Referat castravete

1. Istoric
Se crede că este o plantă nativă a teritoriului Indiei de azi. Castravetele este menţionat în
legenda lui Gilgamesh, între produsele vechiului oraş Ur, fiind consumat de către
locuitorii acestuia. Unele surse spun că a fost produs pe scară largă în Tracia; apartenenţa
sa la bucătăria bulgărească şi turcească vin să întărească această teorie. Din India,
castravetele a ajuns în Grecia (unde este numit "vilwos") şi în peninsula italică, unde
populaţia este foarte amatoare de această legumă. Fructul castravetelui este menţionat şi
în Vechiul Testament (Cartea Numerelor 11:5), ca fiind o plantă foarte răspândită în
Egipt, chiar şi sclavilor israeliţi: Ne amintim de Peşte, pe care l-am avut pe mesele
noastre în timpul robiei egiptene / de castraveţi, pepeni, praz, ceapă, usturoi. Israeliţii
vor rămâne, astfel, foarte ataşaţi de aceste legume, care vor fi folosite adeseori în mesele
lor tradiţionale de sărbători.
Despre împăratul roman Tiberius se spune că servea castraveţi la fiecare masă, indiferent
de anotimp. Astfel, pe teritoriul Imperiului Roman a fost dezvoltat pentru prima dată un
sistem artificial de creştere a fructelor şi legumelor în condiţii speciale, similar cu o seră
agricolă, pentru a asigura prezenţa pe masa împăratului a legumei sale favorite. Sistemul
de creştere era combinat, pe timpul zilei vasele cu plante de castravete fiind ţinute la
soare, apoi puse la adăpost în zone acoperite, la căldură, sau erau acoperite cu pânză
îmbibată cu ulei, pentru a nu permite circulaţia curenţilor de aer. Aceste pânze erau
numite specularia.
În însemnările sale, Plinius cel Bătrân consemnează existenţa unui castravete foarte mic,
probabil soiul cornişon, care creşte nu mai mare de 8 cm şi are coaja neregulată, cu
broboane şi grunji. Plinius descrie şi pregătirea unor remedii naturale din castravete, cu
toate că unele cercetări spun că ar fi fost vorba de o plantă diferită, un soi de castravete
sălbatic, necultivat. Totodată, este menţionată folosirea fructului castravetelui pentru
tratarea muşcăturii de scorpion, pentru cei cu vederea slabă şi pentru a îndepărta şoarecii
din hambare. Nevestele care doreau să rămână însărcinate îi purtau la cingătoare, la fel şi
moaşele chemate la câte o naştere mai grea, şi îi aruncau după ce copilul se năştea.
În Evul Mediu, la curtea regelui Carol cel Mare (Franţa secolului al XI-lea) se creşteau
castraveţi. Ei au fost introduşi în Anglia la începutul secolului al XIV-lea, pierduţi, apoi
reintroduşi după 250 de ani. În Lumea Nouă, castraveţii au ajuns în 1494, în Haiti, o dată
cu expediţiile lui Cristofor Columb.
În 1535, Jacques Cartier, explorator francez care a călătorit în zona a ceea ce astăzi se
numeşte Canada, spunea că a găsit castraveţi imenşi în zona oraşului Montreal. În
secolele XV-XVII, vânătorii europeni de blănuri, comercianţii, exploratorii, vor face
schimburi şi trocuri cu popoarele indigene amerindinene, inclusiv cu produse agricole.
Triburile din Marile Câmpii şi din zona Munţilor Stâncoşi au învăţat de la conchistadori
cum să cultive legumele şi fructele europene. Cei mai buni agricultori erau cei din
triburile Mandan, din zona Dakota de Nord şi de Sud. Ei au învăţat să cultive soiuri de
castraveţi şi de pepeni şi le-au adăugat rapid în alimentaţie, pe lângă soiuri de porumb,
fasole, şi altele din aceeaşi familie a cucurbitaceelor, dovleac, dovlecel şi tărtăcuţă.

2. Triburile Iroqueze cunoşteau deja planta, la momentul la care au fost vizitaţi de primii
europeni.
În 1630, reverendul Francis Higginson a publicat o carte pe nume „Plante din Noua
Anglie”, în care se descrie o grădină din insula Conant, în portul din Boston, „grădina
Guvernatorului”. Acolo sunt descrise multitudinea produselor vegetale cultivate, printre
care şi „ţelină, sfecle, morcovi, care cresc aici mult mai mari şi mai dulci decât sunt
îndeobşte cunoscute în Anglia. Sunt aici şi soiuri de dovleac şi de castravete de care nu
aveam cunoştinţă înainte”.
În 1633, William Wood publică o carte care conţine observaţiile sale referitoare la
plantele pe care le întâlnise în America „Pământul este foarte bun pentru creşterea
verdeţurilor de bucătărie, toate soiurile cunoscute în Anglia şi altele noi, şi care sunt mai
mari şi mai gustoase”. Câţiva ani mai târziu apar, tot în Anglia, un număr de articole
publicate în reviste de specialitate cu profil medical, în care se specifică faptul că
verdeţurile sunt responsabile de un număr tot mai mare de îmbolnăviri pe timpul verii şi
că legumele crude nu trebuie consumate de către copii. Castravetele a fost unul din
legumele marcate de această proastă reputaţie, fiind retras din alimentaţia umană şi
păstrat doar pentru animale, în special vaci, schimbându-i-se şi numele în engleză din
cucumber în cowcumber. Nefiind preferat în alimentaţie, soiurile de castravete au
degenerat, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, transformându-se într-o plantă de
dimensiuni reduse, cu inflorescenţă redusă şi cu fructe foarte mici.
În jurnalul său, Samuel Pepys nota, în data de 22 septembrie 1663: „Azi, Sir W. Batten
m-a informat de trista soartă a unei doamne, Newhouse, care a murit din pricină că a
consumat castraveţi. Şi cred că am mai auzit de un caz asemănător acum câteva zile.”
Castravetele (Cucumis sativus) este o plantă legumicolă din familia Cucurbitaceae care
include dovlecelul, dovleacul, pepenele galben şi cel verde etc., şi este cultivat pe scară
largă. Provine din India şi este cultivat în regiuni tropicale şi temperate. Se cultivă în
numeroase varietăţi, datorită diversităţii fructelor.
Castravetele (Cucumis sativus) este o plantă legumicolă din familia Cucurbitaceae, cu
tulpina agăţătoare în formă de vrej, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori
galbene.
Planta de castravete este o viţă târâtoare de 1,5 – 2 m lungime, care creşte agăţându-se pe
spaliere sau alte structuri de susţinere cu ajutorul cârceilor. Planta are frunze mari care
acoperă fructul. Acesta este cilindric, alungit, cu margini rotunjite, şi poate creşte până la
60 cm, cu un diametru de 10 cm. De obicei creşte de cam de 10 cm lungime. Castraveţii
pot fi mâncaţi în stare crudă sau muraţi (murături).
Planta se dezvoltă dintr-o sămânţă închisă. Din punct de vedere ştiinţific, rezultatul
polenizării plantei de castravete este un fruct. Clasificarea acesteia ca legumă, ca şi în
cazul roşiilor şi a dovlecelului, de exemplu, este arbitrară şi se bazează în principal pe
folosirea acestuia în bucătărie. Clasa ştiinţifică a legumelor neexistând, această clasificare

3. este apărută numai din raţiuni ştiinţifice, prin umare nu există nici un conflict în a
clasifica fructul castravetelui atât ca legumă cât şi ca fructă.
Înflorire şi polenizare
Cîteva varietăţi de castravete sunt partenocarpice, rezultând fructe fără seminţe, pentru
aceste varietăţi polenizarea reducându-le potenţialul calitativ. De obicei aceste varietăţi
sunt crescute în sere, unde polenizarea prin insecte este eliminată. În Europa sunt
preferate soiurile de castravete care pot produce seminţe şi care necesită polenizare.
Polenizarea acestor varietăţi este făcută de albine, bondari şi diverse alte soiuri de insecte,
apicultorii preferând să-şi aducă stupii în preajma terenurilor însămânţate cu legume.
În cazul în care polenizarea nu a avut succes, fructul rezultat se poate îngălbeni, cădea,
sau poate creşte strâmb. Fructele parţial polenizate pot fi verzi la capătul de lângă peţiol
dar galbene şi prost formate lângă locul unde a fost floarea.
[modifică] Aliment
Consumat ca aliment, castravetele cu coajă, în stare crudă, are un aport de 20kcal la 100
grame, din care carbohidraţi aproximativ 3,63g, grăsimi 0,11g, proteine 0,65g, vitamina
B1 0,027 mg, vitamina B2 0,033 mg, vitamina B3 0,098g, urme de vitamina B6 şi B9,
vitamina C 2,8mg, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.
Castravetele este cules când are culoarea verde, şi poate fi consumat crud sau murat. De
asemenea, varietăţile fără seminţe sunt folosite în industria decoraţiunilor alimentare.
Pentru murat se folosesc îndeosebi castraveţii a căror formă nu este aşa de plăcută
ochiului, cei cu formă neregulată, prea groşi sau strâmbi, sau cu coaja grunzuroasă.
Pentru murare se foloseşte de obicei saramura sau oţetul, în combinaţie cu diverse plante
aromatice. Procedeul de murare reduce conţinutul de vitamine din legume, dar le

4. păstrează în nişte valori crescute faţă de alte procedee de conservare (de exemplu,
fierberea). În plus, le conservă pentru mai mult timp. Gustul deosebit şi multiplele
întrebuinţări pe care le are în gastronomie, alături de eliminarea prin murare a unei
componente cam indigeste a castravetelui crud, fac din castravetele murat o piesă de
rezistenţă a alimentaţiei umane, în special alături de produse din carne, în sezonul rece.
Industrie
În industria alimentară, castravetele este foarte preferat în varianta murată, fiind unul din
cele mai consumate alimente, inclusiv în industria fast-food.

5. În industria cosmeticelor, este foarte întrebuinţat în diverse creme şi loţiuni pentru ten,
având un efect calmant, de restabilire a pH-ului pielii, fiind uşor astringent. Totodată,
aroma de castravete proaspăt este considerată a fi afrodisiacă.
CASTRAVETELE
Denumirea latină Cucumis sativus
Plantă anuală din familia dovleacului, cultivată pentru fructele verzi lunguieţe.
Tunul de apă
100g de castravete – 15 kcal
Conţine 96 % de apă, potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, zinc, vitaminele C, B1, B2, B6, PP,
provitamina A. Este un hidratant natural al organismului nostru, ca rezultat se poate vorbi
despre efectul benefic asupra tenului nostru. Datorită conţinutului de potasiu are
proprietatea de curăţare a organismului şi de reducere a tensiunii.
Ochi frumoşi
Castravetele poate fi folosit şi pentru înfrumuseţarea exterioară, sub forma de măşti care
curăţă si purifică tenul, Înlăturând cearcănele de sub ochi.
Deliciul de apă
Este una dintre cele mai vechi legume cultivate, cunoscută de peste 3000 de ani. Provine
din India Încă în timpul Romei antice era considerat un deliciu. În Europa Nordică s-a
început cultivarea castraveţilor în secolul al IX-lea (în Franţa). În America a nimerit
împreună cu spaniolii.
De abia în secolul al XIX-lea a început să fie consumat în stare crudă. Astăzi se utilizează
la prepararea salatelor, a antreurilor şi a sandviciurilor. Poate fi consumat de asemenea
fierbinte, la fel ca dovlecelul verde. Un deliciu al bucătăriilor Europei Estice sunt
castraveţii muraţi.

6. Reconfortare
Castravetele este utilizat frecvent de către barmani. Se utilizează la decorare (de exemplu
la Bloody Mary), fiind de asemenea un ingredient al băuturilor – atât alcoolice (ca de
pildă votcă îngheţată cu castravete, lămâie şi mentă) cât şi fără alcool (de exemplu cooler
pe bază de apă, gheaţă şi zahăr cu amestec de castravete şi lămâie).
Castravetele, mai hidratant ca sucul
Cine ar fi crezut? Castravetele contine mai multa apa
decat portocala sau decat un suc acidulat, mai precis 96,5 ml de apa la suta de grame de
castravete. Nutritionistii sustin in unanimitate ca daca este consumat crud, castravetele
este un optim hidratant, pentru ca, in afara de continutul ridicat de apa, acesta are in
compozitie si putin potasiu.
Asa se face ca, de ceva vreme, castravetele este unul dintre cele mai intalnite ingrediente
ale cremelor cosmetice. Vrei si tu sa beneficiezi de virtutile castravetelui? Poti folosi atat
pulpa legumei, cat si sucul acesteia: aplicate pe ten si corp, vor ajuta la decongestionarea
eventualelor iritatii cauzate de soare sau de vant. Iar pentru a obtine rezultate excelente,
este de ajuns sa folosesti tratamentul de 2-3 ori (cel putin 20 de minute/ tratament).
Intorcandu-ne la rolul castravetelui in gastornomie, datorita gustului placut, acesta este
bun atat in salate, dar si sub forma de suc natural. Iar daca vrei sa obtii un aperitiv cu
adevarat special, amesteca-l cu suc de rosii sau de ardei gras, condimentat cu putin
usturoi. In ceea ce priveste caloriile, retine ca o suta de grame de castravete furnizeaza
numai 14. Foarte putine, daca ne gandim ca o lingura de ulei contine 90 de calorii. Iata de
ce castravetele este atat de recomandat in dietele de slabit: are foarte putine calorii, dar
creeaza un sentiment de satietate, hidrateaza si are si rol depurativ.

7. Printre darurile verii se afla si aceasta leguma racoroasa si hidratanta, nelipsita din salate.
Foarte popular pe meleagurile noastre mioritice, castravetele provine de fapt din India. A
devenit extrem de indragit in zona Mediterana inca din timpul Romei Antice.
Daca trebuie sa multumim continentului american pentru anumite daruri legumicole cum
ar fi ardeiul, am reusit sa ne revansam fata de ei prin propriile noastre contributii -
castravetele fiind una dintre ele. Acesta a ajuns pe continentul american o data cu
spaniolii si a fost adoptat pe loc de bucataria locala.
O ciudatenie o reprezinta felul in care a fost consumat castravetele: pana relativ curand,
in secolul XIX, el era de gasit preponderent in mancaruri, foarte rar in stare cruda. In
zilele noastre popularitatea sa in stare naturala este incontestabila, fiind un ingredient
nelipsit din salate si sandviciuri.
Compozitie
Coaja verde si dura a castravetelui este un adevarat recipient pentru apa, miezul fiind
compus in cea mai mare parte din acest ingredient. Castravetele contine:
 apa (96%)
 potasiu
 fosfor
 calciu
 magneziu
 fier
 zinc
 vitamina C, B1, B2, B6, PP
 provitamina A
Ce face bun
Castravetele este un adevarat miracol pentru sanatate, avand proprietati benefice atat
pentru organele interne cat si in tratamentele cosmetice.
Este un aliment racoritor, cu efecte pozitive asupra psihicului, depurativ si diuretic.
Este recomandat in tratamentul intoxicatiilor, al iritatiilor intestinale in cazul litiazei la
rinichi si vezica sau al gutei.
In tratamentul afectiunilor stomacale este folosit fiert pentru ca un stomac sensibil ar
putea sa nu il tolereze.
Intrebuintari in cosmetica
Castravetele este un ingredient extrem de intalnit atat in compozitia cremelor hidratante
cat si in cea a cremelor anti-rid.
Pentru diminuarea ridurilor se aplica celebrele rondeluri de castravete direct pe ochi.

8. Pentru un ten mat se compune un amestec din seminte de castravete, de dovleac si pepene
galben in cantitati egale. Semintele se macina din si se amesteca cu lapte. Pasta astfel
rezultata de aplica pe fata timp de 30 minute.
Pentru hidratare se aplica rondele de castravete pe toata fata.
medicament şi produs cosmetic. Conţine vitaminele A, B, C, minerale de calciu,
magneziu şi sulf, peste 40 la sută potasiu, 20 la sută fosfor, zece la sută sodiu, clor.
Castravetele se foloseşte foarte frecvent în cosmetică. Acţiunea castravetelui pentru
curăţarea şi catifelarea pielii este recomandată atât pentru tenul gras cu pori dilataţi, cât şi
pentru cel uscat.
Pe lângă acţiunea de catifelare a tenului, castravetele este apreciat şi pentru acţiunea de
îndepărtare a ridurilor. Prin aplicarea pe faţă a feliilor de castravete, puteţi reduce
considerabil ridurile de pe faţă sau le puteţi atenua. Feliile de castravete subţiri şi reci
sunt faimoase pentru liniştirea durerilor de ochi.
Pentru tenul gras, specialiştii recomandă loţiuni cu suc de castravete, numit şi lapte de
castravete, iar pentru tenul uscat loţiuni cu suc de castravete în amestec cu ulei de
migdale, precum şi loţiuni cu lapte în care se macerează felii de castravete.
Şi în cazul pistruilor se obţin rezultate bune. Persoanele care au pistrui pot folosi această
legumă, macerând-o în lapte crud. Cu loţiunea obţinută se tamponează zonele cu pistrui.
Pentru uz intern, sucul de castravete este diuretic depurativ, diureza fiind însoţită de
dizolvarea acidului uric. Este util în litiaza urică, gută şi artritism. Potrivit specialiştilor,
sucul de castravete amestecat cu cel de morcov şi ridichi are cea mai puternică acţiune de
mărunţire a pietrelor la rinichi. Castravetele are proprietăţi laxative şi este calmant al
colicilor.
Favorizează creşterea şi întreţinerea părului, cât şi cea a unghiilor datorită procentului
mare de siliciu şi sulf, iar procentul ridicat de potasiu face din castravete un bun remediu
în oscilaţiile de tensiune.
Pentru uz extern, castravetele are efect calmant asupra pielii iritate.
Castravetele
Castravetii erau consumati in vestul Asiei cu 3.000 de ani in
urma. Din aceasta parte de lume, castravetii au fost adusi in
Europa, unde au fost foarte repede indragiti de greci si de
romani. Acestia l-au folosit nu numai ca hrana, ci si ca
medicament.
MEDICAMENT. Sucul de castravete este dizolvant al
acidului uric, cu efect depurativ. Daca vi se pare fad gustul

9. sucului de castraveti, va recomandam sa-l amestecati cu sucul altor fructe sau legume,
struguri, morcovi, mar sau telina. Calitatile castravetelui nu se opresc aici. Actiunea lui
locala impotriva ridurilor este folosita in cosmetica, datorita vitaminei C, care
calmeaza iritatiile pielii si ajuta la vindecarea acneei.
Coaja castravetelui contine o multime de minerale benefice, dintre care amintim
siliciu, potasiu si magneziu. Este recomandat sa consumam castravetii proaspeti.
Proprietati:
- racoritor
- depurativ
- dizolvant al acidului uric, diuretic
- bun diuretic
Indicatii - uz intern:
- stari subfebrile
- intoxicatii
- colici si iritatii intestinale
- guta, artritism
- litiaza la rinichi, la vezica
Indicatii - uz extern:
- ingrijirea pielii
Mod de folosire - uz intern:
- fiert: indicat contra iritatiilor intestinale
- crud: pentru unii este destul de indigest
Mod de folosire - uz extern:
- ten gras: apa de fierbere nesarata
- riduri: rondele de castravete
- pistrui: lotiuni cu lapte crud in care s-au macerat rondele de castravete
- pori dilatati ai fetei: seminte de: castravete + dovleac + pepene galben (in cantitati
egale)
se macina fin, separat
se amesteca cu lapte pana se formeaza o pasta
se aplica timp de 30 de minute
se spala fata cu apa de trandafiri calduta

10. Majoritatea cucurbitaceelor sunt plante anuale ierboase, mai rar lemnoase. Obişnuit sunt
prevăzute cu peri aspri, rigizi. Tulpina este fistuloasă, culcată sau mai adesea agăţătoare
prin cârceii care pornesc de la subsuoara frunzelor. Ei pot fi simpli sau ramificaţi, în
cilindrul central se găsesc fascicule bicolaterale. Frunzele sunt întregi sau palmat-lobate
până la palmat-sectate. Florile sunt mari, actinomorfe, unisexuate prin avortare, monoice
sau dioice, mai rar hermafrodite. Caliciul este format din 5 sepale unite pe diferite
porţiuni. Corola, obişnuit galbenă, alcătuită tot din 5 petale unite, are forme diferite.
Androceul are 5 stamine libere sau concrescute total (sinandrie), sau 2 câte 2 şi l liberă,
alcătuind 3 mănunchiuri (triadelfie). Gineceul inferior este alcătuit mai adesea din 3 (-5)
carpele concrescute cu receptaculul, pe a cărui margine superioară se prind învelişurile
florale. Polenizarea este entomogamă. Fructul este o bacă falsă, numită melonidă, la
multe specii comestibilă. Seminţele exalbuminate sunt numeroase şi bogate în ulei.
Cucurbitaceele prezintă importanţă economică mare, întrucât fructele lor se
întrebuinţează în alimentaţia omului şi animalelor. Sunt şi plante melifere.
Castravetii
(Cucumis sativus)
Provin din sudul Asiei, unde, conform dovezilor istorice, sunt folositi in alimentatie de
acum mai bine de 10.000 de ani. Apoi castravetii s-au raspandit in intreaga lume,
incepand din antichitate. Rand pe rand, Egiptul, Grecia si apoi Roma au adoptat in culturi
aceasta leguma racoritoare si cu gust inviorator. Pe teritoriul Romaniei, castravetii sunt
aclimatizati de peste 2500 de ani, si tot de atunci sunt folositi ca medicament, dar si ca
planta magica.
O familie fericita de castraveti romanesti
In prezent, la noi sunt cunoscute doua varietati ale castravetelui, dintre care cea mai
frecvent intalnita este "castravetele de muraturi", cunoscut si drept "castravete romanesc",
de dimensiuni ceva mai mici, cu coaja aspra, buburoasa, si de un verde deschis la culoare.
Castravetele de salata, numit si "castravetele bulgaresc", este in schimb lunguiet, poate
atinge pana la patruzeci de centimetri lungime ori mai mult, coaja lui este neteda si de un

11. verde inchis. La noi, aceasta ultima varietate creste mai mult in sere si o gasim in
magazine cu precadere in sezonul rece. Ambele varietati au proprietati vindecatoare
identice, insa nu au fost multa vreme luate in serios, poate si datorita compozitiei lor
chimice. Castravetele este alcatuit in proportie de 96,5% din apa, are foarte putine calorii
(un kilogram de castraveti are o consistenta mai mica decat o felie de cascaval), nu
contine nici un fel de grasimi si doar o cantitate infima de substante proteice. In schimb,
aceasta leguma contine o cantitate impresionanta de potasiu, de fier, de siliciu asimilabil,
de magneziu si de fosfor, care in cea mai mare parte sunt depozitate in coaja
castravetelui. De altfel, in aceeasi coaja gasim si cea mai mare parte a vitaminei C, a
vitaminei A si a vitaminelor din complexul B, a enzimelor care intervin in procesul
digestiei si al metabolismului, a compusilor sulfurosi. In lumina acestor date, cercetatorii
afirma ca fara coaja castravetele nu are nici macar jumatate din valoarea sa terapeutica,
care asa cum vom vedea continuare nu este deloc de neglijat.
Remedii de sanatate cu castraveti
* Castravetii ca atare se consuma cu tot cu coaja, foarte bine spalati, in salate sau simpli,
taiati felii. Doza recomandata este de macar 200 de grame pe zi, dar in cazul unor cure de
slabire, al bolilor care necesita o cantitate sporita de apa si diuretice sau un aport marit de
minerale, portia zilnica poate creste pana la 700-900 de grame.
* Sucul de castraveti se obtine foarte simplu cu ajutorul storcatorului centrifugal. Se
administreaza intern, imediat dupa preparare, cate 500-1000 de ml pe zi.
* Castravetii murati pastreaza destul de putin din vitaminele si din celelalte substante
vindecatoare ale legumei proaspete, in schimb au un continut de minerale intact si,
important, au substante care ajuta la imbunatatirea digestiei, mai ales a digestiei
grasimilor si a proteinelor. Aceasta este si explicatia pentru care castravetii murati sunt
iarna nelipsiti de la mesele cu mancaruri grele, pentru ca simtim instinctiv ca ne ajuta
digestia si metabolismul.
* Cataplasma cu castraveti se taie leguma in felii subtiri si apoi se aplica direct pe locul
afectat, unde va face o aderenta excelenta (ca o ventuza), deoarece are o suprafata neteda
si umeda. In general, o aplicatie externa cu castravete se face vreme de 15-20 de minute,
dupa care, daca vrem sa o prelungim, vom pune felii de castravete proaspete.
Tratamente interne
* Pietre la rinichi, insuficienta renala castravetele este unul din produsele naturale cu cel
mai puternic efect diuretic, "spaland" rinichii de sarurile depuse si prevenind astfel
formarea calculilor. De asemenea, consumul de castravete proaspat, minimum jumatate
de kilogram pe zi, mentine sanatatea si stimuleaza activitatea rinichiului, impiedica
recidivarea infectiilor, stimuleaza eliminarea apei din corp.

12. * Indigestia castravetii cu tot cu coaja contin o enzima (erepsina) care ajuta la digestia
mancarurilor bogate in proteine, care sunt si cele mai grele pentru stomac si ficat. De
asemenea, consumul de castravete previne tulburarile si bolile hepatice la marii
consumatori de proteine, care prefera branzeturile, ouale, pestele sau carnea in
alimentatie. Se recomanda consumul a minimum 100 de grame de castravete, la fiecare
masa in care sunt prezente aceste alimente.
* Boala canceroasa un institut de cercetare londonez anunta ca este foarte posibil ca
aparent banalii castraveti sa fie antidotul pentru anumite alimente cu un puternic efect
cancerigen. De exemplu, nitratii si nitritii, prezenti in practic toate mezelurile si produsele
din carne si care sunt vinovati de mii de cazuri de cancer la colon, au un efect toxic mult
redus daca se consuma castraveti. Acelasi efect il au castravetii se pare si in cazul
acroleinei din uleiul folosit pentru prajeli sau asupra faimoasei (de acum) acrilamide din
cartofii prajiti, din produsele de patiserie ori de panificatie, care are, de asemenea, efect
cancerigen. Concluzia: pe toata durata verii, cat castravetii sunt proaspeti, mancati-i
cruzi, bine spalati, dar necojiti, in salate sau ca atare. Va tine departe boala secolului de
dvs.
* Diabetul coaja castravetilor, in special a celor cu un gust amarui mai pronuntat,
stimuleaza celulele pancreasului sa produca insulina si echilibreaza glicemia prin actiune
directa. O cura de o luna, in care se consuma minim jumatate de kilogram de castraveti pe
zi cu tot cu coaja, previne diabetul si chiar trateaza cu succes formele usoare ale acestei
boli.
* Obezitate, ingrasare cea mai pura apa, fibre alimentare, substante diuretice naturale si
un numar infim de calorii, aceasta este cartea de vizita a unuia din cele mai bune alimente
pentru slabit: castravetii. Persoanele care vor sa slabeasca ar trebui sa consume in timpul
sezonului macar 600 de grame de castraveti proaspeti, cu tot cu coaja, pe zi. Este un
tratament simplu, care duce la scaderi semnificative in greutate prin micsorarea
numarului de calorii din portia zilnica de hrana, prin eliminarea apei suplimentare din
tesuturi, prin imbunatatirea metabolismului zaharurilor. In plus, castravetii previn si
bolile si tulburarile de sanatate care apar frecvent atunci cand pierdem prea multe
kilograme intr-un timp scurt. Castravetii previn puseurile de hiper si hipo-tensiune,
previn tulburarile cardiace si afectiunile gastro-intestinale, care pot aparea sau se pot
agrava, printr-o cura de slabire mai drastica.
* Guta se face o cura de trei-patru saptamani, timp in care se consuma zilnic o combinatie
de suc de castraveti amestecat cu suc de morcov in proportii egale. Un litru pe zi din acest

13. amestec antreneaza sarurile urice din articulatii si ajuta la eliminarea lor prin urina,
reduce inflamatia articulatiilor si elimina gradat crizele dureroase.
* Tensiunea arteriala oscilanta, aritmia cardiaca potasiul, magneziul si fibrele alimentare
continute in mari cantitati de catre castraveti sunt adevarate medicamente pentru tratarea
acestor doua afectiuni. Mai ales in timpul verii, cand aceste boli devin foarte periculoase,
este indicata cura in care se consuma zilnic intre jumatate de kilogram si un kilogram de
castraveti, vreme de macar 4 saptamani. Participantii la un program american pentru
studiul efectelor alimentelor bogate in potasiu si magneziu asupra tensiunii arteriale si a
ritmului cardiac au raportat, dupa doar trei luni de consum preferential al castravetilor, al
salatei verzi, al verzei si al altor cateva alimente de acest gen, o stabilizare semnificativa
a tensiunii arteriale si o reducere la mai putin de jumatate a frecventei crizelor de aritmie
ori de tahicardie.
* Adjuvant in pancreatita se consuma zilnic 300-500 de grame de castraveti, cu tot cu
coaja. Substantele active din coaja castravetilor stimuleaza secretia endocrina si exocrina
a pancreasului, reduc inflamatia acestui organ, ajuta la o buna metabolizare a alimentelor
complexe. In prezent, dupa o serie de studii de laborator care au pus in evidenta sus-
mentionatele calitati ale acestei legume, se lucreaza pentru obtinerea unui medicament
din coaja de castravete, destinat afectiunilor pancreatice. Pana atunci, putem beneficia
direct de consumul castravetilor ca atare.
* Sarcina castravetii consumati in timpul sarcinii reduc senzatia de greata, precum si
frecventa acceselor de voma produse de miscare, de stres, de stimulari olfactive neplacute
etc. Nu este fixata o cantitate standard de castraveti recomandata a fi consumata zilnic,
este bine insa sa aveti acest "medicament" pe masa, pentru a avea o sarcina mai usoara.
* Tendinite, probleme articulare foarte bogati in siliciu usor asimilabil si in magneziu,
avand si intense efecte depurative, castravetii sunt, alaturi de dovlecei, cele mai bune
legume in tratarea acestor afectiuni. In Statele Unite si in Franta, castravetii si extractele
de coaja de castravete sunt deja frecvent folosite in clinicile destinate tratarii sportivilor
care au suferit traumatisme ori care se confrunta cu boli articulare cronice, datorate
suprasolicitarii. Prin cotinutul lor de potasiu, castravetii sunt folositi si contra durerilor si
a contracturilor musculare.
* Durerile de cap provocate de caldura, insolatie se consuma jumatate de litru de suc de
castraveti cu putina lamaie, pe stomacul gol, intr-o doza unica. Este un foarte bun re-
hidratant, confera o senzatie de racoare si diminueaza intensitatea durerilor de cap.
Suplimentar, se folosesc de data aceasta extern felii reci de castravete, care se aplica pe
frunte, pe ceafa si pe tample. In popor se spune ca feliile de castravete aplicate pe piele
"trag durerea de cap". Experimental s-a putut constata in multe cazuri adevarul acestei
informatii, desi mecanismul prin care acest lucru se produce inca nu este elucidat.

14. Precautii si contraindicatii
In cele mai multe studii de specialitate se spune ca practic nu exista reactii adverse si nici
contraindicatii la castraveti. Totusi, persoanele cu hipertensiune severa, cu ascita ori cu
alte afectiuni la care aportul masiv de lichide in organism este limitat vor consuma cu
masura aceste legume, care contin 95% apa. Exista si persoane a caror digestie nu se
impaca foarte bine cu castravetii (in cazuri foarte rare, ei produc indigestii, dureri
abdominale, stare de greata). Aceste simptome se datoreaza de obicei semintelor de
castravete, si, ca atare, vor disparea daca semintele sunt indepartate de pe feliile de
castravete, inainte de a fi consumate. Pe de alta parte, se va tine cont ca aceste seminte
sunt pe locul doi, dupa coaja, ca si continut de vitamine si alte substante cu efect
terapeutic. In consecinta, semintele vor fi eliminate doar daca este neaparat necesar acest
lucru.
Castravetele
Legume

15. - genul cucumis , originar din India.Se considera a fi cultivat de chinezi cu 5000 I.C.Pe
plan mondial , castravetele ocupa locul 6 printre legume , cu precadere in Europa.
Radacina are o raspandire superficiala dar pana la 20 cm - mare majoritate a
radacinilor.Radacinile datorita umiditatii si aeratei cu tendinta de a fi aproape de sol , de
aceea in sere si solarii , exista obiceiul a fi acoperit repetata 1 - 3 ori cu pamant.
Tulpina taratoare , cu spini pe frunze emite lastari , iar la subsuoara frunzelor apar
carceii.Tulpina fiind taratoare , in sere , solar si chiar camp se palizeaza.
Florile barbatesti , apar primele. Apoi cele femeiesti au ovarul mare , asa zis mic
castravecior.Fructul - alungit se formeaza dupa 12 zile la soiul de sera si apoi 4 - 12 zile
la comison de la inflorit.
Semintele albe alungite , germinatia se pastreaza 5 - 6 ani , ele pot incolti si imediat de la
extragera din fruct , bune rezultate au dat si seminte de 4 - 5 ani.Semintele au un procent
de incoltire maxim 24 - 26 (grade celsius).La temperaturi mai mici in sol de 12 (grade)
radacinile isi blocheaza activitatea si plantele pier. In spatii protejate a se mentine o
temperatura de 22 - 2 (grade celsius) ziua si 16 - 18 grade noaptea.
In timpul infloririi , a nu se scadea temperatura sub 19 - 20 (grade).La temperaturi prea
ridicate , de 35 (grade) , planta isi inceteaza crestrea.
La lumina specia este de zi scurta , pretentioasa intensitatea prea mare si insuficienta
lumini dauneaza plantei
Umidiatea - castravetii se simt bine la 90 - 100% umiditate atmosferica si 85 - 95%din
capacitatea de camp.Irigarea se face prin aspersiune , multa apa in exces duce la
axfixierea radacinilor.
Solul :prefera solurile nisipoase , lutoase , bogate in materie organica , si bine drenate,
aerate cu oxigen cu PH.
Cultura prin rasad:
Varsta rasadului 30 - 35 zile.
Schema de plantare 70 cm intre randuri si 30 cm pe rand - realizeaza o densitate de 50000
pl/ha.
Udarea dupa plantat , grija mare la prasit si irigare.
Se extinde cultura palisata a castravetilor in camp pe spaleri de sarma.
Pentru tratarea bolilor si daunatorilor se recomanda:
- patarea unghiulara- stropiri cu: Dithane, Cupromix, Casumin + Turdacupral, Sancozeb,
Vondozeb, Champion
- pentru mana: -Curzate, Manox, Ripost, Acrobat, Mikal, Aliette
- Pentru fainare:- Systane, Bumper, Kumulus, Tilt, Afygan Mirage.
- Paianjenul rosu: -Demitan, Neuron, Nissorun,
- Musculita alba:- Lanate, Fastac, Talstar.

16. Castraveţi proaspeţi şi castraveţi muraţi
Un castravete murat este un castravete care a fost transformat conform unei anumite
reţete şi după o serie de etape. Primul pas în procesul schimbării unui castravete proaspăt
în unul murat constă în pregătire şi curăţare. Îmi amintesc că am petrecut multe ore pe
veranda din spatele casei, îndepărtând tulpinile şi spălând mizeria de pe castraveţii pe
care îi culesesem. Mama acorda multă atenţie pregătirii şi spălării castraveţilor. Avea
standarde înalte în ceea ce privea curăţenia şi îmi inspecta întotdeauna munca pentru a se
asigura că această responsabilitate importantă era îndeplinită corespunzător.
Următorul pas din acest proces de schimbare îl reprezintă scufundarea şi saturarea
castraveţilor în saramură o perioadă de timp îndelungată. Pentru a pregăti saramura,
mama folosea întotdeauna o reţetă pe care o învăţase de la mama ei – o reţetă cu
ingrediente speciale şi o procedură exactă. Castraveţii devin muraţi numai dacă sunt total
şi complet scufundaţi în saramură perioada de timp prescrisă. Procesul de conservare

17. modifică treptat compoziţia castravetelui şi are ca rezultat aspectul şi gustul distinct al
unui castravete murat. Stropirea sau scufundarea lui pentru o scurtă perioadă de timp în
saramură nu au ca rezultat transformarea necesară. Pentru a se produce schimbarea dorită
este necesară scufundarea fermă, de durată şi completă.
Ultimul pas al procesului este pecetluirea sau etanşeizarea castraveţilor conservaţi în
borcane care au fost sterilizate şi purificate. Castraveţii sunt puşi în borcane, acoperiţi cu
saramură fierbinte şi borcanele, la rândul lor, sunt puse la fiert într-un recipient cu apă.
Toate impurităţile trebuie să fie îndepărtate atât de pe castraveţii muraţi, cât şi din
borcane pentru ca produsul finit să fie protejat şi conservat. Dacă această procedură este
urmată întocmai, castraveţii muraţi pot fi depozitaţi şi consumaţi cu plăcere o perioadă de
timp îndelungată.
Pe scurt, un castravete devine murat după ce este pregătit şi curăţat, scufundat şi saturat
în apă cu sare şi închis etanş sau pecetluit într-un container sterilizat. Această procedură
necesită timp şi nu poate fi grăbită şi niciunul dintre paşii esenţiali nu poate fi ignorat sau
evitat.
Castravetii in cultura succesiva
CASTRAVETELE-Cucumis sativus L-Fam Cucurbitaceae
Castravetele este o planta legumicola mult cultivata in gradinile populatiei
pentru fructele sale care se consuma atat in stare proaspata cat si prelucrate. In
cultura succesiva foloseste eficient terenul eliberat de alte culturi cum ar fi:
ceapa, usturoi, rasaduri, cartofi timpurii etc. Pentru acest tip de cultura se
folosesc soiurile de tip cornichon.
Infiintarea culturii se realizeaza prin semanat direct pana la jumatatea lunii
iulie; intarzierea semanatului determina limitari ale productiei datorate conditiilor
climatice din luna septembrie: reducerea duratei zilei si scaderea temperaturii din
timpul noptilor.
Pregatirea terenului consta in efectuarea unei mobilizari superficiale a
solului, nivelarea de intretinere, udarea de aprovizionare, erbicidarea (Balan 18
EC 6 l/ha). Daca sunt posibilitati este indicata modelarea terenului in straturi cu
latimea la coronament de 94 cm.
Semanatul se face la 70 cm / 12-15 cm, la adancimea de 3-4 cm folosind
50-60 g samanta la un ar.Pot fi folosite si alte scheme de semanat, cu precizarea
ca desimea mai mare o explicam prin aceea ca plantele nu pot oferi intregul lor
potential biologic avand in vedere perioada calendaristica.
Udarea semanaturii este hotaratoare pentru rasarire si de asemenea este
indicata mulcirea solului folosind folie recuperabila.In acest fel se mentine o
umiditate corespunzatoare, constanta si rasarirea este grabita si uniforma. In

18. momentul rasaririi folia se indeparteaza iar irigarea in continuare se face de
preferinta pe brazde.
In faza de 5-6 frunze este recomandat sa se faca un tatament cu Ethrel
(0,05-0,075%) in scopul cresterii procentului de flori femeiesti favorizand astfel
fructificarea.
Nota. In cazul culturilor pe spalieri vom dirija cresterea si fructificarea
plantelor prin ciupiri repetate, astfel: primul ciupit ( indepartarea varfului de
crestere ) se face dupa 4-5 frunze iar urmatoarele 2-3 dupa ce lastarii au format
6-7 frunze. Pe spalierii inalti (1,8-2,2m), plantele vor fi copilite total pe portiunea
de circa 30 cm, apoi pana la circa 60-70 cm de la sol lastarii laterali se ciupesc
dupa 2-3 fructe plus o frunza. Creste apoi numarul fructelor lasate in mod
progresiv iar cand lastarul-tulpina a ajuns la nivelul spalierului se lasa sub forma
de “pleata”.
Fertilizarea se face tinand cont de faza de vegetatie.In prima perioada se
folosesc ingrasaminte de tipul Agriplant 4 sau Ferticare S in doza de 0,5-1 g/l.
Apoi, 2-3 fertilizari cu azotat de calciu 1 g/l, alternativ cu Ferticare 2 in doza de 1-
1,5g/l, Cropcare 3 in doza de 25-30 g/mp.
Intretinerea culturii se face prin prasiri manuale pentru distrugerea
buruienilor si pentru afanarea solului.
Recoltarea se face la interval de 1-2 zile, functie de marimea dorita a
fructelor (de la 3 la 12 cm).
Combaterea principalelor boli si daunatori.
Mana. Este produsa de ciuperca Pseudoperonospora cubensis. Atacul se
manifesta pe frunze prin pete galbui pe partea superioara care se acopera cu un
puf cenusiu-violaceu pe partea inferioara. Petele se inmultesc, conflueaza si
frunzele se usuca.Ciuperca formeaza in tesuturile atacate organe de rezistenta
(oospori ) si astfel se transmite de la un an la altul. Curentii de aer asigura
diseminarea in cultura a conidiilor care se formeaza pe partea inferioara a
frunzelor. Infectia frunzelor se realizeaza prin stomate si este conditionata de
prezenta picaturilor de apa pe acestea si de temperaturi cuprinse intre 16 si 22
grd C.
Combaterea se realizeaza prin tratamente foliare cu produse ca: Quadris
0,75 %, Aliette 0,2%, Melody Duo 0,2 %,Rover 0,2 %,Polyram DF 0,2%,Bravo
0,3 %, Dithane M45 0,2 %,Vondozeb 0,2 %,Mycodifol 0,2 %etc. Tratamentele se

19. vor face functie de conditiile de mediu, alternativ, la un numar de 10-14 zile.
Lucrarile culturale-toaletarea (indepartarea frunzelor uscate, atacate), irigarea,
prasilele-contribuie la reducerea intensitatii atacului.
Fainarea. Boala este produsa de Sfaerotheca fuliginea. Sunt atacate numai
frunzele care se acopera pe ambele fete cu colonii albe, prafoase, circulare care
conflueaza cuprinzand tot limbul, frunzele se ingalbenesc si cad.Prin pasla
miceliana se formeaza periteciile ciupercii, punctiforme, negre (numai in camp )
si acestea constituie forma sub care ciuperca rezista si se transmite de la un an
la altul. Infectiile se produc la temperaturi de 26-28 grd C si umiditate relativa de
70 % (deci scazuta ).
Combaterea se face prin tratamente chimice la aparitia primelor pete
fainoase cu produse ca : Rubigan 12 CE 0,03%, Quadris 0,08 %, Bayleton 5 PU
0,1 %, Afugan EC 0,05 %, Karathane LC 0,05% etc.
Patarea unghiulara. Boala este produsa de bacteria Pseudomonas
lachrymans si produce pagube insemnate si la castravetii din camp, nu doar la
cei din sera. Primele pete pot sa apara chiar pe frunzele cotiledonale: pete mici,
neregulate sau circulare, cu aspect uleios apoi se brunifica.Pe frunzele
adevarate, pe partea inferioara apar pete uleioase, galbui pe partea superioara,
delimitate de nervuri. Pe fructe petele sunt mici, hidrozate, usor denivelate. (In
spatiile protejate mai exista un tip de infectie-sistemica-prin tulpina si petiol pana
la fruct, care, in sectiune longitudinala prezinta o ingalbenire a tesutului vascular
si in final se ajunge la inmuierea intregului fruct).
Semintele din fructele atacate sunt si ele atacate si transmit astfel
bacteria. In resturile vegetale bacteria rezista numai pana acestea se
descompun. In cultura bacteria este diseminata prin ploi, aspersie, cu ajutorul
insectelor si al oamenilor.
Combaterea patarii unghiulare:
rotatia culturii de cel putin un an pentru ca resturile vegetale sa putrezeasca;
dezinfectia solului cu formalina;
folosirea semintelor tratate;
tratamente chimice folosind: oxiclorura de cupru 0,5 %, Kocide 0,5%, Dithane
cupromix 0,5%, KASUMIN 0,15 %, Champion 0,3 %, Funguran 0,3 % etc.

20. Combatereadaunatorilor. Daca in gradina avem atac de melci vom folosi:
Mesurol 40-60 g/ 100 mp, Optimol 250-300 g/ 100 mp, alte produse.
Paianjenul rosu comun (Tetranycus urticae ) Ataca un numar mare de
plante de cultura din gradina intepand frunzele pe partea dorsala care apoi se
usuca. Se combate prin stropirea foliara cu Omite 0,1 %, Plictran 0,1 %,
Kelthane 0,2 %, Tedion 0,15 %, Sinoratox 35 0,1 %, Nissorun 0,05 %, Apollo
0,04 %,Talstar 0,05 %, Milbeknack 0,075 %, Sanmite 0,05 % etc.
Paduchele verde al castravetilor (Cerosipha gossypi). Formeaza
colonii pe dosul frunzelor care se rasucesc spre interior si se rup. Se fac
tratamente cu: Fernos 0,05 %, Mospilan 0,03 %, Sinoratox 35 EC 0,3 %,
Confidor 0,075 %, Nogos 0,1 % etc.
Flori de castraveti
Anul acesta castraveţii au avut o pornire foarte frumoasă; fiind iubitori de apă, seceta i-a
afectat mai mult decât pe alte plante.
Totuşi în condiţii vitrege lor, au făcut destul rod aşa că am făcut totată vara salate şi chiar
câteva borcane de murături.
Florile lor au o culoare frumoasă şi se observă cum au deja format castravetele în codiţa
lor.
Denumirea ştiinţifică a castravetelui este Cucumis sativus şi face parte din Familia
Curcubitaceae.

21. Castravetele (Cucumis sativus) este o plantă legumicolă din familia Cucurbitaceae care
include dovlecelul, dovleacul, pepenele galben şi cel verde etc., şi este cultivat pe scară
largă. Provine din India şi este cultivat în regiuni tropicale şi temperate. Se cultivă în
numeroase varietăţi, datorită diversităţii fructelor.
Planta de castravete este o viţă târâtoare de 1,5 – 2 m lungime, care creşte agăţându-se pe
spaliere sau alte structuri de susţinere cu ajutorul cârceilor. Planta are frunze mari care
acoperă fructul. Acesta este cilindric, alungit, cu margini rotunjite, şi poate creşte până la
60 cm, cu un diametru de 10 cm. De obicei creşte de cam de 10 cm lungime. Castraveţii
pot fi mâncaţi în stare crudă sau muraţi (murături).
Planta se dezvoltă dintr-o sămânţă închisă. Din punct de vedere ştiinţific, rezultatul

22. polenizării plantei de castravete este un fruct. Clasificarea acesteia ca legumă, ca şi în
cazul roşiilor şi a dovlecelului, de exemplu, este arbitrară şi se bazează în principal pe
folosirea acestuia în bucătărie. Clasa ştiinţifică a legumelor neexistând, această clasificare
este apărută numai din raţiuni ştiinţifice, prin umare nu există nici un conflict în a
clasifica fructul castravetelui atât ca legumă cât şi ca fructă.
Înflorire şi polenizare
Cîteva varietăţi de castravete sunt partenocarpice, rezultând fructe fără seminţe, pentru
aceste varietăţi polenizarea reducându-le potenţialul calitativ. De obicei aceste varietăţi
sunt crescute în sere, unde polenizarea prin insecte este eliminată. În Europa sunt
preferate soiurile de castravete care pot produce seminţe şi care necesită polenizare.
Polenizarea acestor varietăţi este făcută de albine, bondari şi diverse alte soiuri de insecte,
apicultorii preferând să-şi aducă stupii în preajma terenurilor însămânţate cu legume.
În cazul în care polenizarea nu a avut succes, fructul rezultat se poate îngălbeni, cădea,
sau poate creşte strâmb. Fructele parţial polenizate pot fi verzi la capătul de lângă peţiol
dar galbene şi prost formate lângă locul unde a fost floarea.
[modifică] Aliment
Consumat ca aliment, castravetele cu coajă, în stare crudă, are un aport de 20kcal la 100
grame, din care carbohidraţi aproximativ 3,63g, grăsimi 0,11g, proteine 0,65g, vitamina
B1 0,027 mg, vitamina B2 0,033 mg, vitamina B3 0,098g, urme de vitamina B6 şi B9,
vitamina C 2,8mg, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.
Castravetele este cules când are culoarea verde, şi poate fi consumat crud sau murat. De
asemenea, varietăţile fără seminţe sunt folosite în industria decoraţiunilor alimentare.
Pentru murat se folosesc îndeosebi castraveţii a căror formă nu este aşa de plăcută
ochiului, cei cu formă neregulată, prea groşi sau strâmbi, sau cu coaja grunzuroasă.
Pentru murare se foloseşte de obicei saramura sau oţetul, în combinaţie cu diverse plante
aromatice. Procedeul de murare reduce conţinutul de vitamine din legume, dar le
păstrează în nişte valori crescute faţă de alte procedee de conservare (de exemplu,
fierberea). În plus, le conservă pentru mai mult timp. Gustul deosebit şi multiplele
întrebuinţări pe care le are în gastronomie, alături de eliminarea prin murare a unei
componente cam indigeste a castravetelui crud, fac din castravetele murat o piesă de
rezistenţă a alimentaţiei umane, în special alături de produse din carne, în sezonul rece.
[modifică] Istoric
Castravetele este cultivat de cel puţin 3000 de ani, în Asia de vest; în Europa a ajuns în
timpul Imperiului Roman. Sunt cronici din secolul al IX-lea, din Franţa, care amintesc de
cultivarea castravetelui.
Se crede că este o plantă nativă a teritoriului Indiei de azi. Castravetele este menţionat în
legenda lui Gilgamesh, între produsele vechiului oraş Ur, fiind consumat de către

23. locuitorii acestuia. Unele surse spun că a fost produs pe scară largă în Tracia; apartenenţa
sa la bucătăria bulgărească şi turcească vin să întărească această teorie. Din India,
castravetele a ajuns în Grecia (unde este numit "vilwos") şi în peninsula italică, unde
populaţia este foarte amatoare de această legumă. Fructul castravetelui este menţionat şi
în Vechiul Testament (Cartea Numerelor 11:5), ca fiind o plantă foarte răspândită în
Egipt, chiar şi sclavilor israeliţi: Ne amintim de Peşte, pe care l-am avut pe mesele
noastre în timpul robiei egiptene / de castraveţi, pepeni, praz, ceapă, usturoi. Israeliţii vor
rămâne, astfel, foarte ataşaţi de aceste legume, care vor fi folosite adeseori în mesele lor
tradiţionale de sărbători.
Despre împăratul roman Tiberius se spune că servea castraveţi la fiecare masă, indiferent
de anotimp. Astfel, pe teritoriul Imperiului Roman a fost dezvoltat pentru prima dată un
sistem artificial de creştere a fructelor şi legumelor în condiţii speciale, similar cu o seră
agricolă, pentru a asigura prezenţa pe masa împăratului a legumei sale favorite. Sistemul
de creştere era combinat, pe timpul zilei vasele cu plante de castravete fiind ţinute la
soare, apoi puse la adăpost în zone acoperite, la căldură, sau erau acoperite cu pânză
îmbibată cu ulei, pentru a nu permite circulaţia curenţilor de aer. Aceste pânze erau
numite specularia.
În însemnările sale, Plinius cel Bătrân consemnează existenţa unui castravete foarte mic,
probabil soiul cornişon, care creşte nu mai mare de 8 cm şi are coaja neregulată, cu
broboane şi grunji. Plinius descrie şi pregătirea unor remedii naturale din castravete, cu
toate că unele cercetări spun că ar fi fost vorba de o plantă diferită, un soi de castravete
sălbatic, necultivat. Totodată, este menţionată folosirea fructului castravetelui pentru
tratarea muşcăturii de scorpion, pentru cei cu vederea slabă şi pentru a îndepărta şoarecii
din hambare. Nevestele care doreau să rămână însărcinate îi purtau la cingătoare, la fel şi
moaşele chemate la câte o naştere mai grea, şi îi aruncau după ce copilul se năştea.
În Evul Mediu, la curtea regelui Carol cel Mare (Franţa secolului al XI-lea) se creşteau
castraveţi. Ei au fost introduşi în Anglia la începutul secolului al XIV-lea, pierduţi, apoi
reintroduşi după 250 de ani. În Lumea Nouă, castraveţii au ajuns în 1494, în Haiti, o dată
cu expediţiile lui Cristofor Columb.
În 1535, Jacques Cartier, explorator francez care a călătorit în zona a ceea ce astăzi se
numeşte Canada, spunea că a găsit castraveţi imenşi în zona oraşului Montreal. În
secolele XV-XVII, vânătorii europeni de blănuri, comercianţii, exploratorii, vor face
schimburi şi trocuri cu popoarele indigene amerindinene, inclusiv cu produse agricole.
Triburile din Marile Câmpii şi din zona Munţilor Stâncoşi au învăţat de la conchistadori
cum să cultive legumele şi fructele europene. Cei mai buni agricultori erau cei din
triburile Mandan, din zona Dakota de Nord şi de Sud. Ei au învăţat să cultive soiuri de
castraveţi şi de pepeni şi le-au adăugat rapid în alimentaţie, pe lângă soiuri de porumb,
fasole, şi altele din aceeaşi familie a cucurbitaceelor, dovleac, dovlecel şi tărtăcuţă.
Triburile Iroqueze cunoşteau deja planta, la momentul la care au fost vizitaţi de primii
europeni.
În 1630, reverendul Francis Higginson a publicat o carte pe nume „Plante din Noua

24. Anglie”, în care se descrie o grădină din insula Conant, în portul din Boston, „grădina
Guvernatorului”. Acolo sunt descrise multitudinea produselor vegetale cultivate, printre
care şi „ţelină, sfecle, morcovi, care cresc aici mult mai mari şi mai dulci decât sunt
îndeobşte cunoscute în Anglia. Sunt aici şi soiuri de dovleac şi de castravete de care nu
aveam cunoştinţă înainte”.
În 1633, William Wood publică o carte care conţine observaţiile sale referitoare la
plantele pe care le întâlnise în America „Pământul este foarte bun pentru creşterea
verdeţurilor de bucătărie, toate soiurile cunoscute în Anglia şi altele noi, şi care sunt mai
mari şi mai gustoase”. Câţiva ani mai târziu apar, tot în Anglia, un număr de articole
publicate în reviste de specialitate cu profil medical, în care se specifică faptul că
verdeţurile sunt responsabile de un număr tot mai mare de îmbolnăviri pe timpul verii şi
că legumele crude nu trebuie consumate de către copii. Castravetele a fost unul din
legumele marcate de această proastă reputaţie, fiind retras din alimentaţia umană şi
păstrat doar pentru animale, în special vaci, schimbându-i-se şi numele în engleză din
cucumber în cowcumber. Nefiind preferat în alimentaţie, soiurile de castravete au
degenerat, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, transformându-se într-o plantă de
dimensiuni reduse, cu inflorescenţă redusă şi cu fructe foarte mici.
În jurnalul său, Samuel Pepys nota, în data de 22 septembrie 1663: „Azi, Sir W. Batten
m-a informat de trista soartă a unei doamne, Newhouse, care a murit din pricină că a
consumat castraveţi. Şi cred că am mai auzit de un caz asemănător acum câteva zile.”
[modifică] Industrie
În industria alimentară, castravetele este foarte preferat în varianta murată, fiind unul din
cele mai consumate alimente, inclusiv în industria fast-food.
În industria cosmeticelor, este foarte întrebuinţat în diverse creme şi loţiuni pentru ten,
având un efect calmant, de restabilire a pH-ului pielii, fiind uşor astringent. Totodată,
aroma de castravete proaspăt este considerată a fi afrodisiacă.
Planta leguminoasa cu frunze lobate, cu peri rigizi pe ambele fete.
Flori unisexuate galbene- aurii.
Fruct baciform.
Folosit in alimentatie si cosmetica.

25. Ca sa reziste in desert, cind au ridicat piramidele, egiptenii s-au hranit cu
castravete, pentru ca este bogat in apa. Iar romanii l-au apreciat atit de mult incit
au gasit o metoda de a-l cultiva tot timpul anului. Acesta este doar inceputul
povestii.
<a
href='http://r.adserver.ro/openads/www/delivery/ck.php?n=a23c98c0&amp;cb=INSERT_
RANDOM_NUMBER_HERE' target='_blank'><img
src='http://r.adserver.ro/openads/www/delivery/avw.php?zoneid=57&amp;cb=INSERT_
RANDOM_NUMBER_HERE&amp;n=a23c98c0&amp;ct0=INSERT_CLICKURL_HE
RE' border='0' alt='' /></a>
Castravetele vine din India si se crede ca istoria sa
incepe in urma cu 8.000 de ani. Cercetatorii nu au resuit
sa descopere planta in varinta salbatica si, ca urmare,
data exacta a aparitiei ramine incerta.
Din India, castravetele a ajuns in zona mediteraneeana,
in Grecia si Italia. A fost repede indragit de romani care
au inceput sa il cultive. Se pare ca datorita romanilor
castravetele s-a extins, mai tirziu, in toata Europa. Se spune ca acestia au fost atit de
incintati, incit au descoperit o metoda de a-l creste artificial. Imparatul Tiberiu obisnuia
sa manice in fiercare zi castravete. Unele povestioare vorbesc despre dorinta acestuia ca
planta sa fie tinuta intr-un fel de ghiveci si sa fie intoarsa zilnic dupa soare, pentru a grabi
cresterea. Alte istorioare relateaza ca in Egitpul Antic castravetele a fost ingredientul vital
pentrui cei care au ridica piramidele din desert, datorita continutului ridicat de apa.
Castravetele este un fruct. Cum in viata de zi cu zi termenul fruct este folosit mai degraba
pentru desert, castravetele a trebuit sa se multumeasca sa fie considerat de toata lumea o
leguma. Astfel ca este, astazi, una dintre cele mai indragite legume, folosita in special la
salate. In plus, castravetele este frecvent recomandat in diete, datorita faptului ca 95% din
continutul sau este apa. Astfel, organismul este hidratat si oxigenat corespunzator.

26. Intrucit contine acid tartric, care inhiba sintetizarea grasimilor din hidrocarbonati,
castravetele este binevenit pentru cei care doresc sa nu se ingrase. O treime dintr-un
castravete de marime medie (100 de grame) contine doar 15 calorii si ii ofera
organismului 10% din cantitatea zilnica de vitamina C recomandata. Castravetele este
leguma cu continutul cel mai bogat in substante alcaline si minerale, in special potasiu.
Cind este consumat proaspat, stimuleaza secretia de suc gastric din glandele stomacale,
imbunatatind digestia.
Avantajul castravetelui este ca poate fi asezonat cu orice tip de condiment: marar,
busuioc, oregano, usturoi, rozmarin, piper, chimen, chili, curry etc. De asemenea, poti sa
il combini cu rosii, ceapa, ardei, dar si cu fructe: pepene, mar, portocala, mango, papaya.
Iar daca vrei ca salata sa fie cremoasa, adauga fara probleme iaurt, smintina sau
maioneza. In afara de salate, castravetele mai este folosit la supe si chiar in mincaruri.
Englezii savureaza sandvisuri de castravete, facute cu piine alba unsa cu unt. Untul poate
fi inlocuit cu brinza, amestecata cu verdeata.
Castravetii nu pot fi pastrati la congelator. Poti sa ii tii, in schimb, in frigider, intr-o
punga de plastic, maxim 10 zile. Castravetii de marime medie sint mai buni decit cei
mari, care au seminte mai multe. Gustul amar al castravetelui si deshidratara sint cauzate
de "stresul" suportat de planta: temperatura inalta, sol cu putine substante nutritive.
Pentru a inlatura acest gust, este recoamandat sa tai capetele castravetelui si sa il cureti
mai adinc, pentru ca aceste zone sint mai afectate.
Castravetele este folosit si in tratamentul cosmetic, fiind perfect pentru o masca
hidratanta. Profita si tu de oferta naturii, facindu-ti o masca pentru ten: amesteca un
castravete ras cu putin ulei de germeni de porumb sau griu si cu brinza proaspata de vaci
pina capata consistenta unei paste spumoase. De asemenea, feliile de castravete subtiri si
reci sint renumite pentru linistirea durerilor de ochi.
Daca vrei sa te bucuri de gustul castravetelui, iti recomand supa de castravete
Amour F1 este un hibrid ...productivitatea. Lungimea fructelor este 8-10 cm si grosime 3
cm. Se preteaza foarte bine pentru conservare...

27. Castraveti Mirabelle f1
MIRABELLE f1 Este un hibrid de ...productie ridicata. Fructele sunt 100% fara gust
amar. Raportul ...grosime este de 3,25:1. Este special adaptat pentru cultura in sere,
solarii si camp.
Castravetele
Cultura timpurie de castraveti se produce prin rasaduri, fie in ghivece, fie pe
brazde (rasaduri reci). Semanatul in ghiveci sau pe brazde se face la inceputul
lunii martie (2-3 seminte la ghiveci sau brazda).
Plantarea in camp a rasadului are loc la inceputul lunii mai, la 1 m intre randuri si
0,5 m pe rand.
Tot in scopul obtinerii de productii timpurii, castravetii se pot cultiva si in solarii
de tip tunel.
Cultura de vara a castravetilor se face prin semanarea direct in camp, la
sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, la distanta de 1 m intre randuri si 0,6 m
pe rand. In fiecare cuib se pun cca 200 gr mranita care se amesteca bine cu
pamantul, apoi se seamana la cuib 4-5 seminte la adancimea de 2-3 cm. Peste
cuib se presara strat de 1-2 cm de mranita.
De retinut: terenul destinat culturii de castraveti trebuie arat sau sapat din
toamna si ingrasat cu gunoi de grajd, 3000-4000 kg la 1000 mp.
Soiuri: Delicates, Cornison, Bistrita, Levina, Lang, Ileana, Famosa, Marina.
Pentru productia de toamna, care in general este destinata la murat,
semanatul se face pe brazde la inceputul lunii iulie, la distanta de 70/30 cm. De
regula se foloseste soiul Cornison.
Ingrijire:
Daca plantarea se face prin rasaduri, imediat dupa plantare se uda cultura cu
apa calduta (12-18 gr C). Daca plantarea s-a facut prin semanare directa, dupa
ce rasar, plantele se raresc lasand cate 2 la cuib.
Pana ca vrejii sa acopere terenul se fac 1-2 prasile fara a vatama radacinile.
Dupa prasila a doua plantele se musuroiesc.
Udarea se face numai la radacina, ferind vrejii de umezeala, deoarece acestia
pot putrezi.
O lucrare foarte importanta la castraveti este "ciupitul", care contribuie la
obtinerea unor recolte mari si timpurii. Cand plantele au format 4-5 frunze li se
ciupeste (rupe) varful. De la baza plantei vor creste noi lastari, pe care se vor
forma mai multe flori femeiesti, acestea producand castraveti. Cand si acesti
lastari au format 5-6 frunze, se ciupesc, repetand operatia si la lastarii de ordinul
3.
Ingrasarea suplimentara are o contributie deosebita. Prima ingrasare se face la
10-15 zile de la rasarire, iar a doua la 15-20 zile de la prima.
Recoltarea trebuie facuta cand castravetii sunt tineri. Pentru murat sunt indicati
castraveti de 8-12 cm lungime. Recoltarea se repeta la 2-3 zile, deoarece
fructele imbatranesc foarte repede si isi pierd din calitate. Nu trebuie calcati sau

28. rasuciti vrejii, deoarece planta are de suferit. Daca se lasa neculese si
imbatranesc, plantele nu mai leaga rod.
De pe 1000 mp de cultura se pot obtine 1000-2000 kg castraveti timpurii, 2000-
3000 kg castraveti de vara si 1500-2000 kg castraveti de toamna.
Cum multora ne plac castravetii, un studiu in acest domeniu capatand contur in mintea
noastra, am trecut mai departe si de astazi, incepem studierea acestor minunate jucarii
sexuale.
Principalele tipuri de castraveti din UK:
Slicing Cucumbers
Sweet Slice Burpless
Straight 8
Poinsett
Dasher II
Salad Bush Hybrid
Marketmore 80
Marketmore 76
Pickling Cucumbers
Boston Pickling
Miss Pickler Hybrid
County Fair Hybrid
Bush Pickle Hybrid
Eureka Hybrid
Cucumbers suitable for containers and planters
Pickle Bush
Pot Luck
Bush Champion
Parks Bush Whopper
Salad Bush
Spacemaster
Bushmaster
Disease Resistant Cucumber Varieties
Pickling
Liberty Hybrid
Saladin
County Fair
Ballerina
Pioneer
Wellington F1
Slicing
Dasher 11

29. Bush Crop
Cobra
Indio
Salad Bush
Sweet Slice
Sweet Success
Sweet Slice (burpless)
Burpee Hybrid
Slice Nice
Slice Master Hybrid
Exotic cucumber varieties
Lemon
Armenian
Palace King Hybrid
Mongkut Hybrid
Sooyow Nishikir
White Wonder