3. Cuvântul „dinamită” provine dingrecescul „dynamis”, ce înseamna „putere”,
iarinventareaacestuiexplozivîiaparţineînexclusivitate lui Alfred Nobel, care a folosit-o
pentru prima data în 1866.
Nobel, careîncercase multe materialecapabilesădeclanşezeexplozii, a descoperitcă un
minereusiliconic poros numitkiselgurabsoarbe o cantitatesemnificativă de nitroglicerină,
rezultând un procesmultmaisigurînexploataredecâtamesteculsău anterior. Formula
necesita 75% nitroglicerinăşi 25% kiselgur. Însăacestamestec, pe care Nobel l-a
numitDinamita nr.1, nu era atât de puternic pe câtîşidorea,
deoarecekiselgurulnucontribuiacunimic la putereaexplozivului, bachiarîireduceaefectul,
absorbindenergiacalorică ce ar fi trebuitsăintensificeexplozia. Nobel l-a înlocuitcualte
ingrediente naturale active, precum pasta de lemn – caabsorbant, şi o sare (azotatul de
sodiu) – caagent de oxidare. Acestetransformări i-aupermis lui Nobel
nunumaisăîmbunătăţeascăeficacitateaexplozivului, dar şisăpoată prepara explozivi de
diferiteputeri. Pentru a putea determina apariţiaexploziei, Alfred a brevetat o
altăinvenţie, un detonatorcare permite
activareadinamiteiprinaprindereaunuifitil.Datorităfaptuluică dinamita
reduceasubstanţialcosturilearuncăriiînaer a blocurilor de piatră, Alfred a
făcutdinvânzareadinamitei o afacereprofitabilă, astfelîncât fabrica sadinKrümmel
(Germania) a începutsă-şi exporte produseleînalteţăridin Europa şichiarînS.U.A..şi
Australia.
Datorităpasiunii sale pentrucălătorii, Victor Hugo l-a denumit „celmaibogatvagabond
al Europei”.
Cu timpul, Nobel şi-a deschisfabricişilaboratoareîn peste 20 de ţări, iarcândnucălătorea
lucra intensînlaboratoarele sale.
Până la moarteasa, în 1896, Nobel a brevetat 355 de invenţii.
Conştient de risculpotenţialelordistrugericauzate de numeroaseletipuri de exploxivi pe
care-i concepuse, Nobel a canalizat o mare parte a drepturilor sale de inventatorcătre o
fundaţie ce a devenitsursa de finanţare a Premiilor Nobel.