Toata lumina-pe-care-nu-o-putem-vedea

Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a
două personaje, Marie-aure - o t!nără "ranţuzoaică lipsită de vedere - #i $erner - un or"an de srcine germană - , care ajung să se
înt!lnească în timp ce am!ndoi încearcă să depă#ească su"erinţa "izică #i psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea %ăzboi
Mondial& Marie-aure se va re"ugia, dintr-un 'aris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga (uropă, în
)aint-Malo, unde locuie#te unchiul ei care su"eră de agora"obie& $erner, or"an pasionat de tehnică, #i în special de transmisiunile
radio, va ajunge cu armata germană în *ranţa #i, în cele din urmă, la )aint-Malo& De#i înt!lnirea dintre cei doi nu va dura mai mult
de o zi, ea va "i hotăr!toare pentru destinele personajelor, a"ect!nd inclusiv vieţile generaţiilor viitoare& 'ovestea lor e însă #i a unui
misterios diamant, în căutarea căruia se a"lă o"iţerii germani #i despre care se spune că îi va o"eri posesorului viaţă ve#nică, dar
niciodată "ericire& Dincolo de "armecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii #i a iubirii
aproapelui&
ANTHONY DOERR
TOATĂ LUMINA PE CARE
NU O PUTEM VEDEA
+raducere din engleză #i note de A ./%0/
H U / M A N I TA S

%edactor1 Andreea %ăsuceanu Coperta1 Angela %otaru +ehnoredactor1 Manuela Mă2ineanu Corector1 Cristina 3elescu D+'1 Andreea
Dobreci, Carmen 'etrescu
+ipărit la Monitorul /"icial %&A&
A4+5/46D/(%% ALL THE LIGHT WE CANNOT SEE Copyright 7 89:; by Anthony Doerr A rights reserved&
7 5MA4+A) *C+/4, 89:<,
pentru prezenta versiune rom!nească
Descrierea C' a =ibliotecii 4aţionale a %om!niei D/(%%, A4+5/46
+oată lumina pe care nu o putem vedea > Anthony Doerr? trad&1 ulia .orzo& - =ucure#ti1 5umanitas *iction, 89:< )=4 @B-<9<-@-9;-8
& .orzo, ulia trad&E
B8:&:::-F:G:F&:
(D+%A 5MA4+A) *C+/4 'iaţa 'resei ibere :, 9:F9: =ucure#ti, %om!nia tei& 98:>;9B BF 9, "a2 98:>;9B BF :
HHH&humanitas&ro
Comenzi online1 HHH&libhumanitas&roComenzi prin e-mail1 vanzariIlibhumanitas&ro Comenzi tele"onice1 9F8 ;F FB8, 98F <B; :@;
'entru $endy $eil
:@;9-89:8

Jîn august :@;;, ora#ul istoric "orti"icat )aint-Malo, cea mai strălucitoare nestemată a Coastei de )marald bretone, a "ost
mistuit de "oc aproape în întregime&&& Dintre cele B< de clădiri din interiorul ora#ului, au rămas în picioare doar :B8 #i toate au "ost
mai mult sau mai puţin a"ectate&K
'hilip =ecL
J4e-ar "i "ost imposibil să accedem la putere sau să ne "olosim de ea a#a cum am "ăcut-o dacă n-ar "i e2istat radioul&::
3oseph .oebbels
0(%/
 august 1944

B
*oi volante
)e revarsă din cer în amurg& )e împră#tie peste metereze, se rostogolesc pe acoperi#uri, "!l"!ie în
#anţurile dintre case& )trăzi întregi roiesc de ele, albul lor străluce#te pe caldar!m&
Mesaj urgent pentru locuitorii acestui ora, spun ele& !e"ugia#i$%& i'e(iat )n c*'p (esc+is,
ine "lu2ul& una at!rnă mică, galbenă, gheboasă& a est, pe acoperi#urile hotelurilor de pe plajă #i în
grădinile din spatele lor, vreo #ase unităţi de artilerie americane îndeasă proiectile incendiare în gurile
mortierelor&
=ombardiere
+raversează Canalul în miez de noapte& )unt douăsprezece #i poartă nume de c!ntece1 -ra" (e stele.
/re'e "urtunoas&. Cu c+e" i 0a'a cu pistol, Departe, dincolo de ele, lunecă marea, stropită de
nenumărate zigzaguri de spumă& în cur!nd, navigatorii vor discerne micile ghemotoace luminate de lună
ale
insulelor în#irate la orizont&
N
*ranţa&
)taţiile p!r!ie& ntenţionat, aproape alene, bombardierele pierd altitudine& 'e toată coasta, din
amplasamentele de artilerie se înalţă "ire de lumină ro#ie& Apar ni#te epave de nave negre, sabordate sau
distruse, una cu prora retezată, cealaltă licărind în timp ce arde& Ceva mai în larg, pe o insulă, oi cuprinse
de panică "ug în zigzag printre st!nci&
n "iecare avion, un militar se uită pe&"ereastra de ţintire #i numără p!nă la douăzeci& 'atru, cinci, #ase,
#apte& /ra#ul "orti"icat care se apropie văz!nd cu ochii, pe promontoriul lui de granit le apare
bombardierilor ca un dinte stricat, ceva negru #i periculos, un ultim abces care trebuie e2cizat&
*atantr-un ungher al ora#ului, într-o casă înaltă #i îngustă de pe rue auborel, numărul ;, la etajul #ase,
ultimul, o "ată oarbă de #aisprezece ani pe nume Marie-aure e=lanc stă îngenuncheată la o masă joasă,
acoperită toată cu o machetă& ( macheta ora#ului în care stă îngenuncheată, #i conţine reproduceri în
miniatură ale sutelor de case, magazine #i hoteluri dintre zidurile sale& ată catedrala, cu turla ei găurită, #i
mătăhălosul Ch!teau de )aint-Malo, apoi #iruri după #iruri de conace pe malul mării, împ!nzite de hornuri&
n ponton "ragil, de lemn, se arcuie#te pe o plajă numită 'lage du Mole& n atriu delicat, reticular, acoperă
cu bolta sa piaţa de pe#te& 4i#te bănci minuscule, cele mai mici c!t seminţele de măr, spuzesc micuţele
pieţe publice&
Marie-aure atinge cu degetele parapetul lat de un centimetru cu care se termină meterezele, desen!nd
o stea asimetrică în jurul întregii machete& .ăse#te deschizătura de pe ziduri unde patru tunuri ceremoniale
ţintesc spre mare&
O =astionul /landei, #opte#te ea, în timp ce coboară cu degetele pe o scăriţă& %ue des Cordiers& %ue
3acPues Cartier&
ntr-un colţ al camerei sunt două găleţi galvanizate, pline ochi cu apă& )ă le ţii mereu pline, dacă poţi, o
învăţase stră- unchiul ei& a "el #i cada de la etajul trei& Cine #tie c!nd o să se oprească iar apa&
Degetele ei regăsesc turla catedralei& Apoi o iau spre sud, spre 'oarta Dinan& +oată seara se plimbase
cu degetele pe machetă, a#tept!ndu-l pe străunchiul (tienne, proprietarul casei, care plecase cu o noapte în
urmă, în timp ce ea dormea, #i nu se mai întorsese& Qi între timp se "ăcuse iar noapte, încă o rotaţie
completă pe ceas, în cartier era lini#te #i ea nu reu#ea să adoarmă&
Auzea bombardierele de la aproape cinci Lilometri& 0gomot cresc!nd ca de paraziţi& uietul dintr-o
cochilie&
C!nd deschide "ereastra dormitorului, huruitul avioanelor se aude #i mai tare& Alt"el, noaptea e sinistru
de tăcută - nu se aud nici motoare, nici voci, nici vacarm& 4ici sirene& 4ici zgomot de pa#i pe caldar!m&
4ici măcar pescăru#i& Doar "lu2ul, la un cvartal depărtare, #ase etaje mai jos, clipocind la poalele zidurilor
ora#ului&
)i încă ceva&
n "!s!it slab, "oarte aproape& (a deschide u#urel oblonul din st!nga #i pipăie stinghiile oblonului din
dreapta& / h!rtie s-a înţepenit acolo&
Qi-o duce la nas& Miroase a cerneală proaspătă& Miroase a benzină& 5!rtia e tare? nu era de prea multă
vreme a"ară&

@
Marie-aure stă #ovăind la "ereastră desculţă, numai în cio- N N
răpi, cu dormitorul în spate, cu #irul de scoici de pe #i"onier #i pietricelele de pe plintă& =astonul e într-un
colţ? romanul ei voluminos, în =raille, a#teaptă pe pat, cu "aţa în jos& 5uruitul avioanelor se aude tot mai
tare&
=ăiatul
a cinci străzi spre nord, un soldat german de optsprezece ani cu păr bălai pe nume $erner '"ennig se
treze#te într-un zgomot slab, sacadat& 'uţin mai tare dec!t torsul unei pisici& Mu#te izbindu-se de o
"ereastră îndepărtată&
nde se a"lăR Mirosul dulce, u#or chimic de ulei pentru arme? lemnul brut al lăzilor cu muniţie abia
construite? izul de na"talină al lenjeriei vechi de pat - e la hotel& Desigur& Hotel (es Aeilles, 5otelul
Albinelor&
( tot noapte& +ot devreme&
Dinspre mare se aud #uierături #i bubuituri? a început "ocul artileriei antiaeriene&
n caporal de la antiaeriană merge grăbit pe coridor, în- drept!ndu-se spre scară&
O Duceţi-vă în pivniţă, strigă el peste umăr, iar $erner aprinde lanterna militară, î#i "ace sul pătura, o
v!ră în raniţă #i o ia înainte pe coridor&
'!nă nu demult, 5otel des Abeilles "usese adresa unui loc vesel, cu obloanele albastru-deschis pe
"aţadă, stridiile de la gheaţă din restaurant #i chelnerii bretoni cu papion care lus- truiau pahare la bar&
/"erea douăzeci #i una de camere pentru oaspeţi, o vedere spectaculoasă la mare #i, în hol, un #emineu
mare c!t un camion& 'arizienii veniţi în escapade de HeeLend î#i beau aperitivul acolo, a#a cum "ăcuseră
înaintea lor cei c!ţiva "uncţionari ai republicii care apăreau c!nd #i c!nd - mini#tri, vicemini#tri, egumeni #i
amirali -, iar în secolele de dinaintea acestora, corsarii ar#i de v!nt - uciga#i, je"uitori, aventurieri, marinari&
înainte de asta, înainte chiar de a "i hotel, cu cinci secole bătute pe muchie în urmă, "usese re#edinţa
unui pirat bogat care se lăsase de atacat corăbii ca să studieze albinele pe paji#tile de l!ngă )aint-Malo, să-
#i ia notiţe în caiete #i să măn!nce miere direct din "aguri& în lemnul de stejar al blazoanelor de deasupra
u#ilor sunt încă incrustaţi bondari? "!nt!na din curte, acoperită de iederă, are "ormă de stup& 're"eratele lui
$erner sunt cinci "resce #terse de pe tavanele celor mai lu2oase camere de la etaj, cu albine mari c!t ni#te
copii plutind pe un "undal albastru - tr!ntori mari #i lene#i #i lucrătoare cu aripi dia"ane - plus, deasupra
unei căzi he2agonale, o singură matcă lungă de aproape trei metri, cu mulţi ochi #i peri aurii pe abdomen,
care stă încovrigată pe tavan&
De patru luni, hotelul se trans"ormase în altceva - într-o "ortăreaţă& n deta#ament austriac de la
apărare antiaeriană acoperise toate "erestrele cu sc!nduri, răsturnase toate paturile& )oldaţii asiguraseră
intrarea, umpluseră scările cu lăzi de obuze& (tajul al patrulea al hotelului, unde terase verzi cu balcoane
"ranţuze#ti dau direct spre metereze, găzduie#te acum un bătr!n tun antiaerian ultrarapid căruia i se spune
BB #i care poate trage cu proiectile de zece Lilograme pe o distanţă de aproape : Lilometri&
Austriecii îsi botezaseră tunul JMaiestatea )aK si în ultima săptăm!nă se îngrijiseră de el cum se
îngrijesc albinele lucrătoare de matcă&  hrăniseră cu uleiuri, îi vopsiseră ţeava, îi unseseră roţile& i
aranjaseră la poale saci de nisip, în chip de o"rande&%egalul ac+t ac+t, un monarh uciga# care să-i apere pe toţi&
$erner e pe scară, mai are de cobor!t jumătate de etaj p!nă la parter, c!nd BB-ul trage de două ori în
succesiune rapidă& ( prima oară c!nd aude tunul at!t de aproape #i de at!ta zgomot are senzaţia că
jumătatea de sus a hotelului a "ost smulsă cu totul& $erner se împiedică #i-#i acoperă urechile cu m!inile&
0idurile reverberează p!nă jos, la temelie, apoi iar în sus&
$erner îi aude pe austriecii a"laţi cu două etaje mai sus cum se precipită #i reîncarcă, apoi aude
vuietele tot mai slabe ale celor două obuze care zboară peste ocean, acum deja la trei, ba chiar la cinci
Lilometri de ei& î#i dă seama că unul dintre soldaţi c!ntă& )au poate că nu e doar unul& 'oate c!ntă cu toţii&
/pt soldaţi din u"tHa""e, care nu mai au nici măcar un ceas de trăit, inton!nd un c!ntec de dragoste pentru
regele lor&
$erner aleargă prin hol în urma "asciculului de lumină al propriei lanterne& +unul cel mare e2plodează
a treia oară, undeva aproape se "ace ţăndări un geam, pe horn năvăle#te un potop de "uningine #i pereţii
hotelului răsună ca un clopot lovit& $erner se teme că-i vor sări dinţii din gingii din cauza zgomotului&
+rage de u#a pivniţei s-o deschidă #i se opre#te un moment, cu privirea înceţo#ată&
O .ataR întreabă el& Chiar vinR
Dar cine să-i răspundăR

i
:9
)aint-Malo
'e străzi, ultimii locuitori ai ora#ului răma#i neevacuaţi se trezesc, gem, o"tează& *ete bătr!ne,
prostituate, bărbaţi de peste #aizeci de ani& Delăsători, colaboraţioni#ti, sceptici, beţivi& Călugăriţe din toate
ordinele& )ăracii& îndărătnicii& /rbii&
nii dau "uga în adăposturile antiaeriene& Alţii î#i spun că e doar un e2erciţiu& Alţii zăbovesc să mai
apuce o pătură, o carte de rugăciuni sau un pachet de cărţi de joc&
0iua 0 a "ost acum două luni& Cherbourg a "ost eliberat, la "el #i Caen, #i %ennes& 3umătate din vestul
*ranţei e liber& n est, sovieticii au recucerit MinsL& Armata +eritorială 'oloneză se revoltă la ar#ovia&
C!teva ziare avuseseră îndrăzneala să sugereze că se întorsese roata&
Dar nu #i aici& 4u #i în această ultimă citadelă de la marginea continentului, acest ultim bastion german
de pe coasta bretonă&
mblă zvonul că germanii ar "i renovat aici doi Lilometri de coridoare subterane pe sub zidurile
medievale& Ar "i construit "orti"icaţii noi, canale noi, căi de evacuare noi, ni#te com- ple2uri subterane
năucitor de complicate& )ub portul peninsular a Cite, pe malul opus al r!ului "aţă de ora#ul vechi, e2istă
încăperi cu bandaje, cu muniţie, ba chiar #i un spital subteran, cel puţin a#a se spune& Au aer condiţionat, un
rezervor de apă de 899 999 de litri, linie directă cu =erlinul& Au capcane e2plozive, o reţea de cazemate cu
vedere periscopică& Au pus deoparte su"icientă muniţie c!t să împroa#te zilnic marea cu obuze timp de un
an&
mblă zvonul că sunt masaţi aici o mie de nemţi gata să moară& )au cinci mii& 'oate chiar mai mulţi&
)aint-Malo1 ora#ul e înconjurat de apă din patru părţi& egătura sa cu restul *ranţei e "ragilă1 un dig
rutier, un pod, o limbă de nisip& 4oi suntem în primul r!nd malouini, spun locuitorii din )aint-Malo& Qi
apoi bretoni& ar "rancezi doar dacă mai încape&
a lumina "urtunilor, granitul lui luce#te în albastru& a "lu2, marea pătrunde în pivniţe în plin centru al
ora#ului& a re"lu2, o mie de epave se iţesc din mare cu coastele lor pline de ciripede&
+imp de trei mii de ani, micul promontoriu a cunoscut destule asedii&
Dar niciodată ca acum&
/ bunică ridică la piept un ţ!nc agitat& a aproape doi Lilometri, l!ngă )aint-)ervan, un beţiv care
urina într-un gang culege o bucată de h!rtie dintr-un gard viu& Mesaj urgent pentru locuitorii acestui ora.
scrie acolo& !e"ugia#i$%& i'e(iat )n c*'p (esc+is,
=aterii antiaeriene "ulgeră pe insulele mai îndepărtate, marile tunuri germane din ora#ul vechi mai
trimit o rundă de obuze v!j!ind peste mare #i FB9 de "rancezi captivi la 4ational, o "ortăreaţă a"lată pe o
insulă, la ;99 de metri de plajă, se înghesuie unul în altul în curtea luminată de lună, cu ochii la cer&
După patru ani de ocupaţie, ce aduce vuietul bombardierelor care se apropieR zbăvireaR )t!rpireaR
Clac-clacul tirului cu arme de m!nă& %ăpăitul ca de tobă scr!#nită al artileriei antiaeriene& / duzină de
porumbei care poposiseră pe turnul catedralei se năpustesc în jos de-a lungul lui, apoi cotesc spre mare&
%ue auborel, numărul ;
Marie-aure e=lanc stă singură, în dormitorul ei, #i miroase o "oaie volantă pe care n-o poate citi&
)irenele urlă& (a închide obloanele #i trage la loc ivărul "erestrei& Cu "iecare clipă, avioanele sunt tot mai
aproape& *iecare clipă e irosită& Ar trebui să se grăbească să coboare& Ar trebui să se ducă în colţul
bucătăriei, unde o mică trapă dă spre o pivniţă plină de
pra", de covoare roase de #oareci #i de lăzi străvechi nedeschise
de o ve#nicie&
N
Dar ea se întoarce la masa de la piciorul patului #i îngenunchează l!ngă ora#ul în miniatură&
Degetele ei găsesc iar "orti"icaţiile e2terioare, =astionul /landei, scăriţa care coboară& Acolo, la
"ereastră, în ora#ul adevărat, o "emeie î#i bate covoarele în "iecare duminică& De la "ereastra asta de aici, un
băiat îi strigase odată1 Ai grij& pe un(e 'ergi. ce. eti oar&2
.eamurile zăngănesc în ramele lor& +unurile antiaeriene
lansează o nouă salvă& 'ăm!ntul se rote#te ceva mai mult&
N
)ub degetele ei, miniaturala rue dS(strees înt!lne#te miniaturala rue auborel& Degetele ei o iau la
dreapta? iau la r!nd u#ile& 'rima, a doua, a treia& A patra& De c!te ori "ăcuse astaR
4umărul ;1 o casă înaltă, dărăpănată, ca un cuib de pasăre, proprietatea străunchiului ei, (tienne&

::
Acolo locuie#te de patru ani& Acolo stă singură, în genunchi, la etajul al #aselea, cu o duzină de
bombardiere americane care se apropie v!j!ind&
Apasă pe u#iţa de la intrare înspre interior, o piedică invizibilă se ridică, iar căsuţa sare a"ară din
machetă& în m!inile ei, e cam c!t tabacherele tatălui ei&
=ombardierele sunt acum at!t de aproape, înc!t podeaua începe să-i trepideze sub genunchi& A"ară, pe
coridor, ciucurii de cristal ai candelabrului at!rnat deasupra scării clincăne& Marie-aure rote#te @9 de
grade hornul casei miniaturale& Apoi scoate cele trei panouri de lemn care alcătuiesc acoperi#ul #i o
răstoarnă&
/ piatră îi cade în palmă&( rece& Mare c!t un ou de porumbel& în "ormă de lacrimă&
Marie-aure str!nge într-o m!nă căsuţa #i în cealaltă piatra& Camera i se pare "ragilă, vulnerabilă& De
parcă ni#te degete uria#e îi vor străpunge pereţii din clipă-n clipă&
O +aţiR #opte#te ea&
'ivniţă
N
)ub holul de la 5otel des Abeilles, săpată în st!ncă, e hruba unui corsar& Dincolo de lăzi, dulapuri #i
etajere cu unelte, zidurile sunt din granit pur& +rei grinzi uria#e, cioplite manual, aduse din cine #tie ce
pădure bretonă străveche #i ridicate cu secole în urmă cu ajutorul cailor, susţin tavanul&
n singur bec învăluie totul într-o umbră tremurătoare&
$erner '"ennig stă pe un scaun pliant în "aţa unei mese de lucru, veri"ică nivelul bateriei #i-#i pune
ni#te că#ti& %adioul e un aparat combinat de emisie-recepţie, într-o carcasă de oţel, cu o antenă în bandă de
:,< metri& i permite să comunice cu un aparat de emisie-recepţie similar de la etaj, cu alte
două baterii antiaeriene din interiorul ora#ului si cu coman-N N
damentul subteran al garnizoanei de dincolo de gura r!ului&
%adioul b!z!ie în timp ce se încălze#te& n cerceta# cite#te coordonate în cască #i un artilerist le
repetă& $erner se #terge la ochi& în spatele lui se îngrămădesc p!nă la tavan comori con"iscate1 tapiserii
"ăcute sul, pendule, dulapuri #i tablouri uria#e cu peisaje, străbătute de crăpături& în "aţa lui $erner, pe o
etajeră, stau opt sau nouă capete de ipsos, al căror rost răm!ne un mister pentru el&
Mătăhălosul plutonier *ranL olLheimer coboară scara îngustă de lemn, "erindu-#i capul de b!rne& îi
z!mbe#te bl!nd lui $erner #i se a#ază intr-un "otoliu cu spătar înalt, tapiţat cu mătase aurie, cu pu#ca pe
pulpele lui imense, unde arată mai mult a baston&
O începeR întreabă $erner&
olLheimer încuviinţează din cap& )tinge lanterna #i bate din genele lui surprinzător de "ine în lumina
slabă&
O C!t o să durezeR
O 4u mult& / să "im în siguranţă aici, jos&
ltimul vine genistul, =ernd& ( un omuleţ cu păr gri #ori- ciu #i pupile asimetrice& /mul închide u#a
pivniţei în urma lui, o asigură cu drugul, apoi se a#ază la jumătatea scării de lemn, cu o e2presie plouată pe
"aţă - greu de spus dacă de "rică sau d!rzenie&
Cu u#a închisă, sirenele se aud mai stins& Deasupra lor, becul din tavan p!lp!ie&
Apă, se g!nde#te $erner&Am uitat de apă&
încă o baterie antiaeriană deschide "ocul dintr-un colţ îndepărtat al ora#ului, apoi BB-ul izbucne#te iar
la etaj tunător, mortal, iar $erner ascultă #uierul obuzelor prin aer& Din tavan se prăbu#esc strident cascade
de pra"& 'rin că#ti, $erner îi aude pe austriecii răma#i sus cum continuă să c!nte&
,,,au"(3Wul(a. au" (3Wul(a. (a sc+eint (3Sunn a so gul(a&&&
olLheimer î#i r!c!ie, adormit, o pată de pe pantaloni& =ernd î#i su"lă în m!inile "ăcute cău#& %adioul
p!r!ie despre viteza v!ntului, presiune atmos"erică, traiectorii& .!ndul lui $erner zboară spre casă1 *r!u
(lena aplecată deasupra panto- "iorilor lui, înnod!ndu-i "iecare #iret de c!te două ori& )tele care se-nv!rtesc
în "aţa unei lucarne& )ora lui mai mică, 3utta, cu o plapumă pe umeri #i o cască pentru radio at!rn!ndu-i din
urechea st!ngă&
 'e $ulda, unde soarele străluce#te at!t de intens germ&E&

:8
Cu patru etaje mai sus, austriecii mai îndeasă un obuz pe gura "umeg!ndă a BB-ului, veri"ică încă o
dată piedica #i-#i acoperă urechile c!nd tunul se descarcă, dar acolo, jos, $erner nu aude dec!t vocile pe
care le #tie de la radio, din copilărie& ei#a istoriei a pri%it )n jos. spre p&'*nt, 0oar "ocul cel 'ai
(ogoritor poate a(uce puri"icarea, ede o pădure de "loarea-soarelui muribunde& ede un stol de mierle
ţ!#nind dintr-un copac&
Cad bombe
Qaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci& 'e sub geamurile de ţintire trece acum marea&
Apoi ni#te acoperi#uri&
Două avioane mai mici marchează culoarul cu "um, bombardierul din "runte î#i lansează încărcătura, urmatde alte unsprezece& =ombele cad în diagonală& =ombardierele iau altitudine #i se împră#tie&
'artea de jos a cerului se umple de pete negre& nchiul lui Marie-aure, închis la *ort 4ational, la
patru sute de metri în larg, împreună cu alte c!teva sute de persoane, mije#te ochii, se g!nde#te la lăcuste,
iar din păienjeni#ul ţesut peste cine #tie ce lecţie de #coală parohială îi revine o pildă din echiul
+estament1 L&custele nu au rege i totui ies toate )n stoluriT&
egiune demonică& )aci de "asole răsturnaţi& / sută de mătănii de#irate& )unt o mie de meta"ore, toate
nepotrivite1 ;9 de bombe de "iecare avion, ;B9 cu totul, aproape FF de tone de e2plozibil&
/ avalan#ă se pogoară peste ora#& n uragan& Căni de ceai î#i iau zborul de pe etajere& +ablouri sar din
cuie& n s"ert de secundă mai t!rziu, sirenele nu se mai aud& 4u se mai aude nimic& uietul devine at!t de
puternic, înc!t ar putea separa membranele din urechea medie&
+unurile antiaeriene î#i lansează ultimele proiectile& Douăsprezece bombardiere se retrag neatinse în
noaptea albastră&
'e rue auborel numărul ;, la etajul #ase, Marie-aure se t!ră#te sub pat, ţin!nd str!ns la piept piatra #i
căsuţa miniaturală&
n pivniţa de sub 5otel des Abeilles, unicul bec din tavan p!lp!ie #i moare& 
 Din =iblia sau )"!nta )criptură, (ditura nstitutului =iblic #i de Misiune /rtodo2ă, =ucure#ti, 899B&

:;
Muzeul 4ational de storie 4aturală
N
Marie-aure e=lanc e o "etiţă pariziană înaltă #i pistruiată, de #ase ani, care orbe#te pe zi ce trece
c!nd tatăl ei o trimite într-o vizită ghidată, pentru copii, a muzeului unde e angajat& .hid le e un custode
bătr!n #i coco#at, el însu#i nu cu mult mai înalt dec!t un copil& Custodele bate cu v!r"ul bastonului în podea
ca să ceară atenţie, apoi conduce liota care i se dăduse în grijă prin grădină, spre galerii&
Copiii văd cum inginerii ridică "emurul "osilizat al unui dinozaur cu ni#te scripeţi& ăd într-un dulap o
gira"a împăiată, cu spatele jupuit& î#i v!ră nasul în sertare de ta2idermi#ti, pline de pene, gheare #i ochi de
sticlă& %ăs"oiesc ierbare vechi de două sute de ani, cu podoabele lor de orhidee, margaretesi ierburi&
N
într-un s"!r#it, urcă #aisprezece trepte p!nă la .aleria de Mineralogie& .hidul le arată agate din
=razilia, ametist violet #i un meteorit a#ezat pe un piedestal despre care le spune că ar "i la "el de bătr!n ca
însu#i sistemul solar&Apoi îi conduce în #ir indian în jos pe două scări întortocheate #i pe mai multe
coridoare #i se opre#te în "aţa unei u#i de "ier, cu o singură încuietoare&
O )"!r#itul vizitei, spune el&
O Dar acolo ce eR întreabă o "ată&
O După u#a asta e o altă u#ă încuiată, ceva mai mică&
O Qi după u#a aiaR
O / a treia u#ă încuiată, #i mai mică&
O Qi după eaR
O #a numărul patru #i u#a numărul cinci #i tot a#a p!nă la u#a cu numărul :F, o u#iţă încuiată cam
c!t un panto" de mare&
Copiii se apleacă în "aţă&
O Qi apoiR
O După u#a cu numărul :F, spune ghidul, "lutur!ndu-#i o m!nă imposibil de zb!rcită, e Marea de
*lăcări&
imire& *oială&
O (i, hai& Chiar n-aţi auzit de Marea de *lăcăriR
Copiii clatină din cap& Marie-aure se uită pe "uri# la becurile simple, montate pe tavan din trei în trei
metri& *iecare creează un halou în culorile curcubeului, care se rote#te în c!mpul ei vizual&
.hidul î#i at!rnă bastonul de încheietura m!inii #i-#i "reacă m!inile&
O ( o poveste lungă& reţi să auziţi o poveste lungăR
Copiii "ac semn din cap că da&
(l î#i drege glasul&
O Cu multe secole în urmă, în locul pe care îl numim azi =orneo, un prinţ a cules dintr-o albie secată
de r!u o piatră albastră care i se păruse "rumoasă& însă, pe c!nd se întorcea la palat, prinţul a "ost atacat de
ni#te călăreţi #i înjunghiat în inimă&
O înjunghiat în inimăR
O ( adevăratR
O )st, "ace un băiat&
O 5oţii i-au "urat inelele, calul, tot& Dar, cum ţinuse str!ns în pumn piatra albastră, hoţii n-o găsiseră&
ar prinţul muribund a reu#it să se t!rască p!nă acasă& Azăcut apoi "ără cuno#tinţă vreme de zece zile& în a
zecea zi, spre uluirea in"irmierelor, s-a ridicat în capul oaselor, a deschis pumnul #i piatra era acolo&
Doctorii sultanului au spus că era o minune, că era cu neputinţă ca prinţul să supravieţuiască unei răni
at!t de grave&
n"irmierele au "ost de părere că piatra trebuie să "i avut puteri vindecătoare& =ijutierii sultanului au spus
altceva1 au spus că piatra era cel mai mare diamant brut care se pomenise vreodată& Cel mai iscusit dintre
#le"uitori trudise optzeci de zile la "aţete, iar c!nd terminase, diamantul devenise de un albastru strălucitor,
albastrul mărilor tropicale, dar cu puţin ro#u în centru, ca ni#te "lăcări într-o picătură de apă& )ultanul a pus
să se bată diamantul într-o coroană pentru prinţ #i se poveste#te că, atunci c!nd prinţul stătea pe tron #i
soarele îl scălda dintr-o parte, strălucea at!t de orbitor, înc!t vizitatorii nu-i puteau distinge silueta delumina însă#i&

:
O )igur e adevărată povesteaR întreabă o "ată&
O )st, "ace băiatul&
O 'ietrei i s-a spus Marea de *lăcări& nii au început să creadă că prinţul era un zeu, că at!ta timp c!t
avea piatra, nu putea "i ucis& Dar se petreceau lucruri stranii1 de c!nd purta coroana, ghinionul părea să se
ţină scai de prinţ& într-o lună #i-a pierdut un "rate, înecat, #i încă unul, mu#cat de #arpe& După #ase luni
taică-său s-a îmbolnăvit #i a murit& De parcă n-ar "i "ost de-ajuns, iscoadele sultanului i-au dat de #tire că la
răsărit se aduna o oaste grozavă&
'rinţul i-a chemat laolaltă pe s"etnicii tatălui său& +oţi i-au spus că ar trebui să se pregătească de
război, în a"ară de unul singur, un preot, care a povestit că avusese un vis& în visul lui, 0eiţa 'ăm!ntului îispunea că ea "ăurise Marea de *lăcări ca dar pentru iubitul ei, 0eul Mării, #i-i trimisese darul pe r!u& Dar
c!nd r!ul secase, iar prinţul îl găsise, zeiţa se m!niase& =lestemase piatra #i pe păstrătorul ei&
+oţi copiii stau aplecaţi în "aţă, Marie-aure printre ei&
O ată care era blestemul1 păstrătorul pietrei avea să trăiască ve#nic, dar c!tă vreme avea s-o păstreze,
nenorociri peste nenorociri urmau să se abată asupra celor pe care-i iubea, în- tr-un potop neostoit&
O )ă trăiască ve#nicR
T
O Dar dacă păstrătorul avea să arunce diamantul în mare, încredinţ!ndu-l a#adar destinatarului ei de
drept, zeiţa avea să ridice blestemul& A#a că prinţul, devenit între timp sultan, a stat #i s-a g!ndit trei zile #i
trei nopţi #i a hotăr!t în cele din urmă să păstreze piatra& i salvase viaţa& îl "ăcuse, credea el, indestructibil&
A pus să i se taie limba preotului&
O Au, "ace băieţelul cel mai mic&
O Mare gre#eală, spune "ata cea mai înaltă&
O Au venit apoi cotropitorii, spune custodele, #i au distrus palatul, omor!nd pe oricine le ie#ea în
cale, iar prinţul n-a mai "ost văzut niciodată #i, timp de două sute de ani, nimeni n-a mai #tiu nimic deMarea de *lăcări& nii au spus că piatra ar "i "ost tăiată în multe pietricele mici? alţii au spus că prinţul avea
încă asupra lui piatra, că s-ar "i a"lat în 3aponia sau 'ersia, că trăia ca un "ermier modest, că nu părea să
îmbătr!nească niciodată&
Qi uite a#a, piatra s-a pierdut în negura vremurilor& '!nă c!nd, într-o bună zi, în timpul unei e2pediţii la
minele .ol- conda din ndia, cineva i-a arătat unui negustor "rancez de diamante un diamant imens, în
"ormă de pară& Mare c!t oul de porumbel, #i-a notat negustorul, #i albastru ca marea, dar cu un miez ro#u
sc!nteietor&A "ăcut un mulaj după piatră #i i-a trimis-o unui duce din orena nebun după giuvaiericale,
prevenindu-l în legătură cu legenda blestemului& Dar ducele a r!vnit cu "oc la diamant& 4egustorul l-a adus
deci în (uropa, iar ducele l-a montat în v!r"ul unui baston #i-l purta cu el peste tot&
O /hoU
O 4-a trecut nici o lună că ducesa a "ăcut o boală de g!t& Două dintre slugile lor pre"erate au căzut de
pe acoperi# #i #i-au "r!nt g!tul& Apoi, unicul "iu al ducelui a murit într-un accident de călărie& Chiar dacă
toată lumea îi spunea ducelui că el unul arăta mai în"loritor ca oric!nd, omul a început să se teamă să mai
iasă din casă #i să primească vizite& '!nă la urmă a ajuns at!t de convins că piatra lui era Marea de *lăcări
cea blestemată, înc!t s-a rugat de rege s-o închidă în muzeul lui, cu condiţia să "ie zăvor!tă bine, într-un
sei" special construit, care să nu "ie deschis timp de două sute de ani&
O QiR
O )i au trecut o sută nouăzeci si sase de ani&
N N N
C!teva clipe, toţi copiii amuţesc& nii socotesc pe degete& Apoi ridică m!inile la unison&
O 'utem s-o vedemR
O 4u&
O 4ici măcar prima u#ă nu se poate deschideR
O 4u&
O Dumneavoastră ati văzut-oR
I
O 4-am văzut-o&
O 'ăi si de unde stiti că e acolo cu adevăratR
N N N
O +rebuie să crezi povestea&
O C!t de preţioasă e, MonsieurR Ai putea cumpăra cu ea +urnul (i""elR
O Cu un diamant at!t de mare #i de rar ai putea, "ără doar #i poate, cumpăra cinci turnuri (i""el&

:<
.uri căscate&
O #ile astea sunt ca să nu intre hoţiiR
N N
O )au poate ca să nu iasă blestemul, spune ghidul, "ac!n- du-le cu ochiul&
Copiii tac& Doi sau trei "ac un pas îndărăt&
Marie-aure î#i scoate ochelarii, iar lumea î#i pierde orice "ormă&
O De ce nu am lua pur #i simplu diamantul #i l-am arunca în mareR întreabă ea&
Custodele o prive#te& / privesc #i ceilalţi copii&
O Ai mai văzut tu pe cineva care să arunce cinci turnuri (i""el în mareR spune unul dintre băieţii mai
mari&
%!sete& Marie-aure se încruntă& ( doar o u#ă de "ier, cu o încuietoare din alamă&
izita se încheie, copiii se împră#tie, iar Marie-aure e condusă înapoi în )ala Mare, la tatăl ei& (l îi
îndreaptă ochelarii pe nas #i-i culege o "runză din păr1
O +e-ai distrat, 'a c+eriei
/ mică vrabie brună, de casă, iese în zbor dintre grinzi #i aterizează în "aţa ei, pe dale& Marie-aure
întinde m!na, cu palma deschisă& rabia înclină capul, #ovăind& Apoi î#i ia >&borul&
După o lună, "ata e oarbă&
0ollverein
$erner '"ennig copilăre#te la aproape 99 de Lilometri nord-est de 'aris, într-un loc numit 0ollverein,
un comple2 minier de aproape ; 999 de pogoane de l!ngă (ssen, .ermania& ( patria oţelului #i a
antracitului, un loc total ciuruit& Co#urile industriale "umegă, locomotivele lunecă încolo #i încoace pe
#inele construite la înălţime #i peste mormane de zgură se înalţă copaci des"runziţi, ca ni#te m!ini
scheletice întinse de pe lumea cealaltă&
$erner #i sora lui mai mică, 3utta, sunt crescuţi la casa de copii, un or"elinat cu două etaje construit din
blocuri de zgură pe iLtoriastrasse, cu încăperi locuite de tu#ea copiilor bolnavi, de pl!nsete de nou-născuţi
#i de cu"ere răpănoase în care zac în adormire cele din urmă bunuri ale părinţilor răposaţi1 rochii din petice,
tac!muri de nuntă care #i-au pierdut lustrul, ambrotipii cu taţi înghiţiţi de mine&
'rimii ani din viaţa lui $erner sunt #i cei mai săraci& =ărbaţii se bat pe locuri de muncă în "aţa porţilor
din 0ollverein, ouăle de găină se v!nd cu două milioane de %eichsmarL bucata, iar "ebra reumatică dă
t!rcoale casei de copii ca un lup& 4u e2istă unt sau carne& *ructele sunt o amintire& în lunile cele mai rele,
sunt seri în care directoarea căminului n-are să le dea celor doisprezece locatari dec!t ni#te turte "ăcute din
apă #i mu#tar măcinat&
Dar $erner are #apte ani #i parcă plute#te& ( pipernicit, clăpăug #i are o voce subţire, dulce& Albul
părului lui st!rne#te mirare în jur& Ca de zăpadă, ca de lapte, ca de cretă& / culoare care e de "apt non-
culoare& în "iecare dimineaţă î#i leagă #ireturile la panto"i, î#i căptu#e#te haina cu ziare, să-l "erească de
"rig, #i începe e2plorarea lumii& 'rinde "ulgi de nea, mormoloci, broa#te care hibernează& Capătă p!ine de
la brutari care n-au p!ine nici să v!ndă& Apare mereu în bucătărie cu lapte proaspăt pentru prunci& Qi
me#tere#te lucruri1 cutii de h!rtie, biplane grosolane, vapoare de jucărie cu c!rme în toată regula&
/ dată la c!teva zile, o uime#te pe directoare cu c!te o întrebare "ără răspuns1
O De ce sughiţăm, *r!u (lenaR
)au1
O *r!u (lena, dacă luna e a#a de mare, cum de pare a#a mititicăR
)au1
O *r!u (lena, daS albina #tie că o să moară dacă înţeapă pe cinevaR
*r!u (lena e o călugăriţă protestantă din Alsacia, căreia îi
plac copiii, dar nu se omoară cu supravegherea& C!ntă c!ntece
din "olclorul "rancez într-un "alset chinuit, are o slăbiciune
pentru sherry #i adoarme mereu de-a-n picioarelea& în unele
seri îi lasă pe copii să se culce mai t!rziu #i le spune pove#ti în
"ranceză despre copilăria ei de basm printre munţi, acoperi#uri
cu zăpadă de doi metri, vestitori, p!raie aburind de ger #i vii
a#ternute cu chiciură O o lume dintr-o colindă de Crăciun&I
O *r!u (lena, daS surzii î#i aud bătăile inimiiR De ce nu răm!ne lipiciul lipit înăuntrul sticlei, *r!u

:
(lenaR
(a r!de& îi ciu"ule#te părul lui $erner& îi #opte#te1
O umea zice că e#ti prea micuţ, $erner, că vii de nicăieri, că n-ar trebui să ai ambiţii& Dar eu cred în
tine& Cred că o să "aci lucruri măreţe& Apoi îl trimite în pătuţul din pod pe care singur #i l-a ales, înghesuit
l!ngă o lucarnă&
neori, el #i 3utta desenează& )ora lui se "uri#ează în pătuţul lui $erner #i stau am!ndoi pe burtă,
pas!ndu-#i un creion de la unul la altul& Chiar dacă e cu doi ani mai mică, 3utta e cea talentată& Cel mai
mult îi place să deseneze 'arisul, un ora# pe care-l văzuse într-o singură "otogra"ie, nu mai mult, pe coperta
din spate a unuia dintre romanele sentimentale ale lui *r!u (lena1 acoperi#uri cu mansarde, clădiri deapartamente cu contururi neclare, dantelăria de "ier a unui turn în depărtare& (a desenează zg!rie-nori albi,
str!mbi, poduri complicate, siluete grupate pe malul unui r!u&
Alteori, după orele de #coală, $erner î#i trage surioara prin comple2ul minier într-un căruţ pe care l-a
înjghebat din nimicuri bune de aruncat& +rec hurduc!ndu-se pe aleile lungi, acoperite de pietri#, pe l!ngă
colibe mizere #i "ocuri aprinse în tomberoane, pe l!ngă mineri în #omaj care #ed toată ziua pe lăzi
răsturnate, neclintiţi ca statuile& / roată se desprinde mereu, iar $erner se lasă răbdător pe vine l!ngă ea,
"i2!nd-o la loc în #uruburi& 'este tot în jur, siluetele minerilor din schimbul al doilea se t!răsc spre magazii,
în timp ce minerii din primul schimb se t!răsc spre casă, adu#i de spate, în"ometaţi, cu nasuri vinete, cu
"eţele ca ni#te cranii negre sub că#ti& J)alutareV, ciripe#te $erner, Jziua bunăK, dar de obicei minerii trec
#ont!c-#ont!c mai departe "ără să răspundă, probabil "ără să-l vadă măcar, cu ochii în păm!nt, în timp ce
deasupra lor plute#te colapsul economic al .ermaniei, la "el de ameninţător ca geometria aspră a dealurilor&
$erner #i 3utta răscolesc în mormane lucitoare de pra" negru& (scaladează munţi de ma#inării ruginite&
Culeg mure #i păpădii de pe c!mpuri& neori găsesc coji de carto" sau "runze de morcov în co#urile de
gunoi& n alte după-amiezi adună h!rtie pentru desen sau tuburi vechi de pastă de dinţi, din care se mai pot
e2trage ultimele resturi pentru a "i uscate #i trans"ormate în cretă& neori, $erner o trage pe 3utta în căruţ
p!nă la intrarea în Mina 4ouă, cea mai mare dintre ele, învăluită în zgomot, luminată ca "lacăra-pilot din
centrul unui cuptor cu gaze, cu un li"t pentru cărbune pe cinci niveluri arcuindu-se deasupra ei, cu
cablurile legăn!ndu-se, ciocanele bocănind, oameni strig!nd #i o hartă întreagă de clădiri industriale creţe
sau ondulate întinz!ndu-se în toate direcţiile c!t vezi cu ochii, #i se uită am!ndoi la vagonetele cu cărbune
care ies hurduc!ndu-se din ad!ncul păm!ntului #i la minerii care se revarsă din magazii spre gura li"tului,
ţin!nd în m!ini su"erta#ele cu m!ncare pentru pr!nz, ca ni#te insecte spre o capcană luminoasă&
O Acolo, jos, îi #opte#te $erner soră-sii& Acolo a murit tata&
C!nd se înnoptează, $erner o trage pe mica 3utta înapoi prin cartierele înghesuite din 0ollverein "ără o
vorbă, doi copii cu păr de nea într-o mare de "uningine, duc!ndu-#i comorile mărunte pe iLtoriastrasse, la
numărul F, unde *r!u (lena prive#te cu ochii pierduţi la plita cu cărbune, c!nt!nd un c!ntec de leagăn
"ranţuzesc cu voce obosită, în timp ce un ţ!nc o trage de bretelele #orţului, iar altul îi urlă în braţe&
Camera cheilor
Cataractă congenitală& =ilaterală& 4etratabilă& ,Acum veziRV o întreabă doctorii& JDar acumRV Marie-
aure nu va mai vedea nimic toată viaţa& )paţiile odinioară "amiliare - apartamentul cu patru camere pe
care-l împărţea cu tatăl ei, părculeţul încadrat de copaci de la capătul străzii - au devenit labirinturi înţesate
de pericole& )ertarele nu sunt niciodată unde ar trebui să "ie& +oaleta e un abis& n pahar cu apă e c!nd prea
aproape, c!nd prea departe& Degetele ei sunt prea mari, întotdeauna prea mari&
Ce e orbireaR Acolo unde ar trebui să "ie un perete, m!inile ei nu găsesc nimic& Acolo unde nu ar trebui
să "ie nimic, piciorul unei mese i se în"ige în "luierul piciorului& Ma#inile huruie pe străzi? "runzele #u#otesc
pe cer? s!ngele îi susură în urechea internă& 'e casa scării, în bucătărie, ba chiar #i l!ngă patul ei, voci de
oameni mari vorbesc despre disperare&
O =iata copilă&
O =ietul Monsieur e=lanc&
O 4-a avut trai u#or, să #tii& +atăl i-a murit în război, nevasta i-a murit la na#tere& Qi-acum astaR
O 'arc-ar "i blestemaţi&
O ită-te la ea& ită-te la el&
O Ar trebui s-o trimită undeva&
+rec luni pline de v!nătăi #i de chin1 camere care se înclină ca bărcile cu vele, u#i pe jumătate deschise
care o lovesc pe Marie-aure peste "aţă& )ingurul ei adăpost e în pat, cu plapuma trasă p!nă la bărbie, în

:B
timp ce tatăl ei mai "umează o ţigară l!ngă ea, pe scaun, cioplind de zor la una dintre machetele lui
mititele, băt!nd boc-boc-boc cu ciocănelul în timp ce bucăţica de #mirghel scr!#ne#te ritmic, lini#titor&
Dar disperarea trece& Marie-aure e prea mică, iar tatăl ei e prea răbdător& 4u e2istă blesteme, o
asigură el& 'oate că e2istă noroc #i ghinion, asta da& / u#oară tendinţă a "iecărei zile spre succes sau e#ec&
Dar blesteme nu&
Qase zile pe săptăm!nă, el o treze#te înainte să se crape de ziuă #i o ţine cu braţele ridicate în timp ce o
îmbracă& Ciorapi, rochie, pulover& Dacă au timp, o pune să încerce să se lege singură la #ireturi& Apoi beau
împreună o ca"ea la bucătărie1 "ierbinte, tare, cu zahăr pe săturate&
a #ase patruzeci, ea î#i ia bastonul alb din colţ, î#i v!ră un deget sub cureaua tatălui ei #i-l urmeazăpatru etaje pe scări în jos, apoi #ase cvartale p!nă la muzeu&
(l descuie Intrarea nu'&rul 5 la #apte "i2& înăuntru sunt mirosuri "amiliare1 panglici de ma#ini de
scris, podele ceruite, pra" de rocă& 'a#ii lor răsună "amiliar c!nd străbat )ala Mare& (l salută un paznic de
noapte, apoi un custode #i întotdeauna i se răspunde cu acelea#i două cuvinte1 6onjour. onjour,
De două ori la st!nga, o dată la dreapta& nelul cu chei al tatălui ei zornăie& / încuietoare cedează& )e
deschide o poartă&
n camera cheilor, a#ezate în #ase dulapuri cu u#i de sticlă, mii de chei de "ier at!rnă în cuie& Chei
imbus #i #peracle, chei tambur #i chei inelare, chei de li"t #i chei pentru dulapuri& Chei lungi c!t antebraţul
lui Marie-aure #i chei mai scurte dec!t degetul ei mare&
+atăl lui Marie-aure e lăcătus-se" la Muzeul 4ational de
N E N
storie 4aturală& Cu tot cu laboratoare, depozite, cele patru
muzee publice separate, menajerie, sere, grădinile medicinale #i decorative întinse pe pogoane întregi, tatăl
ei estimează că în întregul comple2 al muzeului sunt douăsprezece mii de încuietori& 4imeni nu-l poate
contrazice, din lipsă de in"ormaţii&+oată dimineaţa stă în "aţa camerei cheilor #i împarte chei angajaţilor1 primii ajung îngrijitorii de la
zoo, personalul de la birou sose#te grăbit în jur de opt, apoi năvălesc tehnicienii, librarii #i asistenţii
#tiinţi"ici, pentru ca ultimii să pice, unul c!te unul, oamenii de #tiinţă& +otul e a#ezat pe nume #i pe culori&
+oţi angajaţii, de la custode la director, trebuie să aibă mereu asupra lor cheile& 4imeni nu are voie să iasă
din clădirea unde lucrează cu cheile asupra sa #i nimeni nu are voie să lase cheile pe un birou& a urma
urmei, muzeul are obiecte nepreţuite de jad din secolul al treisprezecelea, cavansit din ndia #i rodocrozit
din Colorado& n spatele unei încuietori me#terite de tatăl ei stă un vas de "armacie "lorentin, din lapis
lazuli, pentru care speciali#tii vin an de an de mii de Lilometri, să-l e2amineze&
+atăl ei o veri"ică& Cheie de la sei" sau de la lacăt, MărieR Cheie de la dulap sau yalăR / veri"ică dacă
#tie unde sunt vitrinele, ce conţin dulapurile& îi pune mereu c!te ceva nea#teptat în m!nă1 un bec, un pe#te
"osilizat, o pană de "lamingo&
în "iecare dimineaţă, timp de o oră - chiar #i duminica - o pune să studieze un manual =raille& A e un
punct în colţul de sus& =, două puncte, a#ezate pe verticală& 3ean& )e duce& a& =rutărie& 3ean& )e duce& a&
*abrica de br!nzeturi&
După-amiezile o ia cu el c!nd î#i "ace rondul& nge clanţe, repară dulapuri, lustruie#te #ilduri& / duce
dintr-un coridor într-altul, dintr-o sală în alta& Coridoare înguste dau spre biblioteci imense? u#i de sticlă se
deschid spre sere din care se revarsă miasme de humus, ziare ude #i lobelie& )unt acolo ateliere de
t!mplărie, studiouri ale ta2idermi#tilor, hectare întregi de etajere #i de sertare cu e2ponate, muzee întregi în
interiorul muzeului&
în unele după-amiezi, el o lasă pe Marie-aure în laboratorul doctorului .e""ard, un bătr!n specialist
în molu#te a cărui barbă miroase ve#nic a l!nă udă& Doctorul .e""ard se întrerupe din activităţile lui,
deschide o sticlă de Malbec #i-i poveste#te lui Marie-aure, cu vocea lui #optită, despre reci"ele pe care le
vizitase în tinereţe1 )eychelles, 5ondurasul =ritanic, 0an- zibar& / strigă aurette& n "iecare zi, la trei
după-amiaza, măn!ncă "riptură de raţă& 'are să "i memorat un catalog inepuizabil cu denumiri binominale
latine#ti&
'e zidul din "und, în laboratorul doctorului .e""ard, sunt dulapuri cu at!tea sertare, că nici nu le poate
număra, iar el o lasă să le deschidă unul după altul #i să ia cochilii în m!nă - melci de mare, olivide,
cochilii imperiale din +hailanda, scoici- păianjen din 'olinezia - sunt peste zece mii de specimene la
muzeu, peste jumătate din speciile cunoscute din lume, iar Marie-aure poate pune m!na pe aproape toate&
O ite, aurette, cochilia asta a "ost a unui melc marin violet, un melc orb care-#i duce viaţa la

:@
supra"aţa mării& C!nd ajunge în ocean, agită apa ca să "acă bule, amestecă bulele cu mucus #i "ace o plută&
Apoi plute#te de colo p!nă colo, hră- nindu-se cu tot "elul de nevertebrate acvatice care-i ies în cale& Dar
dacă vreodată răm!ne "ără plută, se scu"undă #i moare&
/ cochilie de Carinaria e în acela#i timp u#oară #i grea, tare #i moale, netedă #i aspră& Mure2ul de pe
biroul doctorului .e""ard o poate ţine ocupată o jumătate de ceas - ţepii goi pe dinăuntru, spirele creţe,
scobitura ad!ncă& ( o pădure de spini, de pe#teri #i te2turi& ( un regat&
M!inile ei n-au ast!mpăr O culeg, e2plorează, încearcă& 'enele de pe pieptul unui piţigoi împăiat sunt
incredibil de moi, iar ciocul îi e ascuţit ca un ac& 'olenul de pe anterele lalelelor se simte mai puţin ca o
pulbere #i mai mult ca ni#te biluţe uleioase& î#i dă seama că atunci c!nd atingi ceva cu adevărat, scoarţaunui platan din grădină, o răda#că pe ac de la secţia de entomologie, interiorul splendid #le"uit al unei
scoici din laboratorul doctorului .e""ard O, îl #i iube#ti&
Acasă, seara, tatăl ei a#ază panto"ii în acela#i compartiment, at!rnă hainele în acelea#i c!rlige& Marie-
aure trebuie să treacă peste #ase bucăţi de bandă abrazivă lipite la intervale egale pe dalele bucătăriei ca
să ajungă la masă& Ca să ajungă de la masă la toaletă, se ghidează după o s"oară pe care singură #i-a îm-
pletit-o& (l îi aduce cina pe o "ar"urie rotundă #i-i descrie poziţiile di"eritelor alimente după limbile
ceasului& Carto"ii la ora #ase, 'a c+erie, Ciupercile la trei& Apoi, el î#i aprinde o ţigară
si se asază să me#terească la miniaturile lui la o masă de lucru N N 7
din colţul bucătăriei& Construie#te o machetă a întregului cartier, cu casele lui cu "erestre înalte, cu burlane,
cu o la%erie. o oulangerie #i micuţa place de la capătul străzii, cu cele patru bănci #i zece copaci& în
nopţile calde, Marie-aure deschide "ereastra dormitorului #i ascultă înserarea care se lasă, molatică #i
tihnită, peste balcoane, "rontoane #i hornuri, p!nă c!nd adevăratul cartier #i cel miniatural i se contopesc în
cap&
în zilele de marţi, muzeul e închis& Marie-aure #i tatăl ei dorm p!nă t!rziu& =eau ca"ea cleioasă de
at!ta zahăr& )e plimbă p!nă la 'antheon, p!nă la o piaţă de "lori sau pe malul )enei& Din c!nd în c!nd, trec
pe la librărie& (l îi întinde un dicţionar, un ziar, o revistă plină de poze&
O C!te pagini are, Marie-aureR
(a trece cu unghia pe contur&
O Cincizeci #i douăR Qapte sute cinciR / sută treizeci #i nouăR
(l îi dă părul pe după urechi? o ridică deasupra capului& i spune că e un e'er%eille'ent8 pentru el&
)pune că n-o va părăsi niciodată, nici într-un milion de ani&
%adio
$erner are opt ani #i scurmă prin gunoaiele din spatele unui depozit p!nă descoperă ceva ce seamănă
cu o bobină mare& ( alcătuită dintr-un cilindru pe care e în"ă#urat un cablu, "ăcut sendvi# între două discuri
din lemn de pin& n partea 
de sus se iţesc trei conductori electrici "er"eniţiţi& a capătul unuia dintre ei
at!rnă o cască micuţă&
3utta, de #ase ani, cu o "aţă rotundă #i un nor moale de păr alb, stă pe vine l!ngă "ratele ei&
O Ce-i aiaR
O Cred că tocmai am dat peste un radio, spune $erner, cu sentimentul că tocmai i se deschisese în
"aţă un dulap din cer&
'!nă atunci, văzuse radiouri doar în treacăt1 unul mare, "ără "ir, într-o cutie, zărit printre perdelele de
dantelă ale casei unui "uncţionar de stat? unul portabil, într-un dormitor comun de mineri? încă unul în
re"ectoriul bisericii& 4u atinsese nici unul, niciodată&
(l #i 3utta se întorc pe "uri# cu aparatul pe iLtoriastrasse, la numărul F, #i-l e2aminează la lumina unei
veioze electrice, îl curăţă, descurcă înc!lceala de "ire, spală casca de noroi&
4u merge& Alţi copii vin l!ngă ei #i se minunează, apoi î#i pierd treptat interesul, ajung!nd la concluzia
că e o cauză pierdută& Dar $erner ia cu el aparatul sus, în dormitorul lui din pod, #i-l studiază ore în #ir&
Des"ace tot ce se poate des"ace& A#ază piesele pe podea #i le ridică una c!te una în lumină&
a trei săptăm!ni după ce găsise aparatul, într-o după-amiază cu soare auriu c!nd probabil toţi ceilalţi
copii din 0ollverein sunt pe-a"ară, observă că "irul cel mai lung, unul subţire, în"ă#urat de sute de ori în
jurul cilindrului central, e rupt în mai multe locuri& încet, meticulos, des"ace colacul, se duce jos cu tot cu
învălmă#eala de bucle #i o cheamă pe 3utta să-i ţină piesele în timp ce el lipe#te părţile rupte& Apoi
în"ă#oară "irul la loc&
 înc!ntare "r&E&

89
O Acum hai să încercăm, #opte#te el, lipindu-#i casca de ureche #i trăg!nd înainte #i înapoi pe "ir de
ceea ce hotăr!se că trebuia să "ie butonul de reglare&
Aude un zumzet de paraziţi& Apoi, de undeva din ad!ncurile că#tii se revarsă un potop de consoane&
nima lui $erner se opre#te în loc& ocea pare să răsune în arhitectura capului său&
)unetul se stinge la "el de brusc cum se născuse& (l mi#că butonul o jumătate de centimetru& ar
paraziţi& încă jumătate de centimetru& 4imic&
în bucătărie, *r!u (lena "răm!ntă p!ine& )e aud strigăte de băieţi de pe stradă& $erner mi#că butonul
de reglare într-o parte #i în alta&
'araziţi, paraziţi&)e pregăte#te să-i dea casca 3uttei c!nd aude deodată O clar #i pur, cam pe la jumătatea bobinei - un
arcu# alunec!nd repede, viguros, pe strunele unei viori& încearcă să ţină butonul e2act în acela#i loc& A doua
vioară se alătură primei& 3utta se trage mai aproape& *ace ochii mari la "ratele ei&
n pian ia urma viorilor&Apoi #i su"lătorii& )trunele iuţesc pasul, cu su"lătorii "remăt!nd în urma lor&
)e alătură #i alte instrumente& *lauteR 5arpeR Muzica gone#te, păr!nd să se întoarcă pe propriile-i urme&
O $ernerR #opte#te 3utta&
(l clipe#te? trebuie să-#i înghită lacrimile& )alonul e la "el ca întotdeauna1 două pătuţuri sub două cruci
romano-catolice, pra" plutind la gura deschisă a plitei, o duzină de straturi de vopsea cojindu-se de pe
sc!ndurile podelei& n goblen cu satul alsacian al lui *r!u (lena, acoperit de nea, deasupra chiuvetei& Doar
că acum se aude muzică& Ca #i cum o orchestră microscopică s-ar "i trezit la viaţă în capul lui $erner&
Camera a început parcă să se rotească înceti#or& )oră-sa îl strigă pe nume tot mai poruncitor, iar el îi
duce casca la ureche&
O Muzică, spune ea&
(l ţine butonul c!t de nemi#cat poate& )emnalul e at!t deslab înc!t, de#i casca e la doar cincisprezece centimetri, nu
aude nici "ir de muzică& Dar se uită la "aţa surorii lui, pe care
se mi#că doar pleoapele, iar în bucătărie, *r!u (lena stă cu
m!inile albite de "ăină în aer #i înclină capul, cercet!ndu-l pe
$erner, doi băieţi mai mari dau buzna înăuntru, dar se
opresc, simţind o schimbare în aer #i micul radio, cu cei patru
conductori #i antena at!rn!nd pe jos stă imobil pe podea între
ei toti ca un miracol&
N
Du-ne acasă
De obicei, Marie-aure #tie să rezolve cutiile de lemn cu surprize pe care i le me#tere#te taică-său de
ziua ei& De multe ori sunt în "ormă de casă #i ascund c!te o podoabă& Ca să le deschidă, trebuie să parcurgă
o serie de pa#i care cer îndem!nare1 să găsească o îmbinare cu unghiile, să culiseze partea de jos spre
dreapta, să desprindă o bară laterală, să scoată o cheie ascunsă în balustradă, să descuie partea de sus, unde
găse#te o brăţară&
C!nd împline#te #apte ani, găse#te pe masa de bucătărie, în locul zaharniţei, un chalet micuţ din lemn&
+rage un sertar ascuns a"lat la bază, descoperă un compartiment secret sub sertar, scoate o cheie de lemn,
pe care o potrive#te în #emineu& înăuntru o a#teaptă o tabletă de ciocolată elveţiană&
O 'atru minute, spune tatăl ei, r!z!nd& a anul va trebui să mă străduiesc mai mult&
nsă spre deosebire de cutiile lui cu surprize, macheta cartierului "ăcută de el răm!ne multă vreme de
nepătruns pentru ea& 4u e ca în lumea reală& ntersecţia miniaturală dintre rue de Mirbel #i rue Monge, de
pildă, a"lată la numai un cvartal de apartamentul lor, nu seamănă deloc cu intersecţia adevărată& Cea
adevărată se prezintă ca un am"iteatru de zgomote #i mirosuri& +oamna, miroase a tra"ic #i a ulei de ricin, a
p!ine de la brutărie, a cam"or de la "armacia lui Avent, a nemţi#ori, s!ngele-voinicului #i tranda"iri dinspre
taraba cu "lori& în zilele de iarnă, e scăldată în miresme de castane coapte& în serile de vară, devine greoaie
#i mole#ită, plină de conversaţii adormite #i de h!r#!it de scaune grele, de "ier&
'e c!nd aceea#i intersecţie, în versiunea tatălui ei, miroase doar a clei uscat #i a rumegu#& )trăzile îi
sunt pustii, iar trotuarele, statice& 'entru degetele ei, e un mic "acsimil incomplet, prea puţin "olositor& (l îi
cere insistent lui Marie-aure s-o atingă cu degetele, să recunoască di"eritele case, unghiurile străzilor& Qi,
într-o zi de marţi geroasă, din decembrie, la mai bine de un an de c!nd Marie-aure e oarbă, taică-său o

8:
duce pe rue Cuvier p!nă unde începe 3ardin des 'lantes&
O Ma c+erie. ăsta e drumul pe care-l "acem în "iecare dimineaţă& Drept înainte, printre cedri, e )ala
Mare&
O Qtiu, tati&
i
:
(l o ia în braţe si o înv!rte#te de trei ori&i i i
O Acum du-ne acasă, spune el&
(a răm!ne cu gura căscată&
O +e rog să te g!nde#ti la machetă, Mărie&
O Dar nu potU
O )unt la un pas în urma ta& 4u te las eu să păţe#ti ceva& Ai bastonul& Qtii unde e#ti&
O =a nu #tiuU
O =a #tii&
I
(2asperare& 4ici măcar nu-#i dă seama dacă parcul e în "aţă sau în spate&
O Calmează-te, Mărie& Centimetru cu centimetru&
O ( departe, tati& Qase cvartale pe puţin&
O (2act #ase cvartale& .!nde#te logic& n ce direcţie ar trebui s-o luăm mai înt!iR
umea se rote#te #i vuie#te& Wipăt de ciori, scr!#net de "r!ne, în st!nga ei cineva love#te ceva de metal
cu ceva ce ar putea "i un ciocan& / ia încet înainte, p!nă c!nd v!r"ul bastonului plute#te în gol& / margine
de trotuarR / baltă, o scară, o st!ncăR )e întoarce nouăzeci de grade& +rei pa#i înainte& Acum, bastonul ei
înt!lne#te baza unui zid&
O +atiR
O )unt aici&
Qase pa#i, #apte pa#i, opt& n huruit O o ma#ină de la deratizare #i dezinsecţie tocmai iese dintr-o
curte, în muget de pompă - se abate asupra lor de nicăieri& După încă doisprezece pa#i, clopoţelul legat de
clanţa u#ii unui magazin sună, #i două "emei ies în stradă, ciocnindu-se de ea&
Marie-aure scapă bastonul? începe să pl!ngă&
+aică-său o ia în braţe, o ţine la pieptul lui îngust&
O ( a#a de mare, #opte#te ea&
O 5ai că poţi, Mărie&
Dar nu poate&
Muguri noi
în timp ce alţi copii joacă #otron pe stradă sau înoată în apele canalului, $erner stă singur în
dormitorul lui din pod, "ăc!nd e2perimente cu radioreceptorul& într-o săptăm!nă, învaţă să-l dezmembreze
si să-l reasambleze cu ochii închi#i& Condensator, bobină de inducţie, bobină de acord, cască& n "ir către
păm!nt, celălalt, către cer& 4imic nu i se păruse vreodată at!t de logic&
*ace rost de piese din depozite1 bucăţi de "ire de cupru, #uruburi, o #urubelniţă str!mbă& )e dă pe l!ngă
soţia "armacistului, care-i dăruie#te o cască stricată& %ecuperează un sole- noid de la o sonerie de u#ă
aruncată la gunoi, îl sudează de un rezistor #i "ace un di"uzor& într-o lună, reu#e#te să modi"ice cu totul
radioul, adăug!ndu-i piese ici #i colo #i bran#!ndu-l la o sursă de electricitate&
n "iecare seară duce jos aparatul de radio, iar *r!u (lena î#i lasă pupilii să asculte timp de o oră&
Ascultă buletine de #tiri, concerte, opere, coruri naţionale, emisiuni "olclorice, doisprezece copii a#ezaţi
intr-un semicerc pe scaune, cu *r!u (lena între ei, ea însă#i doar puţin mai solidă dec!t o copilă&
Tr&i' %re'uri interesante. se aude la radio& Nu ne pl*nge', Ne %o' )n"ige ine picioarele )n p&'*ntul
#&rii noastre i nici un atac nu ne %a cl&tina,
*etelor mai mari le plac concursurile muzicale, emisiunile de gimnastică, o rubrică permanentă cu
titlul S"aturi (e seon pentru )n(r&gosti#i. înt!mpinată cu chicoteli de copiii mai mici& =ăieţilor le plac
piesele de teatru, buletinele de #tiri, imnurile militare& 3uttei îi place jazzul& ui $erner îi place tot& iori,
corni, tobe, discursuri - o gură l!ngă un micro"on într-o seară de departe, #i totu#i simultană O o vrajă care
îl subjugă&
Cine s& se 'ire, se întreabă la radio, c& poporul ger'an e tot 'ai )nsu"le#it (e curaj. )ncre(ere si

88
opti'is'2 0in aceast& (isponiilitate pentru sacri"iciu nu )n'ugurete oare "lac&ra unei cre(in#e noii
Qi într-adevăr, $erner are senzaţia că ceva nou înmugure#te de la o săptăm!nă la alta& 'roducţia
minieră cre#te? #omajul scade& a cina de duminică î#i "ace apariţia carnea& Miel, porc, c!rnaţi -
e2travaganţe de neimaginat cu un an în urmă& *r!u (lena cumpără o canapea nouă, tapiţată cu cati"ea cord
portocalie, #i o plită cu ochiuri rotunde, negre& +rei =iblii noi sunt trimise de la consistoriul din =erlin& n
boiler pentru spălătorie e livrat la intrarea din spate& $erner prime#te pantaloni noi& 3utta prime#te o
pereche de panto"i numai pentru ea& +ele"oane "uncţionale sună în casele vecine&
j
ntr-o după-amiază, întorc!ndu-se de la #coală, $erner se opre#te în "aţa drogheriei #i-#i lipe#te nasul
de o vitrină înaltă1 acolo măr#ăluiesc în jur de cincizeci de soldaţi înalţi de doi centimetri #i jumătate,
"iecare soldat de jucărie cu căma#ă maro #i o mică banderolă ro#ie pe braţ, unii cu "laute, alţii cu tobe,
c!ţiva o"iţeri călare pe armăsari negri, lucio#i& Deasupra lor, agăţat de un "ir, un acvaplan din tablă
cositorită, cu mecanism de ceasornic, cu chesoane de lemn #i elice rotitoare, se înv!rte#te hipnotizant pe o
traiectorie circulară, electrică& $erner îl cercetează îndelung prin vitrină, încerc!nd să înţeleagă cum
"uncţionează&
( o seară de toamnă a anului :@F<, iar $erner coboară cu radioul #i-l pune pe un bu"et, înconjurat de
copiii care "reamătă de nerăbdare& Aparatul ţiuie în timp ce se încălze#te& $erner se dă la o parte, cu
m!inile în buzunare& Din di"uzor se aude un cor de copii c!nt!nd1 /re' (oar s& 'unci'. s& 'unci' i iar
s& 'unci'. s& 'unci' glorios pentru #ar&, Apoi începe o piesă de teatru "inanţată de stat, din =erlin1 o
poveste cu ni#te invadatori care intră noaptea, pe "uri#, intr-un sat&
+oţi cei doisprezece copii stau ţintuiţi pe scaune& n piesă, invadatorii pozează în patroni de magazine
universale cu nasuri coroiate, giuvaiergii necinstiţi sau bancheri escroci& !nd nimicuri sclipitoare& îi lasă
"ără p!ine pe negustorii cu tradiţie din sat& în scurt timp, complotează să omoare copiii nemţi în paturile lor&
în cele din urmă, un vecin modest #i vigilent se prinde cum stă treaba& ( chemată poliţia - ni#te poliţi#ti
voinici, cu voci splendide, de bărbaţi chipe#i& Ace#tia sparg u#ile, îi iau t!r!# pe invadatori& )e c!ntă un
mar# patriotic& +oată lumea e din nou "ericită&
umină
în "iecare zi de marţi, e#ec după e#ec& î#i duce tatăl în ocoluri de #ase cvartale care o "ac să se simtă
"urioasă, "rustrată #i mai departe de casă dec!t era la plecare& Dar în iarna celui de-al optulea an, spre
propria-i mirare, Marie-aure începe să nimerească drumul& 'ipăie macheta din bucătărie, număr!nd
băncile, copacii, lampadarele, u#ile miniaturale& în "iecare zi iese la iveală c!te un detaliu nou - "iecare
rigolă, bancă din parc #i hidrant de pe machetă are un corespondent în lumea reală&
Marie-aure î#i aduce tatăl tot mai aproape de casă înainte să gre#ească& 'atru cvartale, trei cvartale,
două& Qi, într-o zi de martie cu ninsoare, c!nd el o duce iar într-un loc nou, "oarte aproape de malul )enei, o
înv!rte#te de trei ori #i-i spune JDu-ne acasăK, ea î#i dă seama că, pentru prima oară de c!nd se apucaseră
să e2erseze, nu mai simte obi#nuita groază răbu"- nindu-i din stomac&
în loc de asta, se lasă pe vine, pe trotuar&
Mirosul vag metalic al zăpezii care cade o înconjoară& Cal- mează-te& Ascultă&Ma#ini trec pe stradă prin bălţi #i zăpada topită răpăie în rigole& Aude "ulgii căz!nd pic-pic printre
copaci& )imte cedrii din 3ardin des 'lantes de la patru sute de metri& Aici, metroul gone#te pe sub trotuar -
ăsta e Xuai )aint-=ernard& Aici, cerul se deschide #i poate auzi cum p!r!ie crengile O asta e bucata îngustă
de grădină din spatele )ălii de 'aleontologie& î#i dă seama că trebuie să "i ajuns la colţul dintre chei #i rue
Cuvier&
Qase cvartale, patruzeci de clădiri, zece copăcei într-o piaţetă& )trada asta se intersectează cu asta, care
se intersectează N 8
cu asta& Centimetru cu centimetru&
+aică-său zornăie cheile în buzunare& în "aţă se pro"ilează ameninţător casele înalte, impunătoare care
mărginesc parcul, re"lect!nd sunetul&
O / luăm la st!nga, spune ea&
'ornesc înainte pe rue Cuvier& +rei raţe se apropie în zbor în direcţia )enei, băt!nd sincron din aripi,
iar c!nd trec pe deasupra lor, ea î#i închipuie lumina poposind pe aripile lor, m!ng!ind "iecare pană în
parte&
a st!nga pe rue .eo""roy )aint-5ilaire& a dreapta pe rue Daubenton& +rei canale, patru canale, cinci&
'e st!nga va urma în scurt timp poarta deschisă, din "ier "orjat, pe care se intră în 3ardin des 'lantes, cu
vergelele ei subţiri asemenea gratiilor unei colivii imense&

8F
în "aţă are brutăria, măcelăria, magazinul alimentar&
O 'ot să traversez, tatiR
O Da&
A#a& De-aici drept înainte& Merg acum pe strada lor, e absolut sigură de asta& Cu un pas în urma ei,
taică-său î#i dă capul pe spate #i z!mbe#te larg către cer& Marie-aure #tie asta chiar dacă e cu spatele la el,
chiar dacă el nu spune nimic, chiar dacă e oarbă O părul lui tati e ud de la ninsoare #i e zb!rlit în toate
părţile, "ularul îi e în"ă#urat asimetric pe umeri, iar el z!mbe#te radios "ulgilor de nea&
Au parcurs jumătate din rue des 'atriarches& )unt în "aţa clădirii lor& Marie-aure regăse#te trunchiul
castanului care cre#te în "aţa "erestrei ei de la etajul patru, simţindu-i scoarţa sub degete&'rieten vechi&
După o jumătate de secundă, taică-său o ia de subsuori #i o ridică, Marie-aure z!mbe#te, iar el r!de
cu un r!s sincer #i molipsitor, un r!s pe care va încerca să-l ţină minte toată viaţa ci, tată #i "iică înv!rtindu-
se pe trotuar în "aţa clădirii unde locuiesc, r!z!nd am!ndoi în timp ce zăpada se cerne printre crengile de
deasupra&
în "runte "lutură steagul ţării
n 0ollverein, în primăvara c!nd $erner împline#te zece ani, băieţii cei mai mari de la casa de copii -
5ans )chilzer, de treisprezece ani, #i 5erribert 'omsel, de paisprezece ani - î#i aruncă pe umeri ni#te raniţe
de căpătat #i măr#ăluiesc în pădure& C!nd se întorc, sunt membri ai +ineretului 5itlerist&
Au la ei pra#tii, me#teresc suliţe, e2ersează ambuscade de după mormane de zăpadă& ntră într-o bandă
de zurbagii, "ii de mineri, care pierd vremea în piaţă, cu m!necile su"lecate #i pantalonii scurţi ridicaţi p!nă
la coapse&
O =ună seara, le strigă ei trecătorilor& )au +eil 5itler, dacă pre"eraţiU
)e tund unul pe altul la "el, se iau la tr!ntă în salon #i se laudă cu e2erciţiile de tir pentru care se
pregătesc, cu planoa- rele în care vor zbura, cu turelele tancurilor pe care le vor manevra& Steagul nostru
repreint& noua er&, scandează 5ans #i 5erribert, steagul nostru ne "ace ne'uritori, a masă, îi ceartă pe
copiii mai mici pentru că admiră tot ce e străin1 o reclamă englezească la ma#ini, o carte cu poze
"ranţuzească&
)alută într-un "el caraghios? poartă ni#te uni"orme mai degrabă ridicole& Dar *r!u (lena îi prive#te pe
băieţi cu îngrijorare1 nu demult erau ni#te ţ!nci sălbatici care stăteau pitiţi în pătuţuri #i pl!ngeau după
mama& Qi iată-i acum bătău#i adolescenţi, cu încheieturile degetelor bătătorite #i cărţi po#tale cu *iihrerul
în buzunarele cămă#ilor&
*r!u (lena vorbe#te tot mai rar "ranţuze#te de "aţă cu 5ans #i 5erribert& începe să se jeneze de accentul
ei& ntră la bănuieli de la cea mai neînsemnată ocheadă a vreunui vecin&
$erner stă cu capul plecat& )ar peste "ocuri de tabără, îl "reacă la ochi cu cenu#ă, îi necăjesc pe copiii
mai miciR i mototolesc desenele 3utteiR 5otără#te că e cel mai bine să se "acă mic, să treacă neobservat&
$erner cite#te de la o vreme revistele de #tiinţă populară de la drogherie&  interesează energia valurilor,
tunelurile spre centrul păm!ntului, metoda nigeriană de a transmite ve#ti la distanţă cu ajutorul tobelor, î#i
cumpără un caiet #i desenează schiţe de camere cu ceaţă, detectori ionici, ochelari cu raze Y& Dar ce-ar "i
ca leagănele să aibă un motora# ca să legene bebelu#ii p!nă adormR Dar dacă ar întinde ni#te arcuri de-a
lungul osiilor căruţului, ca să-l împingă mai u#or la dealR
n "uncţionar de la Ministerul Muncii vine în vizită la casa de copii, să le vorbească despre locurile de
muncă din mine& Copiii stau la picioarele lui, îmbrăcaţi cu cele mai curate haine& +oţi băieţii, "ără e2cepţie,
e2plică bărbatul, vor merge la muncă în mine c!nd vor împlini cincisprezece ani& orbe#te despre "apte
măreţe #i victorii #i le spune c!t sunt de noroco#i că vor avea slujbe stabile& C!nd ia radioul lui $erner #i-l
pune la loc "ără să comenteze, $erner are senzaţia că tavanul s-a lăsat în jos, că pereţii s-au contractat&
+aică-său e acolo, în ad!ncuri, la peste un Lilometru sub casă& +rupul n-a "ost recuperat niciodată&
=!ntuie încă tunelurile&
O Din cartierul vostru, spune "uncţionarul, din păm!ntul vostru, se trage "orţa naţiunii noastre& /ţel,
cărbune, cocs& =erlin, *ranL"urt, Miinchen - nici n-ar putea e2ista "ără acest loc& oi sunteţi temelia noii
ordini, gloanţele din armele ei, blindajul tancurilor ei&
5ans #i 5erribert cercetează cu ochi măriţi de uimire tocul din piele în care bărbatul î#i ţine pistolul&
'e bu"et, micul radio al lui $erner trăncăne#te întruna&
In aceti trei ani. spune radioul, li(erul nostru a a%ut curajul s& )n"runte o Europ& a"lat& )n pragul

8;
colapsului,,,
Lui i nu'ai lui a%e' a$i 'ul#u'i. continuă el, (ac& )n Ger'ania copiii se pot ucura (in nou (e
%ia#&,
/colul păm!ntului în optzeci de zile
Qaisprezece pa#i p!nă la ci#mea, #aisprezece înapoi& 'atruzeci #i doi de pa#i p!nă la scară #i îndărăt tot
patruzeci #i doi& Marie-aure î#i desenează hărţi în minte, întinde gheme de s"oară imaginare pe sute de
metri, apoi se întoarce #i le str!nge la loc& =otanica miroase a lipici, sugativă #i "lori presate& 'aleontologia
miroase a piatră pisată, a oase pisate& =iologia miroase a "ormol #i a "ructe învechite& Acolo e plin de
borcane grele #i reci în care plutesc tot "elul de lucruri pe care ea le #tie doar din descrieri1 colaci palizi de
#erpi cu clopoţei, labe de gorilă retezate& (ntomologia miroase a na"talină #i a ulei - un conservam, îi
e2plică doctorul .e"*ard& =irourile miros a h!rtie indigo, a "um de trabuc, a coniac sau a par"um& )au a
toate patru la un loc&
)e ia după cabluri #i ţevi, după balustrade #i "r!nghii, după garduri vii #i trotuare& )perie lumea&
4iciodată nu #tie dacă e aprinsă lumina&
Copiii pe care-i înt!lne#te o asaltează cu întrebări1 DoareR C!nd dormi, închizi ochiiR De unde #tii c!t e
ceasulR
4u doare, e2plică ea& Qi nu e întuneric, oricum nu a#a cum #i-l închipuie ei& +otul e "ăcut din reţele,
grile #i valuri de sunet #i te2tură& /cole#te )ala Mare, navig!nd printre sc!ndurile sc!rţ!itoare ale podelei&
Aude propriile picioare tropăind în sus #i-n jos pe scările muzeului, ţipătul unui ţ!nc, geamătul unei bunici
obosite care se a#ază pe o bancă&
Culoare O încă un lucru la care oamenii nu se a#teaptă& n imaginaţia ei, în vise, totul e colorat&
Clădirile muzeului sunt bej, ca"enii, castanii& /amenii de #tiinţă sunt lila, galben-lăm!i #i maro-ro#căţiu&
Coardele unui pian lenevesc în di"uzorul radioului "ără "ir din ghereta paznicului, proiect!nd zone intense
de negru #i nuanţe complicate de albastru pe coridorul ce duce spre camera cheilor& Clopotele bisericii
lunecă pe l!ngă "erestre în arcuiri de bronz& Albinele sunt argintii& 'orumbeii sunt ro#covani, arămii #i
uneori aurii& Chiparo#ii uria#i pe l!ngă care trece cu tatăl ei, în plimbarea lor matinală, sunt ni#te caleido-
scoape sclipitoare, "iecare ac un poligon de lumină&
4u are amintiri cu mama ei, dar #i-o imaginează albă, o strălucire mută& +atăl ei radiază o mie de
culori, opal, ro#u- căp#ună, ruginiu-închis, verde-crud? un miros de ulei #i metal, senzaţia de cheie potrivită
în yală, zornăitul cheilor lui de pe inel în timp ce merge& ( verde oliv c!nd vorbe#te cu un director de
secţie, o serie de portocaliuri tot mai intense c!nd vorbe#te cu Mademoiselle *leury de la sere, ro#u viu
c!nd încearcă să gătească& 4uanţa sa"irului strălucitor seara, c!nd se a#ază la masa de lucru, "redon!nd în
surdină în timp ce lucrează, cu v!r"ul ţigării lucind într-un albastru iridiscent&
)e rătăce#te& )ecretare sau botanisti, o dată chiar asistentul directorului, o conduc înapoi în camera
cheilor& ( curioasă O vrea să #tie care e di"erenţa între alge #i licheni, între 0iplo(on c+arruanus #i
0iplo(on (elo(ontus, 'ersonaje ilustre o iau de cot #i o conduc prin grădini sau o ajută să urce scările&
O Am #i eu o "ată, i se spune& )au1 Am găsit-o la colibri&O Toutes 'es e:cuses. spune tatăl ei& (l î#i aprinde o ţigară& i scoate chei peste chei din buzunare& îi
#opte#te1 Ce mă "ac eu cu tineR
C!nd "ata se treze#te, în ziua c!nd împline#te nouă ani, găse#te două cadouri& 'rimul e o cutie de lemn
care nu pare să aibă nici un sertar& / întoarce pe toate părţile& Are nevoie de un timp ca să-#i dea seama că
o latură e pe arc& Apasă #i cutia se deschide& înăuntru stă un singur cub de Camembert cremos, pe care îl #i
hăpăie&
O 'rea u#orU spune tatăl ei, r!z!nd&
Al doilea cadou e greu, împachetat în h!rtie #i s"oară& înăuntru e o carte uria#ă, legată cu #ină& în
=raille&
O Am înţeles că e pentru băieţi& )au pentru "etiţe cu drag de aventură& îl aude z!mbind&
(a î#i trece degetele peste pagina de titlu, în relie"& Ocolul, -&'*ntului, In, Opteci, 0e, ile,
O +ată, e prea scumpă&
O Asta e problema mea&
în acea dimineaţă, Marie-aure se strecoară sub ghi#eul din camera cheilor, se întinde pe burtă #i-#i
a#ază toate cele zece degete în linie pe o pagină& *ranceza pare învechită, punctele sunt imprimate mult
mai înghesuit dec!t e ea obi#nuită& Dar după o săptăm!nă, îi vine u#or& .ăse#te panglica pe care o "olose#te

8
ca semn de carte, deschide volumul, iar muzeul dispare&
Domnul *ogg cel misterios î#i trăie#te viaţa ca un ceasornic& 3ean 'assepartout devine valetul său
supus& După două luni, c!nd ajunge la ultimul r!nd al romanului, dă înapoi la prima pagină #i-l ia de la
capăt& 4oaptea, e2plorează cu degetele macheta tatălui ei1 clopotniţa, vitrinele& î#i imaginează personajele
lui 3ules erne plimb!ndu-se pe străzi, st!nd de vorbă în magazine& n brutar înalt de un centimetru #i
jumătate încarcă #i descarcă întruna p!ini c!t ni#te boabe din cuptoarele lui& +rei spărgători minusculi
urzesc planuri în timp ce trec încet într-o ma#ină pe l!ngă bijutier& Ma#inuţe huruitoare se îmbulzesc pe rue
de Mirbel, cu #tergătoarele lunec!nd într-o parte #i în alta& a o "ereastră de la etajul al patrulea de pe rue
des 'atriarches, o versiune miniaturală a tatălui ei stă la o masă de lucru miniaturală în apartamentul lor
miniatural, la "el ca în viaţa reală, #le"uind o bucată de lemn microscopică, î n celălalt colt de cameră e o
"ată miniaturală, slăbuţă, isteată, cu o carte deschisă în poală& n piept îi pulsează ceva imens, ceva plin de
dor, ceva neîn"ricat&
'ro"esorul
O +rebuie să juri, spune 3utta& 3uriR 'rintre canistre ruginite, camere auto zdrenţuite, în m!lul
viermănos de pe "undul p!r!ului, găsise aproape zece metri de s!rmă de cupru& /chii ei sunt tuneluri
luminoase&
$erner se uită spre copaci, spre p!r!u, apoi iar la sora lui&
O 3ur&
Duc am!ndoi s!rma acasă, pe "uri#, o petrec prin găuri date în strea#ină, în "aţa "erestrei podului& Apoi
o leagă la aparatul lor de radio& Aproape imediat, pe o bandă cu unde scurte, aud pe cineva vorbind într-o
limbă ciudată, plină de z-uri #i de r-uri&
O ( rusăR
$erner e de părere că e maghiară&
3utta e numai ochi în întuneric #i căldură&
O C!t de departe e ngariaR
O a o mie de LilometriR
(a cască gura&
)e dovede#te că voci de pe tot continentul se revarsă peste 0ollverein prin nori, prin pra"ul de cărbune,
prin acoperi#& Aerul roie#te de ele& 3utta întocme#te o evidenţă a gradaţiilor pe care $erner le marchează pe
bobina de acord, scriind cu grijă numele "iecărui ora# pe care reu#esc să-l prindă& /erona ;<. 0res(a ==.
Lon(ra 1>>, %oma& 'aris& yon& 4oaptea t!rziu, pe unde scurte O tăr!mul hoinarilor #i al visătorilor, al
nebunilor #i al predicatorilor "ără noimă&
După rugăciuni #i stingere, 3utta se "uri#ează în cămăruţa "ratelui ei& 4u mai desenează, ci stau lipiţi
unul de altul, ascult!nd p!nă la douăsprezece, unu, două noaptea& Ascultă buletine de #tiri engleze#ti din
care nu pricep nimic& Ascultă o berlineză peror!nd despre machiajul potrivit pentru un cocteil&
ntr-o noapte, $erner #i 3utta prind o transmisie h!r#!ită, un t!năr vorbind într-o "ranceză dia"ană,
em"atic, despre lumină&
6ine)n#eles. copii. creierul st& )n en& total&. spune vocea& -lutete intr$un lic+i( transparent
)n&untrul craniului. nicio(at& )n lu'in&, ?i totui. lu'ea pe care o construiete )n 'inte e plin& (e lu'in&,
0& pe (ina"ar& (e culoare i 'icare, 0eci copii. cu' (e reuete creierul. care tr&iete "&r& o sc*nteiere
'&car. s& construiasc& pentru noi o lu'e plin& (e lu'in&2
+ransmisia #uieră #i p!r!ie&
O Ce-i astaR #opte#te 3utta&
$erner nu răspunde& ocea "rancezului e de cati"ea& Are un accent "oarte di"erit de al lui *r!u (lena #i
totu#i vorbe#te at!t de în"lăcărat, de hipnotic, înc!t $erner descoperă că înţelege cuv!nt cu cuv!nt&
*rancezul vorbe#te despre iluzii optice, despre electromagnetism& rmează o pauză #i o răbu"nire le
paraziţi, ca atunci c!nd schimbi o placă, după care continuă entuziasmat despre cărbune&
G*n(i#i$%& la un singur c&rune care ar(e )n soa "a'iliei noastre, II %e(e#i. copiii Acea ucat& (e
c&rune a "ost o(inioar& o plant& %er(e. o "erig& sau o trestie care a tr&it acu' un 'ilion sau poate (ou&
'ilioane (e ani sau poate acu' o sut& (e 'ili$ oane (e ani, -ute#i cuprin(e cu 'intea o sut& (e 'ilioane
(e ani2 )n "iecare %ar&. p*n& la s"*ritul %ie#ii acelei plante. "run$ @ele ei s$au str&(uit s& captee c*t 'ai
'ult& lu'in&. trans"or'*n( in interior energia soarelui, In scoar#&. crengi. pe(unculi, -entru c&. aa cu'
noi '*nc&' '*ncare. plantele '&n*nc& lu'in&, Iar apoi planta a 'urit i a c&ut. proail. )n ap&. un(e
a putreit i a (e%enit tur&. iar tura a stat )ngropat& ani (e$a r*n(ul$ eoni "a#& (e care o lun&. un

8<
(eceniu. a c+iar i o %ia#& )ntreag& (e o' sunt ca o respira#ie. ca i cu' ai pocni (in (egete, 0up& o
%re'e. tura s$a uscat i s$a pietri"icat. cine%a a (egropat$o. c&runarul %$a a(us$o acas& i poate a#i
(us$o la so& c+iar %oi. iar acea lu'in& (e la soare O %ec+e (e o sut& (e 'ilioane (e ani B %& )nc&lete
)n seara asta casele,,,
+impul curge mai domol& 'odul dispare& 3utta dispare& Cine mai vorbise at!t de intim e2act despre
acele lucruri care-l intrigau cel mai mult pe $ernerR
0esc+i(e#i oc+ii. încheie bărbatul, i %e(e#i cu ei tot ce pute#i )nainte s& se )nc+i(& pe %ecie. apoi intră
un pian cu o melodie stingheră care-i sună lui $erner ca o barcă aurie pe un r!u negru, un #ir de armonii
care trans"igurează 0ollverein1 casele devin ceaţă, minele sunt astupate, hornurile cad, o mare străveche serevarsă pe străzi, iar aerul e inundat de posibilităţi&
Marea de *lăcări
'rin muzeul parizian circulă zvonuri, care se răsp!ndesc cu repeziciune, iuţi #i viu colorate ca ni#te
e#ar"e& Muzeul are în plan să e2pună o anumită piatră preţioasă, un giuvaier mai valoros dec!t toate
e2ponatele din celelalte colecţii&

8
O Cică piatra ar "i din 3aponia, aude Mărie-aure o conversaţie între doi ta2idermi#ti& Cică e "oarte
veche #i ar "i aparţinut unui shogun în secolul al unsprezecelea&
O (u am auzit că a ie#it din propriul nostru tezaur, răspunde celălalt& Că ar "i "ost acolo de la bun
început, doar că n-am putut s-o e2punem din nu #tiu ce motiv legal&
într-o zi, e un bloc de hidro2icarbonat de magneziu rar, a doua zi e un sa"ir stelat care arde m!na care
încearcă să-l atingă& Apoi devine diamant, diamant sută la sută& nii îi spun 'iatra 'ăstorului, alţii, Zhon-
Ma, dar în cur!nd toată lumea îi va spune Marea de *lăcări&
Au trecut patru ani, se g!nde#te Marie-aure&
O ( male"ică, spune un custode în ghereta paznicului& Cine o poartă cu el va "i lovit de năpastă& Amauzit că toţi cei nouă proprietari pe care i-a avut în trecut s-au sinucis&
Altă voce spune1
O (u am auzit că cine o ţine în m!nă, "ără mănu#i, moare într-o săptăm!nă&
O 4u, nu, dacă o ţii în m!nă, n-ai cum să mori, dar cei din jurul tău mor în cel mult o lună& )au poate
un an&
O a să pun eu m!na pe eaU se aude o a treia voce, r!z!nd&
nima lui Marie-aure o ia la goană& a zece ani, pe ecranul negru al imaginaţiei poate proiecta orice1
un iaht pe mare, o luptă cu săbiile, un Colosseum clocotind de culoare& Citise Ocolul -&'*ntului )n opteci
(e ile p!nă c!nd literele =raille se tociseră #i se zdrenţuiseră& 'entru ultima aniversare, taică-său îi
cumpărase o carte chiar #i mai groasă1 Cei trei 'uc+etari a lui Dumas&
Marie-aure aude că diamantul e verde pal #i de mărimea unui nasture& Apoi aude că ar "i mare c!t o
cutie de chibrituri, în ziua următoare, e albastru #i c!t pumnul unui bebelu#& î#i imaginează o zeiţă
m!nioasă care p!nde#te pe coridoare, trimiţ!nd peste săli blesteme ca ni#te nori otrăvitori& +aică-său îi
spune să-#i ţină în "r!u imaginaţia& 'ietrele sunt doar pietre, ploaia e doar ploaie, iar nenorocirile sunt doarghinioane&
nele obiecte sunt pur #i simplu mai rare dec!t altele - de unde #i încuietorile&
O Dar tati, crezi că e adevăratR
O Diamantul sau blestemulR
O Am!ndouă& Qi, #i&
O )unt doar pove#ti, Mărie&
Qi totu#i, de "iecare dată c!nd ceva nu merge, angajaţii dau vina în #oaptă pe diamant& )e produce o
pană de electricitate de o oră O diamantul e de vină& / ţeavă spartă distruge un ra"t întreg de specimene
botanice presate - diamantul e de vină& C!nd soţia directorului alunecă pe gheaţă în 'lace des osges #i-#i
"racturează încheietura în două locuri, ma#inăria de b!r"it a muzeului e2plodează&
Cam pe atunci, tatăl lui Marie-aure e chemat la etaj, în biroul directorului& )tă acolo două ore& )e mai
înt!mplase vreodată, din c!te ţinea ea minte, ca tatăl ei să "ie chemat la director pentru o #edinţă de două
oreR 4iciodată&
Aproape imediat după asta, tatăl ei începe să lucreze în ad!ncurile )ălii de Mineralogie& )ăptăm!ni de-a r!ndul, intră #i iese din camera cheilor cu căruţul plin de tot "elul de echipamente, muncind cu mult după
ora închiderii muzeului, #i în "iecare seară se întoarce în camera cheilor mirosind a aliaj pentru lipit #i a
rumegu#& C!nd ea se roagă s-o ia cu el, o re"uză& i spune că ar "i mai bine să răm!nă în camera cheilor, cu
manualele ei în =raille, sau să se ducă sus, în laboratorul molustelor&
I
(a îl cicăle#te la micul dejun&
O Construie#ti o vitrină specială pentru diamantul ăla& n soi de sei" transparent&
+aică-său î#i aprinde o ţigară&
O +e rog, Mărie, ia-ţi cartea& +rebuie să plecăm&
%ăspunsurile doctorului .e"i"ard nu sunt cu mult mai breze&
O aurette, #tii cum se "ormează diamantele - de "apt, toate cristaleleR )trat microscopic peste strat
microscopic, c!teva mii de atomi în "iecare lună, unii peste alţii& Mileniu după mileniu& A#a se acumulează
#i pove#tile& +oate pietrele vechi acumulează pove#ti& 'oate că pietricica aia care te-a "ăcut pe tine at!t de
curioasă a "ost martoră la je"uirea %omei de către Alaric& 'oate că a sclipit în ochii "araonilor& 'oate că
ni#te regine scite au dănţuit toată noaptea, gătite cu ea& 'oate că s-au purtat războaie din pricina ei&
O +aţi spune că blestemele sunt doar ni#te pove#ti născocite ca să-i sperie pe hoţi& )pune că aici sunt

8B
#aizeci #i cinci de milioane de specimene #i, cu pro"esorul potrivit, toate pot "i la "el de interesante&
O +otu#i, răspunde el, e2istă lucruri care-i subjugă pe oameni& Cum sunt perlele sau cochiliile
sinistrale, cele care se deschid pe st!nga& '!nă #i cei mai ilu#tri oameni de #tiinţă sunt tentaţi din c!nd în
c!nd să bage c!te ceva în buzunar& Ceva at!t de mărunt să "ie at!t de "rumosU At!t de valorosU +rebuie să "ii
"oarte puternic ca să alungi ast"el de trăiri&
)e lasă un moment de tăcere&
O Am auzit că diamantul e ca o bucată de lumină de la "acerea lumii, spune Marie-aure& De dinainte
de cădere& / bucată de lumină trimisă de Dumnezeu pe păm!nt&
O rei să #tii cum arată& De-aia e#ti asa curioasă&N N N
(a "răm!ntă în palme un mure2& Qi-l duce la ureche& 0ece mii de sertare, zece mii de #oapte în zece mii
de cochilii&
O 4u, spune ea& reau să cred că tati s-a ţinut departe de el&
Deschide ochii
$erner #i 3utta dau în repetate r!nduri peste emisiunile "rancezului& întotdeauna la ora de culcare,
întotdeauna în mijlocul unei prezentări din ce în ce mai "amiliare&
Copii. +ai(e#i s& ne g*n(i' ast&i la iureul 'ain&riilor care se pun )n 'icare la %oi )n cap ca s& %&
sc&rpina#i o spr*ncean&,,, Ascultă o emisiune despre vietăţile marine, încă una despre
'olul 4ord& 3uttei îi place una despre magneţi& 're"erata lui $erner e una despre lumină1 eclipse #i cadrane
solare, aurore #i lungimi de undă& Cu' )i spune' lu'inii %iiile2 Ii spune' culoare, 0ar spectrul
electro'agnetic 'erge p*n& la ero )ntr$o (irec#ie i p*n& la in"init )n cealalt& (irec#ie, aa c&. (e "apt.
(ragi copii. 'ate'atic %orin(. toat& lu'ina e in%iiil&,
ui $erner îi place să stea ghemuit în cămăruţa lui #i să-#i imagineze undele radio ca pe ni#te coarde
de harpă lungi de peste un Lilometru, arcuindu-se #i vibr!nd peste 0ollverein, >bur!nd prin păduri, prin
ora#e, prin pereţi& a miezul nopţii, el #i 3utta p!ndesc ionos"era, a#tept!nd acea voce darnică,
pătrunzătoare& C!nd o găsesc, $erner are senzaţia că e proiectat într-o e2istenţă di"erită, un loc secret unde
sunt posibile descoperiri "ormidabile, unde un or"an dintr-un ora# minier poate dezlega un mister esenţial,
ascuns în lumea "izică&
împreună cu sora lui, imită e2perimentele "rancezului& *ac bărci cu motor din chibrituri #i magneţi din
ace de cusut&
O De ce nu spune unde e, $ernerR
O 'oate că nu vrea să #tim&
O 'are bogat& Qi singuratic& 'un pariu că "ace transmisiunile astea dintr-un conac imens, mare c!t
toată colonia noastră, o casă cu o mie de odăi #i o mie de servitori&
$erner z!mbe#te&
O +ot ce se poate&
ar vocea, iar pianul& 'oate că imaginaţia îi joacă "este lui $erner, dar de c!te ori ascultă c!te o
emisiune, calitatea pare să se degradeze tot mai mult, sunetul "iind tot mai slab, ca #i cum "rancezul ar
transmite de pe un vapor care se îndepărtează încet-încet&
)ăptăm!nă după săptăm!nă, în timp ce 3utta doarme l!ngă el, $erner prive#te cerul nopţii #i valuri de
nelini#te îl inundă& iaţa - se înt!mplă dincolo de "abrici, dincolo de porţi& Acolo, oamenii sunt preocupaţi
de chestiuni de mare însemnătate& î#i închipuie că e un inginer înalt, cu halat alb, care intră cu pa#i mari
într-un laborator& Cazanele "ierb, ma#inăriile huruie, gra"ice complicate tapetează pereţii& rcă pe o scară
#erpuită, cu un "elinar în m!nă, p!nă la un observator luminat de stele #i se uită prin obiectivul unui
telescop uria#, cu gura căscată spre beznă&
+ot mai departe
'oate că bătr!nului ghid îi lipsea o doagă& 'oate că Marea de *lăcări nici nu e2istase vreodată, poate că
nu e2istă blesteme, poate că tatăl ei are dreptate1 păm!ntul e "ăcut doar din magmă, scoarţă continentală #i
ocean& .ravitaţie #i timp& 'ietrele sunt doar pietre, ploaia e doar ploaie, iar nenorocirile sunt doar
ghinioane&
+atăl ei începe să se întoarcă serile ceva mai devreme în camera cheilor& în cur!nd, o ia din nou pe
Marie-aure cu el în diverse misiuni, glumind pe seama munţilor de zahăr pe care ea #i-i pune în ca"ea sau
"lecărind printre custozi despre superioritatea mărcii lui de ţigări& 4ici o piatră preţioasă nouă #i "abuloasă

8@
nu e e2pusă& 4ici o năpastă nu se abate asupra angajaţilor muzeului& Marie-aure nu e răpusă de o
mu#cătură de #arpe #i nici nu cade intr-un canal, să-#i rupă coloana&
în dimineaţa zilei c!nd împline#te unsprezece ani, se treze#te #i dă peste două pachete noi în locul
zaharniţei& 'rimul e un cub lăcuit, construit în întregime din panouri culisante& )e deschide în treisprezece
pa#i, iar ea descoperă ordinea corectă în mai puţin de cinci minute&
O Dumnezeule mare, spune tatăl ei, e#ti o spărgătoare de sei"uriU
înăuntrul cubului sunt două bomboane =arnier& (a le des"ace #i #i le v!ră în gură pe am!ndouă
deodată&
în al doilea pachet e un teanc gros de pagini, cu o copertă în =raille& 0ou&eci, 0e, Mii, 0e, Leg+e,Su, M&ri,
O ibrarul zicea că e în două volume, iar ăsta e primul& Mă g!ndesc că la anul, dacă "acem tot a#a
economii, îl putem lua #i pe al doilea&&&
)e apucă pe loc de carte& 4aratorul, un biolog marin renumit pe nume 'ierre Aronna2, lucrează la
acela#i muzeu ca #i tatăl eiU Qi a"lă el despre tot "elul de vapoare distruse în toată lumea& După o e2pediţie
#tiinţi"ică în America, Aronna2 cugetă la adevărata natură a incidentelor& )ă "ie oare cauzate de un reci"
care se deplaseazăR De un narval cu corn uria#R De un LraLen
miticR
0ar '& las purtat (e nite re%erii pe care ar treui s& le las (eoparte. scrie Aronna2& Gata cu
n&lucirile astea,
+oată ziua, Marie-aure stă culcată pe burtă #i cite#te& ogică, raţiune, #tiinţă pură - acestea, insistă
Aronna2, sunt metodele indicate pentru a investiga un mister& 4u legendele #i basmele& Degetele ei "ac
echilibristică peste propoziţii& (a se vede cu ochii minţii travers!nd puntea lui Ara+a' Lincoln. o "regată
rapidă cu două co#uri& ede cum 4eH 6orLul se "ace tot mai mic& *orturile din 4eH 3ersey îi salută
plecarea cu salve de tun& =alize plutitoare saltă pe valuri& / navă-"ar cu două semnale luminoase lunecă pel!ngă ea, în timp ce America răm!ne în urmă& n "aţă a#teaptă vastele prerii strălucitoare ale Atlanticului&
'rincipiile mecanicii
n ministru adjunct #i soţia lui vizitează casa de copii& *r!u (lena spune că "ac un tur al or"elinatelor&
+oată lumea se spală, toată lumea e cuminte& 'oate, #u#otesc copiii, au de g!nd să adopte& *etele mai
mari servesc p!ine de secară #i "icat de g!scă pe ultimele "ar"urii ale instituţiei rămase neciobite în timp ce
trupe#ul ministru #i soţia lui cu chip sever inspectează salonul ca ni#te lorzi veniţi să vadă un bordei
sc!rbavnic de gnom& C!nd cina e gata, $erner se a#ază la capătul mesei rezervat băieţilor, cu o carte în
poală& 3utta
 Monstru marin mitic din "olclorul scandinav&

; 
stă la capătul opus, cu "etele, cu părul ei c!rlionţat ciu"ulit #i "oarte alb, de parcă s-ar "i electrocutat&
0oa'ne. inecu%*ntea*$ne pe noi i (arurile Tale,*r!u (lena mai spune o rugăciune pentru bunăstarea ministrului adjunct& +oată lumea începe să măn!nce&
Copiii au emoţii& '!nă #i 'lans )chilzer #i 5erribert 'omsel sed în lini#te, îmbrăcaţi cu cămă#ile lor maro& )oţia ministrului stă at!t de dreaptă, de parcă ar avea
#ira spinării cioplită în lemn de stejar&
O Qi "iecare copil ajutăR întreabă soţulei&
O Desigur& Claudia, de pildă, a pregătit co#ul cu p!ine& ar gemenele au pregătit "icatul&
Claudia *orster cea voinică ro#e#te& .emenele "lutură din
y y
gene&
$erner e cu mintea aiurea& )e g!nde#te la cartea pe care o ţine în poală,-rincipiile 'ecaniciide 5einrich 5ertz& / descoperise în beciul bisericii, pătată de
umezeală, uitată, veche de c!teva decenii, parohul îi îngăduise s-o ia acasă, *r!u (lena îi dăduse voie s-o păstreze, iar de c!teva săptăm!ni, $erner se tot lupta cu
noţiunile spinoase de matematică& (lectricitatea, a"lase el, poate "i statică în sine& Dar ia s-o combinăm cu magnetismul, că imediat apare mi#carea - undele& C!mpuri
#i circuite, conducţie #i inducţie& )paţiu, timp, masă& At!tea lucruri nevăzute roiesc în aerU +are #i-ar dori ca ochii lui să poată vedea ultraviolete, să poată vedea
in"raro#ii, să poată vedea undele radio care ticsesc cerul înserării, ţ!#nind prin pereţii casei&
C!nd ridică ochii, toată lumea e cu ochii pe el& *r!u (lena are o privire îngrijorată&
O ( o carte, domnule, proclamă 5ans )chilzer& -o smulge lui $erner din poală& olumul e at!t de greu înc!t e nevoit să-l ţină cu am!ndouă m!inile&
C!teva #anţuri de pe "runtea soţiei ministrului adjunct se ad!ncesc& $erner simte că-i iau "oc obrajii&
Ministrul adjunct întinde o m!nă durdulie&
O Dă-o încoace&
O ( o carte evreiascăR spune 5erribert 'omsel& ( o carte evreiască, nu-i asaR
*r!u (lena dă să spună ceva, apoi se răzg!nde#te&
O 5ertz s-a născut la 5amburg, spune $erner&
O *ratele meu e "oarte ager la matematică, proclamă din senin 3utta& ( mai ager dec!t toţi pro"esorii lui& 'robabil că într-o zi o să c!#tige un premiu mare& 0ice
că o să se ducă la =erlin, să studieze cu marii savanţi&
Copiii mai mici cască gura a mirare& Copiii mai mari chicotesc& $erner se uită "i2 în "ar"urie& Ministrul adjunct se încruntă în timp ce dă paginile& 5ans )chilzer
îl love#te pe $erner în "luierul piciorului #i tu#e#te&
O Destul, 3utta, spune *r!u (lena&
)oţia ministrului adjunct ia o "urculiţă zdravănă de "icat, mestecă, înghite #i-#i tamponează u#or colţurile gurii cu #ervetul& Ministrul adjunct lasă deoparte
-rincipiile 'ecanicii.apoi î#i prive#te palmele de parcă i le-ar "i murdărit&
O *ratele tău o să se ducă intr-un singur loc, "etiţo, spune el& a mină& mediat cum "ace cincisprezece ani& Ca #i ceilalţi băieţi din căminul ăsta&
3utta se încruntă, iar $erner se uită "i2 la "icatul închegat de pe "ar"uria lui, cu ochii arz!nd #i o apăsare tot mai puternică în piept, iar p!nă la s"!r#itul cinei
singurele zgomote care se mai aud sunt cele pe care le "ac copiii c!nd taie, mestecă #i înghit&
0vonuri
in zvonuri noi& *reamătă pe aleile din 3ardin des 'lantes #i #erpuiesc prin sălile muzeului& (courile lor se răs"r!ng în redutele înalte #i pră"uite în care botani#ti
sta"idiţi studiază mu#chi e2otici& )e-aude că vin nemţii&
y y
4emţii au #aizeci de mii de planoare militare, spune un grădinar& 'ot măr#ălui zile în #ir "ără să măn!nce& )purcă orice

Toata lumina-pe-care-nu-o-putem-vedea

Toata lumina-pe-care-nu-o-putem-vedea

Recommended

Recommended

More Related Content

Featured

Featured (20)

Toata lumina-pe-care-nu-o-putem-vedea