nceputurile sunt intotdeauna dificile.
Cand ne-am mutat in Virginia de vest, chiar inaintea ultimului meu an de liceu, ma resemnasem sa am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet si teribil de multa plictiseala… pana cand am dat cu ochii de vecinul meu sexy, inalt si cu ochii de un verde straniu. Lucrurile pareau deja sa mearga mai bine.
Si pe urma a deschis gura. Daemon este enervant. Arogant. Imi vine sa-l omor. Nu ne intelegem deloc. Absolut deloc. Dar cand un strain ma ataca si Daemon efectiv face timpul sa incremeneasca doar cu o simpla miscare a mainii, ei bine, ceva… neasteptat se intampla.
Vecinul meu extraterestru sexy a lasat o urma pe mine. Da, ati auzit bine. Extraterestru. Se pare ca Daemon si sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor sa le fure abilitatile, iar atingerea lui Daemon ma face sa stralucesc asemenea luminilor din Las Vegas.
Singurul fel in care pot ramane in viata in toata povestea asta este sa stau cat mai aproape de Daemon, pana cand amprenta vrajii extraterestre dispare de pe mine.
Asta daca nu-l omor mai intai.
nceputurile sunt intotdeauna dificile.
Cand ne-am mutat in Virginia de vest, chiar inaintea ultimului meu an de liceu, ma resemnasem sa am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet si teribil de multa plictiseala… pana cand am dat cu ochii de vecinul meu sexy, inalt si cu ochii de un verde straniu. Lucrurile pareau deja sa mearga mai bine.
Si pe urma a deschis gura. Daemon este enervant. Arogant. Imi vine sa-l omor. Nu ne intelegem deloc. Absolut deloc. Dar cand un strain ma ataca si Daemon efectiv face timpul sa incremeneasca doar cu o simpla miscare a mainii, ei bine, ceva… neasteptat se intampla.
Vecinul meu extraterestru sexy a lasat o urma pe mine. Da, ati auzit bine. Extraterestru. Se pare ca Daemon si sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor sa le fure abilitatile, iar atingerea lui Daemon ma face sa stralucesc asemenea luminilor din Las Vegas.
Singurul fel in care pot ramane in viata in toata povestea asta este sa stau cat mai aproape de Daemon, pana cand amprenta vrajii extraterestre dispare de pe mine.
Asta daca nu-l omor mai intai.
Daemon Black este unic.
Cand s-a hotarat sa-si dovedeasca sentimentele pentru mine, a facut-o intr-un mod foarte serios. N-o sa ma mai indoiesc niciodata de el, iar acum, ca am trecut de momentele dificile, ei bine… e multa combustie spontana intre noi!
Dar nici macar el nu poate sa-si protejeze familia de pericolul de a incerca eliberarea celor dragi.
Dupa tot ce s-a intamplat, eu nu mai sunt aceeasi Katy. Sunt cu totul alta… Si nu prea stiu ce o sa insemne asta pana la urma. Cand fiecare pas pe care il facem pentru a descoperi adevarul ne aduce mai aproape de organizatia secreta responsabila pentru torturarea si testarea hibrizilor, imi dau seama cat de uriase sunt capacitatile mele. Amintirea celor morti inca mai dainuie, ajutorul vine din cel mai improbabil loc, iar prietenii vor deveni cei mai nemilosi dusmani – dar noi nu vom da inapoi. Chiar daca rezultatul ne va spulbera pentru totdeauna lumea.
Impreuna suntem mai puternici…. si ei stiu asta
Noul roman al lui Dumitru Dănăilă, “RĂTĂCIT PRINTRE MILIONARI”,
are o prefaţă semnată de ION ROŞIORU
Un roman cu miză etică
Prozatorul Dumitru Dănăilă îşi ancorează şi acest roman - e vorba de Rătăcit printre milionari (Editgraph, Buzău, 2014) - în realitatea imediată, tema cărţii fiind una de stringentă actualitate şi anume aceea a banilor şi a cunoscutei lor atotputernicii cel mai adesea nefaste şi devastatoare. Numai că protagoniştii cărţii aci în discuţie reuşesc să se menţină departe de forţa dezumanizatoare pe care ochiul dracului o exercită, de regulă, asupra celor slabi de înger. Romancierul are forţa necesară să se abată de la cunoscutul scenariu balzacian, sau, spre a nu merge prea departe de meridianele literare româneşti, de cel slavician şi de a demonstra că omul poate rămâne senin şi netulburat în faţa averii căzute din senin pe capul lui şi căreia nu e nevoie să-i devină în chip inevitabil rob.
Tiberiu Bănucu e, la demarajul naraţiunii, un proaspăt pensionar care ţine cu orice preţ să-şi vadă îndeplinit un vis nutrit din cea mai fragedă copilărie şi anume acela de a vedea cu ochii săi Parisul. Face economii şi atunci când se iveşte o oportunitate pleacă în excursia pe care o fostă elevă a sa, Zoica Tohăneanu, o organizează în Oraşul-Lumină. O dată ajuns acolo, lucrurile iau o turnură neaşteptată. Cel care ani în şir a predat istoria se pomeneşte că intră, dintr-un exces de conştiinţă, în istorie, de data aceasta ca actant. Deşi cardiac, într-o seară când iese să se plimbe per pedes în jurul hotelului în care românii fuseseră cazaţi, face un efort extraordinar să scoată un accidentat dintr-o maşină grav avariată într-un accident rutier. Drept care îşi pierde cunoştinţa şi se trezeşte într-un spital unde rămâne mai multe săptămâni. Se întoarce în ţară nu cu gândul că voiajul vieţii sale a fost ratat, ci cu conştiinţa împăcată că a făcut exact ceea ce trebuia atunci când îl salvase pe misteriosul parizian în jurul căruia se urzise, parcă într-un chip concertat, un adevărat complot al tăcerii. Nici o clipă nu-i trecuse şi nu-i trecea prin cap că ar fi putut fi recompensat pentru gestul său. Timpul avea însă să demonstreze că lucrurile stăteau cu totul altfel. Revenit în orăşelul său de provincie şi la tabieturile sale de fost om al automatismelor cotidiene (casă, şcoală, arhive, plimbări de întreţinere prin cartier, cultivarea relaţiilor platonice cu o fostă şi devotată colegă de serviciu, convorbiri telefonice cu copiii acum la casele lor etc.), domnul Bănucu este contactat, prin intermediul unui translator, de avocatul celui pe care, prin intervenţia sa promptă îl salvase din ghearele morţii iminente preconizate printr-un atentat de tip mafiot. Urmarea acestor tratative diplomatice este că sexagenarul valah se trezeşte proiectat în lumea milionarilor în euro. Se gândeşte cu groază, frământările şi tribulaţiile sale psihice fiind dintre cele stresante şi deloc puţine, că noua ipostază financiară îi
Daemon Black este unic.
Cand s-a hotarat sa-si dovedeasca sentimentele pentru mine, a facut-o intr-un mod foarte serios. N-o sa ma mai indoiesc niciodata de el, iar acum, ca am trecut de momentele dificile, ei bine… e multa combustie spontana intre noi!
Dar nici macar el nu poate sa-si protejeze familia de pericolul de a incerca eliberarea celor dragi.
Dupa tot ce s-a intamplat, eu nu mai sunt aceeasi Katy. Sunt cu totul alta… Si nu prea stiu ce o sa insemne asta pana la urma. Cand fiecare pas pe care il facem pentru a descoperi adevarul ne aduce mai aproape de organizatia secreta responsabila pentru torturarea si testarea hibrizilor, imi dau seama cat de uriase sunt capacitatile mele. Amintirea celor morti inca mai dainuie, ajutorul vine din cel mai improbabil loc, iar prietenii vor deveni cei mai nemilosi dusmani – dar noi nu vom da inapoi. Chiar daca rezultatul ne va spulbera pentru totdeauna lumea.
Impreuna suntem mai puternici…. si ei stiu asta
Noul roman al lui Dumitru Dănăilă, “RĂTĂCIT PRINTRE MILIONARI”,
are o prefaţă semnată de ION ROŞIORU
Un roman cu miză etică
Prozatorul Dumitru Dănăilă îşi ancorează şi acest roman - e vorba de Rătăcit printre milionari (Editgraph, Buzău, 2014) - în realitatea imediată, tema cărţii fiind una de stringentă actualitate şi anume aceea a banilor şi a cunoscutei lor atotputernicii cel mai adesea nefaste şi devastatoare. Numai că protagoniştii cărţii aci în discuţie reuşesc să se menţină departe de forţa dezumanizatoare pe care ochiul dracului o exercită, de regulă, asupra celor slabi de înger. Romancierul are forţa necesară să se abată de la cunoscutul scenariu balzacian, sau, spre a nu merge prea departe de meridianele literare româneşti, de cel slavician şi de a demonstra că omul poate rămâne senin şi netulburat în faţa averii căzute din senin pe capul lui şi căreia nu e nevoie să-i devină în chip inevitabil rob.
Tiberiu Bănucu e, la demarajul naraţiunii, un proaspăt pensionar care ţine cu orice preţ să-şi vadă îndeplinit un vis nutrit din cea mai fragedă copilărie şi anume acela de a vedea cu ochii săi Parisul. Face economii şi atunci când se iveşte o oportunitate pleacă în excursia pe care o fostă elevă a sa, Zoica Tohăneanu, o organizează în Oraşul-Lumină. O dată ajuns acolo, lucrurile iau o turnură neaşteptată. Cel care ani în şir a predat istoria se pomeneşte că intră, dintr-un exces de conştiinţă, în istorie, de data aceasta ca actant. Deşi cardiac, într-o seară când iese să se plimbe per pedes în jurul hotelului în care românii fuseseră cazaţi, face un efort extraordinar să scoată un accidentat dintr-o maşină grav avariată într-un accident rutier. Drept care îşi pierde cunoştinţa şi se trezeşte într-un spital unde rămâne mai multe săptămâni. Se întoarce în ţară nu cu gândul că voiajul vieţii sale a fost ratat, ci cu conştiinţa împăcată că a făcut exact ceea ce trebuia atunci când îl salvase pe misteriosul parizian în jurul căruia se urzise, parcă într-un chip concertat, un adevărat complot al tăcerii. Nici o clipă nu-i trecuse şi nu-i trecea prin cap că ar fi putut fi recompensat pentru gestul său. Timpul avea însă să demonstreze că lucrurile stăteau cu totul altfel. Revenit în orăşelul său de provincie şi la tabieturile sale de fost om al automatismelor cotidiene (casă, şcoală, arhive, plimbări de întreţinere prin cartier, cultivarea relaţiilor platonice cu o fostă şi devotată colegă de serviciu, convorbiri telefonice cu copiii acum la casele lor etc.), domnul Bănucu este contactat, prin intermediul unui translator, de avocatul celui pe care, prin intervenţia sa promptă îl salvase din ghearele morţii iminente preconizate printr-un atentat de tip mafiot. Urmarea acestor tratative diplomatice este că sexagenarul valah se trezeşte proiectat în lumea milionarilor în euro. Se gândeşte cu groază, frământările şi tribulaţiile sale psihice fiind dintre cele stresante şi deloc puţine, că noua ipostază financiară îi
Dumitru Danaila Fructele din alta gradina -parte a 2 a
1. A-PDF Split DEMO : Purchase from www.A-PDF.com to remove the watermark
intată, unde, auzise el, alt rost are re, s-a plâns că a fost tras pe sfoară,
omul îndemânatic şi pus pe treabă. degeaba, soarta fusese hotărâtă, n-
Ar pleca îndată, dacă nu i-ar sta în avea decât să se însoare şi să vină,
cale tocmai aleasa lui. Orice încercare cum i se propusese, în casa unde fu-
de a o convinge eşuează, argumente- sese primit încă înainte de a pleca mi-
le sale se topesc în faţa categoricului litar. Părinţii fetei erau îngăduitori, n-
nu al doamnei. Se teme doamna că îşi aveau de ales, în situaţia dată, şi tine-
va găsi pe acolo altă femeie. Are şi de rilor li se părea că raiul era pe aproa-
ce, Andrei nu e uşă de biserică. La pe. Le-a fost bine până când Andrei a
sfârşit de săptămână, deşi vine acasă descoperit că e şi mai bine pe alte
rupt de oboseală, o răreşte de lângă braţe, că sunt mai bune fructele din
ai săi şi dă o fugă la ibovnică, are una altă grădină. De atunci, nu prea a mai
pe la periferia târgului. Aşa i-a fost lui avut ochi pentru tânăra soţie.
dat, să nu se înţeleagă bine cu nevas- Dana, Dana Pietroiu, aşa o
ta. N-a avut parte să facă din cămin cheamă pe aleasa de nevoie, şi-a dat
colţ de rai, cum visase şi cum conti- seama şi i-a picat greu adevărul, dar
nuă să spere că va face cândva. şi-a zis că nebunaticului îi va trece re-
Cu ani în urmă, când s-a pus pro- pede şi va uita de dragostea aceea pa-
blema să se căsătorească, n-ar fi vrut, sageră. Aşa a şi fost, a uitat Andrei de
era necopt, abia se lăsase la vatră, dar cealaltă grădină, s-a făcut băiat de
una din fetele cu care era în vorbă i-a casă. Avea gând să transforme lo-
dat de ştire că e pe cale să devină cuinţa socrilor în una modernă, unde
mamă. O bănuia că a vrut să îl lege de să trăiască nu ca la ţară, cum se trăia
ea prin copil şi făcuse ce făcuse să acolo în vremea aceea, ci ca la oraş,
rămână gravidă. Îl îndrăgea mult, se cu tot dichisul. Aerul schimbării nu le-
vede, pe brunetul de statură medie, a picat bine socrilor, nici tinerei ne-
cu trup armonios, cu păr lung, puţin veste. „Iete, domne, a venit acilea
buclat, ca de fată, cu ochi negri, sfre- numa’n nădragi şi vrea să se facă
delitori. La aflarea veştii, brunetul nu stăpân pă averea noastră”, zicea cu
ştia încotro să o apuce, beleaua pica- năduf socrul. Ce avere? O casă ceva
se deodată pe capul său, era derutat, mai răsărită între altele deloc im-
amărât, îngrijorat. Se ruga de fată, în punătoare, pe o stradă mică, dintr-o
genunchi, să avorteze. Ea, nici nu să zonă apropiată de centru. S-o fi
audă. Ce era să facă? Trebuia să se în- înălţând ea, casa, peste altele, dar e
soare, deşi tare i-ar fi plăcut să se mai veche, aplecată de ani, se îndreaptă
afle o vreme în miezul petrecerilor din încet şi sigur către ruină.
burlăcie. Vântul schimbării adus de Andrei
A bătut el, cât a bătut, în retrage- a creat o tensiune rău prevestitoare,
130 Almanah 2011