Lucrarea analizează umilința lui Isus Hristos, evidențiind cum acesta, deși divin, s-a făcut om și a adoptat o viață de smerenie, renunțând la prerogativele divine pentru a împlini misiunea de mântuire a omenirii. Se discută conceptele de dezbrăcare de sine (kenosis) și diversele concepții greșite legate de natura divină a lui Hristos, subliniind că Isus nu a renunțat la atributele divine. În concluzie, lucrarea îndeamnă cititorii să îmbrățișeze umilința și să-l urmeze pe Isus în exemplul său de slujire și sacrificiu.

1. [1]
Colegiul Biblic Vocea Evangheliei
Lucrare de eseu
UMILIREA LUI ISUS (DEZBRACAREA DE SINE)
Cursul de Cristologie
Student cursul 2
Triboi Cristian
Profesorul:
Paladii Ruslan
Cernăuţi 2016

2. [2]
CUPRINSUL
INTRODUCEREA............................................................................................3
1 DEFINIŢIA UMILINȚEI........................... Error! Bookmark not defined.
2 UMILIREA LUI ISUS ................................ Error! Bookmark not defined.
3 CONCEPȚII GREȘITE ȘI EȘUĂRI ÎN ÎNȚELEGEREA
DEZBRĂCĂRII................................................................................................8
CONCLUZIA...........................................................................................................9
BIBLIOGRAFIA...................................................................................................10

3. [3]
INTRODUCERE
Fiind în același timp Dumnezeu și Om,Rege și Slujitor,cel mai mare,dar totuși sa
făcut cel mai mic,Domnul Isus Hristos a fost acela care în toate lucrurile a căutat să
ne arate voia Tatălui Său și a Celui ce l-a trimis în această lume.
Caracteristica lui Isus Hristos despre care aș vrea sa vorbesc în lucrarea aceasta o
găsim în întreaga sa lucrare.Începand de la întruparea Sa,pînă la moartea Sa,Isus a
fost un exemplu în umblarea în umilință.Și anume despre umilința lui Isus și
despre dezbracarea de sine despre care a vorbit Isus vreau ca sa prezint.

4. [4]
1.DEFINIȚIA UMILINȚEI
Importanța acestei virtuți derivă din faptul că face parte din caracterul lui
Dumnezeu.Această calitate este lăudată oriunde este întîlnită în Vechiul Testament
(Prov.15:33) și binecuvîntarea lui Dumnezeu este revărsată adesea peste cei care o
posedă.
Termenul de suferință este asociat prin derivare cu suferința,care este adusă
uneori asupra oamenilor de semenii lor și alteori este atribuită direct scopului lui
Dumnezeu ,dar întotdeauna este destinată să producă o umilință a spiritului.
La fel ca toate virtuțile,umilința poate fi simulată și acest pericol este arătat foarte
clar în Coloseni 2:18,acolo unde se face referire la ceva fals,în ciuda tuturor
aparențelor de umilință acești învățători falși fiind de fapt mîndri de sentimentul
propriei lor importanțe.
Dicționarul explicativ al limbii romîne definește umilința ca fiind acel sentiment
de inferioritate,acea supunere,acea smerenie față de divinitate.
Și sunt de acord în totalitate cu ceea ce spune DEX-ul,deoarece atunci cînd te
umilești,automat te supui,te simți inferior,arăți că nu ești tu acela în jurul căruia se
învîrte pămîntul.

5. [5]
2. UMILIREA LUI ISUS
Umilința lui Isus este vizibilă în întruparea,viața,lucrarea,suferințele și moartea
Lui.Dragostea lui Dumnezeu nu este agresivă,ci smerită.El răstoarnă valorile lumii
și ne arată calea pe care trebuie să mergem și noi,urmînd pilda Lui.
Chiar dacă a fost Fiu de Dumnezeu,Isus nu a ezitat să se coboare la nivelul cel
mai de jos al omenirii pentru a putea începe de acolo lucrarea Sa de mîntuire.
Cum spuneam în introducere,Isus s-a umilit începînd de la întruparea Sa.Isus era
Dumnezeu,avea natura lui Dumnezeu,totuși,El a renunțat la dreptul de a se
manifesta în mod vizibil ca Dumnezeu,în gloria Sa,luînd chip de rob,devenind o
făptură umană reală,dar fără păcat.A trăit la fel ca noi:s-a născut,a crescut, a
ascultat de părinți,s-a maturizat.A fost chinuit și în urma suferinței a murit.
Cîteva lucruri s-au întîmplat la umilirea lui Cristos.Într-un fel oarecare,gloria Sa
divină a fsot învăluită,dar nu abdicată.El a părăsit de bunăvoie bogățiile cerurilor și
a luat asupra Sa sărăcia omului.A luat trup omenesc,neglorificat,supus
slăbiciunii,durerii,ispitei și limitărilor.El a ales de bunăvoie să nu folosească
prerogativele Sale divine,cum sunt omnipotența,omniprezența și
omnisciența,pentru a-și ușura calea.El a ostenit,a călătorit din loc în loc, crescut în
înțelepciune.
El a fost dintotdeauna perfect și a renunțat la toate beneficiile Sale pentru a putea
înțelege creația.De aceea a fost umil și a trăit după îndemnurile primite de
Tatăl,pentru a demonstra că omul poate,dacă vrea să se sfințească.
Spunea un anonim: Luînd chipul unui rob,El s-a dezbrăcat pe Sine.Nu se
menționează nimic despre vreo abandonare a atributelor divine,a naturii divine sau
a chipului lui Dumnezeu,ci este doar formularea unui paradox divin:El s-a

6. [6]
dezbrăcat pe Sine luînd ceva la Sine,și anume modul de existență,natura și forma
unui slujitor sau a unui rob.La încarnarea Sa El a rămas în forma de Dumnezeu și
ca atare,El este Domn și Stăpînitor peste toate,dar El a acceptat de asemenea natura
unui slujitor ca parte a umanității Sale.
Chestiunea dezbrăcării de Sine sau kenosis a fost foarte discutată de-a lungul
istoriei bisericii.Sinodul de la Antiohia în 341a afirmat că Hristos S-a dezbrăcat pe
Sine de calitatea de a fi egal cu Dumnezeu,apărînd în mod clar dumnezeirea
completă a lui Hristos.În timpul Reformei discuția s-a centrat în jurul posibilității
ca Hristos să se fi dezbrăcat pe Sine de atributele omnipotenței,omniscienței și
omniprezenței fără ca dumnezeirea Sa inițială să fie afectată.
Dezbrăcarea de Sine a permis adăugarea naturii umane și n-a implicat în nici un
fel diminuarea dumnezeirii sau a utilizării atributelor dumnezeirii.A avut loc o
schimbare de forma,da nu de conținut a Ființei Divine.El n-a renunțat la
dumnezeire sau la utilizarea acelor atribute;El Si-a adaugat o natură umană.

7. [7]
3.CONCEPȚIIGREȘITE ȘIEȘUĂRI ÎN ÎNȚELEGEREA DEZBRĂCĂRII
Mulți evangheliști și teologi în trecut cît și în prezent consideră că Hristos a
renunțat la toate sau la unele dintre atributele Sale.
Această concepție eronată afirmă că kenosis înseamnă că Domnul nostru a renunțat
la atributele dumnezeirii Sale sau cel puțin la atributele relative ale
omniprezenței,omnipotenței și omniscienței.Acest lucru este fals din punct de
vedere biblic,iar din punct de vedere teologic este imposibil.Dacă El a renunțat la
oricare dintre atribute,atunci a încetat să mai fie Dumnezeu în timpul vieții sale
pămîntești.În acest caz,El n-ar fi putut să spună ceea ce a spus în Ioan 10:30 și
anume că El și Tatăl sunt una în esență.Cristos nu s-a dezbrăcat pe Sine de nici
unul dintre aspectele dumnezeirii sale.
O altă concepție greșită este aceea că Isus a apărut ca un om,ascunzîndu-și
dumnezeirea.Acest lucru este mai puțin evident eretic,dar în esență neagă și el
dumnezeirea deplină a lui Hristos pentru că deghizarea implică o schimbare a
modului de existență a lui Hristos.Ea neagă faptul că Hristos a fost în același timp
Dumnezeu și om și dacă acest lucru este adevărat,atunci cum putea El să spună că
cine L-a văzut pe Tatăl?Această întreagă discuție este clarificată dacă ne aducem
aminte că relația și activitatea celor două naturi ale Domnului au de a face cu
doctrina unirii ipostatice.Doctrina kenosis se concentrează mai mult asupra faptului
întrupării Sale ca fiind necesară pentru moartea Sa.

8. [8]
CONCLUZIE
Isus Hristos este veșnic dintotdeauna și El este acela care s-a smerit ca eu sa pot
trăi o veșnicie.A lăsat cerul și a murit ca un făcător de rele,în locul oamenilor.
Isus a fostsupus pînăla moarte și sper că am arătat destul de clar ce a făcut Isus
pentru noi.Am făcut cunoștință cu termenul umilință,pentru a înțelege esența celor
scrise ulterior.Am urmat cu prezentarea suferinței lui Isus,care a îndurat foarte
multe dureri și batjocuri,însă nu și-a uitat nici pe un moment motivul pentru care a
venit pe pămînt.
Ulterior am vorbit despredezbrăcarea de Sine și am arătat că Isus nu a rămas fără
puterea cerească,doarcă El a renunțat să le folosească pentru a-și arpta smerenia și
umilința cu care vroia El de fapt să răscumpere lumea.
Dumnezeu să ne ajute să fim umili și să ne dezbrăcăm de noi și să ne îmbrăcăm cu
Hristos.

9. [9]
Bibliografie
1.Ryrie,Charles.C.Teologie elimentară,1993,277 p.
2.Piper,John.Ce pretinde Isus de la lume,editura Casa Cărții,Oradea,2011
3.Thiessen,Henry C.Prelegeri de teologie sistematică,1979,242 p.
4.Diferite surse baptiste
5.Internetul
6.Revelația personală