Noul roman al lui Dumitru Dănăilă, “RĂTĂCIT PRINTRE MILIONARI”, are o prefaţă semnată de ION ROŞIORU Un roman cu miză etică Prozatorul Dumitru Dănăilă îşi ancorează şi acest roman - e vorba de Rătăcit printre milionari (Editgraph, Buzău, 2014) - în realitatea imediată, tema cărţii fiind una de stringentă actualitate şi anume aceea a banilor şi a cunoscutei lor atotputernicii cel mai adesea nefaste şi devastatoare. Numai că protagoniştii cărţii aci în discuţie reuşesc să se menţină departe de forţa dezumanizatoare pe care ochiul dracului o exercită, de regulă, asupra celor slabi de înger. Romancierul are forţa necesară să se abată de la cunoscutul scenariu balzacian, sau, spre a nu merge prea departe de meridianele literare româneşti, de cel slavician şi de a demonstra că omul poate rămâne senin şi netulburat în faţa averii căzute din senin pe capul lui şi căreia nu e nevoie să-i devină în chip inevitabil rob. Tiberiu Bănucu e, la demarajul naraţiunii, un proaspăt pensionar care ţine cu orice preţ să-şi vadă îndeplinit un vis nutrit din cea mai fragedă copilărie şi anume acela de a vedea cu ochii săi Parisul. Face economii şi atunci când se iveşte o oportunitate pleacă în excursia pe care o fostă elevă a sa, Zoica Tohăneanu, o organizează în Oraşul-Lumină. O dată ajuns acolo, lucrurile iau o turnură neaşteptată. Cel care ani în şir a predat istoria se pomeneşte că intră, dintr-un exces de conştiinţă, în istorie, de data aceasta ca actant. Deşi cardiac, într-o seară când iese să se plimbe per pedes în jurul hotelului în care românii fuseseră cazaţi, face un efort extraordinar să scoată un accidentat dintr-o maşină grav avariată într-un accident rutier. Drept care îşi pierde cunoştinţa şi se trezeşte într-un spital unde rămâne mai multe săptămâni. Se întoarce în ţară nu cu gândul că voiajul vieţii sale a fost ratat, ci cu conştiinţa împăcată că a făcut exact ceea ce trebuia atunci când îl salvase pe misteriosul parizian în jurul căruia se urzise, parcă într-un chip concertat, un adevărat complot al tăcerii. Nici o clipă nu-i trecuse şi nu-i trecea prin cap că ar fi putut fi recompensat pentru gestul său. Timpul avea însă să demonstreze că lucrurile stăteau cu totul altfel. Revenit în orăşelul său de provincie şi la tabieturile sale de fost om al automatismelor cotidiene (casă, şcoală, arhive, plimbări de întreţinere prin cartier, cultivarea relaţiilor platonice cu o fostă şi devotată colegă de serviciu, convorbiri telefonice cu copiii acum la casele lor etc.), domnul Bănucu este contactat, prin intermediul unui translator, de avocatul celui pe care, prin intervenţia sa promptă îl salvase din ghearele morţii iminente preconizate printr-un atentat de tip mafiot. Urmarea acestor tratative diplomatice este că sexagenarul valah se trezeşte proiectat în lumea milionarilor în euro. Se gândeşte cu groază, frământările şi tribulaţiile sale psihice fiind dintre cele stresante şi deloc puţine, că noua ipostază financiară îi