curs

1. CURS
PSIHOPEDAGOGIA DEFICIENTULUI
DE INTELECT
Anul universitar 2010 - 2011
1

2. STRUCTURA ŞI DINAMICA PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE ÎN CADRUL
ŞTIINŢELOR PSIHOPEDAGOGICE
1.) OBIECTUL ŞI LOCUL PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE INTEGRATE ÎN
CADRUL ŞTIINŢELOR PSIHOPEDAGOGICE
Psihopedagogia specială este o ştiinţă psihopedagogică care se ocupă de
persoanele cu deficienţe, de studiul particularităţilor psihice, de instrucţia lor şi educaţia
lor, de evoluţia şi dezvoltarea lor psihică, de modalităţile corectiv - recuperative pentru
valorificarea potenţialului uman existent şi formarea personalităţii acestora în vederea
integrării socio-profesionale cât mai adecvate.
Aşadar, conturarea domeniului depăşeşte cadrul teoretic şi are profunde
implicaţii practic-aplicative în care educaţia, instrucţia, recuperarea şi integrarea se
constituie ca activităţi de intervenţie specială care să conducă la dezvoltarea de
comportamente şi disponibilităţi necesare inserţiei sociale.
Psihopedagogia specială are ca obiect de studiu fenomenul defectivităţii -
sau deficienţei - în multiplele sale forme şi grade. Deci, se poate spune că psihopedagogia
specială este ştiinţa care studiază legităţile dezvoltării, educaţiei şi instrucţiei copiilor
deficienţi .
Din definiţie se desprind 2 compartimente fundamentale ale psihopedagiei
speciale ,
a ) compartimentul problemelor psihologice ale dezvoltării psihice,
referitoare la aspectele specifice ale dezvoltării psihice - în strânsă legătură cu
particularităţile dezvoltării fizice –a copiilor care suferă de diferite deficienţe .
b ) compartimentul problemelor pedagogice care vizează aspectele
specifice ale realizării procesului de instrucţie a copiilor deficienţi .
Psihopedagogia specială elaborează metodele şi procedeele de educare şi
reeducare a deficienţilor, în scopul compensării deficienţilor şi al recuperării sociale a
diverselor categorii de copii şi adulţi afectaţi de ele. Deci, aceasta este o disciplină de
sinteză care are ca punct solar în sistemul noţional –deficienţa ca formă de organizare
structurală a personalităţii.
Polimorfismul psihopedagogiei speciale decurge din varietatea formelor de
dizabilităţi şi a celor de inadaptare consecutive. Câmpul de acţiune al psihopedagogiei
speciale se situează între studierea normalului şi patologicului, înţelegând o problematică
ştiinţifică şi practică referitoare la prevenirea, depistarea, diagnoza, orientarea şcolară,
complexul terapeutic educaţional. Complexul terapeutic constă în administrarea unui
ansamblu de intervenţii psihologice, pedagogice, medicale sau sociale determinate de
investigaţiile clinice şi de elementele de evaluare sociopedagogică.
Astfel, necesitatea colaborării permanente şi multilaterale între
psihopedagogie ,pe de o parte, medicină, sociologie ,de cealaltă parte, se manifestă cu
pregnanţă încă din faza diagnosticului şi definirii deficienţei. Diversitatea de tipuri şi
2

3. grade ale deficienţilor impune găsirea şi adoptarea unor criterii riguroase , ştiinţifice de
diagnostic, criterii la a căror conturare intervenţia activă a psihopedagogului , a medicului
şi a sociologului este necesară.
Deficienţa mintală nu poate fi abordată numai dintr-un singur punct de vedere
ţinând seama că ea este extrem de polimorfă în ce priveşte caracteristicile genotipice,
etiologice, neurofiziologice, psihometrice şi prognostice .
2. DEFECT ŞI DEFICIENŢĂ
Pentru a delimita sferele de competenţă , se impune să examinăm cum abordează , pe
de o parte , psihopedagogia specială , iar pe de altă parte , medicina – disciplină
predominant biologică –problematica persoanelor deficiente . În mod firesc, cercetarea şi
acţiunea medicală vizează înainte de toate defectul , termen care desemnează lezarea,
deteriorarea sau chiar absenţa unui organ sau segment al corpului . Trebuie spus că
prezenţa defectului organic nu este suficientă pentru a putea desemna pe cineva ca fiind
deficient . Există numeroase defecte organice – anatomo - fiziologice –care nu duc în
mod necesar la apariţia unor deficienţe , în sensul propriu defectologic al cuvântului.
Defectul determină constituirea deficienţei atunci când tulbură substanţial relaţiile
individului cu mediul social , când defectul îl împiedică să reflecte suficient de exact
realitatea obiectivă – fenomenele psihice nu se dezvoltă şi nu se desfăşoară în limite
normale - , să efectueze la nivel normal , alături de ceilalţi membri normali ai
colectivităţii , formele de activitate caracteristice vârstei ,rolului statutului psihosocial al
celor de-o seamă cu el ( jocul , învăţătura în unităţile şcolare obişnuite , o muncă
profesională accesibilă majorităţii ) . De aici reiese că , spre deosebire de defect
( fenomen organic ) , deficienţa este , prin excelenţă , un fenomen de natură psihologică
şi socială .
De aceea, unii autori consideră pe bună dreptate că obiectul specific al
psihopedagogiei speciale îl constituie nu defectul ca atare sau , mai exact , un organ mai
mult sau mai puţin defect , ci omul ( respectiv , copilul ) , care prezintă o anumită
deficienţă . În cazul deficientului sunt tulburate substanţial sau rămân insuficient
dezvoltate ( nu ating limita inferioară a normei ) tocmai aceste relaţii sociale . Deci ,
defectul se exprimă prin diminuarea mai mult sau mai puţin gravă ( până la
suprimarea totală ) , de lungă durată ( chiar definitivă ) a capacităţilor funcţionale
ale unui organ , aparat sau sistem al organismului uman , în aşa fel încât este
afectată ( tulburată sau împiedicată ) dezvoltarea şi desfăşurarea normală a unor
funcţii psihice , a relaţiilor dintre individ şi mediul social. În acest sens, deficienţa este
o consecinţă directă a defectului .
Dar , relaţia dintre defect şi deficienţă nu trebuie concepută în mod mecanic , potrivit
schemei : o cauză produce întotdeauna un anumit efect ,iar un fenomen efect nu poate
apărea niciodată fără să acţioneze un anumit fenomen cauză .
Deci , deficientul nu este un bolnav în sens clinic ,nu este anormal, ci un individ cu o
personalitate specifică în sfera mare şi diversă a normalităţii, care tinde spre
normalizarea deplină având şanse majore da a o obţine în condiţiile unei educaţii
specializate. Deficientul trebuie considerat o persoană care , chiar dacă nu mai dispune de
o integrare biopsihică nu este un bolnav în sens patologic , ci prin efectul deficienţei are
tendinţa să-şi construiască o personalitate decompensată. Prin personalitate
3

4. decompensată se înţelege acel tip de personalitate care având o formulă de organizare
normală , printr-o disfuncţiune a unuia dintre structurile de bază , prezintă un echilibru
instabil manifest sau potenţial, astfel că la o anumită intensitate a solicitărilor sau a
stressului extern sau intern , poate reacţiona prin tulburarea echilibrului şi printr-un grad
oarecare de indaptare la condiţiile de viaţă.
3 . PRINCIPALELE DIRECŢII DE DEZVOLTARE A TEORIEI ŞI PRACTICII
PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE
Pe fondul acestor date teoretice generale se impune să examinăm câteva dintre
tendinţele actuale cale mai pregnante ale dezvoltării teoriei şi practicii psihopedagogice
în acst domeniu .
Una dintre ele vizează ridicarea nivelului teoretic al acţiunii psihopedagogice . În
ansamblu extinderea şi adâncirea investigaţiilor ştiinţifice în acest domeniu va avea ca
rezultat :
a ) perfecţionarea continuă a metodelor , procedeelor , tehnicilor de lucru
adaptate la particularităţile psihofizice ale diferitelor categorii de copii deficienţi ;
b ) intensificarea muncii psihopedagogice speciale în raport cu obiectivele
majore ale recuperării , pe măsura posibilităţilor de dezvoltare a acestor copii .
O altă tendinţă este apropierea învăţământului special de învăţământul de masă .
În unele cazuri , şcoala specială are un caracter închis , în sensul că pregătirea teoretică şi
practică pe care o oferă copiilor şi tinerilor deficienţi nu atinge un nivel echivalent cu cel
al învăţământului obişnuit; de aceea ei nu pot să depăşească la un moment dat reţeaua
învăţământului special , pentru a se include în una din treptele învăţământului de masă ,
chiar dacă au posibilităţi în acest sens .
În general, se preconizează integrarea instructiv –educativă timpurie , dar eşalonată
în trepte : la început este parţială ( prin contacte directe , dar de scurtă durată , mai ales în
pauze, în timpul liber sau de joacă , între deficienţi şi ceilalţi copii ) ; ulterior ea devine
din ce în ce mai extinsă ( participarea în comun la anumite discipline şcolare sau forme
de activitate ) ; în cele din urmă , în clasele mai mari , integrarea şcolară poate fi deplină (
deficienţii integraţi participă la toate activităţile şi lecţiile , alături de ceilalţi ) , în condiţii
egale de exigenţe.
Precocitatea instruirii copiilor deficienţi reprezintă o cerinţă de mare actualitate .
În acest sens , asistăm la extinderea reţelei de unităţi preşcolare speciale care cuprind tot
mai mulţi copii de la 3 la 6-7 ani .
Desigur , munca cu copii mici necesită o pregătire psihopedagogică specială a
cadrelor didactice , atât în ceea ce priveşte conţinutul procesului instructiv-educativ ,
cât şi aspectul metodelor şi procedeelor utilizate .
Eficienţa muncii de recuperare a deficienţilor poate fi considerabil sporită prin
utilizarea adecvată a mijloacelor tehnice moderne .
4 . DELIMITĂRI CONCEPTUALE
În psihopedagogia specială sunt utilizaţi o serie de termeni cărora li se acordă , în
principiu , acelaşi sens şi semnificaţie . Diferenţele de la un autor la altul privesc nu atât
conţinutul termenilor cât , mai cu seamă , nivelul de extindere asupra întregului domeniu
4

5. sau de referinţă la toate categoriile de indivizi care prezintă abateri de la standardul de
normalitate . Conceptului de normalitate i se atribuie, pe de o parte, o semnificaţie
generală ce ia în considerare întreaga dezvoltare psihofizică a persoanei , iar pe de altă
parte , una particulară care circumscrie o trăsătură sau un grup de însuşiri ( fizice ,
senzoriale, caracteriale, intelective etc.) . Sunt considerate ca fiind normale acele
persoane care au o dezvoltare medie şi manifestă capacităţi de adaptare echilibrată la
condiţiile mediului înconjurător . Pentru a putea fi apreciate, persoanele respective sunt
raportate la grupuri de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi standard cultural. Abaterile de la
acestea, peste o anumită toleranţă, negative sau pozitive, sunt considerate anormale.
Astfel, caracteristicile diferitelor categorii de deficienţi, ca şi cele ce duc la disponibilităţi
superioare , se subsumează conceptului de anormalitate . Dar, în accepţiunea cotidiană ,
acesta are o încărcătură predominant negativă . Ca atare , anormalitatea are un conţinut
larg , şi se referă la toţi indivizii cu insuficienţe sau retard în dezvoltare . Din acest punct
de vedere , conceptul de anormalitate este frecvent înlocuit cu cel de anormalitate . De
multe ori acest termen nemulţumeşte prin caracterul său prea general şi prin semnificaţia
traumatizantă ce i se poate acorda . Totuşi, el este folosit pentru indivizi care au o
dezvoltare şi evoluţie care necesită condiţii speciale cu caracter educativ - recuperativ în
inserţia sociale .
În mod obişnuit, subnormalitatea este sinonimă cu deficienţa şi se apreciază că
defineşte cu mai multă exactitate pierderea sau deficitul unor funcţii ori chiar a unui
organ ce defavorizează desfăşurarea activităţii. Dar şi acest termen are o rezonanţă
traumatizantă, unii autori propunând termenul de handicap, deşi menţine afirmarea
deficitului . Trebuie subliniat că, deficienţa se referă la afecţiunea fizică sau organică ce
determină o stare critică în plan psihologic, iar handicapul fără a exclude asemenea
destructurări, accentuează consecinţele, dificultăţile de adaptare la mediu şi ia în
considerare şi stările critice ce apar prin educaţie deficitară, condiţiile de mediu ce
defavorizează evoluţia normală, perturbările funcţionale sau destructurarea lor,
inadaptările, obişnuinţele şi comportamentele neadaptative, retardurile şi privaţiunea
temporară de o funcţie etc.
De multe ori întâlnim termeni în care imprecizia este evidentă şi cuprinde o gamă prea
variată de manifestări ce nu sunt sugerate de conţinut . Astfel , o situaţie similară se referă
şi la termenii de retardaţi ,înapoiaţi , întârziaţi , dificili sau cu dificultăţi, neadaptaţi sau
inadaptaţi ,tulburare etc . , care se găsesc sporadic în unele lucrări şi au o poziţie de
sinonimie cu conceptul de handicap. În acelaşi timp, semnalăm folosirea şi a altor
termeni pentru fiecare categorie de handicapaţi . Aceştia au o accepţiune mai restrânsă şi
de cele mai multe ori se referă la un nivel dat al categoriei de handicapaţi .
5 . METODELE PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE
Psihopedagogia specială ca ştiinţă de graniţă între psihologie şi pedagogie se foloseşte
în egală măsură , de metodele acestor ştiinţe, dar le imprimă un caracter specific
domeniului respectiv în funcţie de tipul de handicap studiat, de gravitatea acestuia, de
evidenţa unor handicapuri asociate etc.
Cel mai frecvent sunt folosite următoarele metode :
a ) OBSERVAŢIA – care are ca scop culegerea unor date cu privire la
comportamentul handicapaţilor, caracteristicile şi evoluţia lor psihică ,formarea
5

6. deprinderilor de activitate şi a aptitudinilor intelectuale, acumularea de cunoştinţe şi de
experienţe recuperative pentru inserţia socio-profesională . Observaţia are avantajul de a
permite studiul subiectului în condiţiile normale ( obişnuite ) de activitate şi evită
situaţiile artificiale . Dar , pentru a fi cât mai eficientă , cercetătorul trebuie să-şi fixeze
dinainte cadrul în care se desfăşoară observaţia, scopul urmărit şi să-şi noteze sub formă
de protocoale datele rezultate pe care să le prelucreze ulterior. Pe cât este posibil să se
apeleze la mijloacele tehnice de înregistrare ( casetofoane , camere de filmat etc, ) .
Oricum , subiectul nu trebuie să ştie că este observat în mod special , pentru a-l feri de
impactul cu unele modalităţi neobişnuite de activitate şi de elaborare a răspunsurilor la
variabile neprevăzute .
b ) EXPERIMENTUL - are două variante : natural şi de laborator . Experimentul
natural se desfăşoară prin introducerea unor stimuli suplimentari în activitatea desfăşurată
de subiect la care se solicită răspuns sau prin organizarea unor activităţi ( ludice , de
învăţare , de formare a deprinderilor practice ) în care apar variabile diferite ce îl pun pe
subiect în situaţii deosebite .
Experimentul de laborator imprimă o notă de precizie mai mare pentru că se
realizează în laboratoare dotate cu aparatură specială prin care se creează un cadru
stimulativ şi de înregistrare a reacţiilor subiectului .
c ) TESTELE au o mare răspândire şi se împart în verbale şi neverbale . Pentru
unele categorii de handicapaţi , cum sunt cei cu handicap sever de intelect , testele
neverbale , bazate pe simboluri imagistice sau pe ansambluri de obiecte , sunt singurele
edificatoare . Testele verbale operează cu cuvinte şi cifre , ceea ce presupune o oarecare
capacitate de a utiliza simboluri verbale . Sunt de preferat probele etalonate sau
standardizate . Unele din acestea se pot aplica colectiv , iar altele , individual şi sunt
adaptate la nivelul vârstei . În general , testele vizează o însuşire , o funcţie sau un proces
psihic înţelegere şi nu ansamblu psihismului uman . Trebuie să subliniem faptul că nu
toate testele ce se aplică la persoanele normale pot fi utilizate şi la handicapaţi , deoarece
unele depăşesc atât nivelul de înţelegere, cât şi capacitatea de a elabora răspunsuri
apropiate de cerinţele probei . Din aceste motive specialiştii au elaborat sau adaptat teste
specifice condiţiei handicapatului.
d ) CONVERSAŢIA – deşi se desfăşoară cu dificultate la unele categorii de
handicapaţi , prezintă avantajul că aceştia nu pot simula sau masca unele
comportamente , sunt mai sinceri şi manifestă un anumit infantilism în elaborarea
răspunsurilor . Important este să se folosească un limbaj adecvat nivelului de înţelegere
şi o formă de comunicare ce poate fi receptată de subiecţi ( limbajul gestual ) ; limbajul
verbal trebuie însoţit de un material ilustrativ adecvat care să stimuleze înţelegerea şi
verbalizarea pentru deficienţii de intelect .
e ) ANALIZA PRODUSELOR ACTIVITĂŢII - se raportează la nivelul de
pregătire al subiecţilor , la stadiul formării deprinderilor şi obişnuinţelor în diferite forme
de activitate , la metodologia corectiv - recuperativă adaptată la educaţia specială . Aceste
produse ale activităţii pot constitui nu numai mijloace de cunoaştere , dar şi de
psihodiagnoză ( este cazul desenului , al produsului grafic în general ) .
f ) ANAMNEZA - este deosebit de importantă pentru stabilirea momentului
producerii handicapului şi a cauzelor acestuia pentru studiul evoluţiei subiectului şi al
perioadelor mai importante din viaţa sa . În realizarea acestei forme vor avea loc discuţii
6

7. cu părinţii , cu rudele , cu cei din anturajul handicapatului şi evident, acolo unde este
cazul , se iau în considerare propriile relatări ale deficientului .
În general , se apelează la metode diferite sau la o combinare a acestora pentru a
putea cuprinde complexitatea unor fenomene psihice . Pe baza acestora se poate efectua
analiza de caz , ce se realizează prin studiul subiectului cu ajutorul mai multor probe şi
prin observarea comportamentului în diverse ipostaze . În cadrul analizei de caz se iau în
consideraţie toate datele personale ale subiectului, începând de la cele familiale şi de
etiologie, ajungând la evidenţierea principalelor caracteristici psihice şi terminând cu
trasarea profilului psihologic în care să se stabilească diagnosticul şi prognosticul pe
scurtă şi lungă durată .
Pentru a facilita un astfel de demers se va folosi fişa psihopedagogică , adaptată la
condiţia handicapaţilor şi care permite surprinderea, în ansamblu, a vieţii psihice şi
comportamentale .
DEFINIREA DEFICIENŢEI MINTALE .
INVENTAR TERMINOLOGIC
Dificultatea formulării unei definiţii unitare a deficienţei mintale este ilustrată
sugestiv şi prin diversitatea termenilor utilizaţi pentru denumirea acestei entităţi sau a
diferitelor ei forme de manifestare .
Cronologic , trebuie să amintim termenul de idiotism utilizat de J.Esquirol în
secolul al XVIII-lea , pentru a decela şi diferenţia cazurile de tulburări mintale de stările
de demenţă , stări de slăbire progresivă şi globală a potenţialului mintal .
E.Seguin introduce noţiunile cu privire la gradele deficienţei mintale : idiot,
imbecil şi înapoiat mintal sau întârziat mintal .
Conceptul general de oligofrenie este introdus de E.Kraepelin pentru a
desemna ansamblul formelor de dezvoltare psihică deficitară .
La începutul secolului nostru apare termenul de encefalopatie infantilă introdus
de Brissaud şi Souque . Este vorba în acest caz de sechele neurologice şi psihiatrice
consecutive unei afectări a creierului copilului înaintea maturări sale complete .
În ultimii ani s-a impus termenul de maturopatii , introdus de C.Lamote
de Grignon ( 1971 ) . El se referă la orice boală care tulbură dezvoltarea funcţiilor
sistemului nervos determinând modificări în comportamentul copilului .
Sinonim cu oligofrenia , înapoierea mintală , deficienţa intelectuală etc. se
întâlneşte în numeroase ţări şi termenul de “ insuficienţă mintală “. Termenul reuneşte o
serie de stări foarte disparate , legate între ele prin deficitul intelectual .
L.Michaux utilizează două serii de concepte pentru a diferenţia faptele clinice .
Astfel el descrie stările de “ înapoiere intelectuală “ definite prin insuficienţa dezvoltării
inteligenţei pe care le opune regresiilor ( demenţelor ) , inaptitudinilor la efort intelectual,
delirurilor şi nevrozelor.
Se impune analizei terminologia utilizată de A.Busemann , care foloseşte două
noţiuni : deficienţă mintală şi deficienţă intelectuală . Deficienţa mintală comportă ca
trăsătură fundamentală trebuinţa subiectului de a fi ajutat în activităţi le specifice
7

8. inteligenţei .Dacă această trebuinţă apare de la naştere sau în primii doi ani, A.Busemann
vorbeşte despre deficienţa mintală infantilă sau oligofernie. El opune noţiunii de
deficienţă mintală , noţiunea de deficienţă intelectuală , pe care o defineşte prin
incapacitatea unei funcţii intelectuale sau a unui grup de asemenea funcţii care determină
un comportament de tip deficit mintal .
Termenul de “ handicap intelectual “ se întâlneşte mai ales în literatura engleză.
Prin copii handicapaţi intelectual, C. Păunescu înţelege pe cei cu potenţial intelectual
diminuat prin ritmul de dezvoltare sau din cauze endo - sau exogene .
La noi în ţară se utilizează termeni cum ar fi : deficienţă mintală , înapoiere
mintală , deficienţă intelectuală , handicap intelectual etc.
M.Roşca foloseşte în mod frecvent termenul de “ întârziere mintală “ .
Autoarea motivează această opţiune astfel :
- în cazurile uşoare nivelul mintal nu rămâne în mod fatal sub limita normalităţii ;
uneori , deşi lent , dezvoltarea continuă până atinge chiar limita normalităţii ;
în literatura de specialitate există tendinţa de a se înlocui noţiunile traumatizante pentru
părinţi şi copii. Mergând pe această direcţie , autoarea consideră că termenul de “
întârziere mintală “ este mai adecvat .
În literatura de specialitate există o serie de încercări şi tentative de unificare a
terminologiei , optându-se pentru conceptul general de “ deficienţă mintală “ .
Deficienţa mintală indică , aşa după cum sugerează termenul , o scădere , o
diminuare în funcţionarea mintală . O definiţie pertinentă este propusă de V.Radu şi
Ş.Ionescu :
“ Deficienţa mintală este tipul de deficienţă determinată de un complex de factori
etiologici cu acţiune defavorabilă asupra creierului în perioada de maturizare a
acestuia , având două consecinţe principale : a) oprirea sau încetinirea ritmului de
evoluţie , îndeosebi a funcţiilor organice; şi b) diminuarea competenţei sociale” .
Nenumărate definiţii ale deficienţei mintale au fost propuse de-a lungul anilor
care au fost dezbătute , revizuite , acceptate sau respinse . Departe de a se fi epuizat ,
controversele continuă , ceea ce îi determină pe unii specialişti să vorbească despre “
sarcina încă nerezolvată a definirii deficienţei mintale “ ( Heward şi Orlanski , 1988 ) .
Dintre cauzele cele mai evidente ale acestei discordii ştiinţifice , argumentele
sunt următoarele :
- deoarece deficienţa mintală a fost abordată din multiple perspective , ea a fost
definită diferit, în funcţie de disciplina în cauză : psihologie , medicină ,
sociologie , asistenţă socială etc. ;
- consecinţa a fost o adevărată inflaţie de definiţii dar nu şi funcţională căci , de
exemplu , o definiţie elaborată doar pe criterii medicale sau biologice , care
poate satisface cerinţele medicilor , se dovedeşte adeseori neviabilă pentru
psihologi sau pedagogi .
Controversele specialiştilor cu privire la ce este deficienţa mintală nu sunt, după
cum remarcă Mac Milan ( 1982 ), simple exerciţii de semantică ; o diferenţă aparent
neglijabilă între două definiţii poate marca , pozitiv sau negativ ,dar în orice caz
hotărâtor, soarta unui copil .
Există o serie de autori care propun definiţii ale deficienţei mintale ce se
îndepărtează de cele acceptate de marea masă a specialiştilor .
8

9. Sidney Bijou consideră că “ un individ deficient este acela care deţine un repertoriu
limitat al comportamentului concretizat în evenimente care îi întruchipează istoria “
( 1966 ) . Corespunzător acestei perspective , deficienţa mintală ar costa într-un
repertoriu comportamental limitat datorat efectelor negative ale unor afecţiuni somatice ,
condiţiilor socio-culturale defavorizante . Afecţiunea somatică poate debilita şi întârzia
dezvoltarea unui individ prin afectarea sistemului de răspuns sau a surselor interne sau
externe de dezvoltare . Condiţiile socio-culturale defavorizante pot include sărăcia
mediului familial, oportunităţile educaţionale limitate, practici parentale negative sau
abuzive . Dacă mediul este reorganizat pozitiv , individul poate înceta să se comporte ca
un deficient . De fapt , nu puţine cercetări au început să demonstreze ipoteza : “
comportamentul deficient al multor persoane poate fi înlocuit cu un comportament
normal”.(Heward şi Orlanski,1988).
Sociologia expune un punct de vedere interesant prin Jane Mercer care consideră
că deficienţa mintală este un fenomen sociologic şi că eticheta “ deficient mintal “ este “
un statut social achiziţionat într-un sistem social “ ( 1973 ) . Cercetările întreprinse de
autoare evidenţiază că mulţi copii identificaţi ca având deficienţă mintală uşoară aparţin
unor minorităţi culturale şi unor categorii defavorizate social . Ei sunt etichetaţi ca atare
deoarece comportamentul lor nu satisface normele sistemului social al clasei de mijloc .
Tocmai de aceea J.Mercer va dezvolta un sistem de diagnosticare a deficienţei mintale a
copiilor din grupurile minoritare . Numit SOMPA ( Sistem Multicultural Pluralistic de
Asistenţă ) , acest instrument este elaborat cu scopul de a elimina distorsiunile şi
interferenţele social-culturale din testarea inteligenţei. Utilizând SOMPA examinatorul
converteşte scorurile QI din WISC în ceea ce este numit scorul potenţialului estimat de
învăţare ( scorul ELP ) . Scorul ELP este influenţat de variabile ca apartenenţa la un grup
etnic , de structura şi mărimea familiei .
O altă definiţie alternativă a deficienţei mintale a fost propusă de Marc Gold
( 1980 ) . Conform perspectivei propusă de Gold deficienţa ar trebui văzută ca un eşec al
societăţii în a asigura suficient antrenament şi educaţie mai degrabă decât un deficit la
nivelul individului. Perspectiva “ responsabilităţii sociale “ a lui Gold este foarte
optimistă în ideia că nivelul ultim al funcţionării unei persoane deficiente mintal este dat
de nivelul tehnologiei disponibile pentru antrenarea şi educarea persoanei cu nevoi
speciale .
Deficienţa mintală nu este , în ultimă instanţă , doar o problemă strict personală a
celor afectaţi . Ea este , în egală măsură , o problemă a întregii societăţi . O rezolvare
adecvată a problemei deficienţei mintale înseamnă, de fapt, o verificare a propriei noastre
“normalităţi“.
Deficienţa mintală utilizată ca noţiune gen cuprinde toate gradele prin care se
desemnează severitatea sau gravitatea : deficienţă mintală de graniţă , uşoară , moderată ,
severă , profundă , fiind o formă specifică de patologie în care dezechilibrul este
permanent , desemnând o modalitate specifică de organizare a personalităţii. Deci,
conceptul de deficienţă mintală trebuie considerat ca o noţiune gen , alături de
normalitatea statistică , existând într-o gamă largă de forme de organizare mintală şi a
personalităţii , care o leagă de forme de organizare şi nu o extrapolează . Aşa se explică
de ce este extrem de dificil să se stabilească o tipologie ca urmare a etero-dezvoltării
intraindividuale .
9

10. Deficienţa mintală este concepută ca o deficienţă globală ce vizează întreaga
personalitate : structură , organizare , dezvoltare intelectuală, afectivă, psihomotrică,
comportamental - adaptativă, de natură ereditară sau câştigată în urma unei leziuni
organice sau funcţionale ale sistemului nervos central , care se manifestă în primii ani de
viaţă , cu urmări în ceea ce priveşte adaptarea socioprofesională , gradul de competenţă şi
autonomie personală şi socială .
Definiţiile deficienţei mintale pot fi grupate , după Gh.Ionescu în trei categorii :
Definiţii etiologico-structurale .A.R.Luria consideră deficienţa mintală ca o “
atingere cerebrală gravă a copilului înainte de naştere sau în cursul primei copilării , ceea
ce produce o tulburare a dezvoltării normale a creierului şi numeroase anomalii ale
dezvoltării mintale “ .
Definiţii constativ -funcţionale, cum ar fi cea formulată de J.Lang care apreciază
că deficienţa mintală corespunde unei “ imposibilităţi sau insuficienţe de funcţionare , de
randament sau de organizare funcţională “ .
Definiţii operaţional comportamentale – adoptate de Asociaţia Americană
pentru Deficienţa Mintală ( 1980 ) care consideră că întârzierea mintală se referă la o
funcţionare sub medie a inteligenţei generale , care îşi are originea în perioada de
dezvoltare şi este asociată cu tulburări ale comportamentului adaptativ .
Deficienţa mintală , fiind cea mai complexă disfuncţie psihică , operează cu un
sistem conceptual extrem de variat , fapt ce obligă o delimitare a conţinutului , a sferei şi
limitelor fiecărui termen folosit , în tendinţa de astabili conceptele şi elementele
diferenţiatoare .
Poziţia teoretică a lui R.Zazzo conform căreia “ debilitatea , deficienţa ori
înapoierea , puţin interesează denumirea , constituie , din punct de vedere epistemologic
o atitudine ce poate genera multe îndoieli“ .
Pentru înţelegerea plenară a conceptului de deficienţă mintală este necesar să
prezentăm o serie de termeni sinonimi ca : arieraţie mintală, amenţie , oligofrenie ,
insuficienţă mintală , deficienţă intelectuală , slăbiciune intelectuală , înapoiere
mintală , întârziere mintală , retard mintal .
Existenţa acestor numeroase sinonimii este explicabilă prin variabilitatea
criteriului medical , psihologic ,pedagogic ,sociologic , prin caracterul pluridisciplinar al
preocupărilor atât sub unghiul manifestărilor clinice cât şi cel al tratamentului terapeutic .
Arieraţia mintală
Termenul de arieraţie mintală ( F = arrieration mentale ; E = Mental Retardation ) a
fost introdus de Edouard Seguin cuprinzând cele trei categorii : idioţi , imbecili, arieraţi
mintal. Termenul este folosit cu predilecţie de psihopatologia franceză, care uneori
acoperă numai categoria deficienţilor mintali profund, excluzând formele uşoare, fiind
sinonimă cu întârzierea ( înapoierea ) mintală.
În accepţia largă, termenul de arieraţie mintală acoperă întreaga varietate de forme
de nedezvoltare a gândirii determinată de o paletă largă de cauze. În accepţia limitată,
termenul de arieraţie mintală se referă la formele grave, detaşându-se de “debilitatea
mintală “,considerată ca o formă particulară a arieraţiei mintale, de “encefalopatie
infantilă”, ca o formă clinică etiologică a arieraţiei.
10

11. Arieraţia mintală se caracterizează prin :
- deficit global, din care cel mai marcant este insuficienţa proceselor superioare
ale gândirii, fiind definit ca “infirm de gândire” ;
- deficitul este în general congenital ;
- infirmitatea mintală antrenează o dezvoltare psihică mai mult sau mai puţin
lentă, ce se plafonează la un anumit nivel ce nu poate fi depăşit ;
- este asociată îndeosebi cu anormalii senzoro-motrice şi cu tulburări caracteriale.
Amenţia
Termenul de amenţie ( absenţa inteligenţei ) este utilizat pentru prima dată de
Maynert (1890) şi apoi de A.F.Tredgold (1937) fiind echivalent cu arieraţia mintală.
Tredgold clasifică amenţia în patru grupe distincte :
Amenţia primară atunci când este datorată unui patrimoniu ereditar, intrinsec,
endogen.
Amenţia secundară când originea deficitului intelectual se află în condiţiile de
mediu familial, social, cultural şi este extrinsecă, exogenă.
Amenţia mixtă este consecinţa ambelor cauze, atât patrimoniului ereditar, cât şi
celui de mediu.
Amenţia a cărei origine este necunoscută.
Prin această clasificare A.F.Tredgold introduce de fapt dihotomia debilitate
endogenă şi debilitate exogenă care, cuprinde majoritatea copiilor şcolarizabili,
distingându-se între ele prin constelaţii de trăsături psihologice specifice .
Debilitatea endogenă cuprinde categoria deficienţelor primare datorate unor
dispoziţii genetice sau cromozomiale anormale, fără suport lezional al sistemului nervos
central . Debilitatea endogenă corespunde celei primare a lui Tredgold şi este denumită
uneori normală, simplă, familială. Debilii endogeni formează majoritatea debililor
moderaţi sau lejeri, cu o dezvoltare apropiată de vârsta reală, în general fără malformaţii
congenitale, cu un echipament senzorial relativ bun.
Debilitatea exogenă cuprinde categoria deficienţelor secundare ( debilitatea
secundară – Tredgold ) determinate de cauze extragenetice (leziuni, infecţii cerebrale ) ce
intervin înainte , în timpul şi după naştere. Se caracterizează printr-un complex de
tulburări care pot fi prezentate izolat sau în ansamblul lor :
- tulburări în domeniul percepţiei, de exemplu, distincţia fond-formă este extrem
de dificilă;
- gândire concretă, lipsită de supleţe adaptativă, inadecvate la criteriile de
raţionament, bazându-se frecvent pe detalii secundare, nesemnificative ;
- tulburări de comportament, caracterizate prin hiperactivitate, instabilitate şi
inadecvare la normele sociale.
Debilitatea normală şi patologică
Dihotomia lui Tredgold este transferată într-o altă clasificare binară a lui Matty
Chiva şi anume în debilitate normală şi debilitate patologică. Debilitatea normală este
corespunzătoare celei endogene, înnăscută, iar cea patologică corespunde debilităţii
11

12. exogene, dobăndite, prima reprezentând limita inferioară în distribuţia inteligenţei, iar cea
de a doua, consecinţă a leziunilor sistemului nervos central .
Debilitatea normală se caracterizează printr-o dezvoltare fizică normală, fără
elemente de disgeneză congenitală, echipament senzorial aproape satisfăcător.
Insuficienţa intelectuală constituie singurul criteriu de distincţie faţă de debilul mintal
patologic, exprimată în procente pe baza unor teste de performanţe intelectuale sau prin
insuficienţe ce apar în perioada şcolarizării . Posibilităţile de adaptare socioprofesională
sunt satisfăcătoare.
Debilitatea patologică corespunzătoare celei exogene, dobândită, este concepută
în două accepţiuni . Debilitatea patologică include toate cazurile în care etiologia constă
într-un factor patologic asociat de o anumită anormalitate ( exemple : deficitele atribuite
traumatismelor, proceselor inflamatorii, hidrocefaliei, epilepsiei, cretinismului, idioţiei ) .
Cele două categorii sunt deosebite, după M.Chiva, şi anume : la cel patologic se constată
mai multe dificultăţi perceptive , o gândire lipsită de supleţe adaptativă, o inferioritate
netă şi constantă a performanţelor obţinute în achiziţia actului lexic, grafic.
Debilitatea tipică şi atipică
În literatura anglo-saxonă, A.L.Benton introduce clasificarea în debilitate tipică şi
debilitate atipică.
Debilitatea tipică se caracterizează prin predominarea factorilor ereditari sau a
unor stări cerebrale câştigate şi agravate prin deficitele funcţiilor senzoriale, motrice,
afective sau de mediu sociocultural familial.
Debilitatea atipică este echivalentă cu debilitatea aparentă, consecinţă a unor
tulburări instrumentale.
La această dihotomie ultimele cercetări introduc şi alte categorii de deficienţă
mintală. Astfel, Claude Kohler specifică deficienţă mintală cauzată de “traumatisme
sociale”, determinată de carenţa maternă sau familială ca urmare a unei instituţionalizări
prelungite în orfelinate sau spitale în primii ani de viaţă sau a unor condiţii de mediu
cultural total defavorizante. C.Gorgos include în handicapul extrinsec determinat de
mediul sau situaţia socioculturală a individului : sărăcie, privare maternă, discriminare
rasială, traiul într-o zonă geografică nefavorabilă etc.
Aceste dihotomii : debilitatea primară, endogenă, normală, tipică şi debilitatea
secundară, exogenă, patologică, atipică, împreună cu categoria deficienţelor mintale
determinate de alte cauze de natură socio-afectivă ca: debilitatea psihoafectivă,
debilitatea ca urmare a “traumelor sociale”, debilitatea socioculturală, relevă încă o dată
că termenul de deficienţă mintală înglobează o grupă eterogenă cu o mare diversitate
etiologică.
Oligofrenia
Termenul este un alt sinonim al deficienţelor mintale introdus de E.Kraepelin prin
care se marchează o dezvoltare incompletă şi deficitară a tuturor funcţiilor psihice.
12

13. Termenul a fost folosit cu mare frecvenţă în ţara noastră ,în ţările din fosta Uniune
Sovietică şi parţial în Europa de Vest.
În studiile recente, în definirea oligofrenie se ţine seama de principiile clinice, urmărindu-
se în fiecare caz următorii factori : cei asociaţi etiologiei sau patogeniei de natură
biologică sau organică; dezordini neuropsihiatrice asociate; factori psihosociali asociaţi.
Unii autori caracterizează oligofrenia prin :
- deficienţă globală (psihomotrică, intelectuală, afectivă, voliţională) ireversibilă;
- evoluţie staţionară sau stări de regresie determinate de unele procese organice;
ritm lent de dezvoltare;
- incapacitate de a stabili legăturile necesare sau să înţeleagă activitatea pe care o
depune şi o care o execută în general în mod mecanic;
- reflexele condiţionate se formează cu dificultate ca urmare a procesului de
inducţie negativă care împiedică în mod special formarea legăturilor complexe la nivelul
celui de-al doilea sistem de semnalizare, inducţie negativă ce reprezintă baza fiziologică a
insuficienţei intelectuale;
- desfăşoară activităţi rudimentare la nivelul jocului şi acestea în mod limitat, ca
urmare a faptului că nu se poate încadra într-un joc colectiv pentru că nu înţelege în mod
clar şi deplin rolul jocului, situaţia de joc.
Insuficienţa mintală
Termenul introdus de O.M.S. (1954) pentru a îngloba deficienţele intelectuale, de
afectivitate şi de morală. Raportul OMS precizează că pentru stabilirea gradului
insuficienţei mintale se recurge la calificativele “uşor”, ”mediu”, ”grav”. Aceşti termeni
au avantajul de a fi descriptivi, fără a avea o conotaţie etiologică sau prognostică,
mărginindu-se la caracterizarea funcţionalităţii mintale a subiectului la momentul
considerat.
Deficienţa intelectuală
Termen introdus de Cl.Kohler şi A.Busemann .
Primul clasifică deficienţa intelectuală în două grupe :
- deficienţă intelectuală primară care cuprinde deficienţii intelectuali simpli ;
deficienţă intelectuală asociată cu malformaţii , deficienţa mintală a maladiilor
degenerative ;
- deficienţa intelectuală secundară care cuprinde cazurile determinate de :
leziuni prenatale (infecţii, intoxicaţii, traumatisme) ; leziuni perinatale (traumatisme
obstreticale, anoxie, incompatibilităţi sanguine) ; leziuni postnatale organice (infecţii,
intoxicaţii, traumatisme craniene) ; psihice (carenţă afectivă maternă, staţionare
prelungită în instituţii medicale)
Înapoierea mintală
Termen folosit în mod curent de O.M.S. echivalent cu întârzierea mintală.
13

14. Retardarea mintală
Termen folosit în ultima perioadă în special în ţările anglo-saxone care tinde să
substituie noţiunea gen de deficienţă mintală în volumul UNESCO (1983) referitor le
terminologia educaţiei speciale.
Întârzierea mintală
Termen utilizat în ţara noastră de M.Roşca în tendinţa de a înlocui noţiunile
traumatizante pentru părinţi şi copii şi pentru a cuprinde şi cazurile uşoare a căror nivel
mintal înlesneşte obţinerea de performanţe la limita normalităţii. Întârziatul are o
insuficienţă legată de dezvoltare, dar structura sa mentală este normală. Elementele
definitorii sunt :
- dezvoltarea psihică deficitară, având etiopatogenia în factorii care intervin până
la vârsta de trei ani ;
- deficienţa dominantă cognitiv-operaţională, asociată frecvent cu tulburări
afective, voliţionale, comportamentale, cu repercursiuni asupra întregii personalităţi ;
- simptomatologie organică cu specificitate relativă (neurologică,
endocrinologică).
În principiu, starea de întârziere este reversibilă dar poate deveni ireversibilă
dacă nu este supusă unui tratament terapeutic educaţional adecvat.
Specificitatea deficienţei mintale
Evidenţierea specificităţii are nu numai o valoare teoretică ci mai ales una practică :
diagnoza este fundamentată pe specificitate. Pentru clinicianul aflat în faţa unei
multitudini de forme clinice, evidenţierea unor trăsături psihopatologice specifice are o
importanţă deosebită.
La întrebarea “în ce constă specificitatea deficienţei mintale, în ce se exprimă ea
din punct de vedere psihopatologic ?”, cercetătorii care au studiat această problemă au
formulat, pe baza datelor experimentale, mai multe tipuri de răspunsuri :
În încercarea de a evidenţia specificitatea deficienţei mintale s-a constat existenţa
unor particularităţi psihologice. Studiile privind învăţarea la deficienţii mintali au
permis să se constate că deficitul cel mai marcant se manifestă în incapacitatea lor de a
fixa sau organiza elementele sarcinii.
În cadrul teoriei sindroamelor specifice pot fi amintite : teza heterocroniei
(R.Zazzo), a heterogenităţii (H.Pieron), a heterodezvoltării (C.Păunescu), a incompetenţei
sociale (E.A.Doll), teza vâscozităţii genetice ( B.Inhelder), teza inerţiei mintale,
oligofrenice (A.R.Luria), teza rigidităţii conduitei (K.Lewin).
1.Heterocronia . Termenul este introdus de Rene Zazzo şi oferă o nouă
dimensiune de comparare a deficientului mintal cu normalul, fiind o caracteristică a
deficientului cu cât debilitatea este mai profundă. Conceptul de heterocronie contribuie la
precizarea diagnosticului de deficienţă mintală, la discriminarea acestora, de
pseudodebilitate în mod special, precum şi în stabilirea etiologiei diverselor cazuri de
debilitate mintală.
14

15. Heterocronia se caracterizează prin decalajul fundamental dintre creşterea fizică şi
cea mintală, dintre dezvoltarea somatică generală şi dezvoltarea generală, dintre vârsta
cronologică şi cea mintală. Dezvoltarea mintală a debilului mintal nu se realizează în
acelaşi ritm cu dezvoltarea fizică, existând între acestea un decalaj temporal. În
consecinţă apare un sistem de echilibru particular, cu trăsături specifice, fiind vorba de o
veritabilă structură. Esenţial în teza heterocroniei este deci tendinţa de a defini debilul
printr-o structură de ansamblu. R.Zazzo apreciază coeficientul de inteligenţă ca fiind util
în diagnostic, dar fără ca acesta să conducă la formularea prognozei. Esenţial, după
R.Zazzo, este ca debilul să fie definit ca o structură de ansamblu.
Heterocronia constituie o noţiune cheie în descrierea genezei conduitelor copilului
debil mintal şi totodată un termen operatoriu în formularea diagnosticului. Prin aceasta se
precizează că debilitatea mintală este mai mult o structură particulară determinată de o
integrare dizarmonică a ritmurilor de dezvoltare asincronă.
Heterocronia constituie cheia tuturor particularităţilor, a tuturor “specifităţilor
debilităţii mintale”, iar raportul dintre vârsta mintală şi cea cronologică apare ca o
tensiune a unui sistem de echilibru special, a unei structuri originale. Un copil debil de
zece ani cu vârsta mintală de şase ani nu poate fi comparat cu un copil normal cu vârsta
mintală de şase ani. Debilul mintal poate avea performanţe fizice mai bune, forţă şi viteză
mai mari, o bogată experienţă, dar rămâne într-o inferioritate netă faţă de copilul normal
cu aceeaşi vârstă mintală. Ei nu sunt identici, pentru că normalul dispune de posibilităţi
superioare, de o experienţă mai largă şi mai bogată, de automatisme mai complexe, are
un statut social total diferit de cel al debilului mintal de aceeaşi vârstă mintală. Ritmul de
dezvoltare al debilului mintal este mult mai lent şi în aceasta constă elementul
diferenţiator. Copilul normal creşte fizic şi mintal în acelaşi ritm, având astfel o identitate
de timp în creşterea fizică şi intelectuală. La debilul mintal nu apare acest sincronism, iar
decalajul dintre vârsta cronologică şi cea mintală creşte progresiv, pentru că dezvoltarea
mintală nu se săvârşeşte în acelaşi ritm cu dezvoltarea fizică.
2.Heterogenitatea – teză lansată de H.Pieron, prin care relevă proporţia inversă
care există între heterogenitatea aptitudinilor şi nivelul global mediu al deficienţilor
mintal. Indicele de heterogenitate se poate explica prin relativa independenţă a unor
aptitudini în raport cu inteligenţa. Noţiunea de heterogenitate trebuie comparată cu cea de
heterocronie a lui R.Zazzo şi concepută ca o idee călăuzitoare pentru înţelegerea
mentalităţii debilului mintal şi dinamicii comportamentului, ca un simptom nuclear ce
explică deficienţa mintală.
3.Heterodezvoltarea- teză lansată de C.Păunescu denumeşte o caracteristică
primordială structurii psihice a deficienţei mintale, şi anume, prezenţa unor aspecte ale
activităţii psihice, ce sunt dezvoltate sub limită, iar a altora peste limita atinsă de copilul
normal de aceeaşi vârstă mintală.
4.Vâscozitatea genetică –acest concept a fost folosit de Barbel Inhelder pentru
explicarea raţionamentului deficientului şi stabilirea diferenţei între conduita cognitivă a
acestuia şi cea a normalului, vâscozitatea fiind o caracteristică a dinamismulului
intelectual.
B.Inhelder conchide că deficientul mintal se caracterizează prin lentoare în
trecerea de la un stadiu la altul, prin tendinţa de plafonare, de regresare la un stadiu
inferior atunci când întâmpină dificultăţi, precum şi prin dificultatea de a depăşi stadiul
“operaţiilor concrete”. Comparând dezvoltarea mentală a copilului normal cu cea a
15

16. deficientului, B.Inhelder nu găseşte forme noi de raţionament. Deficientul mintal aidoma
celui normal parcurge aceeaşi succesiune de stadii, dar în mod diferit. La cel normal
există o accelerare progresivă a dezvoltării, ca urmare a unei mobilităţi crescânde a
gândirii operatorii. El trece într-o cadenţă relativ rapidă prin multe stadii succesive,
detaşându-se după o perioadă de oscilare de formele anterioare de raţionament.
Deficientul mintal, deşi parcurge aceeaşi dezvoltare, aceasta se caracterizează prin
lentoare specifică şi uneori chiar stagnare de lungă durată. Încetinirea dezvoltării conduce
la stagnare care se instalează cu atât mai repede cu cât coeficientul intelectual este mai
mic.
Evoluţia gândirii copilului normal tinde în permanenţă spre un echilibru progresiv, cu
o mare mobilitate a raţionamentului şi o bună stabilitate a achiziţiilor. În schimb, evoluţia
gândirii deficientului mintal tinde spre un “fals echilibru” caracterizat prin vâscozitatea
raţionamentului, prin incapacitatea de a părăsi un anumit punct de vedere pentru altul,
nefiind capabil de a efectua operaţii. Aceste “false echilibre” reflectă “vâscozitate
genetică” şi, în consecinţă, nu pot încheia construcţiile operaţionale.
Conduita cognitivă a deficientului mintal nu depăşeşte stadiul “operaţiilor
concrete”, adică gândirea nu poate să se degajeze de percepţia obiectelor pentru a ajunge
la nivelul formal. Deficientul mintal nu ajunge la ultimul stadiu de dezvoltare
intelectuală, acela al operaţiilor formale, cheia de boltă care asigură coerenţa edificiului,
nedepăşind stadiul “operaţiilor concrete”. Construcţia raţionamentului deficientului se
caracterizează prin această întârziere genetică marcantă, prin încleierea în stadiile vechi
de gândire. Această “vâscozitate genetică” constituie caracteristica primordială a
sistemului cognitiv, fără însă a se extinde şi asupra personalităţii în ansamblu,
determinată de o multitudine de factori.
5. Inerţia mintală - Această noţiune este introdusă de A.R.Luria sub denumirea
de inerţie oligofrenică, pentru a defini caracteristica esenţială a deficienţei mintale,
lentoarea. La deficienţii mintali se constată stagnări atât la nivelul informaţiilor,
cunoştinţelor, cât şi la nivelul deprinderilor. După expresia lui A.R.Luria “dacă este
dificil să-i faci pe copiii oligofreni să înveţe ceva şi mai dificil să-i dezveţi”. Este o
caracteristică opusă mobilităţii ce se exprimă prin diminuarea nivelului la care se
desfăşoară procesele intelectuale, prin predilecţia individului pentru activităţile de rutină
sau tipice şi prin ritm lent.
Simptomatologia inerţiei mintale se poate sintetiza în următoarele caracteristici :
- adaptarea este dificilă în situaţii noi şi în special după stările conflictuale ;
- reacţiile sunt lente, inerte, vâscoase ;
- trecerea de la o activitate la alta se face cu mari dificultăţi ;
- deprinderile se formează lent şi greoi, iar cele deja formate se modifică cu mare
dificultate ;
- frecvenţa mare a şabloanelor verbale.
6. PERSEVERAREA este o formă de inerţie mintală ce se caracterizează prin
lipsă de fluenţă a ideaţiei, aderenţă la o idee, atitudine, conduită. Perseverarea este o
repetare sau o continuare a unei activităţi care persistă odată ce s-a declanşat, după
expresia lui Zazzo – fenomenul persistă atunci când cauzele “reale” au dispărut.
Perseverarea îmbracă forme variate :
- de persistenţă a unor concepte şi structuri cognitive ;
16

17. - de menţinere a unor activităţi (gesturi) motrice, deşi acestea trebuiau înlocuite cu
altele adecvate noilor situaţii.
7. Rigiditatea mintală –este o noţiune introdusă de K.Lewin şi reluată de
Goldstein pentru a desemna rezistenţa la schimbare sub toate formele, incluzând ideea
de fixare, perseverare. Fenomenul de rigiditate mintală conduce la dificultăţi de adaptare
la situaţii şi idei noi. Rigiditatea mintală apare la nivelul condiţionărilor atunci când
deficientul mintal manifestă tendinţa de a se “reîntoarce la condiţionările mai vechi”, mai
consolidate şi întâmpină mari dificultăţi în stabilirea altora. Rigiditatea mintală este
evidentă mai ales în absenţa supleţii în gândire, fiind o consecinţă ce decurge din
vâscozitatea genetică, particularitate caracterizată prin revenire la modurile de
raţionament, la conduitele cognitive anterioare, specifice stadiului anterior de dezvoltare.
Deficientul mintal ajunge în stadiul operaţiilor concrete, dar nu îşi însuşeşte mecanismul
reversibilităţii, ceea ce duce, de asemenea, la o anumită rigiditate, exprimată prin
incapacitatea de a aplica cele învăţate într-o formă nouă sau în circumstanţe deosebite. La
deficienţii mintali rigiditatea este mai accentuată, ceea ce îi împiedică să se adapteze la
situaţii noi. Rigiditatea mintală se manifestă în egală măsură şi în conduita ,
comportamentul deficientului mintal, fapt ce l-a determinat pe J.S.Kounin să vorbească
de rigiditatea conduitei pentru a defini conduita de adaptare caracterizată prin stabilitate
pasivă şi perseverare comportamentală. Unii autori o denumesc psihorigiditate incluzând-
o în tulburările de caracter, având ca simptomatologie : absenţa supleţii adaptative,
comportament neadecvat, refuz de adaptare.
ETIOLOGIA DEFICIENŢEI DE INTELECT
Etiologia relevă legătura cauzală între agentul patogen şi boala psihică. Agentul
patogen poate fi constituit dintr-un ansamblu de condiţii care luate izolat formează un
element, un factor. Etiologia deficienţei mintale este extrem de variată, agentul patogen
fiind un mozaic de factori care determină apariţia deficienţei mintale.
În literatura psihiatrică şi în cea interdisciplinară, pe baza criteriilor complexe de
natură medicală, psihologică, epidemiologică, genetică, există numeroase sistematizări
ale complexului de factori (etiologici şi de risc) încriminaţi în apariţia deficienţei mintale.
Sistematizarea cea mai frecventă este cea care împarte deficienţa mintală în “endogenă”
şi “exogenă”, bazată pe criteriul evidenţierii unui factor patogen dinăuntrul sau dinafara
individului.
Stabilirea cauzelor deficienţei mintale constituie o problemă de cea mai mare
importanţă practică. Cu toate progresele realizate se poate afirma că explorarea ştiinţifică
a fenomenului este în continuă desfăşurare. În stadiul actual al cunoştinţelor adeseori nu
se poate indica în mod precis care a fost factorul etiologic într-un caz individual. Aceeaşi
factori patogeni dau efecte diferite, în funcţie de etapa ontogenetică în care au acţionat.
Invers, factori patogeni variaţi duc la manifestări identice, dacă au acţionat în una şi
aceeaşi etapă ontogenică.
În al doilea rând, în cele mai frecvente cazuri, deficienţa mintală este efectul
sumării mai multor cauze, care au acţionat concomitent sau în etape succesive ale
dezvoltării.
17

18. În fine, în unele cazuri se constată coincidenţa frecventă a doi factori, fără ca
între ei să existe o legătură cauzală directă.
Există multiple clasificări ale cauzelor deficienţei mintale, şi anume în funcţie de
natura cauzelor (agenţi infecţioşi, mecanici etc.), de relaţia dintre ereditate şi mediu
(factori endogeni şi exogeni) sau în funcţie de momentul acţiunii factorului cauzativ
(prenatal, perinatal şi postnatal)
Din multitudinea sistematizărilor se poate prezenta următoarea clasificare
etiologică :
Factori de ordin biologic, ereditari, genetici :
- factori genetici nespecifici ;
- factori genetici specifici.
Factori psihosociali
Factori ecologici :
- prenatali ;
- perinatali ;
- postnatali.
Factori de ordin biologic, ereditari, genetici
Factori genetici nespecifici(poligenici)
Aceştia nu pot fi individualizaţi clinic sau genetic. Formează grupa cazurilor
“aclinice” sau endogene (debilitatea endogenă subculturală sau familială) ce cuprinde
majoritatea deficienţilor mintali lejer şi de gravitate medie.
Această categorie de factori pune în evidenţă corelaţia dintre coeficientul de
inteligenţă al deficientului cu cel al rudelor sau prin studil comparativ al gemenilor. De
exemplu, 27% dintre fraţii deficienţilor mintali au diferite grade de nedezvoltare
intelectuală; un procent de 40% de deficienţi mintali în cazul în care un părinte este
deficient mintal şi 80% când ambii părinţi sunt deficienţi; concordanţa de 100% pentru
monozigoţi sau dizigoţi.
Factori genetici specifici care determină sindroame numeroase, foarte rare, ca de
exemplu :
- aberaţii cromozomiale: sindromul Turner, aberaţia unui cromozom sexual;
sindromul Down sau trisomia 21, la care apare aberaţia la cromozomul supranumerar
autonom;
- indroame datorate unor deficienţe specifice a genelor ca :ectodermoze
congenitale (scleroza tuberoasă Bourneville);
- dismetabolii : dislipoidoze (idioţia amaurotică Tay-Sachss, maladia Hunter);
- disproteidoze (degenerescenţa hepato-lenticulară );
- dismetaboliile hidraţilor de carbon (galactozemia, hipoglicemia idiopatică);
- disendocriniile: hipotiroidismul, cretinismul cu guşă familială, diabetul insipid
nefrogen;
- anomaliile craniene familiale (microcefalia, unele hidrocefalii, maladia Crouzon,
sindromul Apert).
Factori psihosociali
- mediu familial nefavorabil;
- carenţe afective şi educative;
18

19. - factori socioculturali cu rol determinant;
- “existenţa” unor diferenţe între coeficientul intelectual al subiecţilor proveniţi din oraşe
sau mediu rural, în favoarea primului;
- coeficientul mintal invers proporţional cu mărimea familiei, deci coeficientul mintal
mediu este cu atât mai scăzut cu cât copiii aparţin unei familii mai numeroase (aceasta se
poate raporta şi la ansamblul populaţiei);
- condiţii social-economice defavorabile adică nivelul mintal mediu creşte în funcţie de
clasa socială şi de resursele economice ale familiei;
- corelaţie negativă între coeficientul de inteligenţă şi rangul de naştere ; se apreciază că
factorii socio-culturali care au rol în apariţia deficienţei mintale trebuie priviţi sub două
aspecte: unul de a recunoaşte caracterul ştiinţific în sensul că mediul constituie un
stimulator în procesul de dezvoltare al copilului şi actul de a respinge tentaţia speculativă
de segregare a deficienţei mintale.
La o extremă se află autorii care consideră că ereditatea este factorul cauzativ
fundamental, o antecendenţă deficitară existând la aproximativ 90% dintre deficienţii
mintali. La extrema opusă sunt autorii care susţin că numai 10% dintre cazurile de
deficienţă mintală sunt efectul transmiterii ereditare. Variaţia atât de mare a datelor este
efectul unor deficienţe în metodele de cercetare, şi anume insuficienta izolare a influenţei
eredităţii de efectele condiţiilor de mediu. Nici în cazul studiilor realizate pe gemeni,
efectele eredităţii n-au fost detaşate în mod suficient de influenţele mediului care au
acţionat asupra copiilor încă din perioada dezvoltării lor intrauterine. Frecvenţa mai mare
a cazurilor când ambii gemeni univitelini sunt deficienţi mintali (în comparaţie cu cei
bivitelini) nu poate fi pusă exclusiv pe seama faptului că gemenii monozigoţi au acelaşi
potenţial genetic. La gemenii univitelini condiţiile prenatale sunt mult mai asemănătoare
decât cele ale bivitelinilor. Primii au, de regulă, aceeaşi placentă şi acelaşi sac amniotic.
În general se admite că prin ereditate nu se transmite deficienţa mintală ca atare,
ci anumite particularităţi anatomo-fiziologice care vor influenţa relaţiile copilului cu
mediul. În unele cazuri, influenţa genetică asupra dezvoltării psihice are un caracter mai
direct, printr-o anumită structură morfologică, cum este în cazul microcefaliei familiale.
Alteori, deficienţa mintală este determinată de ereditate într-un mod indirect, prin
transmiterea unei deficienţe în metabolismul anumitor substanţe .În această categorie
intră de exemplu, oligofrenia fenilpiruvică.
O situaţie asemănătoare are loc în cazul galactosemiei, când, pentru asigurarea
dezvoltării normale a intelectului, trebuie suprimată din alimentaţia copilului galactoza, al
cărui metabolism este tulburat, ca efect al transmiterii ereditare.
Cât priveşte problema modului de transmitere a deficienţei mintale, există date
pentru câteva sindroame. Astfel, se consideră că se transmite pe calea genelor recesive:
oligofrenia fenilpiruvică, microcefalia familială, cretinismul. Prin gene dominante se
transmite: scleroza tuberoasă, neurofibromatoza.
Factori ecologici :
I. Factori prenatali :
Infecţiile de natură diferită :
19

20. -infecţiile de natură virotică. S-a observat că mamele care au suferit de rubeolă în
timpul sarcinii pot da naştere unor copii deficienţi mintali. Urmările bolii sunt cu atât mai
pronunţate, cu cât ea are loc într-o perioadă mai timpurie a sarcinii.
- infecţiile de natură bacteriană. În general, fetusul este apărat de bacteriile din
organismul mamei; de exemplu, cazurile de tuberculoză congenitală sunt extrem de rare.
Cu totul alta este situaţia în cazul sifilisului. Molipsirea copilului se datorează pătrunderii
treponemei prin placentă. Uneori copiii cu sifilis congenital par normali în primii ani
după naştere, până în momentul în care boala ia un caracter acut, ceea ce duce la o
deteriorare a nivelului intelectual şi la tulburări de conduită. La unii deficienţi mintali, din
cauza sifilisului congenital, se produc anumite anomalii somatice: nasul în formă de şa,
keratite, dinţi neregulaţi etc.
- infecţiile cu protozoare. Toxoplazmoza congenitală este efectul unei molipsiri
de la mamă. Toxoplazmoza este produsă de un protozoar (toxoplazma) purtat de diferite
animale domestice sau sălbatice (în special, de câini), putând exista la adulţi în formă
latentă. Efectele negative ale toxoplazmozei asupra dezvoltării copilului sunt cu atât mai
pronunţate, cu cât infectarea mamei are loc într-o fază mai timpurie a sarcinii. Se poate
întâmpla ca infectarea să se producă şi după naştere, luând forma unei encefalite, după
care se constată degradarea intelectului
O altă categorie de cauze cuprinde diferite condiţii de gestaţie de natură anatomo-
fiziologică
2. Incompatibilitatea factorului RH
Majoritatea persoanelor au în sânge factorul RH, adică au un RH pozitiv. Se poate
întâmpla ca o mamă cu RH negativ (al cărei sânge nu conţine factorul RH) să fie
purtătoarea unui copil cu RH pozitiv, moştenit de la tată. Trecerea unor particule RH
pozitive de la fetus la mamă este un fenomen relativ rar, ceea ce face ca deficienţa
mintală să nu apară în toate cazurile în care există o necorespondenţă între RH-ul mamei
şi cel al copilului. Se consideră că numai la 5% din cuplurile: tatăl RH pozitiv şi mama
RH negativ – apar copii deficienţi mintali. Deficienţa mintală provocată de
incompatibilitatea factorului RH este însoţită de pronunţate tulburări ale motricităţii
(coreo-atetoze). Efectele negative pot fi diminuate prin efectuarea copilului de transfuzii
de sânge.
3.Cauze chimice şi hormonale.
Deşi contribuţia diferitelor substanţe chimice în apariţia deficienţelor mintale nu
este pe deplin stabilită, se recomandă totuşi o utilizare limitată a alcoolului, tutunului şi a
diferitelor tranchilizante în timpul sarcinii. S-a mai stabilit că în cazul mamelor cu diabet
netratat procentul copiilor deficienţi mintali este mai mare decât la grupul de control.
4.Vârsta părinţilor.
Pe baza statisticilor s-a stabilit că la mamele în vârstă de peste 45 ani riscul de a
da naştere unui copil deficient mintal creşte, mai ales dacă înainte ele n-au născut alţi
copii. Neprielnică se dovedeşte şi vârsta fragedă a mamei. Astfel, la mamele care au avut
mai mult de 3 naşteri înainte de a împlini vârsta de 20 ani, creşte procentul copiilor
prematuri şi cu diferite anomalii ale sistemului nervos.
20

21. 5. Emoţiile puternice ale mamei în timpul sarcinii constituie un alt factor. Se
presupune că influenţa negativă a emoţiilor (o spaimă puternică, neacceptarea afectivă a
sarcinii etc.) acţionează prin substanţele biochimice care intră în circuitul sanguin. În
plus, anxietatea îi produce mamei anorexie, ceea ce va determina subnutriţia.
6. Radiaţiile constituie un alt factor ce poate afecta dezvoltarea prenatală a
copilului, mai ales în primele 5 luni de sarcină.
II. Factori perinatali
Naşterea constituie, mai ales în cazul unui travaliu prelungit sau a unei naşteri
precipitate, o încercare grea pentru organismul copilului. Anumite traumatisme produse
în această etapă pot deveni cauze a deficienţei mintale, mai ales dacă au acţionat şi alţi
factori predispozanţi.
1. Asfixia copilului şi starea de hipoxie(anoxie) este o cauză cu multiple
consecinţe. Celulele corticale fiind extrem de sensibile la deficitul de oxigen, asfixia
prelungită peste o anumită durată poate determina modificări ireversibile. Asfixia este
provocată de multiple cauze: strangularea în timpul naşterii cu cordonul ombilical,
aspirarea mucusului, prezenţa lichidului amniotic în plămâni, administrarea unor doze
prea puternice de anestezice mamei în timpul naşterii, existenţa unor reflexe respiratorii
slabe, mai ales la copiii prematuri. Asfixia poate avea loc şi în uter, din cauza
modificărilor regresive ale placentei , atunci când naşterea nu se produce la termen.
Asfixia este uneori atât de gravă încât copilul se află în stare de moarte aparentă (asfixie
albastră), alteori indicii sunt puţin evidenţi. În acest din urmă caz, existenţa hipoxiei
poate fi dedusă doar din apariţia stărilor convulsive, a insomniilor prelungite sau, din
contra, din starea de torpoare, de febră inexplicabilă.
2. Hemoragia- (subdurală, intracerebrală, intraventriculară, meningeală) este un
alt factor ce poate determina deficienţa mintală. Trebuie specificat că traumatismele
amintite sunt frecvente la nou-născuţi, dar de cele mai multe ori sângele se resoarbe
repede. Alteori, însă se formează hematoame care, sclerozându-se, împiedică formarea
neuronilor din regiunea respectivă sau din regiunile asociate funcţional. Se poate
întâmpla ca aceste hemoragii să ducă la o creştere a presiunii intracraniene.
3. Traumatismele de natură mecanică (prin acţiunea forcepsului asupra
craniului sau lovirea acestuia de oasele pelviene ale mamei) provoacă deficienţă mintală
în cazuri mai rare decât s-a crezut în trecut. Copiii care au suferit traumatisme la naştere
prezintă în mod frecvent tulburări ale motricităţii de natură cerebrală: pareze, paralizii. La
unii dintre ei se observă crize convulsive, uneori chiar cu pierderea conştiinţei, atacuri ce
pot fi confundate cu epilepsia. Copiii cu paralizie cerebrală pot prezenta diferite grade de
dezvoltare intelectuală; astfel, unii dintre ei sunt idioţi, alţii au intelect normal.
4. Prematuritatea - Se consideră prematur un copil care are la naştere mai puţin
de 2500 g. Cercetările au stabilit că la copiii prematuri – care au avut la naştere 1500 g. –
se întâlnesc cazuri mai frecvente de deficienţă mintală şi de tulburări de adaptare. Se
21

22. subliniază că nu prematuritatea în sine produce deficienţa mintală, ci factorii care au
determinat însăşi prematuritatea, de exemplu, anumite condiţii de gestaţie (hrana
insuficientă sau inadecvată, anumite boli infecţioase etc.).De asemenea, prematuritatea
favorizează apariţia hemoragiilor perinatale.
Frecvenţa cazurilor de deficienţă mintală ca efect al factorilor perinatali ar fi de 1-
2% din totalul deficienţilor ; alţi autori însă au găsit o frecvenţă mai mare, de 5-10%. Se
consideră că deficienţa mintală de origine perinatală prezintă un prognostic relativ
favorabil. Printr-o exersare susţinută, în perioada dezvoltării intensive a sistemului
nervos, are loc un proces de compensare.
III. Factori postnatali
1.Cele mai frecvente cazuri de deficienţă mintală postnatală sunt provocate de
diferita forme de meningită sau de encefalită; după unii autori, 11% din totalul
deficienţilor mintali sunt de origine infecţioasă postnatală. Copiii cu o evoluţie anterioară
normală pot prezenta după meningită şi, mai ales, după encefalită deficienţă mintală mai
mult sau mai puţin profundă. Deficienţa mintală cu o astfel de origine este însoţită de o
iritabilitate crescută, de o stare de agitaţie motrică accentuată. Urmările negative ale bolii
asupra psihicului vor fi cu atât mai pronunţate, cu cât procesul inflamator a fost mai
extins.Afectarea nivelului intelectual depinde însă în cea mai mare măsură de vârsta la
care a avut boala. Copiii mai mici de 2 ani prezintă în cele mai multe cazuri deficienţă
mintală, în timp ce copiii mai mari sau tinerii pot rămâne cu un intelect normal.
2. Traumele mecanice Deficienţa mintală poate fi provocată la vârstele timpurii,
de o cădere, de o lovitură puternică a craniului, care a provocat o fractură a acestuia, sau
hemoragii intracraniene. Înafară de deficienţa mintală, la aceşti copii se instalează o stare
de iritabilitate, de instabilitate emotivă, capacitate redusă de lucru, deficienţe pronunţate
de memorie.
3.Factorii nutriţionali şi toxici . Carenţa cronică a proteinelor, deshidraterea
provocată de gastroenteritele infantile prelungite sunt factori consideraţi de unii
cercetători drept cauze ale deficienţei mintale, dacă acţionează în etapa timpurie a
dezvoltării. Intoxicaţiile cu monoxid de carbon, arsenic şi plumb, atunci când nu
provoacă moartea, pot cauza ca efect al inflamaţiilor creierului, deficienţă mintală şi
instabilitate emotivă.
4.Epilepsia se întâlneşte destul de frecvent la deficienţii mintali, mai ales la cei cu
leziuni ale creierului. Interacţiunea dintre epilepsie şi deficienţa mintală este complexă.
De multe ori, cele două fenomene coexistă, fiind provocate de o cauză comună. De
asemenea, în cele mai multa cazuri, epilepsia nu produce o deteriorare mintală. În cazuri
mai rare însă, crizele epileptice frecvente şi puternice pot provoca la copii deficienţă
mintală, ca efect al unor fenomene de anoxie, al unor modificări vasculare etc.
Cazurile de deficienţă mintală de natură epileptică sunt destul de rare, aproximativ 1%
din totalul deficienţilor. Insuficienţa intelectuală a acestor copii este de cele mai multe ori
însoţită de o iritabilitate extrem de pronunţată, de accese de furie şi acte de violenţă, care
pun numeroase dificultăţi procesului educaţional.
22

23. 5. Traumatismele afective pot, de asemenea, provoca deficienţă mintală. S-a
constatat, de exemplu, că nivelul mintal al sugarilor despărţiţi de mama lor a scăzut
proporţional cu durata despărţirii. Revenirea copilului la mamă a dus la recuperarea
deficitului, care a fost cu atât mai completă, cu cât durata separării a fost mai mică.
6. Izolarea copilului de mediul social, începând de la o vârstă timpurie, nu numai
că blochează în mod marcant dezvoltarea sa intelectuală, dar lasă urme şi în structura
ţesutului nervos. Se cunosc puţine cazuri care ilustrează această situaţie, dar de fiecare
dată modificările psihice au fost atât de pronunţate, încât efectele negative ale absenţei
madiului uman sunt pe deplin stabilite.
DEPISTAREA ŞI EXAMINAREA COPILULUI
DEFICIENT DE INTELECT
DEPISTAREA
Depistarea copilului deficient mintal este un act complex care cuprinde cel puţin
două aspecte : cunoaşterea şi orientarea spre un specialist în vederea precizării
diagnosticului.
Cunoaşterea, parte a depistării, înseamnă sesizarea unor simptome, a unor
particularităţi morfo-funcţionale care diferenţiază sau încep să diferenţieze copilul
deficient de restul copiilor. Mama şi familia care vin în contact cu copilul şi care se ocupă
de îngrijirea şi creşterea lui sunt primii care trebuie să observe, să sesizeze atunci când
copilul începe să se diferenţieze de ceilalţi. De asemenea, medicii pediatrii sunt primii
specialişti care trebuie să valorifice semnificaţia unor simptome sau trăsături care deviază
creşterea şi dezvoltarea copilului de la normă. Depistarea nu înseamnă însă numai
cunoaşterea unor simptome, ci presupune şi orientarea lui spre un specialist în vederea
precizării diagnosticului.
Depistarea este un filtru : nu înseamnă însă că toţi copiii orientaţi spre precizarea
diagnosticului sunt deficienţi mintali. Depistarea este un semnal de alarmă pe care-l trage
mama, medicul pediatru, asistenţa medicală sau educatoarea.
Depistarea precoce este o condiţie importantă a eficienţei terapiei complexe. De
aceea, depistarea precoce este unul din imperativele majore ale medico-psiho-pedagogiei
deficientului mintal. O depistare precoce se consideră până la vârsta de 6 ani, adică până
la punerea problemei şcolarizării copilului.
Organizarea unei depistări precoce eficiente implică pe de o parte o bună
cunoaştere a dezvoltării psihomotrice a copilului normal şi pe de altă parte existenţa unor
instrumente accesibile în vederea determinării periodice a nivelului de dezvoltare psiho-
motrică a copilului. Psihomotricitatea include participarea diferitelor procese şi funcţii
23

24. psihice care asigură atât recepţia informaţiilor, cât şi execuţia adecvată a actului de
răspuns.
Conţinutul psihomotricităţii include : schema corporală, coordonarea dinamică,
lateralitatea, coordonarea statică-echilibrarea, coordonarea perceptiv-motrică. Una dintre
problemele principale ale dezvoltării psihomotricităţii este dezvoltarea locomoţiei.
În general evoluţia copilului trebuie urmărită sub aspectul a patru domenii
comportamentale : a) motor; b) cognitiv; c) verbal; d) socio-afectiv. Fişele de dezvoltare
psiho-motrică sunt definite ca nişte instrumente de urmărire a dezvoltării psiho-motorii a
copilului între 0-6 ani şi de depistare precoce a tulburărilor neuropsihiatrice şi mai ales a
copiilor cu deficienţă mintală în vederea intervenirii la timp cu o terapie adecvată.
EXAMINAREA COPILULUI DEFICIENT DE INTELECT
EXAMINAREA PSIHOLOGICĂ
Scopurile şi sarcinile examenului psihologic
Deficienţii mintali sunt examinaţi psihologic până la vârsta şcolară, cand copilul
este adus la consultaţii de părinţi pentru întârzieri în dezvoltarea psihomotorie. În acest
caz scopul examenului psihologic este dublu: 1) trebuie să stabilească nivelul mintal şi să
ofere toate informaţiile şi concluziile în legătură cu gradul şi structura mintală a
deficientului; şi 2) trebuie să releve direcţiile în care trebuie să se desfăşoare activitatea
terapeutică în vederea recuperării.
De cele mai multe ori cazul vine la consultaţii din şcoala generală de masă, prezentând un
eşec şcolar global. Psihologul trebuie să investigheze în primul rând nivelul mintal,
inteligenţa, pentru a vedea în ce măsură acest factor este determinant în eşecul şcolar. În
aceste cazuri examinarea psihologică are ca scop principal şcolarizarea adecvată şi
obţinerea unui randament corespunzător. Astfel, examenul psihologic vizează două
scopuri: 1) să releve ansamblul factorilor care determină eşecul şcolar; 2) să pună în
evidenţă întreg potenţialul educativ al cazului pentru a putea formula direcţiile în care se
poate lucra cu copilul.
Uneori psihologul trebuie să examineze copii trimişi de şcoala ajutătoare care fie
că nu fac faţă procesului de învăţământ, fie consideră că ar putea să urmeze şcoala
generală.
În practica clinică curentă se cer frecvent o serie de examinări psihologice în
vederea orientării profesionale a tinerilor care au absolvit şcoala ajutătoare sau care se
găsesc în clasele superioare ale şcolii generale. În acest caz psihologul urmăreşte să
stabilească nivelul mintal, nivelul aptitudinilor profesionale şi maturarea psiho-socială.
OBIECTIVELE EXAMENULUI PSIHOLOGIC
În cadrul examenului psihologic se analizează următoarele aspecte :
Dezvoltarea psiho-motorie
24

25. Se poate stabili nivelul atins de dezvoltarea psihomotorie, se poate calcula
coeficientul de dezvoltare şi se pot releva domeniile în care dezvoltarea este deficitară.
Dezvoltarea psihomotorie se examinează de regulă la copiii mici (0-5 ani) şi stă la baza
depistării precoce a copilului deficient mintal.
Nivelul mintal
În această direcţie se poate stabili vârsta mintală (V.M.), coeficientul de inteligenţă (Q.I.),
structura mintală, indici de deteriorare mintală, indici semnificativi pentru dizarmoniile
cognitive. Investigarea nivelului mintal este fundamentală pentru examenul psihologic al
deficientului mintal; el este necesar atât în diagnosticul diferenţial, cât şi în evaluarea
posibilităţilor educaţionale în general, a posibilităţilor de învăţare în special.
Motricitatea
Este unul din aspectele principale pentru diagnosticul deficienţei mintale; se poate
investiga motricitatea generală, dinamică şi statică, echilibrul, praxiile, dexteritatea
manuală, lateralitatea, sincineziile, coordonările.
Funcţiile senzoriale şi perceptiv-motrice
Se pot investiga funcţiile: auditivă, vizuală, gnoziile, somatognoziile, percepţiile de
mărime, formă, greutate, maturarea funcţiei vizual-motrice, ritmul.
Atenţia
Volumul atenţiei, calităţile atenţiei, posibilităţile de concentrare, spiritul de observaţiei,
tulburările atenţiei.
Memoria
Memoria vizuală, memoria auditivă, memoria cuvintelor, memoria numerelor, memoria
imediată, fidelitatea memoriei, tulburările memoriei.
Limbajul
Aspectul fonetic, nivelul vocabularului, structura gramaticală, înţelegerea limbajului,
posibilităţile de verbalizare, citirea, scrierea.
Personalitatea
Stabilitatea emotivă, afectivitatea, trăsăturile de personalitate, impulsivitatea, agresivitate,
toleranţă la frustraţii.
Maturarea psiho-socială
Nivelul maturării psiho-sociale, domeniile în care maturarea este întârziată.
Posibilităţi de învăţare
Se poate examina capacitatea se învăţare, posibilităţile de formare a unor deprinderi
practice, domeniile în care interesul şi învăţarea este mai facilă.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
Complexitatea sindromului de deficienţă mintală se caracterizează prin
nedezvoltarea, oprirea sau perturbarea dezvoltării mintale, în special a funcţiilor cognitive
consecinţă a unor cauze eredo-congenitale sau apărute în cursul primei copilării impune
stabilirea diagnosticului diferenţial sub multiple aspecte:
- în cadrul sindromului de deficienţă mintală după criteriul gravităţii deficienţei;
- discriminarea faţă de stările psihopatologice cu simptomatologie apropiată;
- în raport cu fenomenologia psihopatologică inclusă în clasificarea nosologică
psihiatrică.
25

26. 1) Diagnosticul diferenţial în cadrul sindromului de deficienţă mintală
Sindromul de deficienţă mintală este o entitate nosologică complexă. Formele
clinice sunt extrem de multiple în funcţie de natura etiologică, de gravitatea deficienţei,
de modul de organizare a personalităţii. Aşa se explică varietatea tabloului
simptomatologic în domeniul somatic, neurologic, psihopatologic. Această realitate
implică precizarea diagnosticului diferenţial pentru a releva gradul de gravitate al
deficienţei mintale: lejeră, medie, profundă. Criteriul psihometric şi cel şcolar pot
constitui doi indicatori care conduc la precizarea diagnosticului diferenţial în cadrul
categoriei de deficienţă mintală urmărindu-se parametrii de diferenţiere : capacitatea de
adaptare la grupul social de diverse densităţi, ritmul de dezvoltare.
2)Diagnosticul diferenţial faţă de stările cu simptomatologie apropiată
Existenţa a numeroase tablouri simptomatologice apropiate de cel al deficienţei mintale
conduc la numeroase confuzii cu implicaţii în stabilirea prognozei, a depistării
posibilităţilor de perfectibilitate, de echilibrare a planului terapeutic medico - psiho-
pedagogic adecvat.
Deficienţa mintală trebuie diferenţiată de :
- persoanele cu dezvoltare psihică normală dar neinstruite,
- întârziere mintală (pedagogică si şcolară);
- pseudodebilitate mintală;
- stările de întârziere mintală determinate de unele deficite senzoriale.
a) Diagnosticul diferenţial în raport cu persoanele cu dezvoltare psihică
normală
Acest diagnostic este destul de dificil de stabilit, cunoscând că între normalitate şi
deficienţă mintală este o zonă mare, cu fenomenologie psihopatologică extrem de variată.
Criteriul diferenţelor rezidă în faptul că persoana cu dezvoltare psihică normală
poate evolua, chiar tardiv, dacă este pusă în condiţii de instruire şi educaţie, comparativ
cu deficientul mintal care nu poate depăşi un anumit plafon al gândirii concrete.
b) Întârzierea mintală (pedagogică şi şcolară)
Întârziere mintală este o insuficienţă determinată de un deficit de dezvoltare având
însă o structură mintală normală, un potenţial intelectual ce nu poate fi valorificat ca o
consecinţă a unor:
- carenţe educative (neexersare educativă);
- un mediu socio-cultural deficitar şi caracterizat prin insecuritate;
- a unor carenţe de natură afectivă simplă care se caracterizează prin : inhibiţie,
indiferenţă, lipsă de curiozitate, judecată puerilă, dependenţă de anturaj;
- a abandonului familial sau a unei hiperprotecţii familiale (familie gregară,
sentiment de insecuritate, situaţii conflictuale, hospitalism familial);
Întârzierea mintală se manifestă în perioada educaţiei în familie şi, mai ales, în cea
şcolară ca o consecinţă a utilizării inadecvate a echipamentului normal. Este o categorie
susceptibilă de ameliorare prin metode pedagogice adecvate şi, spre deosebire de
deficienţa mintală, este în principiu reversibilă dar poate deveni ireversibilă în anumite
26

27. condiţii, prezentând simptomatologie psihopatologică similară cu cea a deficienţei
mintale.
Dificultatea de diferenţiere constă în faptul că întârziere mintală nedepistata la
timp, fără a fi supusă unui tratament psiho-pedagogic adecvat, poate dobândi configuraţia
deficienţei mintale propriu-zisă, devenind în consecinţă ireductibilă.
c ) Pseudodebilitate mintală
Pseudodebilitatea mintală este un deficit aparent şi reversibil al inteligenţei, ce
apare la subiecţi cu potenţial intelectual intact, deci cu virtuozităţi normale, sesizabilă atât
la probele de performanţă cât şi la cele de raţionament verbal.
Un indiciu major pentru a decela falsa debilitate mintală este decalajul între nivelul
mintal şi cel şcolar. Pseudodebilitatea mintală camuflată dă iluzia unei persoane cu
cunoştinţe relativ normale, dar cu adaptare socială deficitară, aidoma deficientului mintal.
Pseudodebilitatea mintală implică două accepţiuni.
i)De “diagnostic eronat”, corespunzătoare cazurilor în care falsa debilitate este o
consecinţă a incapacităţii fizice temporare; a unor deficienţe senzoriale; a unor carenţe
afective; a unei atitudini greşite a examinatorului în etapa stabilirii diagnosticului sau ii)a
utilizării unor instrumente inadecvate pentru fixarea diagnosticului. În aceste situaţii ,
evoluţia ulterioară contrazice prima “impresie clinică” , fapt ce acordă erorilor de
diagnostic un statut de entitate clinică.
Simptomatologia pseudodebilităţii mintale şi a deficienţei mintale este identică,
dar etiologia lor este diferită.
Simptomatologia pseudodebilităţii mintale este extrem de variată.
După A.Rey cele mai relevante tipuri sunt :
- o dezvoltare generală lentă;
- un retard evident în ceea ce priveşte volumul de informaţii, cunoştinţe, ce
caracterizează retardul educativ, pedagogic;
- un nucleu de tulburări instrumentale de tip disfazic (dislexie, disgrafie,
discalculie), de tip praxic (nedibăcia mişcărilor, lipsa de precizie, discalculia )etc.
Complexul de simptome este însoţit şi de o constelaţie eterogenă formată din:
pierderea apetitului de învăţare ca o consecinţă a eşecurilor; reacţii de învăţare nesigure şi
stereotipe; incapacitate persistentă de a cele învăţate; emotivitate exagerată , inhibiţie
până la mutism, timiditate, atitudine defensivă sau de agresivitate. Toate aceste simptome
conduc la instalarea eşecului şcolar.
Etiologia pseudodebilităţii se poate sintetiza în :
- pierderea senzorială : vizuală sau auditivă;
- incapacitatea fizică temporară;
- deficienţe motorii;
- privaţiuni culturale ca urmare a unui mediu social sau familial sărac sau a unei
şcolarizări inadecvate;
- tulburări afective ce conduc la inhibiţia funcţiilor intelectuale, din care
preponderente pot fi : frica se eşec, reacţia agresivă a părinţilor sau a profesorilor faţă de
rezultatele slabe la învăţătură ale copilului, atitudinea de ostilitate sau de pasivitate,
neîncredere care conduce la pierderea apetitului de învăţare şi la inhibiţia procesului de
maturizare afectivă.
27

28. În ultima perioadă, cercetările subliniază rolul exclusiv al factorilor exogeni, de
natură ambietal - educativă, în mod deosebit a factorilor de privaţiune culturală şi în
consecinţă pseudodebilitatea mintală este susceptibilă de o remitere completă.
Clasificarea pseudodebilităţii. Varietatea simptomatologică a condus pe
cercetători la stabilirea unor clasificări clinice, forme de pseudodebilitate mintală diferită.
Grace Arthur distinge cinci grupe de psedodebilitate :
- pseudodebilitate cu inaptitudini specializate;
- pseudodebilitate cu retarduri de limbaj, dar cu aptitudini non-verbale normale;
- pseudodebilitate determinată de maladii, dar fără a opri dezvoltarea intelectuală;
- pseudodebilitate mintală determinată de leziuni traumatice cerebrale ce antrenează
deficite intelectuale specializate, dar cu alte sectoare intacte;
- pseudodebilitate mintală cauzată de handicapuri fizice, de tulburări de auz sau vedere
care antrenează eşecuri şcolare.
După A.Rey pseudodebilitatea mintală poate avea mai multe forme :
- retard simplu- caracterizat prin dezvoltare generală lentă ;
- retard educativ, pedagogic- caracterizat prin insuficienţe privind nivelul
informaţiilor sau a tehnicilor de muncă independentă;
- surdomutitate, încetinirea procesului de dezvoltare mintală ca urmare a unui
limbaj insuficient dezvoltat, consecinţă a unor dizabilitati de auz;
- retardul electiv de limbaj (mutitatea, afazia congenitală), caracterizat prin
dezvoltare lentă a acestuia, deşi manifestă o inteligenţă precoce;
- retard în diverse sectoare de activitate: nesiguranţa mişcărilor, dificultăţi lexice,
oboseală mintală excesivă
d)Stările de întârziere mintală determinate de deficite senzoriale
A.R.Luria avertizează că diagnosticul diferenţial trebuie să se stabilească şi faţă
de “copiii care prezintă deficienţe senzoriale, tulburări parţiale şi periferice, dar cu o
dezvoltare normală a copiilor”. Acestea formează stările cele mai confuze şi este greu de
stabilit atât relaţia de dependenţă reciprocă, cât şi fondul pe care este structurată una sau
alta din aceste perturbări.
Diagnosticul diferenţial în raport cu fenomenologia psihopatologică
Raportul dintre deficienţa mintală şi fenomenologia psihopatologică generală nu
este clarificat, constituie încă o problemă controversată, dând naştere la numeroase opinii
ca urmare a dificultăţilor de discriminare.
După C.Gorgos diagnosticul diferenţial se stabileşte cu :
- stările defectuale de tip psihopatoid, ce presupun dezvoltarea psihomotorie
normală până la vârsta la care intervine afecţiunea a cărei evoluţie determină
defectivitatea;
- alte stări deteriorate în care dezvoltarea psihică este normală până la data
îmbolnăvirii (afecţiuni toxice, traumatice, degenerative etc.);
- tulburări de dezvoltare ale personalităţii;
- psihozele cu evoluţie (autism infantil);
28

29. - deficitele senzoriale primare, care prin reducerea posibilităţilor de comunicare,
pot conduce la o întârziere mintală uşoară, secundară.
Includerea deficienţei mintale în schemele nosologice conduce la o delimitare
precisă între acestea şi alte forme psihopatologice, în primul rând cu demenţa precoce,
deteriorarea mintală, epilepsia, reacţiile nevrotice şi psihopatice, tulburările de
comportament.
a) Deficienţa mintală şi demenţa precoce
Diagnosticul diferenţial între aceste două afecţiuni psihice este dificil de precizat.
Demenţele sunt considerate ca fiind caracterizate prin scăderea progresivă şi ireversibilă
a activităţii psihice, ca o degradare a personalităţii în general, manifestată printr-o
involuţie progresivă a funcţiilor de cunoaştere şi afective. Deficienţa mintală se
caracterizează prin insuficienţa sau inexistenţa dezvoltării psihice, iar demenţa prin
regresia funcţiilor deja elaborate. Esquirol sublinia diferenţa esenţială dintre aceste două
entităţi, relevând caracterul “câştigat” al demenţei, şi anume că “ omul demenţial este un
bogat devenit sărac” sau că “dementul este un bogat care s-a ruinat, debilul este născut
sărac şi rămâne sărac”.
b) Deteriorarea mintală
Deteriorarea mintală desemnează un deficit mintal global reversibil, temporar sau
definitiv, ca urmare a leziunilor organice sau funcţionale ale creierului, a unor boli
mintale sau îmbătrâniri fiziologice. Deteriorarea mintală este definită ca diferenţă între
eficienţa anterioară şi eficienţa actuală ce poate fi măsurată prin diverse probe (scara
Wechsler, Raven ).
Se diferenţiază de deficienţa mintală prin retardul global de maturizare şi rezultate
omogene la teste, iar de demenţă prin aceea că deteriorarea mintală desemnează gradele
iniţiale sau uşoare de slăbiciune, iar cele de demenţă cazurile de slăbiciune masivă şi
terminală.
c) Deficienţa mintală şi epilepsia
Asocierea deficienţei mintale cu epilepsia pune probleme sociologice, educative şi
terapeutice particulare. Frecvenţa epilepsiei în cazurile de deficienţă mintală este de
4,1%, de5,8% la debilii mintali.
d) Deficienţa mintală şi psihogeniile
Raportul dintre psihogenii şi deficienţa mintală este încă controversat, greu de
discriminat. Simptomatologia clinică a psihogeniilor este în general polimorfă, din care
reacţiile psihice patologice de intensitate psihotică şi nevrotică se manifestă şi în diverse
tipuri clinice de deficienţă mintală, mai frecvent la deficienţa mintală severă şi profundă.
Toate psihozele infantile pot să comporte un aspect deficitar, mai mult sau mai puţin
important, precum în toate deficienţele mintale pot coexista elemente psihotice. Prezenţa
stărilor psihotice în deficienţa mintală la copil a fost semnalată pentru prima dată de
E.Kraepelin .
e) Deficienţa mintală şi delicvenţa
29

30. Actele delictuale la deficienţii mintali nu trebuie asimilate cu cele ale
delicvenţilor care nu sunt condiţionate de insuficienţa cognitivă, ci de inadaptare socială,
de carenţele educaţionale din mediul şcolar sau familial. Deficienţa mintală nu se poate
considera nici ca o stare de “predelicvenţă”.
Plecând de la teza că majoritatea cercetărilor au evidenţiat la delicvenţi o încărcătură
patologică importantă în ontogeneză, s-a dovedit experimental că în cazurile handicapului
intelectual se constată un procent de 65% în raport cu 15% copii cu o dezvoltare normală
a unei bogate patologii în prima copilărie, o scădere a randamentului şcolar şi prezenţa
unor forme reactive de tip agresiv-ofensiv. Eşecul şcolar produce fenomenul de
suprasolicitare, de supratensionare şi implicit de nonintegrare, iar actul delictual devine o
soluţie de ieşire din această stare, fiind de altfel şi ocale de stingere a stării conflictuale.
Cercetările comparative întreprinse pe loturi de copii normali, deficienţi intelectuali
nedelicvenţi şi deficienţi intelectual delicvenţi stabilesc următoarele concluzii :
- aproximativ 70% dintre familiile infractorilor minori sunt dizorganizate în
functionalitatea lor;
- ambianţa culturală a familiei schimbă procesul motivaţional al copiilor faţă de
activitatea de învăţare şi de culturalizare, potenţează refuzul de integrare prin cultură,
recurgând la infracţiuni de tipul: furt, vagabondaj, prostituţie etc.;
- mediul familial ostil cultural şi afectiv determină extrapolarea copilului şi
plasarea lui în grupul din stradă, unde intră sub influenţa elementelor delicvente. Un
procent de 76% din totalul copiilor cu adeziune la viaţa dezorganizată a străzii, cu
tendinţe spre vagabondaj este constituit din deficienţi intelectual.
Principii terapeutice. În vederea prevenirii fenomenului predelicvenţial se
apelează la un complex de terapie educaţional-integrată constituit din acţiunile:
- folosirea unui sistem de solicitări diferenţiate în funcţie de posibilităţile reale ale
copilului;
- organizarea sistemului de orientare şcolară şi profesională ca mijloc de prevenire
a dezintegrării sociale, direcţionate pe baza unei prognoze integrative, indicate de
aptitudinile copiilor cu activitate intelectuală insuficientă;
- utilizarea fişelor de prognoză a personalităţii, a capacităţii sau noncapacităţii
integrative;
- iniţierea unor acţiuni de igienă mintală;
- captarea afectivă şi îndrumare individuală şi competentă a copiilor cu prognoză
incertă printr-o muncă de echipă de specialişti deoarece problema delicvenţei este
pluridimensională.
CLASIFICAREA DEFICIENŢEI MINTALE
În clasificarea deficienţei mintale se poate vorbi de un polimorfism. Criteriile de
clasificare diferă. Sunt autori care apelează la gradul de intensitate, la incapacitatea
30

31. funcţională a deficienţei, alţii la gradul de adaptare la situaţii particulare sau la o
clasificare dihotomică – intrinsec şi extrinsec.
a) Clasificare după gradul de intensitate al deficienţei :
- deficienţă lejeră-cu posibilităţi de dezvoltare maximală a capacităţilor, susceptibili de
autonomie relativ totală, fără a fi necesar un imbold sau un ajutor exterior.
- deficienţă medie / moderată – sau gravitate intermediară, cu şanse de readaptare şi
posibilităţi de integrare socio-profesională, în urma unei intervenţii pedagogice
specializate ;
- deficienţă gravă sau severă care nu poate să ajungă la o autonomie fiind necesară o
supraveghere permanentă ţi condiţii speciale de influenţă pedagogică şi pregătire manual-
profesională.
b) Clasificare după gradul de adaptare la situaţii particulare:
- deficienţă de ambianţă - ce decurge din necesitatea de a stabili un echilibru între
posibilităţile reale ale deficientului şi solicitările mediului înconjurător;
- deficienţă de situaţie – se referă la cazurile de subiecţi limitaţi în capacităţile lor în
raport cu solicitările unor situaţii particulare. Aşa se explică de ce este necesar să se
studieze situaţiile de viaţă şi de muncă la nivelul micro şi macro social, pentru a se realiza
o concordanţă între acestea şi aptitudinile persoanei deficiente.
Problematica deficienţei de ambianţă şi de situaţie are implicaţii în orientarea
şcolară şi profesională, în organizarea ergonomică a activităţii, având totodată şi o
valoare de prognoză.
c) Clasificare după criteriul binar
- deficienţă intrinsecă- datorată unor caracteristici personale ale individului pe care
acesta nu le poate înlătura;
- deficienţă extrinsecă – determinată de mediul sau situaţia socioculturală a individului :
sărăcie, privare materială, discriminare rasială sau etnică, traiul într-o zonă geografică
nefavorabilă.
d) Clasificare după serviciile de care beneficiază
Tendinţa de integrare în comunitate determină şi o nouă viziune în clasificarea
deficienţei. Clasificarea nu are loc în funcţie de categoriile obişnuite, ci în funcţie de
serviciile de care au nevoie pentru a găsi un loc de muncă şi pentru a putea exersa, pe un
timp îndelungat, o activitate productivă, precum şi de mediu, care trebuie să se moduleze
în funcţie de subiect şi de situaţia în care se găseşte la un moment dat.
În critica sistemului tradiţional de clasificare, susţinătorii principiului integrării în
comunitate aduc următoarele argumente :
- categoriile clasice pierd din vedere diferenţele individuale;
sistemele tradiţionale pleacă de la principiul că dificultăţile deficienţei rezidă numai în
individ;
- individul este clasat în clasificarea tradiţională numai într-o singură categorie,
dar, adesea , acesta se caracterizează prin handicapuri asociate;
- categoriile clasice cataloghează indivizii sub etichete care duc la stigmatizare;
- categoriile clasice se caracterizează printr-o tendinţă statică, nu ţin seama de
evoluţia şi schimbările survenite în evoluţia sau situaţia deficientului.
31

32. O problemă dificilă o constituie clasificarea deficienţei mintale ţinând seama de
marea varietate a formelor şi tipurilor clinice, de paleta largă a etiologiei şi de
simptomatologia extrem de bogată.
Din multitudinea clasificărilor prezentăm în mod sintetic câteva dintre acestea :
a) Codificare medicală
Ea utilizează în genere noţiunile gen de oligofrenie, deficienţă mintală, întârziere
sau înapoiere mintală, înglobând în aceste noţiuni gen toate formele şi gradele de
nedezvoltare mintală.
Codificarea UNESCO 1983 :
- întârziere mintală lejeră
qi=52-66 Binet-Stanford
qi=55-69 Wechsler
- întârziere mintală moderată
qi=36-50 Binet-stanford
qi= 40-54 Wechsler
- întârziere mintală severă
qi= 20-35 Binet-Stanford
qi= 25-39 Wechsler
- deficienţă mintală profundă
qi= sub 19 Binet-Stanford
qi= sub 24 Wechsler
b) Codificare clinico-psihometrică
Aceasta este concluzionată prin absolutizarea criteriului psihometric : coeficientul
de inteligenţă şi vârsta mintală în tendinţa de asintatiza în cifre toate facultăţile
intelectuale, transformând deficienţa mintală într-o entitate ce se defineşte printr-un
singur simptom şi, în consecinţă, organizarea întregului proces terapeutic pe baza
acestuia.
Codificarea americană adoptată de OMS :
Terman, Binet-Stanford, Cattel :
- debilitate lejeră – QI= 68-80
- debilitate medie – QI= 52-67
- debilitate profundă sau imbecilitate - QI= 36-51
- debilitate severă sau idioţie – QI= 20-35
- arieraţie profundă- QI= sub 19
D.Wechsler :
- inteligenţă de limită – QI= 69-80
- arieraţie lejeră - QI= 55-68
- arieraţie moderată - QI= 40-54
- arieraţie severă - QI= 25-39
- arieraţie profundă - QI= sub 24
32

33. c) Codificarea mixtă medico-educaţional-socială
Codificarea mixtă se axează pe criteriile: adaptabilitate la nivel socio-profesional,
capacitatea de a dobândi o autonomie personală, profesională, socială, capacitatea de
autoprotecţie şi de profit educaţional în urma şcolarizării specializate şi aplicării unei
terapii adecvate şi, în consecinţă de plasament adecvat (plasament familial, cămin-spital,
cămin-şcoală, cămin atelier, şcoală specială, şcoală profesională, producţie, în condiţii
normale de muncă.
Codificarea OMS :
- deficienţi educabili sau debili uşor – QI=65-70; vm=10 ani; v.c.=14 ani;
- deficienţi semieducabili sau debili medii, potenţial recuperabili – QI=50-65; v.m.=9 ani;
v.c.=14 ani;
- imbecili profunzi şi idioţi irecuperabili – QI= 35-50; v.m.=5 ani;v.c.=14 ani.
d) Codificarea după modelul biopsihosocial al personalităţii umane
Clasificarea ia în considerare simultan cele trei dimensiuni ale deficienţei mintale :
aspectul medical, aspectul funcţional, aspectul social, corelate cu indicatori de dezvoltare
(coeficientul intelectual, vârsta mintală, vârsta socială).
Forma clinică de funcţionalitate, inabilităţi şcolare : Dificultăţi şcolare sau debilitate
şcolară :
a) Tulburările de elaborare intelectuală sau deficit de elaborare intelectuală :
- retardul şcolar simplu;
- întârziatul pedagogic;
- eşecul şcolar;
- instabilitatea;
- apatia intelectuală;
- psihastenia infantilă;
- surmenajul intelectual;
- inabilitatea intelectuală.
b)Deficitul de natură neurologică :
- retardul de dezvoltare;
- surditatea verbală.
c)Deficitul socioafectiv :
- fobia şcolară;
- retardul familial.
d)Deficitul somatopsihic :
- insuficienţe senzoriale;
- debilitatea fizică;
- insuficienţe tiroidiene;
- afecţiuni somatice.
e)Deficitul de natură endocrină :
- hipertiroidism;
- hipofizări;
- hipertimie.
33