cel mai bun font

1. În tehnoredactarea computerizată și grafica pe calculator,
un font este definit ca o unitate ce compune un set
complet de caractere având aceeași politică tipografică și
același stil, corp tipografic și grosime.

2. ETIMOLOGIA
 Termenul de font provine din faptul că primele fonturi au
fost făcute dintr-un aliaj de plumb și antimoniu topit,
pentru a reproduce mai multe caractere identice într-un
singur mod. Termenul font provine din a cuvântul francez
„fondue”, având sensul de "(ceva ce a fost) topit",
referindu-se la produsul obținut prin turnarea de metal
topit care era folosit în tipografie înainte de introducerea
calculatorului. Ulterior, vorbitori de limba engleză au
folosit termenul fount, care apoi a devenit termenul
internațional de „font”. [4] În prezent, în tipografiile
românești învechite, încă se mai folosește termenul de
„fontă” pentru acest tip de fonturi.

3. NOTIUNI DE BAZA
 În prezent, termenul de „font” este frecvent folosit ca sinonim cu termenul
de set de caractere, deși inițial au avut sensuri diferite înainte de apariția
tipografiei digitale și tehnoredactării. Fonturile de caractere se disting prin
stilul de scriere, care include toate corpurile și grosimile caracterelor.
 În fostele tipografii manuale tradiționale, cuvântul “font” s-ar referi la un set
complet de forme de metal, folosit pentru a culege o pagină întreagă. Spre
deosebire de un font digital, acesta nu include o definiție unică a fiecărui
caracter, dar caracterele utilizate în mod obișnuit (cum ar fi vocalele și
consoanele) ar avea mai multe tipuri de piese fizice incluse. [5] Linia de
spațiere este încă adesea numită "leader", deoarece aceste linii erau înainte
făcute din plumb, spre deosebire de alt aliaj greu utilizat pentru alte piese.
Motivul pentru această bandă de spațiere era făcută din plumb era că
plumbul era un metal mai moale decât aliajul din care erau alcătuite
celelalte piese tradiționale (una aliaj alcătuit din antimoniu și staniu), și
putea fi comprimat mai ușor în procesul de imprimare.