Documentul prezintă o carte rară de gramatică română scrisă de Iacob Hâncu (Ghinkulov) în 1840, care analizează originile limbii române și denumirea de român. De asemenea, se discută despre cartea lui Emile Picot din 1875, care detaliază situația românilor din Balcani și numeroasele dificultăți de integrare culturală la care au fost supuși aceștia în urma politicilor anti-românești. În final, este evident că cercetările istorice și sociolingvistice subliniază complexitatea și bogăția tradiției culturale românești în regiune.

1. O CARTE RARĂ DE GRAMATICĂ ROMÂNĂ
Iacob Hâncu (Ghinkulov), Gramatica valaho-
moldovenească, Sankt Petersburg, 1840
Posted about 1 day ago | 0 comment
Iacob Hâncu (Ghinkulov), Gramatica valaho-moldovenească, Sankt Petersburg, 1840

2. Inscripţia regulilor gramaticii valaho-moldoveneşti

3. Cuvânt înainte
„Necătând la poziţia geografică a Moldovei şi Valahiei, la importanţa evenimentelor istorice în ţările dunărene şi la
atracţia unuia şi celuilalt Principat în relaţiile lor cu Puterile megieşe, – nici provenienţa naţiunii, nici situaţia
politică şi socială, nici limba fiilor Daciei aşa şi nu au fost studiate în modul corespunzător, nu sunt aduse la
cunoştinţă.

4. Unul din aceste obiecte demne de curiozitate e supus acum fugitivei noastre descrieri. Acesta e limba Română.
Şi denumirea de Român nu e întâmplătoare. Până la formarea Voievodatului Moldovei, locuitorii ambelor
Principate erau cunoscuţi sub numele comun al Românilor. Ca urmare ea a rămas în uzul urmaşilor sud-vestici ai
Românilor, Valahilor, care şi până în prezent continuă să-şi spună Români; însă fraţii lor nord-estici au preferat
denumirii de Român,
pe cea împrumutată de ei de la noua patrie – Moldova, însă, în viaţa de zi cu zi a poporului, totuşi câteodată se
repeta străvechiul nume al strămoşilor lor (*). – Deci, într-o descriere generală a urmaşilor apropiaţi ai unuia şi
aceluiaşi trib, suntem în drept să ne ţinem de comuna lor denumire; deci limba Română poate servi drept noţiune
comună pentru graiul Valah şi pentru cel Moldovenesc.

5. Nu ne vom adânci în cercetarea istorică a problemelor referitoare la limba locuitorilor băştinaşi ai Moldovei şi
Valahiei: a fost limbă a Dacilor sau a Geţilor, reprezenta oare un grai diferit, era oare o ramură a limbii slave sau
s-a format din limba coloniştilor Romani, – toate astea parţial sunt acoperite de întunericul necunoscutului, tot
parţial sunt indispensabile de voluminoasele analize despre aborigenii pământurilor dunărene, străine de actualul
obiect al analizei noastre, -dar ne vom referi direct la starea curentă a limbii Valaho-Moldave, îi vom analiza
originile de bază, şi din ele ne vom strădui să relevăm următoarele concluzii despre proprietăţile sale.
———
(*) Straniu doar e, că Moldovenii, renunţând la numele lor de neam, nu prea îl dădeau şi neamurilor – Valahilor,
numindu-i Munteni (de munte).”
Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi
Îi mulţumesc Cahuleanului pentru traducere.
http://tiparituriromanesti.wordpress.com/
Dacian Dumitrescu
" Les Roumains de la Macedoine " - de Emile Picot ,
publicata la Paris in anul 1875
Azi am postat pe site-ul meu Romania Carnavalului www.romaniacarnavalului.com
cartea lui Emile Picot publicata la Paris in anul 1875 in franceza. Cartea se citeste
usor si este bine documentata : se bazeaza pe lucrarile cercetatorului francez M .
Lejean , a cercetatorului german M . Kanitz , a lucrarii scrise de colonelul britanic W.
Martin Leake in 1814 pe baza cercetarilor facute de acesta despre Aromanii din
Balcani intre 1800 - 1810 , pe cartea consulului francez Pouqueville acreditat in
Turcia si aparutaa in anul 1820 dar si pe multe alte lucrari ale unor cercetatori
romani ( Bolintineanu , etc ) sau straini . Autorul numeste simplu pe TOTI Aromanii
din Balcani drept Romani si arata ca acestia provin din triburile trace si armatele
romane care au colonizat Balcanii . Emile Picot descrie cu entuziasm si migala
diferitele triburi de Aromani din Regiunea Pindului , Thessalia , Macedonia , Albania
si Serbia , deosebirile si asemanarile dintre acestia , modul de viata , indeletnicirile ,
orasele , satele si numarul acestora . Autorul spune ca in conformitate cu numerosi
cercetatori straini " numarul Romanilor din Balcani se afla intre 1.200. 000 - 1.500.
000 numarul exact fiind greu de stabilit din cauza numarului mare de sate montane
... " . Totusi autorul opineaza ca la nivelul anilor 1870 in Romania traiesc aproape 8 .
000 . 000 de Romani impreuna cu 400 . 000 de evrei si alti 80 . 000 de straini (
interesant ca in anul publicarii cartii adica 1875 autorul trece la " Romani " si pe
cei din Transilvania , Basarabia si Bucovina ! Avusese niste premonitii sau " editorii

6. " lui stiau ceva mai mult . Interesant si faptul ca printre numeroasele surse citate se
afla si arhivele Academiei Romane de la Bucuresti la care se pare ca a avut acces).
Mai departe acelasi autor arata ca in regiunea Thessalia si M-tii Pindului " Romanii
sunt majoritari circa 350 . 000 alaturi de 150 . 000 de greci si 50 . 000 de turci " .
Mai mult autorul il citeaza pe colonelul britanic W . Martin Leake care sustine ca
in " Grecia sunt circa o mie de sate romanesti cu circa 500 . 000 de Romani " .
Emile Picot arata apoi pe regiuni dar si pe sate numarul mare de Romani din
Macedonia - circa 450 . 000 dar si numarul mare de Romani din Albania ( circa 350
. 000 impreuna cu 200.000 de greci si 700 . 000 de albanezi ) . Autorul mai vorbeste
despre GRECIZAREA FORTATA A SATELOR ROMANESTI DIN NORDUL
GRECIEI - fenomen care NU a existat in perioada Imperiului Otoman dar a aparut
dupa Proclamarea Independentei Greciei in 1821 . Atunci Grecia trece fatis la o
politica anti - romaneasca de deznationalizare si grecizare a straavechilor locuitori
romani si a satelor respective ( introducerea de biserici grecesti cu preoti greci , scoli
grecesti , asasinare locuitorilor care rezistau la " grecizare " , incendierea satelor
romanesti , etc ) . Autorul spune ca cea mai pura "limba latina o vorbesc Romanii
din Albania - zona Moscople - Ohrida , dar o limba foarte frumoasa si curata o
vorbesc si Romanii - Gramosteni - M-tii Grama . Autorul precizeaza ca din randul
acestor Romani s-au ridicat oameni de cultura - mitropolitul Andrei Şaguna ,
bancheri renumiţi - Baronul Sina - mare bancher din Viena , etc Autorul vorbeste si
despre cei circa 200 . 000 de Romani Transdanubieni din Regiunea Timocului . Toate
cfrele sunt raportate la a anul 1875 . De remarcat ca in " statisticile oficiale " ale
Greciei , Serbiei , Macedoniei , Bulgariei numarul Aromanilor " nu doar ca NU a mai
crescut dar dimpotriva acest numar scade de la un recensamant la altul " ceea ce
coroborat si cu alte date culese din aceste stravechi asezari trace si ulterior
aromanesti , ne duce la concluzia unorRAPORTARI FALSE SI A UNOR
RECENSAMINTE MINCINOASE ARANJATE DUPA POFTELE ATENEI SI
BELGRADULUI. Autorul vorbeste despre frumusetea Bitoliei - capitala
Macedoniei (sau Monastir), dar analizeaza si etimologia denumirii de "Ţinţari".
Autorul gaseste doua variante in limba slava : in prima varianta ar insemna " Cinci
Ţari " iar in cea de-a doua varianta ar insemna " Copiii Imparatului " , varianta pe care
o consideram cea mai apropiata de realitate avand in considerare "Descalecatul
Imparatilor Romei in Albania , Tracia , Grecia " . ( www.rbnpress.info )