Carl gustav jung in lumea arhetipurilor(1)Luci Badiu
In Lumea Arhetipurilor
Carl G. Jung
Inconstientul personal si inconstientul colectiv
Inconştientul personal este repugnant şi straniu. Pentru că aici se acumulează, tot ceea ce este negativ în om, tendinţele incestuoase şi parieide (matricide) pe care fiecare individ le trăieşte între 3—6 ani.
Inconştientul colectiv este, spre deosebire de inconştientul individual, o achiziţie filogenetică. Aici se concentrează nu experienţa individuală, ci experienţa speciei. De aceea inconştientul colectiv este un inconştient supraindividual, dimensiunea inconştientă universală. Fiind un precipitat al experienţelor speciei, inconştientul colectiv este structurat de elemente care n-au fost niciodată conştiente, în timp ce inconştientul personal cuprinde în special conţinuturi care au fost cîndva conştiente.
10 cărţi, din literatura artistică despre holocaust, pe care le găsiţi în colecţia BM "B.P. Hasdeu". Cărţi care te ajută să descoperi adevatara teroare a celui de-al II-lea Război Mondial şi mărturiile evreilor care au supraveţuit lagărelor de concentrare.
O presiune uriasa a adancimii pamantului a creat muntile. In asa fel, o presiune uriasa a adancimii omului sta la fondul urcusului si nu vointa in sine.
2. Cartea autobiografica a lui Jung - una dintre cele mai tulburatoare
piese memorialistice ale secolului - este saraca in fapte de viata
exterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, 0 trecere in
revista a practicii de medic pSihiatru,intTInirea cu Freud, construirea
turnului de la Bollingen, citeva calatorii in locuri exotice (Africa,
India).
Oar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se dese-
neaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. Treptele
ei cronologice sint intuitia, la 0 virsta incredibil de mica, a unei
entitati psihice autonome, formidabila coliziune cu incon~tientul,
tirzia lui autorealizare (<< Viata mea, spune Jung de la bun inceput,
este povestea unei realizari de sine a incon~tientului »).
Aceasta «a doua » viata, cea launtrica, s-a exprimat in vise, vi-
ziuni, calatorii in spatH extramundane, experienta nemijlocita a lui
Oumnezeu - marturisite public de Jung, alaturi de premonitiile sale
asupra viitorului umanitatii ~i gindurile cele mai intime despre
religie, numai in Amintiri. $i din acelea~i experiente launtrice s-a
nascut originala opera jungiana.
Considerindu-Ie incompatibile cu contributia sa ~tiintifica, Jung nu
~i-a inclus Aminfirile in corpusul Operelor complete. $i totu~i aceasta
carte autobiografica ramine cea mai buna introducere in psiho-
logia analitica jungiana: aici pot fi gasite originea ~isemnificatia
conceptelor ei fundamentale - de la «incon~tient colectiv » ~i
«arhetipuri» pina la «individuatie ».
ISBN 973-28-0699-0 Foto copertii: HENRI CARTIER- BRESSON
4. CARL GUSTAV JUNG (1875-1961), psiholog ~i psihiatru elve(ian.
Nascut la KeJ3wil (cantonul Thurgau), a facut studii de medicina generala ~i
psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zurich, ~i
medic-~ef la clinica psihiatrica universitara BurghOlzli. S-a consacrat insa
precumpanitor psihoterapiei clinice ~i, concomitent, cercetarii experimentale
~i teoretice. In 1904 intemeiaza la ZUrich un laborator de psihopato10gie
experimentala, valorificind obserfatii personafe ~i descoperiri In domeniul
asociatii10r verbale norma1e ~i pato10gice, al dementei precoce ~ial com-
plexelor. Intre 1907 ~i 1912 co1aboreaza intens Cll Freud, atras In special de
cercetarile acestuia legate de isterie ~i de vise. Ruptura cu Freud, provocata
mai cu seama de rigiditalea concep(iei acestuia, inseamna pentru Jung an-
gajarea ferma pe un drum propriu. Ea 11va duce la elaborarea unui sistem
autonom de gindire, axat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fun-
damentala a fiin(ei ~ipe un ansamb1u de concepte noi, deduse in temeiul unei
inde1ungate ~ivaste experien(e clinice. Intre 1921 ~i 1938 intreprinde dilatorii
de studii in Africa de nord, in lumea arab a, la indienii pueblo din Arizona,
in Kenya, Uganda ~iIndia. In 1935 este ales pre~edinte al proaspat Intemeiatei
"Societa(i e1ve(iene pentru psihologie $i domeniile conexe". In 1944 i se
creeaza la Basel 0 catedra de "psihologie medical!:',". In 1948 se infiineaza
1aZUrich institutul care ii poana numele, iar in 1958, inspirata de cercetariie
sale, "Societatea international a de psihologie a..'1alitidi". Ultimii ani de viata
~i-i petrece la Bollingen, linga Zi.irich, 10cuind In faimosul turn, unde l~i
redacteaza ~i partial i~i dicteaza mernoriile.
Scrieri: Uber die Psychologie der Dementia praecox (1907), Wand-
lungen und Symbole der Libido (1912), Psychologische Typen (1921), Die
Beziehungen zwischen dem leh und dem Unbevui3ten (1928), Psychologie
und Religion (1940), Uber die Psychologie des UnbewuJ3ten (1943), Psycho-
logie und Alchemie (1944), Die Psychologie der Ubertragung (1946),
Antwort auf Hiob (1952), Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammen-
hiinge (1952), Ein modemer My thus (1957). La citevaluni dupa moartea lui
ii apar memoriile, Erinnerungen, Triiume, Gedanken, consemnate ~i editate
de Aniela Jaffe.
ANIELA JAFFE (1903-1991) s-a nascut la Berlin, Intr-o familie de
evrei. In timp ee studia medicina la Hamburg, regimul nazist a c0115trins-o
sa paraseasca Germania 5i, astfel, a emigrat in Elvetia. La ZUrich a facut
cuno5tirta cu C. G. Jung 5i cu eereul psihologiei analitice. eu timpul, a ajuns
ea insa~i 0 analista reeunoscutiL Intre 1948-1954 a fast seeretara]a lnstitutul
C. G. Jung proaspat infiintat. In ultimii a..'1ide viara ai lui lung, I-a Insot!t ea
seeretara personala ~i colaboratoare. iar din 1957 au luerat amlndoi la
alcatuirea biografiei lui. A ]oeuit la Ziirieh pina la moartea survenita in 1991,
aetivind ea anaJista 5i seriind ea insa~j numeroase cart! ce slnt considerate
importante pentru In(elegerea de catre un eere mai larg a psihologiei jungienc.
Cele mai eOnoseute sint Der Myrhus vom Sinn ~i C. G. lung - Bild und Wort.
5. c. G. lUNG
AMINTIRI, VISE, REFLECTII
Consemnate $i editate de
ANIELA JAFFE
Traducere ~inota de
DANIELA ~TEFANESCU
IIHUMANITAS
B UCURE~TI DIE SCHoNE
FAMILIE
T 0 FAN
7. Nota traduditorului
Prin aceasta apant1e Ii se ofera un document unic ~i indelung
a~teptat tuturor cititorilor care-l iubesc pe acela care, prin perso-
nalitatea ~i opera IUI, a marcat pro fund epoca no astra, fiind, alaturi
de S. Freud ~i de A. Adler, unul dintre cei "trei mari" ai psiho-
logiei secolului XX. Opera lui C. G. Jung n-a influen~at numai
anumite ~coli psihologice, ci impresioneaza ~i astazi uncerc tot
mai larg de oameni, care gasesc in ideile Iui confirmari, sprijin,
precum ~i calea spre descoperirea con~tienta a sinelui.
In vasta Iui opera ce ramine un monument al secolului, el a ~tiut
sa creeze 0 imagine a omului in plenitudinea sa de fiinfa culturala
- 0 imagine depa~ind domeniul strict al psihiatriei ~i intrind in
eel al antropologiei, al antropologiei culturale.
Originalul lung ne ofed ni~te memorii la fel de originale, ce
nu seaseamana ca stil eu nid 0 alta carte de amintiri. Specifici-
tatea lor este marcata mai ales prin aceea di putinele evenimente
exterioare din carte nu sint evocate ~i nu capata pentm lung 0
semnificatie dedt raportate la evenimentul interior intr-adevar
major al vietii lui - intiinirea con~tientului cu ineon~tientul.
"Viata mea este povestea unei realiziiri de sine a incon~tientului",
marturise~te lung in deschiderea Pro1ogului, pentru ea putin mai
jos sa spuna: In fata evenimentelor interioare, celela1te amintiri
palesc - ca1atoriile, oamenii ~i iucrurile inconjuri:itoare. [... ] Amin-
tirea faptelor exterioare ale vietii mele S-3. estompat in cea mai
mare parte sau a disparut. 1ns3.intilniri1e Cll cealalta realitate, co1izi-
unea Cll incon~tientul, mi s-au Intiparit in memorie ~i fin mai pot
fi ~terse. Acolo a fast intotdeauna abundenta, a fost intotdeauna
bogatie, ~i orice altceva a trecut pe un plan secundar," Dar in reali-
zarea acestui caracter eu towl aparte a1 "autobiografiei" ~i-a 1asat
eu siguranta amprenta ~ipersonalitatea Anielei Jaffe, care, 1uerind
la sfir~itul anilor '30 1a ZUrich ca secretara Si simtindu-se pre a
5
8. impovarata de maladii fiziee ~ipsihice, s-a adresat unui psiholog
pentru analiza; in eele din urma, j s-a aeordat 0 ~edinta ell insu~i
Jung, iar de aiei a pomit 0 eolaborare ee avea sa dureze tot restul
zilelor maestrului, eulminind cu ultimii lui patru ani, dnd, anga-
jindu-lin conversatii intense despre viata lui (mai ales launtrica),
i-a stenografiat replicile, pentru ca mai tirziu sa Ie prelucreze ~i
editeze.
"Aniela Jaffe a fost unica in bllndetea ~i amabilitatea ei, in
spiritualitatea ei receptiva, in talentul ei de a minui condeiul ~i
loialitatea fata de omul a carui psihologie a Insemnat atit de mult
pentru ea. Pastr1ndu-~i cele mai bune calitati din trecutul ei de
mundi grea de secretariat - simtul organiziirii ~i ochiul ager
pentru ceea ce este esential - a progresat, devenind un analist
bine cunoscut ~i foarte apreciat ~i un autor in adevaratul sens al
cuvintului", se scrie in necrologul aparut in gazeta londoneza The
Independent, la 5 noiembrie 1991.
Ce introducere poate fi mai buna in lumea spirituala a unui
cercetator decit relatarea trairilor subiective care se afliiin spatele
gindurilor, ideilor ~i cunoa~terilor lui? Dar astfel, cartea devine
o invitatie pentru fiecare sa tina cont de propriul sau incon~tient
~i de resursele lui. Ea este ~i 0 salvare sau 0 posibilitate de sal-
yare; cei care au de suferit de pe urma dialecticii lor cu incon~ti-
entul vor gasi cu siguranta, gratie miirturiei lui Jung, 0 reconfortare
in elanul ~icutezanta primului om care a plonjat In profunzimile
lumii interioare atIt de nelini~titoare dar ~ide bogate ~icare a cau-
tat ~i a intilnit incon~tientul in toata amploarea sa (mai IntIi cu
Freud, apoi singur). Ce a Insemnat pentru el aceasta descoperire
dramatica ne-o reveleaza Amintirile - 0 marturie inedita de
luciditate, de sineeritate, de euraj. Ele slnt deopotriva un docu-
ment uman, medical, psihologic, cultural, istoric, indispensabil
celor care doresc sa-l Inteleaga pe aeest psiholog fin, psihiatru
pasionat, gInditor complex ~i scriitor prolific.
Traducerea unei astfel de carti bogate din atitea puncte de
vedere este ea insa~i 0 experienta unica in felul ei, datorita imbi-
narii de catre Jung a unui stil narativ-descriptiv - Insotit pe-alo-
curi de un umor subtil - cu 0 exprimare inaripata, acolo unde
Jung devine liric, cu un limbaj tehnic, obieetiv, atunci cind rela-
teaza probleme de stricta specialitate, eu un stil colocvial, acolo
unde a vrut pur ~i simplu sa lase "sa curga" povestea; uneori,
Jung formuleaza frazele voit neglijent, adoptInd atitudinea boemu-
lui care plute~tepe deasupra incorsetarilor lingvistice; se lntimpIa,
6
9. in schimb, sa eizeleze portiuni de text la maximum, eu migala
analistului care cerceteazB. fiecare element, inainte de a trage 0
concluzie. In mod deliberat, se exprima alteori echivoc, intrudt,
dupa propriile-i cuvinte, limba pe care 0 vorbest~ trebuie sa fie
"cu dublu sens, pentru a tine cont de natura pSihic'iJ.~i aspectul ei
dublu", exprimarea cu doua intelesuri fiind superioara univocitatii
~i corespunzind naturii fiinteL Cea univoca are sens "doar dnd
se constata fapte, nu lnsa clnd e yorba de 0 interpretare, caci
« sensul » nu este tautologie, ci cuprinde intotdeauna mai mult in
sine dedt obiectul concret al enuntului". Jung recurge nu de
putine ori la un limbaj indraznet, eu formulari ie~ite din cadrul
conventional, pe care am incercat sa Ie redau cu elt mai multii
fidelitate. Asupra tuturor acestor variatii de stil i~i lasa amprenta
ceea ce Jung a nurnit la el "personalitatea nr. 1" ~i "personalitatea
nr. 2", fiecare dintre cele douii fatete ale personalitatii lui mani-
festindu-se conform tipicului lor - totul contribuind la conturarea
unei imagini fascinante a omului Jung in intreaga-i complexitate.
A~ dori sa atrag atemia asupra cltorva aspecte "tehnice" ale
traducerii, inainte de a face invitatia la lectura.
Tradudnd, am consultat permanent atit editia a VIII-a a arigi-
nalului german, aparuta in anul1992la Walter-Verlag, Olten, lu-
crlnd cu acest text, dt ~i versiunea englezeascii, publicatii in anul
1989 de Vintage Books, intrucit copyrightul este detinut cu aceasta
talmacire de Pantheon Books, a Division of Random House, Inc.,
Nev Yark. Respectlnd onginalul german, am tradus textul integral,
netinind cont de omisiunile destul de freevente din traducerea in
limba engleza; ma refer atit la absenta unor pasaje, mai scurte sau
mai lungi, cit ~i la cea a unor subcapitole, ~i anume 0 parte din
scrisori, textele despre Theodore Flournoy, Richard Wilhelm, Hein-
rich Ziminer, Completarea la Cartea ro~ie ~i paginile in care
Aniela Jaff6 a relatat des pre stramo~ii lui Jung, intitulate: "Cite
ceva despre familia lui C. G. Jung". Cititorului roman i se ofera,
a~adar, 0 versiune completa a Amintirilor ~i anexelor.
Pentru traducerea termenilor de specialitate am recurs, in prin-
cipaL la Dicrionarul enciclopedic de psihiatrie, in patru volume,
aparute sub redactia lui Constantin Gorgos, Editura Medicala,
1987 -1992 ~i la Focabularul psihanalizei de Jean Lap1anche /
J.-B. Pontalis, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1994, coordonator:
Vasile Dem. Zamfirescu.
In ceea ce priveste notele de subsol, Ie-am alternat pe cele ale
editiei germane, care apar cu mentiunea (n. ed. germ.), cu cele ale
7
10. lui Jung (c. G. J.) ~i ale Anielei Jaffe (A. J.) - care apat1in ~iele
editiei germane -, cu citeva din editia engleza (n. ed. engl.) ~icu
ale mele (n. t.).
Acolo unde am intllnit pentru prima oara un termen care ur-
meaza a fi explicat de Aniela Jaffe in Glosar, am notat in subsol:
V. termenulin Glosar.
Pe parcursulintregii traduceri am cautat sa respect urmatorul
principiu in legatura cu citarea lucrarilor: clnd apare un titlu pentru
prima data, I-am mentionat atit in original, dt ~iin traducere; in
continuare, I-am redat doar in limba romana. In Glosar am reluat
insa, la prima aparitie, titlurile ~i in germana.
Pentru traducerea diferitelor citate presarate de Jung de-a lun-
gul Amintirilor, am apelat pe cit posibilla traduceri publicate (de
exemplu, la Faust, Odiseea, Candid etc.); in rest, talmacirile imi
apartin.
I~ final, ~ dori sa multumesc pe aceasta cale celor care m-au
ajutat, ori de cite ori i-am rugat, la elucidarea anumitor probleme:
doamnei Helene Hoemi-Jung, fiica lui C. G. Jung, ~i domnului
dr Robert Hinshaw, de la Editura Daimon din Einsiedeln, Elvetia,
pentru datele bio-bibliografice despre Aniela Jaffe; sorilorRoth din
Elveria,~ianume prof. Anne-Beatrice Schmid-Roth ~idr Fritz Roth,
pentru informatiile geografice ~iculturale fumizate; doamnei Ma-
riana Balura-Skultety,pentru indrumarile la traducerea unora dintre
citatele1nlatina ~i1ngreacaveche; diac. loan 1.Icajr pentru promp-
titudinea cu care a raspuns solicitarilor mele legate de anumite
versete biblice, precum ~i mamei mele, Marie-Claire ~telanescu,
pentru faptul ca a urmarit pas cu pas traducerea, confruntlnd-o cu
originalul ~i facind observatii pertinente.
DANIELA $TEFANESCU
11. COLERIDGE, Notebooks
Introducere
He looked at his own Soul with a
Telescope. What seemed all irregular,
he saw and shewed to be beautiful
Constellations; and he added to the
Consciousness hidden worlds within
worlds.
In vara lui 1956 - in timpul Conferintei Eranos din Ascona -,
editorul Kurt Wolff a discutat pentru prima oara cu ni$te prieteni
din Zurich despre dorinta sa de a publica 0 biografie a lui Carl
Gustav Jung la Editura Pantheon, din New York. Dr Jolande Ja-
cobi, una dintre colaboratoarele lui C. G. Jung, a propus sa mi se
acorde mie rolul de biografa.
Tuturor le-a fost clar cii nu va fi vorba despre 0 misiune u~oara,
dki se cuno$tea aversiunea pe care 0 resimtea Jung la ideea de
a se prezenta pe sine ~i de a-~i etala viata in fafa ochilor lumii.
A ~i acceptat abia dupa indelungi ezitari; apoi, rni-a rezervat
totu~i' cite 0 dupa-amiaza pe saptarnina ca sa lucram irnpreuna.
Tinind cont de programul lui de lucru incarcat ~i de faptul di,
datorita virstei, obosea repede, aceasta insemna foarte mult.
Am inceput in primavara lui 1957. Kurt Wolfflmi comunicase
planul sau de a infati~a cartea nu ca pe 0 "biografie", ci in fom1a
unei "autobiografii" - Jung insu~i sa fie cel care vorbe$te. Acest
aspect a decis asupra modului de alcatuire a cartii $i prima mea
sarcina a constat doar in a pune intrebari Si a nota raspunsurile
lui Jung. Initial, Jung a fost mai degraba reticent $i ezitant, insa
eurind a inceput sa povesteasea Cll interes crescind despre sine,
despre evolutia lui, des pre visele $i gindurile sale.
Atitudinea pozitiva a lui Jung fata de rnunca noastra comuna
a dus la sfir$itul anului 1957 la un pas decisiv. Dupa 0 perioada.
de nelini$te interioara au inceput sa se iveasca irnagini din eopi-
larie de mult disparute. Jung intuia ca exista un raport intre aees-
tea $i diferite idei din opera lui de biitrinete, dar nu-l putea sesiza
inca foarte claro Intr-o dimineaa ill-a intimpinat comunicindu-mi
ca ar dori sa serie el insu$i des pre copilaria lui, in legaturii cu eare
imi relatase deja multe, dar nici pe departe tot.
9
12. Hotarirea a fost pe cit de imbucudttoare, pe atit de neasteptata,
dat fiind ca stiam cit de mult il obosea pe Jung scrisul Si ca n-ar
intreprinde un asemenea lucru dad nu I-ar simti ca pe 0 "misi-
une" venita din striifundurile fiintei sale. Intemia Iui mi s-u parut
a confirma astfel justificarea interioara. a ,.autobiografiei".
La citva timp dupa aceasta schimbare de atitudine mi-am notat
urmatoarele sale cuvinte: ,,0 carte de-a mea este intotdeauna un
destin. In ea salasluieste ceva imprevizibil si nu-mi pot prestabili
sau propune nimic. Astfel, autobiografia 0 ia deja de pe-acum pe
un alt fagas decit imi imaginasem la inceput. A-mi asterne pe
hirtie primele amintiri este a necesitate. Daca neglijez asta chiar
Si numai timp de 0 zi, se instaleaza imediat simptome fizice ne-
plaeute. De indata ce m-apuc de Iucru, ele dispar si mintea mea
devine cit se poate de !impede."
In aprilie 1958, Jung a terminat cele !rei capitole despre copi-
larie, anii de Scoala Si de studentie. Le-a intitulat: "Despre primele
evenimente ale vieW mele". Ele se incheie eu absolvirea studiului
medicinei in anul 1900.
Aceasta n-a fost insa singura contributie direct a adusa de Jung
la carte. In ianuarie 1959 se afla Ia Bollingen, in casa lui de la tara.
Toate diminetile Si Ie dedica lecturii capitolelor deja compuse ale
cartii noastre. Gnd mi-a inapoiat capitolul "Despre viata de din-
cola de moarte", mi-a spus: "A fost atins ceva in mine. S-a format
ea un virtej Si trebuie sa scriu." ASa a Iuat nastere capitolul "Gin-
duri tirzii", in care iSi gasesc expresie gindurile-i cele mai pro-
funde, ehiar daca poate cele mai indeDartate.
In vara aceluia..,;ian 1959, Jung a seris, tot la Bollingen, subcapi-
tolul despre "Kenya Si Uganda". Cel despre indienii pueblo provine
dintr-un manuscris din anul 1926, nepublicat, dimas neterminat,
care se ocupa de problemele generale ale psihologiei primitive.
Pentru completarea capitolelor "Sigmund Freud" Si "Con-
fruntarea Cll inconstientul" am preluat diverse pasaje dintr-un se-
minar tinut in 1925, ill care Jung relatase pentru prima oara cite
ceva des pre dezvoltarea sa launtrica.
Capitolul "Activitate psihiatricii" a luat fiinta pe baza unar
discutii dintre Jung si tinerii medici secundari ai spitalului psihi-
atric BurghOlzli din Zurich, in anu} 1956. Pe vremea aceea, unul
dintre nepotii sai lucra acolo ca psihi3Jru. Discutiile avusesera lac
in casa Iui Jung din Kusnacht1•
1 Localitate situata in cantonul Zurich, la lacul Zurich inferior; aid au
locuit ~i alte personalitati, precum Th. Mann, C. F. Mey,?r, M. Lienert. A nu
10
13. Jung a citit manuscrisul ~i I-a aprobat. Pe alocuri, a corectat
cite un pasaj ~i a propus completari sau le-a efectuat el insu~i. La
rindul meu, am facut adaugiri la capitolele scrise de el, utilizind
material din procesele-verbale ale discutiilor noastre, am dezvoltat
indicatiile lui care adesea erau doar in stil telegrafic ~i am eliminat
repetitiile. Cu elt progresa cm'tea, cu atit mai puternica devenea
amalgarnarea dintre rnunca sa ~i a mea.
Modul in care a luat na5tere car'tea a determinat intr-o anurnita
privinta ~i continutul ei. Discuia sau povestirea spontana poarta
caracterul irnprovizatiei, ~i aceea~i trasatura 0 poarta ~i "auto-
biografia". Capitolele sint ca ni~te raze rapide care lurnineaza
numai fugitiv viata exterioara a lui Jung ~i opera sa. In schirnb,
ele transmit atmosfera universului sau spiritual ~i trairile unui om
pentru care sutletul a insemnat realitatea cea mai autentica. Ade-
sea mi s-a intimplat sa-i pun in van intreb3.ri lui Jung in legatura
cu lucrurile exterioare; numai esenta spirituala a trairilor era
pentru el de neuitat ~i demna de a fi relatata.
Mai importante dedt dificultatile formale ale elaborarii au fost
altele, de natura mai personaEi. Jung s-a referit la ele intr-o scri-
soare catre un prieten din studentie. Acesta 11rugase sa-si serie
amintirile din tinerete. Corespondenta dintre ei a avut loe la sfir-
~itul anului 1957.
" ... Ai perfecta dreptate! Cind imb3.trinim, sintem readu~i, atit
din interior, dt 5i din exterior, la amintirile tineretii. Inca aeum
treizeci de ani, elevii mei m-au detenninat la un moment dat sa
explic cum am ajuns la cODceptia mea despre incon~tieDt. Am
facut-o atuDci sub forma unul seminar.] In ultimul timp am tot fost
solicitat in diverse reprize sa scriu ceva de tipul unei «auto-
biografii ». Asa ceva nici nu-mi puteam imagina. Cunosc prea
multe autobiografii cu autoamagirile lor ~i minciunile lor de cir-
cumstanta ~i stiu prea multe in legatura cu imposibilitatea unei
descrieri de sine, pentru ca macar sa indraznesc sa fac incercari
in acest domeniu.
De curind mi s-au cerut insa ni~te informat!i autobiografice ~i
cu aceasta ocazie am descoperit di in materialul furnizat de catre
se confunda cu KliBnacht (fujj Rigi), care se afla in canlonul Schwyz, la Lacul
celor Palm Cantoane; KliBnacht a dimas celebm datorita legendei despre
Wilhelm TeII care I-ar fi ucis acolo in apropiere, in "hohle Gasse" (=defiIeu),
pe tiranicul guvemalor GeJ3Jer (n. t.).
1 Seminarul din 1925 mentional mai devreme (n. ed. engl.).
11
14. amintirile mele se afla ascunse diferite probleme obiective care
ar merita pesemne 0 privire mal atent~L Drept care am reflectat
la aceasta posibilitate ~iam ajuns la concluzia de a fudeparta futr-atit
celelalte obligatii ale mde ludt sa reu:;;esc sa supun unei exami-
nari obiective mikar inceputul inceputului vierii mele. Aceasta
sarcina este atit de grea :;;ide neobi:;;nuit1i, Indt a trebuit mai intii
sa-mi promit sa nu public rezultatele in timpul vierii. Masura mi
s-a pamt esentiala pentru a-mi asigura lini:;;tea :;;idistanta nece-
sara. Am constatat, intr-adevar, ca to ate acele amintiri care mi-au
ramas vii se refera la trairi emotion ale care transpun spiritul intr-o
stare de nelini:;;te ~i pasiune; 0 condirie preliminara extrem de
nefavorabila pentru 0 relatare obiectiva! Scrisoarea ta a picat
« bineinteles » in momentul in care, ca sa zic a:;;a,luasem decizia
de a ma apuca de treaba.
Or, destinul vrea - a:;;acum a vrut-o dintotdeauna - ca in
viata mea toate elementele exterioare sa fie accidentale :;;inumai
Uiuntricul sa fie incarcat de substantii :;;ideterminant. Prin urma-
re, arice amintire a unor intimplari exterioare a palit :;;ipoate ca
trairile « exterioare » nici IT-aufast vreodata esenrialul sau au fost
doar in inasura in care au coincis cu faze de dezvoltare interioara.
Infinit de multe astfel de manifestari « exterioare » ale existentei
mde s-au scufundat in uitare, tocmai din cauza ca eu - asa mi
se parea - participasem la ele cu toata fort,a. Acestea insa sint
elementele care aldituiesc 0 biografie inteligibila: persoane pe care
le-ai intilnit in viata, cillatarii, aventuri, camplicatii, iovituri ale
sort,Hsi altele de acest gen. Dar ele au devenit, cu putine exceptii,
ni~te Mnturi de care de abia imi mai amintesc, care nu-mi mai
pot maripa fantezia in niei un fel, nici n-o mai pot revigora.
eu atit mai vii ~i mai colorate sint amintirile mele legate de
trairile « interioare ». Aid se ive~te insa problema redilrii, de care
nu ma simt capabil, cel putin nu pentru moment. Din pacate nu
pot implini din aceste motive nid dorinta ta, ceea ce regret foarte
mult. .."
Aceasta scrlsoare caracterizeazil atitudinea lui Jung; de~i luase
deja hotarirea de a se "apuca de treaba", scrisoarea se incheie cu
un refuz! Conflictul dintre accept ~i refuz nu s-a potolH la el
niciodata complet, pina in ziua morti!. r,1ereu existuu un rest de
scepticism, 0 sfiaEi in fata viitorilor cititori. Nu considera carte a
de amintiri drept 0 lucrare ~tiinifica ~i nki drept cartea sa, ci
vorbea ~i scria des pre ea numind-o "proiectul Anielei Jaffe", la
12
15. care el adusese anumite contributii. Conform dorintei sale, ea nu
este inclusa in seria Operelor complete (Gesammelte Werke)l,
Deosebit de retinut a fast Jung in relata.rile intilnirilor lui, fie
eu personalitati cunoscute, fie ell oameni apropiati, eu prieteni.
"Am stat de yorba eu multi oameni celebri ai epocH, eu marile
nume ale ~tiintei ~i politieii, cu exploratori, arti~ti ~i scriitori, printi
~i magnati, dar, dad e sa fiu sincer, trebuie sa recunosc di doar
puine diotrc aeeste intilniri au reprezentat pentru mine un eve-
niment, 0 traire semnificativa. Intilnirile noastre erau ca ale va-
poarelor in largul marii, care se saluta cu pavilionul. De cele mai
multe ori, ace~ti oameni ilni ~i solicitau dte cevu ce nu pot sau
nu am Ebertatea sa divulg. A~a di nu mi-au ramas amintiri, indife-
rent de ceea ce reprezentau aceste personalitati in oehii lumii.
Intllnirile n-au fast un eveniment; s-au estompat eurind, raminind
fara consecinfe mal profunde. Despre relatii1e care au insemnat
ceva pentru mine ~i care mi-au revenit in mintc ea amintiri ale
unor vremuri indepartate nu pot povesti, did ele il-au fost Dumai
via~a mea ceo. mai launtrica, ci ~i a lor. Nu mi-e mgiiduit sa
deschid privirilor lurnii aceie u~i lTIchise pentru totdeauna~~'
Lipsa de date exterioarc cstc insa abundent compensata prin
altceva - prin relatarea experiente10r Iauntrice ale lui lung ~i
printr-o bogatie de idei 9i ginduri care, dupa cum elinsu~i spunea,
trebuie privite drept biografice. Ele sint tipice pentru el lntr-un
grad fnalt ~i au fcrma~ fundamentul vieW lui. Aceasta e valabil
mai ales in ceea ce prive~te ideile sale religioase. Cartea contine
erezul religios allui lung.
lung a fast condus pe csj rnultiple 91variate la confruntarea
cu problemele religioase: anumite experiente care-l plasasera inca
de pe dnd era copilill realitatea trairilor religioase ~i ilinsorisera
pha la sfir~itul vie~ii; 0 sete nestap]'nWi de cunoa~tere, care cu-
prindea tot ce avea vreun raport cu su.fletul, eontinuturile ~i ma-
nifestarile sale Si 11Ci:lracteriz!t ca orn de ~tiintii ~i -- last but not
least - con~tiina sa de medic. Oid lung se simtea si se considera
]'n primul rind medic. Nu-i sdipase faptul cii atitudinea religioasa
joaca un rol esential in terapia omului suferind psihic. Aceasta
eoincidea eu descoperirea Iui di sut1etul produce spontan imagini
1 In decursul textullli, se vor face multe referiri Ia diferite volume din
seria Opere/or complete ale lui C. G. Jung. Voi folosi aceea~i prescurtare ca
~iin originalul german: tIes. ~rerke (n. t.).
1"
16. cu continut religios, ca este cieci religios "prin natura sa". Mai
cu seama in a doua parte a vietii, lung a realizat ca 0 deviere de
la aceasta natura de baza a sufletului era 0 cauza a numeroase
nevroze.
Conceptia religioasa a lui Jung se deosebe~te in anumite pri-
vinte de cre~tinismul traditional. IVIaiales prin feluJ in care ras-
punde la problema raului si prin imaginea unui Dumnezeu care
nu este numai iubitor, nu este numai "bunul Dumnezeu". Din
perspectiva crqtinismului dogmatic, Jung era un outsider. Acest
lucru I-a resimtit mereU in reaqiiIe la opera sa, in ciuda renume-
Iui mondial de care se bucura. Asta I-a fikut sa sufere Si chiar din
rindurile cartii de fata emana ici-colo dezamagirea cercetatorului
care nu se simte pe deplin inteles in ceea ce prive~te ideile sale
religioase. Nu 0 data a exclamat minios: "In Evul Mediu ill-ar fi
ars pe rug!" Abia dupa moartea Iui s-au inmultit vocile teologilor
care constata ca lung nu mai poate fi indepihtat din istoria eclezi-
astica a secolului nostru.
Jung s-a marturisit intotdeauna crestin, Si operele Iui cele mai
importante abordeaza probiemele religioase ale omului cre~tin,
privindu-Ie din punctul de vedere al psihologiei $i delimitindu-le
con~tient de problematic a teologica. Precedind astfel, e] opunea
exigentei crestine a credintei necesitatea inrelegerii Si a refleqiei.
Pentru el, acest lucru se intelegea de la sine $i era vital. "Consider
ca toate idcile mele se invirtesc in jurullui Dumnezeu ca planetele
in jurul soarelui "i ca sint atrase de Eliu mod irezistibil, ea de un
soare. Ar trebui s-o resimt drept paeatul eel mai grosolan daca ar
fi sa opun rezistenla aeestei forte", ii seria el in 1952 unui tinar
cleric.
In cartea iui de amintiri, lung vorbeste pentru prima ~i sin-
gura oara des pre Dumnezeu ~i propria sa experiema religioasa.
Intr-una din zilele cind seria despre razvratirea lUl juvenila im-
potriva Biserieii, a spus: "Atunci mi-a devenit clar ca Dumnezeu
a fost, eel putin pentru mine, una dintre experientele imediate cele
mai sigure." In lucrarile sale ~tiintifice, Jung nu vorbeste despre
Dumnezeu, ci des pre "imaginea lui Dumnezeu in sufletul omu-
lui". Aid nu este yorba de 0 contradictie, ci de afinnatia subiec-
tiva, bazata pe experienta direeta, intr-un caz, ~i de eea obieetiva,
stiintifid, In ceHUalt. 0 data vorbe~te oroul ale cami ginduri sint
determinate ~i de sentimente pasionale, de intuitie ~i de expe-
rientele interioare ~i exterioare ale unei vieti lungi ~i bogate. In
aJ doilea caz, eel care ia euvintul este cercetatorul, ale cami
14
17. asertiuni nu depa~esc frontiera teoriei cunoa~terii, ci se limiteaza
in mod con~tient la fapte ~i la ceea ce poate fi dovedit. Ca am de
~tiinta, Jung era empirist. Atunci dnd relata pentru eartea lui de
amintiri despre experientele ~i sentimentele sale religioase per-
sonale, Iua drept premisa solicitudinea cititorilor, dispu~i sa-l
urmareasca pe drumul trairilor lui subiective. Dar numai acela
care a trecut prin experiente similare poate sa recllnoasca ~i va re-
CUl1O<L')teafirmatiile subiective ale lui Jung ca fiind valabile ~ipentru
sine insusi. Altfel spus: acela care poarta in sut1etul sau 0 imagine
a lui Dumnezeu avilld niste trasaturi analoage sau identiee.
Pe cit de pozitiv ~i de activ a participat Jung laelaborarea
"autobiografiei", pe atit de eritiea Si de negativil a fast timp in-
delungat atitudinea Iui fata de proiectul publicarii ei - ceea ee
este de inteles. Se temea de reactia cititorilor, nu in ultimul rind
din cauza sinceritatii eu care l~i dezvaluise trairile religioase ~i
ideile. Ostilitatea en care fusese primlta cartea sa Antwort aufHioh
(Rdsplll1S !ui 101') era inca prea recenta, jar neilltelegerea, cit SI
Intelegerea gresiti:i.a !urnii erau prea dureroase. "Am pazit acest
materia! toata viata SIII-am vrut sa-lIas sa fie expus intregii lumi;
cad in fata unor atacuri la adresa lui, m-as simti si mai afectat
decit 111 cazul altar carti de-ale mele. Nu stiu dadi voi fi deja atit
de departe de aceasta lume, inch sagetile sa nu ma mai atinga ~i
sa pot suporta reaqiile negative. Am suferit suficient din cauza
lipsei de fntelegere de care ai parte ~i a izolarii in care ajungi daca
spui lucruri pe care oamenii nu Ie pricep. Dad. 0 carte ca aceea
despre lav s-a lovit deja de atita lipsa de Intelegere, atunci Amin-
tirile mele vor avea un efect:;;i mai negativ. « Autobiografia» este
viata mea privita din lumina a ceea ce am elaborat. Una este iden-
tiea cu cealaW'i, ~i astfellectura acestei carti e dificilii pentru oame-
nii care nu-mi cnnose gindurile sau nu Ie Inteleg. Viata mea este
intr-un anumit sens chintesenta a ceea ce am scris, Si nu invers.
Felul cum sint Si felul cum seriu alcatuiesc 0 unitate. Toate gln-
durile mele si toata nazuinta mea - iata ceea ce slnt eu. A~a ca
« autobiografia ;., m;li este doar punctul pe i."
In decursul anilor in care cartea de memorii a capatat forma, in
Jung s-a desfiis,urat un fel de proces de transformare Si obiectivare.
Cu fiece capitol, el s-a departat, ca sa zic a~a, ~i mai mult de sine
Insusi ~i a 'l.;~ns in cele din urma sa se priveasca pe sine, precum
s,i importanta vietii s,i operei sale, de la distanta. "Daea Imi pun
problema valorii vietii mele, atunci nu ma pot masura declt dupa
1<:,J
18. ideile veacurilor trecute ~i sint nevoit sa spun: Da, inseamna ceva.
Dar masurata dupa ideile de azi, ea nu inseamna nimic." Carac-
terul impersonal al acestei afirmatii, ca ~i sentimentul continuita,ii
istorice care razbat din aceste cuvinte sint tipice pentm lung.
Ambele ies ~imai tare in eviden,a pe parcursul diferitelor capitole
ale cartii.
In fapt, amintirile lui lung sint strins impletite cu ideile sale
~tiin,ifice. Nu exista insa, rara indoiala, 0 introducere mai buna
in lumea spirituala a unui cercetator decit istorisirea modului in
care a ajuns la ideile sale ~i relatarea experientelor subiective care
se afla indaratul descoperirilor sale. Telul unei introduceri in uni-
versul lui lung prin mijlocirea sentimentelor este indeplinit de
"autobiografia" sa intr-o mare masur3..
Capitolul "Despre na~terea operei" a ramas ~i el neterminat.
S,icum s-ar fi putut altfel, fiind vorba de 0 opera ce ctlprinde mai
mult de douazeci de volume? In plus, lung nu ar fi fost niciodata
dispus sa ofere un rezumat, 0 scurta privire de ansamblu asupra
lumii ideilor sale - niei in discu,ie, niei in seris. Cind i s-a cerut
la un moment dat acest lucru, a notat in stilul Sail caracteristie,
putin cam drastic: " ... trebuie intr-adevar sa marturisesc ca ceva
de genul acesta se afla complet in afara posibilitatilor mele. Pur
~i simplu n-a~ fi capabil sa redau fntr-o forma mai succinta ceea
ce am prezentat pe larg cu atita eforl. Ar trebui atunci sa elimin
intregul material doveditor ~i sa ma straduiesc numai S8.adopt un
stil apodictic, ceea ce n-ar inlesni Cll nimic dificultatile de intele-
gere a rezultatelor la eare am ajuns. Activitatea rumegatoare carac-
teristidi familiei animalelor paricopitate, care consm in regurgitarea
a ceea ee s-a mincat deja, este pentru mine contrariul a ceea ce
stimuleaza pofta de milleare ..."
Cititorul sa considere, a~adar, capitolul "Despre na~terea operei"
numai drept 0 privire retrospectiv3. a batrillului maestru, deter-
minata de moment, ~i 5a-1 lase sa actioneze ea atare asupra sa.
Seurtul glosar pe care I-am anexat cartii la dorinta editorilor
Ii ofed celui nefamiiiarizat cu opera ~i terminologia lul Jung
dteva explicatii introductive. Ori de cite ori a fost posibil, am
elueidat conceptele psihologiei jungiene prin citate din lucrarile
sale. Totu~i citatele nu trebuie concepute decit ca ni~te aper~'u-uri
sugestive. lung a tot reformuJat ~i redefinit eoneeptele folosite de
el, iar elementele de neexplieat, proprii realitatii psihice, Ie-a lasat
sa ramina 0 enigma sau un secret.
16
19. Multi sint cei care m-au ajutat in sarcina mea pe cit de fru-
moasa pe atit de grea, fie insotind cu interes 1entul proces de evo-
lutie, fie stimulindu-mi munca prin incurajari ~i critici constructive.
Tuturor Ie adresez multumirile mele. Ii voi mentiona aici numai
pe Helene ~i Kurt Wolff (Locarno), care au sprijinit transformarea
ideii cartii in realitate, pe Marianne ~i Walther Niehus-Jung
(KUsnacht - ct. ZUrich), care mi-au fost aliituri, atit cu vorba cit
~i cu fapta, in anii genezei luciarii, precum ~i pe Richard F. C. Hull
(Palma de Mallorca), cel care m-a sfiituit cu 0 riibdare ce n-a sliibit
nici 0 clipa.
Decembrie 1961
ANIELA JAFFE
20. Prolog
Viata mea este povestea unei realizari de sine a incon~tientului.
Tot ceea ce se afla in incon~tient vrea sa devina eveniment, iar
personalitatea vrea ~i ea sa evolueze, ie~ind din conditiile ei in-
con~tiente, ~i sa se traiasca pe sine ca intreg. Pentru a infati~a acest
proces al devenirii mele, nu ma pot folosi de limbajul ~tiintific;
caci eu nu ma pot afla pe mine ca problema ~tiintifica.
Numai printr-un mit se poate exprima ceea ce este omul con-
form intuitiei sale liiuntriee ~i ceea ce pare el a fi sub specie aeter-
nitatis. Mitul este mai individual ~i exprima viata intr-un mod mai
precis dedt 0 face ~tiinta. Aeeasta lucreaza cu concepte medii,
obi~nuite, care sint prea generale pentm a putea satisface multitu-
dinea subiectiva a unei vieti individuale.
Deci astazi, la aproape optzeci ~i trei de ani, am inceput sa
povestesc mitul vietii mele. Pot insa daar sa fac constatari nemij-
locite, pot doar "sa spun pove~ti". Nu se pune problema daca sint
adevarate. Intrebarea este numai: este aceasta povestea mea,
adevarul meu?
Greutatea in scrierea unei autobiografii eonsta in faptul ca nu
posezi nici un etalon de masura, nici 0 baza obiectiva, pamind
de la care sa poti judeca. Nu exista posibilitati pertinente de cam-
paratie. ~tiu ca in multe privinte eu nu sint ca altii, dar nu ~tiu
cum sint eu adevarat. Omul nu se poate campara cu nimic: nu
este nici maimuta, nici vaca, nici copac. Sint om. Dar ce inseamna
asta? Ca orice fiinta, ~i eu am fost desprins din divinitatea infinita,
dar nu ma pot compara cu nici un animal, cu nici 0 planta ~i nici
o piatra. Numai 0 fiinta mitica depii~e~te omul. Cum sa aiba el
atunci despre sine 0 parere definitiva?
Omul este 0 desfa~urare psihica, pe care n-o stapine~te - sau
poate ca 0 stapine~te, dar numai partial. Ca urmare, el nu are 0
18
21. judecata incheiata asupra sa ori a vietii sale. Altfel ar ~ti totuI
despre sine; ceea ce, In eel mai bUDcaz, omul i~iimagineaza doar.
De fapt, nu stirn niciodata cum S-3U derulat lucrurile. Povestea unei
vieti incepe undeva, intr-un anume punet, despre care tocmai se
intimpHi sa mai pastram a amintire, dar chiar ~i aeolo totul era
deja extrem de complicat Nu stim ce va cleveni viata no astra. De
aceea, povestea este fara de fnceput, iar telul p03te fi indicat doar
aproximativ.
Viata omului este 0 incercare indoielnica. Numai din punet de
vedere numeric constituie un fenamen uria~. E :ltlt de fugitiva,
de insuficienta, incH este de-a dreptul 0 rninune daca ceva poate
exista Si se poate dezvolta. Asta ill-a impresionat inca de pe cind
eram tinaI' student in medicina ~imi se parea 0 adevaxata minune
sa nu fiu distrus inainte devreme.
Viata am asemuit-o intotdeauna unei plante care traie~te din
rizomul ei. Viata sa propriu-zisa nu este vizibila, ea i~i are siHa~ul
in rizom. Ceea ce devine vizibii deasupra pihnintului dureaza doar
o vara. Apoi se ofileste - 0 aparitie efemeri:L Daca ne gindim la
devenirea ~i disparHia infi11ita a viefii ~i culturilor, ni se contu-
reaza impresia unei deSerL&ciuni absolute; dar eu n-am pierdut
niciodata sentimentul perenitiltii vietii sub etema schimbare. Ceca
ce se vede este floarea, ea este cea care dispare. Rizomul dainuie.
In fond, merita sa fie povestite numai acele evenimente ale
vietii mele in care lumea nepieritoare a irupt in cea efemera. De
aceea vorbesc eu predidere despre trairile interioare. Din e1e fac
parte visele Si lnchipuirile mele, care fom1eaza 111acela~i timp
materia originara a muncii mele ,,?tiintifice. Ele au fost asemenea
bazaltului incandescent ~i top it, din C3.re se cristallzeaza piatra ce
urmeaza a fi urelucrati:L
In fata ev~nimentelor interioare, celelalte arnintiri palese - ca-
latoriile, oamenii ~i lucrurile inconjuratoare. Sint numerosi eei
care au cunoscut istoria timpului ~i o.u seris despre eo.; cititorul
poate afla de aeolo rnai multe in legatura ell ea sau poate ruga pe
cineva sa i-o relateze. Amintirea faptelor exterioare ale vietii mele
s-a estompat In cea mai mare parte san a disp3.rut. Insa inti'lnirile
cu cealalta realitate, coliziunea cu ineon~tie!1tul, 1.11is-au intiparit
in memorie Si nu mai pot fi ~terse. Acolo a fost Intotdeauna
abundenta, a fast i'ntotdeauna bogatie, :;;1 ariee altceva a trecut pe
un plan secundar.
Astfel, pentru mine, oamenii au devenit Si ei ni~te amintiri de
neuitat numai in masura in care In cartea destinului meu numele
19
22. lor era inscris dintotdeauna, iar a face cuno~tina eu ei eehivala
eoncomitent eu un fel de reamintire.
Tot sub semnul experientei launtrice au stat ~i evenimentele
care au venit spre mine din exterior, in tinerete sau mai tirziu,
devenindu-mi importante. Foarte de timpuriu am ajuns la con-
cluzia ca atunci cind nu exista un raspuns si 0 solutie din interior
la complicatiile vietii, acestea nu spun pina la urma mare lucru.
Circumstantele exterioare nu pot inlocui experientele interioare.
De aeeea, viata mea este saraca in evenimente exterioare. Nu pot
istorisi multe despre ele, caci mi s-ar parea ceva vid ~i lipsit de
substanta. Eu ma pot intelege pe mine doar prin intimplarile
launtrice. Ele reprezinta specifieul vietii mele ~i de ele se ocupa
"autobiografia" mea.
23. 1
CopiHiria
La 0 jumatate de an dupa na~terea mea (1875), parintii s-au mutat
din KeJ3wil (cantonul Thurgau), de linga lacul Constanfa, in pa-
rohia castelului Laufen de deasupra cascadei Rinului.
Amintirile mele incep earn din al doilea sau al treilea an de
viata. Imi amintesc de casa parohiala, de gradina, de spalatorie,
de biserid, de castel, de cascada Rinului, de micul castel Worth
~i de gospodaria parac1iserului. 5int tot felul de amintiri razlete,
ce plutesc ca ni~te insule pe 0 mare nesigura, aparent fara nici 0
legatura intre ele.
Deodata rasare 0 amintire, poate cea mai timpurie din viafa
mea ~i, tocmai de aceea, mai degraba 0 impresie destul de vaga:
Ma aDu intr-un drucior, la umbra unui copac. Este 0 zi frumoasa
~i calda de vara, cerul e albastru. Lumina aurie a soarelui se joaca
printre frunzele verzi. Copertina caruciorului a fost ridicata. Tocmai
m-am trezit in mijlocul acestei splendori ~i am a senzafie de bine
de nedescris. Vad soarele scinteind printre frunzele ~i Dorile po-
miloI'. Totul este minunat, colorat, superb.
a alta amintire: Sint in sufrageria noastra, situata pe latura
dinspre apus a casei, intr-un scaun inalt pentru copii ~i maninc
cu lingura lapte cald in care au fost muiate budtele de piine.
Laptele are gust bun ~i miros caracteristic. Era prima data cind ii
percepeam con~tient mirosul. Acesta a fost momentul in care am
devenit, ca sa zic ~a, con~tient de simtul mirosului. Aceasta amin-
tire este ~i ea foarte veche.
Sau: 0 seara frumoasa de vara. a matu~a mi-a spus: "Acum
o sa-ti arat ceva." M-a luat in fata casei, pe drumul ce duce la
Dachsen. Departe, la orizpnt, se intindea lanwl Alpilor in ro~ul
incandescent al apusului. Ii puteai vedea deosebit de clar in ace a
seara. "Acum uita-te acoIo, toti munfii s1nt ro~ii."l
1 Matu~a lui lung ise adreseaza In dialect (n. t.).
21
24. r
I
Am vawt atunci pentru prima oma A1pii! Apoi am auzit ca
a doua zi copiii din Dachsen 'lor face 0 excursie cu ~coa1a spre
Zurich, pe Uetliberg. Am vrut sa merg ~i eu neaparat eu ei. Atunei
mi s-a exp1icat, spre durerea mea, ca niste copii mid ca mine
n-aveau voie sa mearga - asta era situatia 5i n-aveai ce-i face.
Din clipa aceca, Zurich si Uetliberg au fost pentru mine tara dorita
Si de neatins, "tara fagaduintei", aflata in vecinatatea munti10r
aeoperiti eu zapada 5i stralucitori.
Dintr-o perioada ceva mai tlrzie: Mama mea a pIecat cu mine
in Thurgau, pentru a vizita ni~te prieteni. Acestia aveau un castel
pe ma1ul1acu1ui Constanta. ]i-au putut sa ma mai dezlipeasca de
tarmu11acului. Soare1e sdnteia pe apt!.. Va1urile facute de vapo-
ras ajungeau pina 1a mal si modelasera nisipul de pe fundu11acu-
Iui in forma de dungulite, asemenea unor nervuri. Apa se intindea
in departare, 1anesfirsit, iar aceast~i imensitate era pentru mine 0
pJacere inimaginabila, a splendoare fara pereche. Atunci s-a fixat
solid in mintea mea ideea ca va trebui sa traiesc 1a 0 margine de
lac. Fara apa, asa gindeam, omu1 pur Si simp1u nu poate exista.
Inca (; amintire: oameni strain:' animatie, agitatie. Slujnica
veni in fuga:
- Pescarii au gasit un cadavru ... a venit in jos pe cascada
Rinu1ui ... ~ivor s3.-1aduca in spaUitorie.
- Da ... da, zise tatal meu.
Am vrut sa vad cadavrul irnediat. IVlama m-a retinut linga ea
si mi-a interzis eu severitate sa ma due in gradina. Dupa plecarea
barbatilor, m-am furi.;;at prin griidini?,spre spalatorie. Insa usa era
ineuiata. Atunei am facut ineonjuruJ easel. In spate se afla 0 rigo1a
care dadea in jos spre panta. De-acolo pieura apa eu singe. Asta
m-a interesat extraordinar ... Nu implinisem inca patru ani pe atunci.
Se mai contureaza ~i 0 alta imagine: Sint agitat, am febra, nu
pot dormi. Tata ma poarta pe brate, merge prin camera ineolo Si
lncoaee, in timp ce-mi dnta vechile lui cinteee de pe vremea stu-
dentiei. Imi amintesc mai eu seama de unul, care mi-a plaeut in
mod deosebit Si m-a linistit intotdeauna. Era aSa-zisul dntec despre
suveran: Alles schweige, jeder neige ...1 Cam asa suna inceputul.
~i azi imi mai aduc aminte de vocea tatei, dntind pe deasupra
mea in linistea noptii.
Am suferit, dupa cum mi-a povestit mama mai tirziu, de 0
eczema genera1a. P1uteau in jurul meu aluzii obscure in legatura
1 Toti sa tadi, fiecare sa se incline (n. 1.).
22
25. eu greutati in casmcla parintilor. Pesemne ca boala s-a aflat
intr-un raport direct cu 0 despartire temporara a parintilor mei
(1878). Mama a stat intemata mai multe luni in spitalul din Basel
~i probabil ca maladia ei a fost urmarea unei dezamagiri conju-
gale. In perioada aceea s-a ocupat de mine 0 matu~a, cam cu
douazeci de ani mai in virsta decit mama. Absenta indelungata a
mamei m-a tulburat ~i preocupat profund. De atunci incolo am
devenit neincrezator ori de cite ori se pronunta cuvintul "dra-
goste". Sentimentul care se lega in mintea mea de notiunea de
"feminin" a fost mult timp: lipsa de incredere, de siguranta. "Tata"
insemna pentru mine incredere, siguranta - dar ~i slabiciune,
neputinta. Este handicapul cu care am pomit in viata. Ulterior, am
revizuit aceasta impresie timpurie: Am crezut ca am prieteni, ~i
m-au deziluzionat; am fost nerncrezator fata de femei, ~inu m-au
dezamagit.
In intervalul in care a lipsit mama, a avut grija de mine ~i
slujnica noastra. ~i acum mai tin minte cum ma lua rn brate, iar
eu rmi lasam capul pe umarul ei. Ayea parul negru, tenul masliniu
~iera cu totul altfel decit mama. Imi amintesc de firele ei de par,
de grtul cu pielea putemic pigmentata ~ide urechea ei. Totul mi
se parea atit de strain ~i totu~i atit de ciudat de familiar. Era de
parca ea n-ar fi apartinut familiei mele, ci numai mie ~i ar fi fost
legata intr-un mod incomprehensibil de alte lucruri misterioase,
pe care nu Ie puteam intelege. Tipul acestei fete a devenit mai
tirziu un aspect al animei1 mele. Simtamintul a ceva ce era strain
~i totu~i cunoscut dintotdeauna ~i pe care ea fl comunica a fost
caracteristica acelei figuri care a reprezentat pentru mine mai
trrziu chintesenta femininului.
Din perioada despartirii parintilor dateaza ~i 0 alta imagine
rememorata de mine: 0 fata tinara, foarte draguta, amabila, cu
ochii aIba~tri~iparul blond ma ducea la plimbare, pe 0 zi albastra
de toamna, sub ni~te artari ~icastani aurii. Mergeam de-a lungul
Rinului, pe sub cascada, in apropierea micului castel Worth.
Soarele batea prin frunzi~, iar pe jos zaceau frunze aurii. Fata cea
trnara mi-a devenit mai tfrziu soacra. IIadmira pe tatal meu. Am
revazut-o abia dupa ce am implinit douazeci ~i unu de ani.
1 Pentru acest tennen de specialitate, ca ~i pentru altii, care sint Intre-
buinati In mod obi~nuit de Jung pe parcursul Amintirilor,v. Glosarul de la
sfir~itul cart,ii (11. t.).
23
26. Breit aus die Flugel heide,
o Jesu meine Freude
Und nimm dein Kuchlein ein.
Will Satan es verschlingen.
So laft die Englein sing en:
Dies Kind solI unverletzet sein.
Acestea sint amintirile mele "exterioare". Ceea ce urmeaza
acum sint lucruri mai viguroase, ba chiar cople~itoare; de unele
dintre ele imi aduc numai vag aminte: 0 prabu~ire in josul sca-
rilor, a lovitura intr-un cant al piciorului sobei. Imi amintesc de
dureri ~i singe, un doctor imi coase rana la cap, rana a ciirei ci-
catrice a fost vizibila pina in ultimii mei ani de liceu. Mama mi-a
povestit cum am plecat odata la Neuhausen Impreuna Cll slujnica
noastra, trecind pe podul de la cascada Rinului, cum, brusc, am
cazut, iar un picior mi-a alunecat sub parapet. Fata a reu~it sa ma
prinda in ultimul moment, traglndu-ma spre ea. Aceste lucruri
indica 0 inclinatie incon~tienta spre sinucidere, respectiv 0 rezis-
tenta falsa la viata din aceasta lume.
Aveam, pe atunci, in timpul noptii, ni~te senzatii nelamurite
de frica. Se petreceau chestii ciudate. Se auzea mereu vuietul
Inabusit al cascadei Rinului, iar toata zona din jurul sau era plina
de pri~ejdii: Oameni se ineaca, un cadavru cade peste stinci ... In
~imitirul apropiat, paracliserul sapa 0 groapa; un morman pro as-
pat de pamint maroniu. Barbati imbracati solemn, in redingote
negre, cu ni~te paUirii neobi~nuit de inalte ~i pantofi negri lustruiti,
transporHi 0 cutie neagra. Tata e ~i el printre ei, Imbracat in talar
~i vorbind cu 0 voce rasunatoare. Femeile pling. Aflu ca este in-
mormintat cineva In fundul acestei gropi. Deodata dispareau anu-
miti oameni, care pina deunazi fusesera prezenti. Auzeam atunci
cii au fost inmormintati sau ca "Domnul Isus" i-a "luat" la el.
Mama ma invatase 0 rugaciune, pe care trebuia s-o spun in
fiecare seara. 0 mceam cu placere, pentru cii Imi conferea un anu-
me sentiment de confort sufletesc fata de nesigurantele nelamurite
ale noptii:
"Domnul Isus" era reconfortant, un "damn" amabil, binevoi-
tor, ~a ca "domnul" Wegenstein de La castel- bogat, putemic,
1 "Intinde-ti arnbele aripi, /0, Isuse, bucuria mea / $i ia puiul tau. / Dad
Satana vrea sa-linfulece, / Atunci fa ingerii sa clnte: I Acest copil sa rlimina
nevatamat" (n. t.).
24
27. respectal ~i atent Cll copiii naaptea. De ce trebuia sa fie inaripat
asemenea unei pasiiri? Era a mica minune care nu m-a preoeupat
l11samai Indelung. Dar mult mai important pentru mine ~i cauza
a numeroase reflectii era faptul ca se comparau capiii miei eu
"Chlieehli"l, pc care, in mod evident, "Domnul lsus" Ii "lua"
numai in sila, ca pe un medicament amar. Era eeva ce nu puteam
intelege. Ceea ce pricepeam 1nsa fara probleme era ca diavolului
ii plikeau Chiiechli ~i di, tocmai de aceea, trehuia 1mpiedieat sa-i
1nfulece. Asadar, desi "Domnului Isus" nu-i plae, Ii man1nca to-
tusi pentru ca sa nu-i ia Satana. Plna aiei, argumentul meu era
"recanfortant". Dar se spunea si ca "Domnul Isus" "ia" in genere
si alti oameni la el, ceea ce era eehivalent cu ingroparea in pamiDt.
Concluzia sinistra facuta prin analogie a avut unnari fatale.
Am inceput sa nu ma mai incred in "Domnul Isus". ~i-a pierdut
in ochii mei aspectul de pas are mare, recanfortanta sl binevoitoare
si a fost asociat cu oamenii sumbri, negri, in redingota, eu joben
~i pamofi negri lustruii, care se ocupau de cutia eea neagra.
Aceste rumegari ale mele au dus la prima mea trauma con-
stiepta. 1ntr-o zi caniculara de vara ma aflam, ea de obicei, singur
pe strada din fata casei si ma jucam in nisip. Strada treeea pe linga
casa, mdreptfndu-se catre un deal, pe care-l urea, pentru ca apoi
sa se piarda sus, in padure. Astfel, din casa se putea vedea 0 por-
tiune buna de drum. Am zarit atunci pe acea strada 0 silueta eu
a palarie lata ~i 0 haina lunga, neagra, coborind dins pre padure.
Semana eu un barbat care poarta un fel de imbracaminte de dama.
Silueta se apropia incet ~i am putut constata ca era intr-adevar a
unui barbat, avind un soi de roM neagra, ce-i ajungea pina 1a
g1ezne. Vazindu-l, ma cuprinse 0 teama care se amplifidi. rapid
intr-o spaim~. de moarte, del imi fulged prin minte ideea inspai-
mintatoare: "Este un iezuit!" Cu pu~in timp inainte auzisem 0
discuie dintre tata ~i un c01eg despre m~inaiile "iezuiilor".
Tonul impatimit, pe jumatate iritat, pe jumatate temator, al remar-
cHor lui imi crease Impresia di ,,iezuitii" ar reprezenta ceva dc-
osebit de periculos, chiar 9i pentru tatal meu. De fapt, nu ~tiam
ce insemna cuvintul "iezuiti". Dar cuvintul "Isus" mi-era cunos-
cut din mica mea rugikiune.2
1 Confuzia copilului intre cuvintul german Kiichlein, pui~or de gaina, ~i
cuvlntul dialectal- e yorba de dialectelc elvetiene SchwizercWlsch - Cfliiechfi
(scris ~i Kziechli), lnsemnind prajituridi (n. I.).
2 In germ~J1a. iezuit '" Jesz:it, iar Isus, Jesus, asemanarea dintre cele doua
cuvinte flind mult mai evidenta (ll. r.) .
..•• <;
",-..J
28. '1
M-am gindit di barbatul care cobora strada era, in mod evi-
dent, deghizat. Acesta era motivul pentru care purta haine feme-
ie~ti. Probabil ca avea intentii rele. Speriat de moarte, am alergat
acasa in fuga mare, am luat-o in sus pe scari pina in pod, unde
m-am strecurat sub 0 grinda, intr-un ungher intunecat. Nu stiu cit
am ramas acolo. Trebuie sa fi trecut insa destul de mult timp, caci
atunci cind am coborit cu grija pina la etajul intii Si am scos
extrem de precaut capul pe fereastra, nu se mai vedea in lung ~i
in lat nici urma de silueta neagra. Frica aceea infernal a mi-a stat
inca zile intregi implintata in miidulare, determinindu-ma sa nu
ma mi~c din casa. lar mai apoi, cind am inceput sa ies din nou
pe strada la jaaca, liziera padurii a continuat sa fie pentru mine
obiectul unei atentii pline de ingrijarare. Mai tirziu m-am lamurit,
bineinteles, ca silueta cea neagra nu fusese de fapt decit un preot
catolic inofensiv.
Cam in aceea~i perioada - nici macar n-a~ ~ti sa spun cu 0
exactitate absoluta daca nu fusese inaintea evenimentului pe care
tocmai I-am mentionat - am avut primul vis de care-mi pot aduce
aminte ~i care urma sa ma preocupe, ca sa zic a~a, intreaga viata.
Pe atunci aveam trei sau patru ani.
Casa parohiala sta singura in apropierea castelului Laufen ~i
in spatele gospodariei parac1iserului se intinde 0 poiana mare. Ma
aflam, in vis, pe poiana asta. Deodata am descoperit 0 gaudi in-
tunecata, dreptunghiulara, zidita in pamiDt. N-o vazusem nici-
odata pina atunci. M-am apropiat, plin de curiozitate, ~i am privit
inauntru. Am zarit 0 scara de piatra care ducea in adincime. Am
coborit cu ezitare ~i teama. Jos se afla 0 u~a cu balta, acoperita
de 0 draperie verde. Draperia era mare ~i grea, parca ar fi fost
confeqionata din material impletit sau brocart, ~i m-a frapat as-
pectul ei somptuas. Fiind curios ce s-ar putea ascunde indaratul
ei, am dat-o deoparte ~i am zarit a incapere dreptunghiulara, lunga
de vreo zece metri, scaldat;:l in lumina crepusculului. Tavanul
boltit era din piatra, iar podeaua - acaperita ~i ea cu dale din
piatra. in mijloc se i'ntindea un covar ro~u, de la intrare pina la 0
estrada joasii. Pe aceasta platform a se gasea un tron de aur, minunat
~i bogat. Nu sint sigur, dar s-ar putea ca pe el sa fi fost 0 perna
ro~ie. Tronul era splendid, ca in basme, un adevarat tron regesc !
Pe el se afla ceva, un obiect uria~ care aproape ca atingea tavanuL
Am crezut mai intii ca-i un trunchi inalt de capac. Diametrul avea
in jur de cincizeci-~aizeci de centimetri, iar inaltimea vreo
patru-cinci metri. Obiectul era insa ciudat a1catuit: compus din
26
29. piele ~i carne vie, avea deasupra un fel de cap In forma conidi,
fara fata ~i fara par; numai sus de tot, chiar in cre~tet, exista un
singur ochi, care privea nemi~cat in sus.
Indiperea era relativ luminoasa, cu toate di n-avea nici ferestre
~i nici lumina. Deasupra capului plana Insa 0 oarecare luminozi-
tate. Obiectul nu se mi~ca, dar aveam impresia ca ar putea cobori
ill orice clipa de pe tron, pentru a se catara pe mine, asemenea
unui vierme. Eram ca paralizat de frica. In acest moment insupor-
tabil am auzit, bruse, vocca mamei, ca venind din afara ~i de sus,
care striga: "Da, uita-te bine la el. Asta e capcaunul, mlncatorul
de oameni!" M-a cuprins 0 spaima infemala ~i m-am trezit, lac
de sudoare ~i speriat de moarte. De atunci Incolo, multe seri mi-a
fost frica sa adorm, temlndu-ma ca nu cumva sa am din nou un
vis asemanator.
Acest vis m-a preocupat ani intregi. Doar mult mai tirziu, am
descoperit ca acel obiect ciudat era un falus ~i abia dupa nifite
decenii am aflat ca era un falus ritual. Nu m-am putut lamuri
niciodata daca mama voia sa zica in vis: ,,;ista e minditorul de
oameni" sau "Asta e mzncatorul de oameni". In primul caz ar fi
vrut sa spuna ca nu "Isus" sau "iezuitul" era mlncatorul de copii,
ci falusul; In cel de-al doilea caz, ca mlncatorul de oameni este
reprezentat In general prin falus, deci ca intunecatul "Domn Isus",
iezuitul ~i falusul sint identici.
Importanta abstracta a falusului este caracterizata prin faptul
ca membrul este intronat pentru sine in mod "itifalic" (i1}u<; = drept
in sus). Gaura din poiana reprezenta pesemne un mormint. Mor-
mintul insu~i este un templu subteran, a carui cortina verde amin-
tefite de poiana, simbo]izind deci aici misterul pamintului acoperit
eu 0 vegetatie verde. Covorul este ro~u ca singele. De unde illsa
bolta? Fusesem atunci deja pe Munot, donjonul cetatii din Schaff-
hausen? Putin probabil ca un copil de trei ani sa fi fost dus acolo.
Nu poate fi vorba, afiadar, de 0 reminiscenta. La fel de necunoscut
este izvorul unui falus corect din punct de vedere anatomic. Inter-
pretarea lui orificium urethrae drept oehi, avind deasupra probabil
o sursa luminoasa, trimite la etimologia cuvintului falus (<I>aA6<; =
luminos, stralucitor) 1.
Falusul din acest vis pare in orice caz a fi un zeu subteran fii
care nu trebuie mentionat. Astfel mi-a dimas el de-a lungul
intregii cbpilarii, trezind in mine 0 rezonanta de fiecare data cind
1 Cf. C. G. Jung, Ges. Werke F, 1973, p. 279 ~. urm. (n. ed. germ.).
27
30. venea vorba putin prea emfatic despre Domnul Isus Cristos. "Dom-
nul Isus" n-a fast pentru mine niciodata complet real, camp let
acceptabil, complet demn de a fi iubit, intrucit ma gindeam tot
mereu la perechea sa subterana ca la 0 revelatie groaznica, pe care
eu nu 0 cautasem.
"Deghizarea" iezuitului ~i-a aruncat umbra asupra lnvataturii
cre~tine ce mi-a fost Imparta~ita. Ea imi aparea adesea ca 0 mas-
carada solemna, un fel de funeralii. Este adevarat ca oamenii
puteau sa arboreze acolo 0 mina serioasa sau trista, insa in clipa
urmatoare pareau sa rida in taina, nefiind in fond deloc afectati.
"Domnul Isus" era pentru mine oarecum asemenea unui zeu al
moI1ii - ce-i drept, sari tar, deoarece speria ~iganea stafiile noptii,
dar el insusi infrico~iitor, fiind rastignit pe cruce ~i un cadavru
singerind. Dragostea ~i bunatatea lui, care imi erau laudate tara
incetare, mi se pareau, intr-ascuns, indoielnice, mai ales deoarece
despre "Domnul Isus cel bun" vorbeau in special oameni in
redingote negre ~i pantofi lustruiti ~i luciosi, care evoeau intot-
deauna in mine inmormintarile. Erau colegii tatalui meu si opt
unchi, toti preoti. Mi-au inspirat ani de-a rindul teama - ca sa nu
mai vorbim despre preotii catoliei eare veneau oeazional si ma
dueeau din nou eu gindulia "iezuitul" ce ma speriase; iar iezuitii
ii provocasera chiar si tatei teama si suparare. In anii urmatori,
pina la confirmare, mi-am dat toata silinra sa stabilesc fata de
Cristos relatia pozitiva care mi se pretindea. Dar in van; n-am
reusit niciodata s3.-mi depa~ese tainica nelneredere.
Frica de "omul negru" 0 are in definitiv orice eopil, s1 nu ea
e eea care a fost esentialul aeelei experiente, ci formularea gnoseo-
logica ce-~i facea lac In mod ehinuitor in creieml meu de copil:
"Acesta este un iezuit. " Tot astfel, si in visul meu, esentialul este
stran1a prezentare simboliea ~i uimitoarea interpretare ea "mln-
cator de cameni". Nu fantoma capilareasca a "mincatorului de
aameni" este esentialul, ci faptul ca el sta pe un tron subpamln-
tean de aUf. Pentru con~tiinta mea de atunci, cea de copil, pe un
tron de aur ~edea intii ~i-ntii rcgele, iar apai, pe un tron eu mult
mai frumos 9i mal lnalt ~i mai auriu, sus departe, in cerul albastru,
stateau bunul Dumnezeu ~i Domnul Isus, cu cunun! de aur ~i
ve~m1nte albe. Or, tocInai de la acest Damn Isus venea, coborind
dinspre padurea din munte, "iezuitul", in robi1 neagra de dama.
De multe orl mi s-a intimplat sa ma uit intr-acalo sus, pentru a
vedea daca nu ne ameninta iara~i vreo primejdie.
28
31. In vis coboram in grata 9i gaseam acolo, pe un tron din aur,
a aha fiinta, neomeneasci1 9i nascuta din tenebre; nec1intita, ea
privea in sus 91se hranea din carne de am. De-abia cincizeci de
ani mai tl'rziu mi-a sarit in ochi un pasaj dintr-un comentariu
asupra unor ritualuri religioase, in care era yorba despre motivul
fundamental antropofag in simbolistica imparta9aniei. Abia atunci
m-am Uimurit eit de necopilareasca, de coapta, ba chiar de matura
era ideea care incepuse sa incoJteasca in con9tiinta mea prin aceste
doua experiente. Cine vorbea atunci in mine? Ai cui era spiritul
ce imaginase aceste trairi ? Ce inteligenta superioara actiona aiei ?
~tiu ci1pentru arice cap see este foarte tentant sa fabuleze despre
"omulliegru" 5,idespre "ml'nditorul de oameni", 5,idespre "hazard",
9i des pre "interpretari facute ulterior", pentru a s,terge s,i inlatura
rapid ceva mgrozitor de incomod, ca nu eumva sa fie perturbata
imaginea familiara a inocentei copilariei. Ah, ace~ti oarneni buni,
vrednici, sanatos,i Imilasa intotdeauna impresia unor mormoloci
optimisti care stau la saare, Inghesuii unul intr-altul, Intr-o bal-
toaca formata dupa ploaie, dind voios din coada, in cea mai putin
adinca dintre toate apeJe, fara a banui macar ca, a doua zi deja,
baltoaca va seea,
Ce prindea glas pe-atunci in mine? Cine ridica ni~te probleme
care-mi depas,eau cunostintele? Cine alciituia ~i alatura Susul ~i
JosuL punind astfel bazele pentru tot ceea ce urma sa umple Cll
pasiuni furtunoase toata cea de-a doua jumatate a vietii mele? Cine
tulbura eopilaria cea mai calma s,iinocenta eu aeeasta presimtire
apasatoare a unei vieti omenesti extrem de mature? Cine altul
declt oaspeteJe strain care venea 5i de Sus 8,ide Jos?
Prin acest vis de copil am fast initiat in misterele pamintului.
A avut lac aiunci, ca sa zic asa, a inmormintare in pamint 8,iau
trecut ani pina ce am revenit 1a suprafata. AsHizi stiu ea s-a in-
timplat as,a pentru a aduee cea mai mare cantitate posibilii de
lumina in intunerie, A fast un fel de initiere in imperiul tenebre-
lor. ALanci a inccput in mod ineon~tient viata mea spirituala.
Nu-mi mai amintesc de mutarea noastra la K1ein-Huningen,
linga Basel, in 1879, ci doar de un eveniment petrecut citiva ani
mai tirziu: Intr-o searii, tata m-a luat din pat s,i ffi-a dus in brate
pinil. b. veranda noastra orientata spre apus, pentru a-mi arata eerul,
strlHucind in amurg intr-un verde de a splendoare de neuitat. Asta
a fost dupa eruptia vukanului Krakatau, in 1883.
29
32. AWl daHi, tata m-a dus afara ~i mi-a aratat 0 cometa mare, la
orizontul dinspre rasarit.
Odata a avut loc 0 inundatie puternica. Riul Wiese, care trece
prin sat, fortase ~i rupsese digurile. Un pod se prabu~ise in amonte.
Se inecasera paisprezece oameni ~i fusesera du~i de apele invol-
burate ~i galbene in Rin. Dupa retragerea apei, s-a spus ca in nisip
s-ar afla cadavre. Din clipa aceea n-am mai avut lini~te! Am des-
coperit cadavrul unui barbat intre doua virste, in redingota neagra
- parea sa fi fost surprins chiar pe dnd se intorcea de la biserica!
Zacea acolo, pe jumatate acoperit de nisip, cu un brat peste ochi.
Spre groaza mamei mele, ma fascina ~i sa asist la tiiierea por-
cului. Toate aceste lucruri imi suscitau nespus interesuL
In anii petrecuti la Klein-Htiningen i~i au obir~ia ~i primele
mele amintiri legate de artele plastice. In casa parinteasca, 0 pa-
rohie din secolul al XVIII-lea, exista 0 incapere solemna ~i in-
tunecoasa. Acolo se gasea mobila cea buna, iar pe pereti atlmau
tablouri vechi. Tmi amintesc mai cu seama de 0 pictura italie-
neasca, reprezentindu-i pe David ~i Goliath. Era 0 copie in oglin-
da din atelierul lui Guido Reni, originalul fiind la Luvru. Nu ~tiu
cum a ajuns la noi in familie. Se mai afla acalo un tablou care e
acum in easa fiului meu: un peisaj din Basel, de la inceputul se-
eolului al XIX-lea. Adesea ma streeuram pe neobservate in
camera lntunecoasa ~i izolata ~i ~edeam ore intregi in fata tablo-
urilor, pentru a contempla aeeasta frumusete - singura pe care 0
cuno~team.
Pe vremea aceea - eram inca foarte mie, de vreo ~ase ani -
o matu~a m-a luat intr-o zi eu ea la Basel, unde mi-a aratat ani-
malele impaiate de la muzeu. Am zabovit mult timp aeolo, pentru
ea voiam sa privese totul eu mare atentie. La ora patm au sunat
clopotele, ea semn ca muzeul se inehide. rviatu~a mea ma tot zorea
sa plecam, dar eu nu ma puteam dezlipi de vitrine. Cum intTe timp
sala fusese inehisa, a trebuit s-o luam pe alt drum ca sa ajungem
la scara, ~i anume prin galeria eu antichitati. Deodata m-am trezit
in fata aces tor statui superbe! Cople~it profund, am desehis ni~te
oehi mari, mari de tot, caei nu vazusem nieiodata ceva de 0 fru-
musete asemanatoare. Nu ma puteam satura privind. Matu~a mea
ma tragea de mina spre ie~ire - eu ramineam mereu eu un pas
in urma ei -----~i striga: "Baiat rau ee e~ti, inch ide ochii, biliat diu
ee qti, inehide oehii!"
30
33. Abia in clipa aceea am remarcat di trupurile erau goale ~i
purtau frunze de smochin. N!ci macar nu observasem asta pina
atunci. Astfel s-a desHi9urat prima mea intilnire cu artele fru-
moase. Matu~a mea fierbea de indignare, de parca ar fi fost tir1ta
printr-un institut pomografic.
Cind aveam ~ase ani, parintii mei au facut cu mine b excursie
la Arlesheim, iar mama a purtat 0 rochie pe care n-am putut s-o
uit, fiind de altfel singura roc hie a ei pe care mi-o mai amintesc:
era dintr-un material negru, imprimat cu niste desene mici ~i verzi
in forma de semiluna. In aceasta imagine foarte timpurie pe care
am pastrat-o in memorie, mama imi apare ca femeie tinara ~i
zvelta. In celelalte amintiri ale mele este intotdeauna mai in virsta
~i corpolenta.
Am ajuns la 0 biserica ~i mama a spus: "Asta e 0 biserica
catolica."
Curiozitatea mea, amestecata cu teama, m-a facut sa fug de
ling a mama, pentru a privi inauntru, prin usa deschisd .. Am mai
apucat sa vad luminarile mari pe un altar bogat impodobit (era in
perioada Pastelui), cind, deodata, m-am impiedicat de 0 treapta
~i mi-am ranit barbia intr-un razuitor de fier. ,$tiu doar ca atunci
cind parintii mei m-au ridicat de jos, singeram rau. Aveam 0 stare
de spirit ciudata. Pe de 0 parte mi-era rusine ca prin tipatul meu
atrasesem asupra mea atentia credinciosilor aflati in biserica, pe
de alta, aveam simtamL.'1tulde a fi comis ceva interzis: iezuiti -;- dra,-
perie verde - secretul capcaunului... Aceasta este deci biserica
catolica, aceea care are de-a face cu iezuitii. Ei sint de vina ca
m-am impiedicat si am tipat!
Ani fn sir n-am mai putut pasi intr-o biserica catolica, fara sa
ma simt cuprins de 0 teama tainica la ideea de singe, cazatura si
iezuiti. Acestea alcatuiau ambianta sau atmosfera care 0 impre-
surau. Ea m-a fascinat insa intotdeauna. Vecinatatea unui preot
catolic ma facea sa ma simt, daca se putea, si mai putin in largul
meu. Abia pe la treizeci de ani, cind am intrat in Stephansdom
- Catedrala Sf. Stefan din Viena - am putut s-o simt pe Mater
Ecclesia Hid aceasta senzatie de apasare.
La sase ani au inceput orele de latina, pe care mi Ie preda tata.
Nu-mi displacea sa merg la scoala. Imi venea usor, pentru ca am
fost intotde'l'.ma mai avansat decit ceilalti. Stiam sa citesc inca
inainte de a merge la scoala. Imi amintesc insa de perioada cind
inca nu stiam, chinuind-o in schimb pe mama sa-mi citeasca, si
31
34. anume din Orbis pictLlS1, 0 carte veche pentru cop ii, In care se
gasea 0 descriere a religiilor exotice, mai ales a celei indiene. Erau
ilustrati Brahma, Vishnu ~i Shiv a, ceea ce reprezenta pentru mine
o sursa inepuizabila de interes. Mama mi-a paves tit mai tlrziu
cum tot reveneam la aceste imagini. Le simteam atunci, In mod
obscur, Inrudite cu "revelatia mea originara", de care nu pome-
nisem niciodata nimanui, fiind pentru mine un secret de nedivul-
gat. Mama imi confirma aceasta hotarire intr-un mod indirect,
deoarece nu-mi scapa tonul de u~or dispre~ cu care vorbea despre
"pagIni". ~tiam ca mi-ar fi respins ingrozita "revelaiia". Nu vo-
iam sa ma expun unei astfel de raniri.
Acest comportament necopilaresc era legat, pe de 0 parte, de
o mare sensibilitate ~i vulnerabilitate, pe de aM parte - ~i mai
ales - de singudhatea mare resimtitii in copilarie. (Sora mea era
cu noua ani mai mica decit mine.) !'vlajucam singur ~i in stilul
meu. Din pacate, nu-mi mai amintesc ce anume ma jucam, ci doar
faptul ca nu voiam sa fiu deranjat. Eram absorbit adine, ell cucer-
nicie chiar, in jocurile mele ~i nu suportam sa fiu privit sau ju-
decal. Imi aduc aminte insa ca, de la ~apte la opt ani, mil pasiona
jocul cu cuburi, construind tummi, ca sa Ie distrug apoi, cu volup-
tate, prin "cutremure". Intre opt ~i unsprezece ani, desenam la ne-
sfir~it scene de lupta, asedieri, bombardamente, precum ~i biltalii
navale. Apoi am umplut un caiet intreg eu pete de cemealii ~i ma
incinta interpretarea fantastidi pe care le-o dadeam. Unul din moti-
vele pentru care indrageam ~coala era ca acala gasisem ill cele
din urma camarazii de joaca a caror lips8. 0 resimtisem auta timp.
Dar am mai gasit lnca ceva care a provocatin mine 0 reactie
ciudata. Inainte de a relata aceasta, trebuie sa mentionez dl atmo-
sfera nocturna incepea sa devina apasatoare. Se petreceau tot felul
de lucruri, care-mi produceau teama $i erau de neinteles. Parintii
mei donneau sepamt. Eu dormeam in camera tatei. De la u~a care
dadea spre odaia mamei veneau influente ne]ini~titoare. Noaptea,
mama era infrico~atoare ~i misterioas3 .. Intr-o noapte, am vazut
pa~ind din u~a ei 0 silueta oarecum luminoasa, nec1ara, al carei
cap se deta~a de git, plutind inaintea lui in aer, ca 0 luna mica.
Imediat se forma un cap nou, care se deta~a iara~i. Acest proces
se repeta de ~ase, ~apte ori. Aveam vise de groaza despre lucruri
care ba erau mari, ba mici. A~a, de exemplu, despre 0 bila mica,
1 A nu se eonfunda ell Orbis pictlls; de J. A. Comenius (n. ed. germ.).
32
35. aflata foarte departe, care se apropia treptat, crescind imens ~i
fiind gata sa ma striveasca, sau des pre fire de telegraf, pe care
~edeau pasari. Firele se faceau tot mai groase, iar frica mea se tot
amplifica, pina ce ma trezea.
Cu toate ca visele acestea erau in legatura cu pregatirea fizio-
logica a adolescentei, au avut totu~i un preludiu, cam pe la ~apte
ani: Am suferit in perioada aceea de un pseudocrup cu crize de
sufocare. In timpul acestor crize ~edeam la pieioarele patului,
aplecat spre spate, ~i tata ma tinea de subsuori. Deasupra mea am
vazut un cere albastru scinteietor, de marimea unei luni pline, ~i
ill interiorul sau se mi~cau ni~te fapturi aurii, pe care Ie credeam
a fi ingeri. Aceasta viziune imi imbllnzea de fiecare data teama
de sufocare. Dar ea aparea din nou in vise. Rolul decisiv l-ajucat
aici, din cite mi se pare, un factor psihogen: atmosfera spirituala
din casa incepuse sa devina sufocanta, irespirabila.
Nu-mi placeacteIoe sa merg Ia biseriea. Singura exceptie era
de Craciun. CoraIuI de Craciun: Aceasta este ziua pe care a facut-o
Domnul1 imi placea nespus de mull. Seara urma pomul de Cra-
ciun. Era singura sarbatoare cre~tina pe care 0 celebram cu ar-
doare. Toate celelaIte sarbatori ma Iasau reee. Pe locul al doiIea
se afla noaptea Anului Nou. AdventuI avea in sine ceva care nu
prea se potrivea in mintea mea eu venirea CraciunuIui. Avea de-a
face eu noaptea, vremea rea ~i vintul - ~i eu intunericul casei.
Se auzea un murmur, se petreceau lueruri stranii.
Din acea perioada timpurie a eopilariei mele dateaza 0 des-
coperire pe care am faeut-o in compania eolegilor mei din sat:
ma instrainau de mine insumi. Cu ei, deveneam eu totuI aItfeI
decit atunei cind eram singur acasa. Luam parte la pozne sau
inventam ehiar eu tot feluI de nazbitii, despre care mi se parea ca
nu mi-ar fi treeut niciodata prin minte daca a~ fi fost acasa. ~tiam
totu~i foarte bine ca ~i atunei eind eram singur acasa puteam
nascoei atitea ~i atltea. Mi se parea insa ca datoram aceasta
1 Aeest cintee de Craeiun fneepe eu un eitat biblie, din versetul 24 al
Psalmului 118. Am folosit, pe pareursulfntregii car1;i,eitate din uimatoarea
versiune romaneasea a Bibliei: Biblia, adica Dumnezeiasca Scriptura a Ve-
chiu/ui ~iNou/Ili Testament, "tradusa dupa textele originale ebraiee ~i greee~ti
de preoii profesori Vasile Radu ~i Gala Galaetion, din fnalta iniiativa a
Majestatii Sale Regelui Carol II", Fundatia pentru Literatura ~i Arta "Regele
Carol II", Bueuresti, 1938. Am ales aeeasta talmacire nu doar datorita fru-
musetii ei, ei si pentru ca reda eel mai fidel ideile pe care a vrut sa Ie exprime
C. G. Jung de fieeare data cind a recurs la un eitat biblie (n. t.).
33
36. transformare influentei colegilor mei care, intr-un fel ~au <tItul,ma
"demeneau ori ma constringeau sa fiu altfel decit credeam eu ca
sint. Influenta lumii mai largi, in care faceam cuno~tinta ell alti
oameni decit parintii mei, imi aparea indoielnidi, dadi nu chiar sus-
pecta ~i ostilii intr-un mod obscuI. Percepeam in masura crescinda
frumusetea lumii luminoase a zilei, in care "lumina auric a soarelui
se joaca printre frunzele verzi" 1. Chiar alilturi de eo.intuiam insa
o lume a umbrelor ce nu putea fi inabu~ita, pop111atacu intrebari
infrico~atoare, tara de raspuns, 10.discretia carora ma simteam.
Ce-i drept, rugaciunea mea de seara im! conferea 0 aerotire ri-
tuala, 0 data ce incheia zina cum se cuvine si era 0 introducere
10.fel de corecta a noptii si somnului. Dar nonl perieo! pindea in
timpul zilei. Era co.~i cum as fi simtit 0 dezbinare eu mine insumi
~i m-a~ fi temut de ea. S!guranta mea launtrica era amenintata.
1m! amintesc ca in aceasta Derioada (de 10.saDte 10.naua ani).l , ~
imi faeea plaeere sa ma jac eu focu. In gril.dina nao.stra se afla
un zid vechi din blacuri mari de piatriL ale caror interstitii formau
ni~te grate interesante. Aici obi~nuiam sa intretin un mie foe, !a
care ma ajutau ~i alti eopii - un foe care trebud'sa arda "mereu",
sa fie deci intretinut permanent. Era nevoie in acest scop de
eforturile noastre unite, care constau in a aduna lemnul necesaI.
Numa! eu aveam voie sa veghez acest Toe. Cei1a1ti puteau aprinde
in alte "pe~teri" a1te focuri, dar acelea erau profane ~i nu ma
interesau. Doar focul meu era viu ~i avea un caracter sacru. Mult
timp, acesta a reprezentat iooul rueu preferat.
In rata zidului cobora" 0 panta in care se ana 0 piatra u~or
proeminenta - piatra mea. Se IntJ'rnpla deseori, cind eram singur,
sa ma ased pe eo., ~i atunci ineepea un joc 0.1gindm-iIor care suna
cam a~a: "Eu ~ed pe aceasta piatd. Eu sint sus, iar ca este jos."
- Dar ~i piatra ar putea sa spuna: "eu" ~i sa gindeasea: "Eu mil.
aflu aiei, pe aceasta panta, iar el ~ade pe mine." Atunei s-ar ivi
mtrebarea: "Sint en aeela care ~ade pc piatra sau slnt piatra pe
care ~ade el?" Aceasta intrebare ma dezorienta intotdeauna :;;i
atunci ma ridicam, indoindu-ma in legatura eu mine insumi ~i tot
cugetind: "Cine este ce?" Asta imi raminea obseur, ~i incerti-
tudinea mea era insotita de sentimentul unei obscuritati stranii ~i
fascinante. Neindoielnic era insa faptul cii aceasta piatra. se gasea
intr-o relatie misterioasa cu mine. Puteam ~edea ore intregi pe eo.,
vrajit de enigma pe care mi-o dildea de dezlegat.
1 V. paragraful al treilea din acest capitol, p. 21 (n. t.).
34
37. Treizeci de ani mai tlrziu am fast din nOLlpe acea panta; eram
casatorit, ayeam copii, 0 casa, un loc pe lume ~i un cap doldora
de idei ~i planuri ~i, deodata, am redeyenit copilul care, plin de
o importanta tainidi, aprinde un foc si sade pe piatra despre care
nu se stie dadi ea este eu sau eu sint ea. Viata mea 1aZUrich mi-a
venit brusc In minte si mi s-a parut straina, asemenea unui mesaj
dintr-o aWi lumesi Yreme. Era deopotriya ademenitoare si in-
spaimintatoare. Lumea copilariei mele, in care tocmai ma cufun-
dasem, era vesnica, iar eu fusesem rupt de ea si ma prabusisem
intr-un timp ce se derula rara oprire, indepartindu-se din ce in ce
mai multo Trebuia sa parasesc CLlforta acest loc, pentru a nu-mi
pierde yiitorul.
Aceasta clipa imi este de neuitat, caci mi-a luminat ca fulgerul
caracterul de etemitate al copiliiriei mele. Curind dupa aceea, in
cel de-al zecelea an al vietiimele, mi s-a dezvaluit ce se intelege
prin aceasta "eternitate';. Scindarea mea interioara si nesiguranta
mea in lumea cea larga m-au condus la 0 ms.sura care pe atunci
iml era de nC1Dteles: intrebuintam pe yremea aceea un penal' gal-
ben, Eicuit, en a incuietoare mica, asa cum au elevii de la ~eoa-
1aprimar5 .. Tineam aeolo si un line:d. La unul din eapetele lui am
cioplit UIl amulet de vreo sase centimetri, eu "redingota, joben si
pantofi lustruiti >;, L-am colorat Jfl negru eu ajutorul cemelii, I-am
taiat de pe lineal eu ferastraul 9i I-am pus 1n penar, unde i-am
pregatit un patut. I-am geut chia1' 51 un paltona9 dintr-o bueata
de llna. Am pus Enga el 0 piatra din Rin, netada, lucioasa, lun-
guiata si negricioasa, pe care 0 pictasem 111acuareHi il1 culari
diferite, astfe1111cit S3. fie iillpartita intr-o parte superioara si una
inferioara. 0 pastraSelT rnuIt timp 1n buzunarul pantalonilor. Era
piatra lui. TomI eonstituia pcntru mine un mare secret, din care
nu pricepeam IDSa nimic. Am dus, in taina, penarul cu omuletul
meu sus, in podni care era un ioe interzis (il1te1'zis, intrucit scin-
durile podelei era1.1mincate de can, putrezite si de aceea pericu-
loase) 9i I-am aseuns pe 0 bima de susinere a 9arpantei acopeIisului.
Am simtit 0 mare multumire facInd a9a; caci nici un om nu-I va
vedea. Stiam ca acolo nu-l va putea gasi uimeni, di nimeni nu-mi
va putea descoperi 91 distruge seeretul. Ma simteam sigur si
sentimentul ehinuitor al dezbinarii eu mine Jnsumi disparu astfel.
In roate situatiile dificile. cind facusem vreo prostie sau cind
scnsibilitatea mea fusese ranita, sau cind cram aps.sat de irasci-
bilitatea tatei ori de stare a bolnavicioasa a mamei, ma gindeam
la omu]ctul meu pus la culcare ~i 1nvclit eu grija si Ia piatra Iui
35
38. neteda, lucioasa ~i frumos colorata. Din cind in cind - adesea
dupa ni~te pauze de saptamini intregi - urcam In pod intr-ascuns
~i numai cind eram sigur cii nu ma va putea vedea nimeni. Acolo
ma cataram pe grinzi, deschideam penarul ~i ma uitam la omulet
~i la piatra.Puneam de fiecare data inauntru ~i un cocolo~ de hmie
pe care scrisesem in prealabil ceva, In timpul orelor de la ~coala,
cu un scris secret, inventat de mine. Erau fi~ii de hirtie, scrise
marunt-marunt, pe care apoi Ie Iaceam mototol ~i i Ie dadeam
omuletu1ui In piistrare. Imi amintesc ca adaugarea unui cocolo~
nou avea Intotdeauna caracterul unui act ceremonial solemn. Din
pacate, nu-mi mai aduc aminte ce voiam sa-i comunic omuletului.
~tiu doar cii "scrisorile" mele insemnau pentru el un fel de biblio-
teca. Presupun, de~i nu sint sigur, ca or fi fost diferite cugetiiri care
Imi placusera in mod deosebit.
Nu ma preocupau pe-atunci nici sensul acestui mod de a aqio-
na, nici explicatia pe care a~ fi putut s-o dau In legatura cu el. Ma
multumeam cu sentimentul sigurantei nou doblndite ~i aveam
satisfaqia de a poseda ceva la care nu putea ajunge nimeni ~i de
care nu ~tia nimeni. Era pentm mine un secret inviolabil, ce nu
avea voie sa fie tradat niciodata, fiindcii siguranta existentei mele
depindea de asta. Nu ma Intrebam de ceo Era pur ~i simplu ~a.
Aceasta posesie a unui secret a avut atunci 0 putemidi influ-
enta formativa asupra mea. 0 vad drept elementul esential al pri-
mei mele tinereti, drept un eveniment de maxima importantii pentm
mine. Tot ~a, n-am povestit niciodata nimanui visul meu de copil
despre falus, iar iezuitul apartinea ~i el imperiului nelini~titor
despre care nu era voie sa se vorbeasca. Figurina din lemn cu
piatra sa era 0 prima incercare, inca incon~tient copilareasca, de
a da forma secretului. Mereu eram absorbit de ea, avind senzatia
ca ar trebui aprofundata; ~i totu~i nu ~tiam ce era ceea ce voiam
sa exprim. Mereu speram ca s-ar putea giisi ceva, eventual in
natura, care sa dea 0 explicatie sau care sa-mi arate unde sau care
era secretul. Atunci a sporit interesul meu pentru plante, animale
~i pietre. Ma aflam intr-o cautare permanenta de ceva misterios.
De fapt, eram religios in sensul cre~tin - chiar dad intotdeauna
cu re~inerea: "Dar nu-i chiar atit de sigur!" sau cu intrebarea: ,,~i
ce-i cu ceea ce se afla sub pamint?" lar cind mi se inoculau In-
vataturi religioase ~i mi se spunea: "Asta e frumos ~i asta e bine",
atunci gindeam in sinea mea: "Da, dar exista inca ceva foarte
tainic ~i diferit, despre care oamenii nu ~tiu."
36
39. Episodul cu omuletul cioplit a alcatuit punctul culminant al
copilariei mele ~i totodata incheierea ei. E1 s-a intins pe 0 perioada
de aproximativ un an. A survenit apoi un golin memoria mea in
legatura cu acest eveniment, gol care a durat pina la treizeci ~i
cinci de ani. Atunci s-a ridicat din negura copilariei aceasta frin-
tura de amintire, cu 0 claritate imediata, caci, Inde1etnicindu-ma
cu lucrarile preliminare la cartea mea Wandlungen und Symbole
der Libido (Transformiiri $i simboluri ale libidoului), am citit cu
acea ocazie despre cache, ascunzatoarea pietrelor-suflete In apro-
piere de Arlesheim, ~i despre churingas ale australieni1or. Am
descoperit brusc di-mi faceam 0 imagine foarte precisa despre 0
astfel de piatra, de~i nu vazusem niciodata 0 reproducere a ei.
Mi-o reprezentam ca pe 0 piatra neteda, lucioasa ~i In a~a fel pic-
tata, Inc1t era separata Intr-o parte superioara ~i una inferioara.
Aceasta imagine mi se pam Intruc1tva cunoscuta ~i ei i se asocie
atunci amintirea unei cutii gal bene, a unui penar galben, de fapt,
precum ~i a unui omulet. Omuletul era un mic zeu ascuns al
Antichitatii, un Telesphoros, care apare uneori reprezentat In arta
antica alaturi 'de Esculap, citindu-i acestuia dintr-un suI.
eu revenirea amintirii respective, am capatat pentru prima
data ~i convingerea ca exista componente suflete~ti arhaice; care
nu au cum sa fi patruns In sufletul individual prin nici 0 traditie.
Intr-adevar, In biblioteca tatiilui meu - pe care, nota bene, am
studiat-o abia cu mult mai tlrziu - nu exist a nici 0 singura carte
care sa fi continut informatii de acest gen. Intereslndu-ma, am
aflat ca nici tata nu ~tia nimic despre astfel de lucruri.
Fiind ill 1920 in Anglia, am cioplit doua figurine asemana-
toare dintr-o ramura subtire, fara sa-mi amintesc c1tu~i de putin
de episodul din copilarie. Am pus sa mi se ciopleasca una dintre
ele In piatra, In dime~siuni mai mari, iar aceasta statuie se gase~te
In gractina mea din Ktisnacht. Abia atunci, incon~tientul mi-a su-
gerat numele, numind statuia "Atmavictu" - breath of life -
suflarea vietii. Ea este 0 dezvoltare ulterioara a acelui obiect cvasi-
sexual a! copilariei, care pe urma s-a revelat Insa a fi breath of
life, deci un impuls creator. Totul este In fond un cabirl, Invelit
J Cabirii, numi(i ~i "zeii cei mari", reprezenta(i ba ca pitici, ba ca uria~i,
erau divinita(i ale naturii, al caror cult era de cele mai multe ori raportat la
cel al zei(ei Demeter. Au fast pu~i in legatura eu elementul creator ~i cu
na~terea vie(ii (n. ed. germ.).
37
40. intr-un paltona~, aseuns in kista1, inarmat eu 0 provizie de fona
vitala - piatra eea negrieioasa, lunguiata. Acestea sint insa eo-
nexiuni care mi s-au clarificat abia mult mai tirziu. Gnd eram
eopil, toate mi se intimplau intr-un mod similar celui pe care I-am
vazut ulterior la indigenii din Africa: mai intii actioneaza ~ihabar
n-au ee fac. Abia mult mai tirziu se gindese la ceea ce au fkut.
1 Caseta, cutie (n. t.).
41. ,'"'"
L
Anii de scoaHi,
I
Cel de-al unsprezecelea an 0.1 vietii mele a fost foarte important
pentm mine, caci atunci am intrat 10. liceu in Basel. Am fost rupt
astfel de camaro.zii mei de joo.ca de 10. tara, ajungind intr-o.devar
in "lumea mare", in care oameni putemici, mult mai putemici
dedt tata! meu, !ocuiauln case mari, superbe, ciHatoreo.u in calqti
costisitoare, trase de cai magnifici ~i se exprimau intr-o germana
sau franceza distinse. Fiii lor, bine imbracati, avind maniere ele-
gante ~i multi bani de buzunar, erau colegii mei de clasa. Am aflat
de 10. ei, Cll stupoare ~i 0 teribilii lnvidie secreta, ca fusesera in
timpul vacantelor in Alpi, acei "munti acoperiti cu zapada ~i stra-
lucitori" de lingii ZUrich, ba chiar 10. mare, ceea ce reu~i sa puna
virf 10. toate. Mil uitam 10. ei cu uimlre, co. 10. ni~te fiinte dintr-o
aWl lume. pogorite din acea splendoare de neatins a muntilor in-
zapeziti ~i incandescenti sau venite din acea indepartare de ne-
masurat a marii, pe care nu mi-o puteam nici macar imagina. Am
realizat atunci C2. eram saraci, ca tata era un sarman preot de tara,
iar eu un ~i mal s2rman fiu de preot, un baieta~ care u~nbla cu
ti3.lpile pantofilor rupte ~i trebuia sa stea ~ase ore 10. ~eoala ell
ciorapii uzi. Am inceput sa.-mi privesc parintii ell alti ochi ~i sa
Ie inteleg grijile ~i supararile. M-a cuprins mila mai ales pentru
tata; pentm mama - lucm ciudat - ceva mai putin. Mi se parea
ca, dintre ei doi, eo. era mai putemidi. Cu toate aces tea, ma
simteam de partea ei cind tat a nu-~i putea stapini nervozitatea
plina de toane. Asta nu era tocmai favorabil formarii caracterului
meu. Spre a ma elibera de aceste conflicte, am preluat roIuI 0.1'-
bitrului superior care, nolens volens, trebuia sa-~i judece parintii.
Lucrul acesta a produs in mine un fel de lnflat1e1, ce-mi umfla ~i
1 V. termenul in Glasar (n. t.).
39
42. diminua in acela~i timp sentimentul de incredere in mine, care ~i
a~a era instabi!.
Cind aveam noua ani, mama a nascut 0 fetita. Tata era su-
rescitat ~i bucuros. "Asta-noapte ai capatat 0 surioara", mi-a spus,
luindu-ma total prin surprindere, pentru ca nu observasem nimic
pina atunci.
Nu ma frapase faptul ca mama ~ezuse ceva mai des la pat ca
de obicei. Asta mi se parea oricum 0 sliibiciune de neiertat. Tata
ill-a dus la capatiiul mamei, iar ea tinea in brate 0 faptura micuta,
care arata teribil de dezamagitor: fata ro~ie, zbircita, ca a unui om
batrin, ochii inchi~i, probabil oarba cum sint ciitelu~ii. Obiectul
avea pe spate elteva fire de par riizlete, lungi ~iblond-ro~cate, care
mi-au fost aratate - oare ar fi trebuit sa aevina maimuta? Eram
~ocat ~i nu mai ~tiam ce Si cum sa simt. A~a aratau nou-nascutii?
Mi s-a ingaimat ceva despre barza care ar fi adus copilu!. Cum era
atunci cu seria de pui pe care 0 pisicii ii fiita 0 data? De cite ori tre-
buia barza sa tot zboare incolo ~iincoace, pina ce-i aducea pe toti ?
~i cum era la vaci? Nu-mi puteam inchipui cum ar fi reusit barza
sa tina un vitel intreg in cioc. ~i apoi, taranii ziceau cii vaca a fatat
vitelul, nu ca barza a adus vitelu!. Povestea asta era evident iarasi
unul din trucurile ale a pe care mi Ie debitau ca sa scape de mine.
Eram sigur cii mama fiicuse din nou ceva ce eu nu trebuia sa ~tiu.
Aceasta brusca aparitie a surorii mele mi-a liisat un sentiment
vag de neincredere, care mi-a ascutit curiozitatea ~i observatia.
Anumite reactii ulterioare suspecte ale mamei ini-au confirmat
banuielile: ceva regretabil era legat de aceasta na~tere. In rest,
povestea nu m-a preocupat prea mult, dar a facut probabil sa se
intensifice in memoria mea un eveniment petrecut cind aveam
doisprezece ani.
Cind plecam intr-o vizita sau eram invitat undeva, mama avea
obiceiul neplacut sa strige in urma mea toate sfaturile bune po-
sibile. N-aveam atunci numai hainele cele mai bune ~i pantofii
lustruiti, ci Si sentimentul demnitatii a ceea ce intentionam sa fac
~i a aparitiei mele in public, a~a ca 0 luam ca pe 0 injosire ca oa-
menii de pe strada sa auda ce fel de lucruri ofen sato are striga
mama dupa mine: "Nu uita sa transmiti salutari de la tata ~imama·
~i sa-ti sufli nasul - ai 0 batista la tine? Dar pe miini te-ai spa~
lat?" etc. Gaseam deosebit de deplasat sa fie expuse lumii in acest
mod sentimentele mele de inferioritate care insoteau inflatia, atunci
cind eu, din amor-propriu Si vanitate, avilsesem de mult grija ca
aparitia mea sa fie elt se poate de irepro~abila. Caci aceste ocazii
40
43. insemnau foarte mult pentru mine. In drum spre casa unde eram
invitat, ma simteam important ~i demn, ca mtotdeauna dnd purtam,
intr-o zi de saptamina, hainele mele de duminica. Imaginea se
schimba insa considerabil, de indata ce casa straina ajungea in
raza mea vizuala. Eram umbrit atunci de impresia de maretie ~i
putere degajata de ace~ti oameni.Ma temeam de ei ~i, in micimea
mea, tare a~ fi dorit sa dispar la paisprezece stinjeni adincime sub
pamint, in clipa in care se declan~a soneria. Tiriitul care se auzea
inauntru rasuna in urechile mele ca 0 fatalitate. Ma simteam in-
timidat ~i speriat ca un dine pripa~it. Era ~i mai rau atunci dnd
mama ma pregatise inainte "cum se cuvine". "Pantofii mei sint
murdari, miinile la fel. N-am batista, gitul meu e negru", imi tot
suna in urechi. Atunci, din indaratnicie, nu transmiteam compli-
mentele parintilor sau eram, fara motiv, incapatinat ~i timid. Daca
situatia se inrautatea prea mult, ma gindeam la comoara mea as-
cunsa in pod, ceea ce ma ajuta sa-mi recapat demnitatea de om:
in toata confuzia mea, imi aminteam ci:i eu mai eram ~i acel
celalalt care poseda secretul inviolabil - piatra ~i omuletu1 cu
redingota ~i joben.
Nu-mi pot aduce aminte ca in tineretea mea sa ma fi gindit
vreodata la posibilitatea unei legaturi intre "Domnul Isus", respec-
tiv iezuitul cu roba neagra, oamenii in redingota ~ijoben de la
marginea unui monnint, gaura, asemanatoare unui mormint, din
poiana ~i templul falic subteran pe de 0 parte, ~i omuletul din
penar, pe de alta. Visul despre zeitatea itifalici:i a fost primul meu
secret, omuletul a fost al doilea. Astazi mi se pare insa ca a~ fi
avut presimtirea vaga a unei inrudiri a "pietrei-suflet" cu piatra
care era ~i "eu".
Pina in ziua de azi, dnd, la optzeci ~i trei de ani, imi scriu
amintirile, nu mi-a devenit inca foarte cIar ce raport exista mtre
amintirile mele cele J1lai timpurii: ele sint ca mladitele izolate ale
unui singur rizom subteran. Sint ca etapele unui proces evolutiv
incon~tient. In timp ceomi-a fost tot mai imposibil sa gasesc 0
relatie pozitiva cu "Domnul Isus", imi amintesc ci:i,aproximativ
de la virsta de unsprezece ani, idee a de Dumnezeu a inceput sa
ma intereseze. Am inceput sa ma rog lui Dumnezeu, ceea ce imi
conferea 0 oarecare multumire, pentm ci:imi se parea a fi ceva
lipsit de contradictii. Dumnezeu nu devenea mai complicat prin
neincrederea mea. In plus, EI nu era un om cu rob a neagra ~i nu
era nici "Domnul Isus", pe care tablourile!l reprezentau acoperit
cu haine pestrite ~i cu care oamenii se purtau ailt de familiar. El
41
44. (Dumnezeu) era mai curind 0 fiinta ljnica~ des pre care, din cYte
auzisem, nu-ti puteai face 0 imagine eoreeta. Era, ce~i drept, ceva
earn in genuJ unui batr'l'nputernic; dar se spunea, spre TI1area rnea
satisfacde: "SiI nu-ti facl chip ciopl!t, niei alta asemanare." Nu
te puteai pm-to. deci cu E1 atlt de familiar cum 0 fikeai ell
"Domnu1 Isus", care nu era un "secret". 0 anumita analogie eu
secretul meu din pod a mijit atunci ...
:;;coo.la ma plictisea. Imi rapea prea mult timp, pe care a~ fi
preferat sa-1 petree desenind scene de bi.'italie ~i jUelndu-ma ell
focuI. Orele de religic erau nespus de anoste, iar de ora de mate-
matica mi-ero. realmente frica. Profesorul pretindea ca algebra era
un lucru elt se poate de firese, care se intelegea de 10. sine, iar eu
inca nici macar nu ~tiam ce erau cifrele propriu-zise. r"Juerau niei
flori, niei animale, niei fosile, nimie ce ti-ai fi putut reprezenta.
ci daar ni~te cantitati care rezultau din numarare. Spre dezorien-
tarea mea, cantitatile erau inloeuite prin litere, care insemnau
sunete, a~a indt, co.sa zicem asa, putean fi auzite. In mod ciudat,
eolegii mei se descurcau eu ele si Ii se parea ceva absolut normal.
Nimeni TIu-mi putea spune ce sint cifrele si en nu stiam niei cum
sa formulez intrebarea. Am eonstatat, speriat, ca nn exista nimeni
care sa-mi inteleaga greutatile. Trebuie sa reeunosc, e-adevarat,
ca profesorul ~i-a dat toata silinta s9.-mi explice scopul aeestei
operatiuni eiudate de a transpune cantitati inteligibile in sunete.
Am priceput, in cele din urma, ca se intcf'tiona astfel obtinerea
unui soi de sistem de preseurtare, eu ajutorul caruia multe: cantitati
puteau fi reprezentate intr-o formula ablcviata.
Asta nu ma interesa insi'j dtm;i de putin. Mil. gindeam ca a
exprima cifrele prin sunete era ceva camp let arbitrar, puteai 10. reI
de bine sa exprimi a printr-o alun3., b printr-o banana ~ix printr-un
semn de intrebare; a, b, c, y ~ix erau nesugestive si nu-mi explicau
nimie din esenta eifrei, la fel de putin eo. ~i 0 aluna. eel mai tare
ma revolta principiul: daca a = b si b = c, atunci a = c, 0 data
ce, per dej/nitionem, era stabilit ca a desemna altceva dedt b si
deei, fiind eeva diferit, nu putea fi egalul lui h, ca sa nu mai
vorbim de a fi egalullui c! Cind este vorba de 0 egalitate, atunci
se spune a = a, b = b etc., in timp ce a = b mi se parea a fi de-a
dreptul 0 minciuna sau 0 inselaciune. Ma cuprindea aceeasi re-
volta atunci dnd profesorul afirma, contrar propriei sale definitii
a paralelelor, ca acestea s-ar intilni 10. infinit. Mi se parea 0 escro-
cherie stupida, pe care nu puteam si nu voiam s-o accept! Etica
42
45. mea intelectuaEi se i'mpotrivea unor asemenea inconsecvente co-
piEirqti, care-mi bJocau calea de "ccces catre iDtelegerea mate-
nlaticii. A_D.} plna acurTl, la batrinete, silntamlntul incorigibil ca
dadi atunci as fi putut admite fara>conflicte interioare, asa cum
o racusera colegii mei de scoala, ca.a putea £i egal cu b, respectiv
soare = luna, cline = pisidi etc., matematica m-ar Ii amagit pentru
totdeauna; abia 10.optzeci si trei de ani am reusit sa realizez
oarecum in ce masura o.rfi racut-o. De-a lungulintregii mele vieti
a ramas insa 0 enigma pentru mine cum de nu mi-a fast dat sa
izbutesc vreodata sa. slabilesc 0 relatie ell matematica, 0 datii ce
nu mii indoiam de raptnl ca se puteo. socoti intr-un mod valabi!.
Cel mai de neinteles mi se p3.rea insa dubiul meu moral in eeea
ce pri·'e~te matematica.
Puteam sa-mi fae ecuatiile inteligibile numai inlocuind de fie-
care data literele valori nurnerice ~iconfi11111ndu-mi, printr-o
verificare concrcta. a calculu]ui. sensu] operatici. continuare, am
putut sa fac intrucitva fatii ]0. oreJe de matematica, pentm cii imi co-
piam fol'mu]ele algebrice, ",1carol' continut nu-l pricepeam, si imi
intipareo.m in minte ce combinatie de litere statuse intr-un loc anu-
mit de pe tabl§>.eu verificarea socotelilor nu ma mal descurcam,
fiindcii se intimpla din clnd in clnd co.profesorul sa spuna: "Aiai
introducern expresia »"' si sa serie citcva 1itere pe tabla. Nu stiam
de unde le scotea, de ce si pentru ce - eventual spre a face posibil
un sfir~it 0.1procedurii satisfacator pentru e1. NEi intimida aut de
tare faprul ca uli erL:m capabi1 S,?~fDteleg, lrlClt nici ea mai aveam
curajul sa pun In'Lrebari.
Ore!e de rnatematica crau pentru mine 0 teroare S1un supliciu.
Intrucit celelaJte materii mi se p2ireau u~oare ~i lntruclt am putut
sa ma descurc mult timp si 10. lT12.tematicadatorita memoriei mele
vizuale bune, am UVi..H In cde .mai multe cazuri note bune; dar
teama mea de esec si micimea existentci mele In raport cu maretia
lumii ce mil. ineonjura [j-au provocat in mine doar 0 senzatie de
siIa, ei si un fel de disperare muta, care mi-au faeut seoala nesufe-
rita la maximum. In plus, am fast si exc1us de 10 arele de desen,
din cauza totalei meJe incapaeitati, ceea ce, prin cl~tigul de timp
ce a insemnat, mi-a fost extrem de binevenit; dar a reprezentat si
o nalia J'nfrlngerc, fiindca R/earn 0 oaxecare iscusinta la des en,
despre care nu realiZalTI pe atunci~ ce-i drept, ca depindea in esenta
de ceea ce simteam; ~i anume, eu nu puteam desena dcdt eeea
ce-mi preocupa fantezia. Iar in sehimb eram obligat sa copiez mo-
dele de zeitati grecesti eu oehi gai, si fiindca nu reuscam, profesorul
43
46. meu s-a gindit pesemne ca a~ avea nevoie de ceva mai naturalist
~i mi-a pus in fata reproducerea unui cap de capra. E~ecul in in-
deplinirea acestei sarcini fiind total, el a pus capat orelor mele de
desen.
Al doisprezecelea an al vietii mele a devenit de fapt pentru
mine anul hotaritor. Odata, la inceputul verii lui 1887, ma aflam
dupa terminarea ~colii, la ora amiezii, in piata catedralei, a~tep-
tindu-mi un coleg, cu care aveam drum comun spre casa. Deodata
am prim it 0 lovitura de la un alt Miat, care m-a trintit jos. Am
cazut cu capul pe bordura trotuarului, iar lovitura m-a ametit,
fadndu-ma sa-mi pierd aproape cuno~tinta. Vreo jumatate de ora
am fost cam buimikit. In momentulloviturii m-a fulgerat gindul :
"Acum nu mai trebuie sa mergi la ~coalii!" Eram doar semi-
incon~tient ~i am ramas intins pe jos cu citeva dipe in plus decit
ar fi fost necesar - in primul rind dintr-un sentiment de razbunare
impotriva agresorului meu perfid. Apoi am fost ridicat ~i dus in
casa apropiata a doua matu~ele batrine ~i necasatorite.
De atunci au inceput sa ma apuce crize de le~in de fiecare data
cind se punea problema sa merg din nou la ~coalii, precum ~i
atunci dnd parintii mei voiau sa ma convinga sa-mi fac temele
~colare. Am lipsit de la ~coala mai mult de jumatate de an, ceea
ce mi s-a parut 0 adevarata mana cereasca. Puteam sa fiu liber,
sa visez ore intregi, sa stau pe unde doream, undeva la 0 margine
de apa ori in paduti sau sa desenez. Pictam scene salbatice de
razboi sau cetati vechi care erau fie atacate, fie incendiate sau um-
pleam pagini peste pagini cu caricaturi. (~i azi imi mai apar din
dnd in cind in fata ochilor astfel de caricaturi, inainte de a ador-
mi: mutre arborind un rinjet schimonosit ~i care sint in ve~nica
schimbare. Uneori erau figuri de oameni pe care-i cuno~team ~i
care mureau curind dupa aceea.) Dar mai ales ma puteam cufunda
in,intregime in lumea enigmaticului. Din ea faceau parte copaci,
ape, mla~tini, pietre, animale ~i biblioteca tatei. Toate erau rriinu-
nate. Ma indepartam insa tot mai mult de lume, avind In acela~i
timp u~oare mustrari de con~tiinta. Imi iroseam timpul hoinarind,
citind, coleqionind ~i jucindu-ma. Totu~i nu ma simteam mai
fericit, ci aveam con~tiinta obscura ca fugeam de mine insumi.
Uitasem compIet cum de ajunsesem aici, dar regretam ingrijo-
rarea parintilor mei; ace~tia consultara diver~i medici, care se
scarpinara in cap ~i ma trimisera in vacanta la Winterthur, la ni~te
rude. Gara de-acolo a fost pentru mine 0 sursa permanenta de
44
