În secolele XVII-XVIII, țările romane au experimentat stagnare demografică din cauza războaielor, calamităților naturale și fiscalității excesive. Perioadele de liniște au condus la redresare economică, dar dezvoltarea era încetinită de suveranitatea otomană. Mișcările sociale, inclusiv răscoala populară din 1671-1672, au diminuat pretențiile politice, facilitând astfel o formă de afirmare a țărănimii.