oameni de știință aveau o
asemenea concepție, numită geocentrică, întrucât
situa Pământul în centrul Universului.
În mod evident, ca și celelalte planete din
Sistemul Solar, Pământul efectuează o serie de
mișcări, dintre care mai importante sunt două:
 Mișcarea de rotație
 Mișcarea de revoluție

17. Mișcarea de rotație
Pământul efectuează o mișcare de rotație în
jurul axei sale, de la vest la est, în timp de
aproximativ 24 de ore (23h 56' 4'').
Mișcarea de rotație se efectuează în jurul axei
Pământului, adică axa imaginară care intersectează
suprafața geoidului în cele două puncte diametral
opuse numite poli geografici.
Viteza rotației scade de la ecuator (435m/s) spre
poli.

19. Consecințele mișcării de rotație
 Succesiunea zilelor și a nopților
 Variația orei pe glob
 Modificarea temperaturii aerului în 24 de ore
 Manifestarea forței Coriolis
 Turtirea Pământului la poli

21. Mișcarea de revoluție
Mișcarea de revoluție se realizează în jurul
Soarelui în 365 de zile 6 ore 9 minute și 9 secunde
(anul astronomic/sideral), de-a lungul unei orbite
eliptice, cu o viteză medie de cca 30 km/s.
Prin urmare, distanța dintre Pământ și Soare
variază de-a lungul anului, de la un minim de cca 147,1
milioane km (periheliu), până la un maxim de cca 152,1
milioane km (afeliu).
Din motive practice, s-a stabilit ca anul
calendaristic să fie de 365 de zile, iar o dată la 4 ani de
366 de zile (anul bisect).

23. Consecințele mișcării de revoluție
 formarea anotimpurilor, o contribuție având-o
și înclinarea axei terestre
 inegalitatea zilelor și a nopților în timpul anului
 încălzirea inegală a Terrei și formarea zonelor
de căldură

24. Formarea anotimpurilor
La 21 martie și 23 septembrie, razele Soarelui cad
perpendicular pe Ecuator, ziua fiind egală cu noaptea,
momente numite echinocții.
La 22 iunie, razele solare cad perpendicular pe
Tropicul Racului, iar la 23 decembrie, pe Tropicul
Capricornului, înregistrându-se cea mai mare inegalitate
dintre zi și noapte, momente numite solstiții.
Anotimpurile sunt inversate între emisfere.
La Polul Nord, între 21 martie și 23 septembrie și la
Polul Sud, între 23 septembrie și 21 martie, Soarele nu
apune, fiind perioada numită ziua polară. Aceasta
alternează cu noaptea polară (cealaltă jumătate de an).

25. Pământul la echinocțiu

26. Pământul la 22 iunie

27. Pământul la 23 decembrie

28. Zonele de căldură de pe Terra