Documentul analizează structura bugetului public național, incluzând bugetul asigurărilor sociale, bugetul de stat și bugetele unităților administrative. De asemenea, este detaliat mecanismul financiar și economic care reglează circulația fondurilor financiare în economie, prezentând pârghiile economico-financiare utilizate de stat pentru influențarea activității economice. În final, se discută despre diferențele între sistemele financiare public și privat și despre metodele administrative necesare în gestionarea acestora.

1. Buget public national:
1.bugetul asigurarilor sociale de stat
2.buget de stat
3. bugetele unitatilor administrativ-teritoriale
4. fondurile asigurarilor obligatorii de
asistenta medicala

2. Mecanismul si sistemul financiar

3. Mecanismul economic reprezintă ansamblul
metodelor şi instrumentelor de
conducere sau reglare a economiei naţionale, de către
factorii de decizie ai societăţii, împreună cu
obiectivele ce guvernează această conducere sau
reglare şi întregul sistem organizaţional prin
intermediul căruia o efectuează

4. Mecanismul financiar
este o componentă de structură funcţional
ă amecanismului economic şi exprimă
modul de organizare şi circulaţie a
fluxurilor financiare prin care se realizează
mobilizarea, repartizarea şi utilizarea
fondurilor financiare constituite în cadrul
economiei naţionale.

5. Între mecanismele de funcţionare a economiei naţionale
din diferite ţări există condiţionări istorice comune sau
obiective politico-ideologice, sociale, economice sau de altă
natură asemănătoare :
-forma de proprietate predominantă (privată sau de stat);
-sistemul de conducere al economiei;
-sistemul de repartizare a rezultatelor muncii;
- regimul politico-ideologic
(democratic, pluripartidic sau totalitar,monopartidic
) acceptarea unei singuri ideologii sau tolerarea mai multor;
-participarea la alianţe politice, militare sau la uniuni cu
caracter economic.

6. Între mecanismele economice, există şi
deosebiri :
-nivelul forţelor de producţie, mărimea rezervelor de care
dispune economia naţională, condiţiile naturale şi dimensiunea
teritoriului;
-structura socială, gradul de maturizare a relaţiilor sociale, de
producţie şi a democratismului economiei;
-gradul de independenţă a economiei faţă de străinătate
(proporţia de acoperire anecesarului de materii prime, resurse
energetice, specialişti, tehnologii şi capital din surse interne,
precum şi de desfacerea produselor (raportul dintre producţia
internă a ţării care se consumă pa plan naţional şi cea care se
exportă);
-obiectivele de politică economică urmărite pe termen lung.

7. Mecanismului financiar are o structură complexă care
cuprinde:
•sistemul financiar ;
•pârghiile economico-financiare utilizate de stat pentru
influenţarea activităţii economice;;
•metodele administrative de conducere folosite în domeniul
finanţelor
•cadrul instituţional alcătuit din instituţii şi organe cu atribuţii în
domeniul finanţelor (organe democratic alese, organe ale
administraţiei centrale şi locale,organe specializate ale statului
în domeniul financiar);
•cadrul juridic format din ansamblul actelor normative (legi,
decrete, hotărîri şialte reglementări cu caracter normativ), care
reglementează domeniul financiar atît în faza de repartiţie, cît
şi în cea de prelevare.

8. Aspectele sistemului financiar
Sistem de relatii economice Sistem de fonduri Sistem de institutii Sistem de planuri financiare

9. I. Prin prizma relaţiilor economice, sistemul financiar se prezint
ă ca un ansamblu de relaţii financiare ce se manifestă în
procesul complex de constituire,distribuire şi utilizare a
fondurilor băneşti, şi este format din:
- sistemul financiar public;
-sistemul financiar privat.

10. Sistemul financiar public
cuprinde:
•BS şi BL;
•BASS;
•Bugetele instituţiile publice autonome;
•B. instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din BS, BL sau
BASS;
•B. instituţiilor publice finanţate integral din veniturile proprii;
•B. Trezoreriei Statului;
•B. fondurilor externe rambursabile;
•B. creditelor externe nerambursabile;
•Creditul public.

11. Sistemul financiar privat cuprinde:
•Creditul bancar;
•Asigurări de bunuri, persoane şi
răspundere civilă;
•Finanţele întreprinderilor

12. Sistemul financiar privat in functie de fondurile
de resurse financiare
Dupa nuvelul la care
se constituie
Central sau
macroecono
mic
Mediu sau
intermediar
microecon
omic
Dupa destinatia data resurselor
De inlocuire si
dezvoltare
De
consum
de
asigurare
De rezerva

13. Sistemul financiar privat
in functie de fondurile
de resurse financiare
Dupa forma de
proprietate
publice
private
Dupa titlu cu care se
fac prelevari
Prelevari cu titlu
definitiv si caracter
obligatoriu
Prelevari cu titlu
rambursabil si
caracter facultativ
Transferuri externe
rambursabile sau
nerambursabile

14. Pârghiile economico–financiare
reprezintă instrumente de natură
economică sau financiară, cu ajutorul cărora statul acţionează pentru stimularea
interesului economic al unei colectivităţi determinate (ramură sau
subramură economică, grup socio-profesional, zonă geografică) sau al membrilor
acesteia luaţi în mod individual (producători, consumatori, salariaţi)
pentru realizarea unui obiectiv anumit sau stimulând evoluţia în direcţiile dorite.

15. Caracteristicile pârghiilor economico-financiare:
*sunt concepute să acţioneze automat la producerea evenimentelor
economice sau la punerea lor în funcţiune de către organele publice,
*Metodele de prelevare şi de plată acţionează ca pârghii numai în măsura în
care,asigurând înfăptuirea funcţiei de repartiţie a finanţelor, influenţează pozit
iv anumite laturi ale activităţii economice;
*Prin inermediul lor, statul poate interveni în economie sub multiple
forme:reglarea volumului de producţie şi a masei monetare, stimularea
acordării decredite, reducerea consumului la mărfurile dăunătoare sănătăţii
etc.
*opţiunea pentru o pîrghie sau alta ori pentru un complex de pîrghii depinde
de politica
urmărită de guvern în domeniile creşterii economice, veniturilor, preţurilor,
bugetului de stat, cît şi de faza ciclului economic în care se află.

16. Folosirea pârghiilor economico-financiare nu exclude
necesitatea utilizării, încompletare, a
unor metode administrative şi anume:
a)întocmirea de prognoze, programe economice
şi planuri;
b)ţinerea evidenţei contabile;
c)stabilirea de către stat a unor preţuri şi tarife;
d)reglementarea împrumuturilor din fondurile publice;
e)reglementarea regimului valutar;
f)supravegherea importului şi exportului,
g)sancţionarea speculei ilicite şi a evaziunii fiscale.