Documentul discută despre diferitele forme de concurență economică, subliniind importanța concurenței perfecte și imperfecte, precum și caracteristicile acestora. Concurența este esențială pentru eficiența piețelor, stimulând inovația și beneficiile consumatorilor, dar poate duce și la concentrare excesivă a puterii economice. De asemenea, sunt prezentate reglementările și politicile antimonopol menite să prevină abuzurile și să asigure un mediu concurențial echitabil.

1. Concurența
Piața cu concurență perfectă
Piețe cu concurență
imperfectă
RB

2. Concurența =ansamblu de relații specifice agenților economici
care acționează pe aceeași piață pentru a-și realiza propriile interese,
in condiții de manifestare a liberei inițiative.
Concurență perfectă = formă de concurență (inexistentă in
realitate), considerata ca o situație ideala la care s- a ajuns
reunind într—un model caracteristici ale diferite lor tipuri de
piețe reale.
Concurență imperfectă = formă a concurenței (care există in realitate)
și in care participanții au forța economica diferită, dispun de
informații mai ample sau mai restrânse sau se diferențiază între ei
după alte criterii.

3. Caracteristicile concurenței
› Este o condiție fundamentală a economiei de piață.
› Relația concurențială rezultă din:
(a) caracterul limitat al resurselor și folosirea lor alternativă;
(b) caracterul interactiv al deciziilor pe care îl ia fiecare participant la
piață în mod autonom, independent, dar care depind și de cele pe
care Ie iau ceilalți agenți economici.
› Este considerată “motorul” progresului economic, deoarece fiecare
agent economic va face ce -i stă în putință pentru a accede la resursele
necesare, în condiții de eficiență (își va perfecționa activitatea, își va
găsi soluții pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă, își
va dezvolta și diversifica activitatea sau va renunța la ceea ce este
ineficient etc.)

4. Caracteristicile concurenței
• Concurența se impune pe două căi: stimulativă și
coercitivă.
• Concurența este influențată de:
- numărul și puterea economică a agenților cererii și ofertei;
- gradul de diferențiere a ofertei și a preferințelor;
- gradul de transparență a pieței;
- măsura în care mediul stimulează inițiativa,
creativitatea, riscul și spiritul de competiție;
- gradul de substituibilitate și complementaritate a
bunurilor economice;
- mărimea veniturilor și mecanismele prin care ele se obțin;
nivelul de dezvoltare economică și socială a societății;
- regulile juridice.

5. Caracteristicile concurenței
› La modul generic, principalul beneficiar al relației concurențiale
este consumatorul (costuri mai scăzute, cantitate, calitate și
diversificare a bunurilor, promptitudinea și corectitudinea
serviciilor).
› Nesupravegheată, relatia concurențială poate conduce la
concentrare exagerată a puterii economice, poate deprecia
calitatea bunurilor și serviciilor și îl defavorizează pe
consumator.

6. Funcțiile concurenței
- Stimulează inițiativa, inovația, spiritul creativ al
agenților economici, progresul general.
- Diferențiază agenții economici;
- Îi reorientează sau îi elimină pe unii dintre
agenții economici;
- Uneori duce la diversificarea ofertei, la
reducerea prețurilor și a costurilor.
- Permite cumpărătorului să găsească furnizorul
cu marfa cea mai ieftină și mai bună.
- Constrânge pe producător să Iărgească piața.

7. Clasificarea piețelor
În funcție de forța economică a particianților:
Cerere numeroasă
(agenti economici
multi, dar cu forță
economică redusă)
Cerere constituită din
câțiva agenți
economici
Piață
monopolistică
Piată de tip
oligopol
Piată de tip
monopol
Piața de tip
oligopson
Piață de tip
olipopol
bilateral
Piață de tip
monopol
contrast
Cerere constituită
dintr-unsinguragent
economic
Piață de tip
monopson
Piață de tip
monopson
concentrat
Piată de tip
monopol
bilateral

8. Concurența perfectă
› Este un model teoretic (școala neoclasică – Vilfredo Parero și Leon
Wafraz).
› Piața cu concurență pură și perfectă se bazează pe o serie de
caracteristici care, în interacțiunea lor, constituie mecanismul
perfect de funcționare a pieței.
1 Atomicitatea pieței:
— agenții cererii și ai ofertei sunt numeroși și de forță economică
mică, astfel că deciziile și acțiunile lor nu pot influența starea pieței;
— în funcție de nivelul pieței, agenții încep să se “replieze”,
acționând asupra cantităților oferite / cerute pe care, în funcție de
interes, Ie sporesc sau Ie diminuează.

9. Concurența perfectă
2. Omogenitatea perfectă:
- bunurile și serviciile care fac obiectul tranzacției pe piața
respectivă sunt identice prin compoziție, calitate, formă,
modalitate de prezentare, condiții și termeni de comercializare,
livrare și plată;
- agenții economici nu au nici un motiv să prefere marfa unuia
sau altuia dintre producători.
3. Intrarea / ieșirea liberă de pe piață
-intrarea și ieșirea se fac pe baza unui raționament
strict economic (nu există bariere juridice, economice,
instituționale).

10. Concurența perfectă
4. Transparența pieței:
- agenții ei sunt permanent, complet și corect informații
asupra evoluției pieței.
5. Factorii de producție au o mobilitate perfectă
- nu există limite economice, juridice, tehnice în
calea orientării libere și naturale a acestora spre
domeniile unde sunt folosiți cel mai eficient.

11. Piețe cu concurență imperfectă
Concurența monopolistică
Caracteristici:
- Se păstrează atomicitatea producătorilor și a cumpărătorilor.
- Deciziile unei firme nu au o influență sensibilă asupra
celorlalte.
- Produsele sunt similare, dar neomogene.
- Furnizorul poate influența prețul, preferințele consumatorilor
și cantitatea oferită.
- Intrarea pe piață este relativ liberă într-o ramură de
activitate. Pe termen scurt, însă, fluxul intrării unor firme noi
pe piață este aproape zero.

12. ‹ Caracteristici:
-Se pierde atomicitatea producătorilor.
- Produsele oferite sunt fie omogene (ex.: petrolul), fie diferențiate
(cum sunt marea majoritate).
- Piețele au un grad înalt de concentrare - număr mic de
concurenți, acțiunile unei firme influențând semnificativ deciziile
celorlalte.
- Intrarea pe piață este dificilă, dacă nu imposibilă.
- Firmele mici cooperează sau fuzionează.
- Tendințele acestei piețe sunt fie de confruntare, fie de cooperare.
Piețe cu concurență imperfectă
Oligopolul

13. Există mai multe tipuri de monopol:
- Monopoluri naturale – deținerea sau controlul unor resurse cu calități
deosebite;
-Monopolul asupra unei mărci comerciale;
- Monopolul tehnologic – generat de proprietatea asupra patentului de
invenție/a dreptului de autor, ceea ce conferă subiectului dreptul legal de a
controla exclusiv noul produs;
- Monopolul instituțional- generat de organizarea unor firme de interes
public, supuse în totalitate controluli statuli;
- Monopol prin economii de clasă – bazat pe faptul că dimensiunile
activității economice determină o astfel de scădere a costurilor de
producție, încât firmele concurente sunt eliminate sau nu se poate
pătrunde pe piața respectivă.
Producătorul poate decide asupra prețului și calității produsului, dar
trebuie să aibă în vedere consecințele creșterii prețului asupra cererii.
Piețe cu concurență imperfectă
Monopolul

14. Obiective:
-prevenirea / atenuarea unor dificultăți economice;
- asigurarea stabilității economice;
-creșterea eficienței utilizării resurselor;
- temperarea sau înlăturarea unor tendințe de monopol sau de oligopol.
A. Reglementarea funcționării pieței
- Reglementarea juridică a tranzacțiilor comerciale și a concurenței, în
vederea limitării tendințelor de monopol sau de oligopol.
- Supravegherea respectării acestor reglementări.
B. Intervenția directă asupra pieței
-Se face în situații limită (războaie, calamități, crize prelungite etc.)
- Presupune fie fixarea autoritară a prețurilor, fie blocarea prețurilor unor
produse.
C.Intervenția indirectă asupra pieței
- Cumpărarea de către stat a unor cantități de produse și stocarea lor,
subvenții, avantaje fiscale, facilități la export.
Politici antimonopol

15. Un grup de firme independente care produc bunuri similare și acționează
împreună pentru a crește prețul, a stabili nivelul producției și împărți
piața.
Efecte negative ale înțelegerilor de tip cartel:
› limitarea artificială a concurenței;
› creșterea prețurilor;
› evitarea constrângerilor care generează inovație (ex.
dezvoltarea unui produs sau introducerea unor metode de producție mai
eficiente);
› restrângerea oportunităților de angajare.
• Sancțiuni care se pot aplica agenților economici implicați într-un cartel
• contravenționale - amenzi de până Ia I0 % din cifra de afaceri totală, realizată
de agenții economici implicați, în anul financiar anterior sancționării;
• penale -
închisoare de la 6 luni la 4 ani sau amendă pentru participarea cu
intenție frauduloasă și în mod determinant a unei persoane fizice la
conceperea, organizarea sau realizarea unui cartel. Acțiunea penală se pune
în mișcare la sesizarea Consiliului Concurenței.
Cartelul

16. Politica de clemență = un tratament favorabil acordat de Consiliul Concurenței
agenților economici implicați într-un cartel, care cooperează cu autoritatea de
concurență în vedereadescoperirii acestor practici anticoncurențiale.
Începând cu anul 2009, politica de clemență se aplică și înțelegerilor verticale
foarte grave, cum sunt cele referitoare Ia:
› fixarea prețurilor;
› împărțirea piețelor care conduce la protecție teritorială absolută.
Avantajele politicii de clemență
Agenții economici care apelează la politica de clemență pot beneficia de imunitate
la amendă (amendă zero) sau reducerea amenzii. Dacă doresc să beneficieze
de politica de clemență trebuie să:
-să depună o declarație detaliată privind modul de organizare și funcționare a
presupusei înțelegeri;
- să furnizeze orice probe referitoare la presupusa înțelegere;
- să coopereze în mod real, total, continuu și prompt cu Consiliul Concurenței;
-- să nu dezvăluie intenția de a apela la clemență decât în fața altor autorități de
concurență;
- la solicitarea Consiliului Concurenței, să înceteze implicarea în presupusa
înțelegere.