Misterele României vol,1

164. 164
O anomalie geomagnetica atipica
A doua faza a constat in testarea medicala. A fost adus un medic, care a
verificat tensiunea fiecarui subiect care urca panta cu “ciudatenii”.
Testele medicale au fost reluate si pe o alta culme din apropiere, cu o
inaltime aproximativ similara. Rezultatele au condus catre o singura
concluzie: in zona cu pricina, exclusiv, se intampla ceva deosebit. Nu
numai ca ritmul cardiac isi revine uluitor de repede, desi urcusul se face
pe o panta abrupta, dar oamenii in varsta care au fost supusi testelor au
declarat o stare de bine general cand stau in acel loc.
S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferentiala,
respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot
masura, printre altele, magnetismul Pamantului. Asa a fost depistata o
anomalie magnetica atipica, pe o suprafata de aproximativ un kilometru
patrat. “Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialistii din domeniu
apar in rupturile de falii, in reflexii ale scoartei terestre sau in alte
asemenea fenomene geologice care se inregistreaza intr-o forma atipica
pe diagrame. Aici e vorba insa despre ceva necunoscut, un profil al
diagramelor pe care nici profesorul Stanica, unul dintre cei mai buni
geofizicieni de la noi, nu a stiut sa-l interpreteze. In acel moment am
facut legatura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai
mult timp si care se manifesta printr-o emisie de radiatii patogene, inca
ramase cu o origine necunoscuta”, ne-a spus Vasile Rudan.
De la coltii dragonului la retelele malefice Hartmann
Problema zonelor geopatogene – sau a anomaliilor magnetice atipice
malefice – a fost ridicata de Institutul “Terra” cu mai multi ani in urma.
Un nod geopatogen inseamna un loc in care se manifesta fenomene de
natura necunoscuta care sunt ostile vietii.
Trebuie mentionat insa ca existenta acestor zone “rele” este cunoscuta de
societatea omeneasca de foarte mult timp.
In China antica, spre exemplu, nimeni nu avea voie sa construiasca o
locuinta pana ce zona nu era testata de specialistii imperiali, oameni
inzestrati cu capacitati paranormale, pentru a vedea daca subsolul are
sau nu are “coltii dragonului”. Daca acesti “colti” subpamanteni erau
detectati de functionarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic,
pe el nu se putea construi nici o casa.

165. 165
Pornind de la aceeasi idee, in perioada interbelica, o serie de experiente
dintr-un orasel din Elvetia au condus la teoria “Retelelor Hartmann”.
Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-o anumita
incapere stateau grupati dupa directia liniilor si nodurilor unei retele
invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o incapere
diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a
inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform
teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele
longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca
atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele.
Armata este interesata de subiect
“Descoperirea absolut intamplatoare a zonei benefice din Bucegi, “Gura
de Rai” in traditie populara, vine sa rotunjeasca ceea ce stiam pana acum
despre anomaliile magnetice atipice. In primul rand ne intareste ideea ca
nimic din ceea ce avem lasat ca memorie colectiva prin folclor nu este
gratuit, are cel putin un sambure de adevar”, declara Vasile Rudan.
“Ceea ce am gasit noi in Bucegi are o dispozitie geografica identica cu
cea descrisa in folclor. In al doilea rand, stim acum ce si cum sa cautam.
Pe diagrame, harti ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor
malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascutite, pe cand cele
ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai multi ani
am fost ocupati cu alte proiecte de cercetare si am suspendat
investigatiile din Bucegi, dar intentionam sa reluam cercetarile si sa
facem chiar o demonstratie publica. Apoi vom largi zona investigatiilor,
deoarece avem semnale ca asemenea locuri deosebite se mai gasesc, cel
putin in zona Masivului Retezat. Interesant este faptul ca din
informatiile de pana acum rezulta ca fiecarei zone malefice trebuie sa ii
corespunda, undeva in apropiere, o zona benefica, la o distanta de cel
mult cateva sute de metri. Deocamdata nu vom divulga locatia exacta”,
spune Rudan.
Acesta mai sustine ca, pe tema cercetarii anomaliilor magnetice atipice
din Romania, bune sau rele, urmeaza sa apara o carte si ca Ministerul
Apararii se arata foarte interesat de acest domeniu.
Cercetatorii de la Institutul “Terra” spera sa se realizeze, cu concursul
Armatei, o harta a Romaniei care sa puna in evidenta aceste zone iesite
din comun

166. 166
Sarcofagele din inima Retezatului
In 2 din cele 6 carti publicate de mine pâna in prezent, si anume Taina muntelui insemnat, si
Misiunea Romania - Universul, aparute in 1996, am adus la cunostinta cateva informatii
legate de muntii Retezat, Bucegi si Rarau. Toate informatiile sunt obtinute prin bilocatie,
calatorii astrale. Am ajuns in interiorul Retezatului, si anume in acea piramida ascunsa.
Aceasta, numită Piramida Nordica, a fost construita de atlanti in urma cu 14.000 de ani
(tocmai aici??). E o copie fidela a Piramidei Luminii Celeste careia acum i se spune Marea
Piramida sau cea a lui Keops, fiind construita la scara 1/2 fata de aceasta, iar platforma
(punctul terminal) are o suprafata de 19 m patrati. Aceasta piramida a fost construita numai
de pamanteni, nu ca cea a lui Keops, in colaborare cu extraterestrii, in scopul de a avea o
rezerva a ceea ce detine piramida Celesta si totodata pentru a mentine legatura energetica
intre piramidele care marcheaza punctele terminale ale crucii energetice telurice. Crucea are
un rol deosebit de important pentru mentinerea efectuarii miscarii de rotatie si revolutie a
planetei (Terra) si pentru echilibrul intregului sistem solar. În interiorul piramidei nordice se
fla multe incaperi, unele adapostind sarcofage care detin multe taine. Printre altele si un fel
de televizoare, un fel de globuri asemnatoare cristalului de cuart (poate chiar acesta).
Globurile au diferite marimi iar in ele sunt inmagazinate imagini despre lumile apuse. Tot
ceea ce au vrut atlatii sa trannsmita peste vremi. In unele sarcofage sunt depuse obiecte
sacre de cult, de valori inestimabile. Atingerea lor este fatala celor impuri. Mai exista un fel
de muzeu cinetic al vietii cotidiene din Atlantida, in care se afla o familie atlanta care se pune
in miscare si executa anumite operatii caracteristice ocupatiilor lor. Pe plafonul unei alte
incaperi, e zugravit Universul asa cum arata el in urma cu cateva mii de ani. Iar in incaperea
numit Sala Soarelui, se gaseste un soare incandescent (Nota Robert : asta chiar suna
fantezist!!!??) care emite raze. La capatul razelor se afla un fel de sertare in care se afla
tablite in care sunt inmgazinate informatii (despre ce?). Aceste informatii pot fi asimilate de
cel care le atinge prin simpla apropiere a placutelor de corpul sau astral, energetic. Printr-o
asemenea plăcuŃă am primit informaŃia : iată Marea Misiune a poporului care ocupa aceasta
zona: trecerea stafetei spiritualităŃii dincolo de limitele unui ciclu cosmic. Aceasta e taina
stramosilor noştri, ei nu au schimbat cursul unui râu pantru a-şi ascunde comoara, ci,
precum Tatăl atoatecreator, au aşezat-o in interiorul unei constructii ingenioase, apoi au pus
un munte peste ea, au plntat apoi paduri. Pe acel munte au muncit intens mai multe
generatii, pentru ca aceasta taină sa nu fie descoperita de raufacatori, sau de catre cei care
nu sunt pregatiti s-o foloseasca numai in scopuri benefice omenirii, sau inainte de vremea
stabilita. Survoland zona muntelui de la inaltime se observa devieri ale aparatelor de control
de la bordul avioanelor si elicopterelor, datorate undelor electro-magnetice emise de
piramida. Regele Decebal a fost ultimul detinator al tainei si a preferat sa moara decat sa
divulge tina. Acestea sunt doar cateva din cele ce exista in zona. Despre catastrofa de la
Raul Mare Retezat se poate spune ca nu a fost o catastrofa ci un inceput al dezvaluirii unui
edificiu de mare importanta pentru care trebuie sa fie vizibil la o anume data. Niciodată nu
moare cineva din greseala, ci tunci cand ii este dat, niciodata in locul altcuiva si nici altfel de
cum trebuie. Omul greseste cand intervine in creatia lui D-zeu, distructiv, urmand
consecintele faptelor sale.

167. 167
IN CARPATI EXISTA O POARTA CARE UN ALT UNIVERS
R.C.: Se pare ca in Romania exista mai multe locuri, ca de altfel in mai multe locuri din lume,
zone stranii, care nu sunt controlate de oameni. Exemple: Bucegi (se presupune ca exista
un templu ascuns in stanca al dacilor), s-au vazut OZN-uri langa Caraiman (Crucea, vf-ul
Omul), padurea Hoia Baciu (Cluj), castelul din Campina (Hasdeu), vulcanii noroiosi de la
intorsura Buzaului.
E.H. este un om ca oricare altul, cu nimic mai misterios sau paranormal. Fost inginer,
lecturile sale nu aveau nimic cu paranormalul, era si a ramas intr-un fel o fire pragmatica. In
1990, in masivul Piatra Mare. Plecasem in Piatra Mare pe 22 sept. 1990 pe la ora 11, pe la
Sapte Scari. Ziua era frumoasa, calduroasa, chiar in umbra padurii, incepusem un fel de
ratacire intentionata, drumeagul meu urca catre o culme impadurita, si la un moment dat am
vazut o sclipire in dreapta, soarele a oglindit in ceva. M-am gandit la cineva care a lasat un
borcan sau o conserva, o curiozitate stupida m-a impins catre acel loc. Cand am zarit-o
prima data, lucirea era undeva cam la 20-30 de metri catre culme. Am inceput sa urc dar nu
am mai vazut nimic. Eram in alt unghi fata de soare. După câteva minute de urcat, am
inceput să mă intreb, eram intr-un mic luminis, totul era vizibil, dar nu era nici un obiect care
sa reflecte lumina soarelui. Eram pe cale sa plec mi departe, cand am vazut. Era o forma
eliptica, verticala, pe care nu o sesizam decat prin modificare luminii. Fenomenul optic fata
Morgana. Peisajul era deformat, unduit ca si cum ar fi privit printr-un geam curb. Acelasi
lucru cu o deformare de unghiuri drepte il aveam eu in fata ochilor, era un brad in spatele
formei, iar portiunea de trunchi din spate era deformata, voalata. Am constatat ca nici un
obiect nu genera un asemenea efect. In locul acel era un nimic, nimic, care arata ca o
diafragma, o eliptica intinsa in aer aparent concava. Mai uimitor era faptul ca vazuta din
spate, forma nu mai exista. M-am interpus intre ea si brad si nu am mai vazut-o. Elipsa avea
cam 1 metru si 20, a trebuit sa revin in pozitia initială pentru a o vedea. Baza era cam la 25-
30 de cm de sol, plutea. Era perfect transparenta, in afara de fenomenul de unduire.
Marginile erau foarte netede fenomenul de alterare optica se termina brusc. M-am gandit ca
e vre-o panza de paianjen, dar nu era. Din fericire, din instinct am luat o creanga de brad ,
iar prima data cand am atins marginile, intampina o rezistenta elastica, la fel ca un balon.
Elipsa se deforma putin dar rezistenta era de netrecut, dupa doar cativa centrimetri
castigati. Cand am apropiat creanga de centrul elipsei, nu am intampinat rezistenta, dar
creanga nu mai era vizibila. Era un fel de gaură in care disparuse varful crengii, in timp ce
continuam sa vad peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centrimetri, dar cand
am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai erau decat vreo 20cm. Capatul era perfect
sectionat ca si cum un fierastrau ar fi fost pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi
intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii. Am repetat operatia cu alte crengi, apoi
am luat o piatra am legat-o si si am aruncat-o in elipsa: rezultatul era acelasi, orice
patrundea in acea forma, nu se mai intorcea. M-am hotarat sa plec spre cabana, era tarziu.
Mai intai, pentru a recunoaste locul, am scrijelit toti brazii din luminis. Am ajuns la cabana
putin dupa pranz, i-am povestit cabanierului intâmplarea. Omul ma stia asa ca nu a ras de
mine, dar a spus ca totul e posibil si „sa nu fie vreo noua dracovenie de-a armatei.” Vremea
s-a stricat in jurul orei 15, s-a racorit si era limpede ca urmeaza o furtuna. Am ramas peste
noapte, discutand cu baiatul cabnierului, Stefan, un pusti de 12 ani. Ne cunosteam destul de
bine, si mi-a spus ca stie ce am vorbit cu taica-su. „Stiti, eu am vazut stafia din padure!”
Stefan era cu 2 ciobani cand a vazut prima data elipsa. Curios din fire, a revenit de mai
multe ori in acel loc: de la el am aflat că forma trece prin cel putin 2 faze distincte: cand are
aspect transparaent, ea permite intrarea a orice in ea. Dar cand o vazuse Stefan mare,

168. 168
albicioasa, functioneaza invers, lasa obiecte de dincolo sa vina aici. Din caza vremii proaste
a 2-a zi nu m-am intors in acel loc, insa am revenit in Piatra Mare dupa 2 saptamani, cand l-
am luat pe Stefan, si am mers in locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din
apropiere, unul din cei 2 cu care mai mergea Stefan. Pe drum, mi-au povestit ca in urma cu
2 luni, din ea ar fi iesit (tasnit) ceva ca o minge mare, alba. Aceasta s-a rostogolit prin
padure si orice incercare a ciobanului de a o prinde a esuat. ( Nota Robert: e posibil sa fi
fost o entitate energetica venita din o lume paralela, sau o forma de vibratie). Nu prea stiam
daca sa-l cred, insa nu avea nici un motiv sa minta si era speriat. Ajunsi in luminis am ramas
dezamagiti; nu mai era elipsa. Numai brazii marcati erau dovada ca nu visasem. Treptat, in
cursul iernii, stand in Bucuresti, am uitat de intamplare, pana cand, un prieten foarte agitat
care stia de asta, mi-a arat o revista germana in care era un articol despre fenomene
similare.Era mentionata o organizatie care studia portile temporale deschise, (Open Doors
Research Group - O.D.R.G.). Le-am scris o scrisoare in care povesteam ce vazusem si am
primit un colet. Imi scrisesera o scrisoare, asigurandu-ma ca poarta pe care o vazusem a
intrat pe listele lor. Am primit de la ei mai multe materiale despre porti. Forme ca acestea ar
fi aparut din timpuri imemoriale, ele fiind prezente sub diverse descrieri in tot felul de scrieri
vechi. In 1992, Barry R. Oscott a vazut o poarta in timpul plimbarilor sale langa orasul
Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, dar Roscott a apucat sa facă mai multe
experimante si observatii. In urma cestora a infiintat O.D.R.G. care e prezent in tota lumea.
Din 1963 pana azi (relatarea e din 1995) ODRG a inregistrat 283 de porti deschise. Cele mai
multe par a fi in USA, dar cele mai recente sunt in Rusia (18 porti intre 1988-1995), Polonia
(3 porti) si Romania. In medie, o poarta ramane deschisa intre 2 luni si 1 an. Cu cat este mai
mare, cu atat ramane mai mult timp. Cele de 1 an au cel putin 1 metru inaltime(h).
Majoritatea sunt verticale - ca cea vazuta de mine- dar sunt si orizontale sau circulare. O
poarta are 4 stari: deschidere, acces, sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 pot aparea in ambele
sensuri, nu numai in ordinea asta.Tot ce stim, e ca la deschidere este o radiatie foarte
intensa, care poate fi daunatoare organismelor vii. Nimeni nu vazut o poarta cum se inchide
sau deschide. Accesul este starea in care am vazut-o eu, orice intra de aici, ramane acolo.
In starea de sursa, functioneaza ca o usa deschisa pentru partea cealalta, din ea au iesit
forme identice descrise intotdeauna ca cea pe care am vazut-o; o minge albicioasa care
pluteste si merge cu mare viteza, rostogolindu-se (poate fi un fel de invazie a unor formne
de energie pe care nu le stim? Robert). Portile nu sunt opera umana. Daca ar fi fost un
proiect militar secret, nu ar fi aparut intamplator. ODRG sustine ca ele ar fi altercari
intentionate ale continuumului spatio-temporal, permitand comunicarea intre universuri
paralele.(!!?) O civilizatie extraterestră foarte dezvoltată ar poseda aceste sonde expediate
pentru a strânge date despre universul nostru. In acces, sunt absorbante, extrem de multe
persoane au disparut ca din senin in timpul plimbarilor in natura. Toate cercetarile incluzand
politia nu au condus la nimic. S-au inregistrat 27 de cazuri de disparitii.

169. 169
Blestemul dinozaurilor vii
Blestemul dinozaurilor vii
Blestemul dinozaurilor vii
Blestemul dinozaurilor vii
Un ou de dinozaur poarta in el blestemul trecutului
In urma cu sute de milioane de ani, tot ce exista pe planeta avea niste proportii uriase. De la
imensii dinozauri si alte reptile asemanatoare lor si pana la ferigile si copacii din care se
hraneau si care, se pare, atingeau cu mare usurinta inaltimile batrinilor sequoia. Cercetatorii
au pus dimensiunile uriase pe seama densitatii stratului de ozon, care era de sapte ori mai
mare decit la ora actuala. Dar a urmat catastrofa meteorica si uriasii stapini ai lumii au
eclipsat, pierzind puterea definitiv in fata noilor specii, mai mici, dar mai mobile si mult mai
adaptabile la schimbarile climaterice.
Cu putina vreme in urma, cercetatorii francezi si cei români descopereau in Bazinul
Hategului urmele unor dinozauri ciudati, asa numitii dinozauri pitici, care cu greu puteau
ajunge la 1,5 metri inaltime. De atunci s-au spus multe si s-au facut si mai multe, oamenii din
zona incercand, care mai de care sa descopere oase sau chiar oua de dinozauri. Ba unii sunt
convinsi ca daca or sa gaseasca mai multe oua de dinozauri si le pun la incubator or sa iasa
din ele micile progenituri. Prin comertul subteran cu oase de dinozauri, a intrat si domnul
Aurelian Dobrescu in posesia unui ou de dinozaur. A platit pe el 1.500 $ dar nu-i pare rau,
pentru ca stie ca valoarea intrinseca a oului e mult mai mare. “Am vrut sa le dau oamenilor
mai mult, dar m-am gandit ca stric pretul pietei. Le-am dat cit mi-au cerut si toata lumea a
fost multumita.” Cel putin asa parea atunci. Pentru ca necazurile au inceput abia mai tarziu sa
apara.
Oul ciudat
Oul si-a ocupat un loc binemeritat in camera care adaposteste biblioteca domnului Dobrescu.
Camera e spatioasa si este dotata cu o biblioteca imensa din lemn de nuc, veche de 120 de
ani, care adaposteste o serie de editii rare atit din colectiile românesti cit si din aparitiile
editoriale straine. Printre multe altele, cunoscatorii pot sa vada o biblie scrisa la Paris, in anul
1884, invelita in piele rosie si avind paginile gravate manual. Singura, Biblia reprezinta o
avere imensa. Aici, in acest habitat de colectie, si-a gasit locul si oul de dinozaur, protejat de
un bazin facut din sticla securit.
Si totusi, necazurile au intrat pe usa bibliotecii o data cu oul de dinozaur. La o saptamana
dupa ce a fost adus, un incendiu izbucnit pe neasteptate a distrus un corp de biblioteca cu tot
cu carti, paguba insumand aproape un miliard de lei. Apoi domnul Dobrescu a inceput sa
constate ca de fiecare data cand era in biblioteca, il cuprindea o stare de neliniste si molesala,
in acelasi timp. “Pana atunci biblioteca era locul meu de retragere, locul unde imi incarcam
bateriile. Dintr-o data, totul s-a schimbat. Ajunsesem aproape sa nu-mi mai doresc sa vin in
biblioteca. Plus ca, ori de cite ori luam oul in mina, ma treceau fiori si simteam cum ma
parasesc puterile. Puneam totul pe seama emotiei de a tine in mina ceva vechi de peste o suta
de milioane de ani, dar nu era asa.”
Fugarita de un dinozaur carnivor
Si ceilalti prieteni apropiati ai domnului Dobrescu care il vizitau in biblioteca au inceput sa se
planga de aceleasi simptome. Iar cei care, in afara sa, au luat oul in mina s-au imbolnavit
brusc, fara o explicatie logica.

170. 170
“Cumnata mea, saraca, a fost cuprinsa de temperatura mare si avea cosmaruri si ziua si
noaptea. Timp de aproape o saptamana a fost intr-o stare de semi-constienta. Iar cand visa
urla.”
Dupa ce boala a trecut la fel de brusc precum s-a si instalat, femeia a povestit ca, in
cosmarurile ei era fugarita de un dinozaur carnivor care o ajungea din urma si incepea sa-i
sfirtece carnea de pe pulpa. Un alt prieten al domnului Dobrescu, dupa ce a pus mina pe oul
de dinozaur, a inceput sa auda tot felul de glasuri si strigate. Uneori erau atit de reale, incit
omul se ridica din pat si se ducea dupa ele. Asa era sa fie lovit de un camion si numai
vigilenta soferului si frinele masinii l-au evitat in ultima clipa.
“Ciudat era ca el, care in viata lui nu avusese nici o problema, devenise somnambul. Atunci
cand era sa aiba accidentul, el nu vazuse strada si oamenii de pe strada, ci credea ca este pe o
cimpie verde, imensa si plina de flori.”
Abia dupa ce i s-a imbolnavit nepotul a decis domnul Dobrescu ca trebuie sa scape de ou. Si
l-a vindut la o licitatie pe Internet, cu o suma de aproape 20 de ori mai mare decit pretul
initial. Deontologia profesionala l-a oprit sa urmareasca evolutia celor care au cumparat oul,
dar e convins ca au probleme. Cat il priveste pe dumnealui si familia sa, totul a reintrat in
normal dupa ce a scapat de ou. Nici la ora actuala nu intelege exact ce s-a intamplat dar,
totodata, nu vrea sa dea nici o explicatie mistica evenimentelor. Chiar daca acestea nu pot fi
explicate pe calea logicii. Dar fiecare om are logica lui. Si propriul destin.

171. 171
Misterul Sfincsilor din Carpati
Misterul Sfincsilor din Carpati
Misterul Sfincsilor din Carpati
Misterul Sfincsilor din Carpati
Semnificatia Carpatilor este asemanatoare in mai multe scrieri vechi. Astfel,
in sumeriana, KUR-PAT/es/I inseamna Muntele printilor si se aminteste ca
inainte de Potop, au domnit 8 regi in 5 orase, timp de 241.200 de ani. Apoi
tablitele sumeriene spun ca “...a sosit Potopul, iar dupa Potop au venit la
domnie regii popoarelor din munti...”. In sanscrita denumirea de KARPATA
inseamna “Locul Guvernatorului” iar in latina CARPE, “Muntele tau”. Mai mult,
o serie de istorici romani si straini considera ca muntele mistic, Caucaz,
amintit in scrierile stravechi nu are absolut nici o legatura cu actualul
Caucaz, ci cu muntii care se intindeau intre Portile de Fier si pina in zona
Buzaului. Aici ar fi fost si Prometeu inlantuit de Zeus. Cunoscand toate
aceste legende si realitati istorice, putem intelege mai usor valoarea
spirituala a sfincsilor romanesti.
Energiile inteligente
Energiile inteligente
Energiile inteligente
Energiile inteligente
In Muntii Bratocea, la capatul uneia dintre culmi gasim o alta stinca ciudata.
Localnicii ii spun Faunul, iar numele spune totul despre vechimea pietrei. Si
aici, ca si in celelalte locatii unde se gasesc sfincsi, masuratorile energetice
au aratat un flux iesit din comun.
Batrinii spun ca demult de tot, Zeus
insusi, ranit in lupta cu titanii, si-ar
fi gasit refugiu intr-o pestera de
sub sfinx si ar fi fost ascuns de un
faun care l-a ingrijit si i-a vindecat
ranile. Tot faunul a fost cel care s-a
sacrificat pentru regele zeilor atunci
cand titanii s-au oprit in preajma
muntilor cautindu-si prada. Dupa
ce s-a vindecat, Zeus s-a intors la lupta si si-a recucerit Olimpul, iar cu un
manunchi de fulgere a sculptat actuala stinca, in semn de omagiu pentru
salvatorul sau. Uneori si ziua si noaptea, sfincsul pare sa ia foc. Unii spun ca
se vad fulgerele lui Zeus, altii spun ca sunt flacari de comori.
45.491574 25.893216
Doar radiestezistii afirma ca, in realitate, e vorba despre niste incarcaturi
energetice exceptionale, care se pot vedea si in plan fizic. Puterea lor este
atit de mare, incit, daca nu ar fi controlate ar putea arde jumatate din

172. 172
Romania pe o adincime de circa doi metri, sustine domnul Pavel Codrescu,
unul dintre cei care au masurat, pina la ora actuala, energiile din jurul citorva
sfincsi. Domnia sa si cei cativa
colaboratori au efectuat o
experienta inedita in zonele
studiate. La o adincime de
jumatate de metru, au ingropat
trei obiecte: unul de argint, unul
de aur si unul dintr-un aliaj
oarecare, pe care le-au lasat un
an intreg. Se urmarea efectul
energiilor asupra diverselor
metale. “Am pornit de la ideea ca
in antichitate sacerdotii foloseau mai mult aur si argint si mai putin alte
metale”. La dezgropare, argintul era de o culoare verde inchis, aurul nu avea
nimic iar aliajul respectiv era pur
si simplu topit. O explicatie logica
nu a putut fi data experimentului.
“Pentru ca ar fi trebuit sa
acceptam ca energiile din zonele
respective sunt... inteligente si au
anumite preferinte metalice. Iar
asta nu e totul. Culoarea
argintului nu a fost niciodata
aceeasi. La Toplet argintul a avut
o culoare albastra, aurul a capatat o vaga nuanta rosiatica, iar in Bucegi,
argintul a fost acoperit de o pelicula rosie”. Nimeni nu poate explica
anomaliile respective decat prin... componenta energetica diferita intre zone.
Paznicul de seara
Paznicul de seara
Paznicul de seara
Paznicul de seara
Se ajunge relativ usor, de pe
drumul turistic care duce de la
Cabana Ciucas in virf, fiind situat
pe unul din abrupturile sudice ale
Tigailor Mari. Privirea sfinxului
este indreptata catre apus, mai
exact catre locul din care, in
religia crestina, vin luptatorii

173. 173
negativi, cei cunoscuti si sub numele de diavoli. Localnicii spun despre
sfinxul lor ca ar fi fost, la origine, un inger de-al lui Dumnezeu. Ingerul
trebuia sa pazeasca o inchisoare in care Stapinul ceresc ii aruncase pe
diavoli. Dar paznicul nu a fost suficient de vigilent si diavolii au scapat si au
fugit catre soare-apune. Atunci ingerul, de rusine, l-a rugat pe Dumnezeu
sa-l ierte si sa-l lase acolo, in locul unde daduse gres. Iar Dumnezeu l-a
ascultat si l-a transformat intr-un paznic de piatra. Cei care ajung in
preajma Paznicului pot simti mici furnicaturi in palme si sunt cuprinsi de o
stare de moleseala. Unii pun asta pe seama lipsei de oxigen la inaltime, dar
oamenii locului stiu ca acesta e semn ca locul e viu. Si oricum, nimeni nu are
curajul sa doarma in zona. Mai ales ca nu foarte departe de acel loc, mai
exista o stinca denumita sugestiv “Mina dracului”.
45.518517 25.9174
Disparitii misterioase
Disparitii misterioase
Disparitii misterioase
Disparitii misterioase
In vara lui 1992, Georgescu Aurel, cativa tineri specialisti in mistica si
energetica - la vremea cand acestea abia intrau pe “piata romaneasca”, aveau
sa dispara fara urma. Respectivii, in numar de sapte, sustineau ca sunt in
posesia unor scrieri vechi si a unor harti care atestau existenta unor porti de
trecere catre alte dimensiuni. Cei sapte spuneau ca in interiorul Bucegilor
s-ar afla mai multe incaperi unde au fost depozitate arhive secrete din cele
mai vechi timpuri si ca acestea ar fi pazite de niste preoti ciudati. Timp de
aproape doua luni, respectivii au cautat intrarile respective. Intrau in
pesterile din zona si apareau abia spre seara, obositi dar deloc descurajati.
La un moment dat, cei sapte au povestit unuia dintre calugari, parintelui
Teofil, (de la care, in urma cu mai bine de 10 ani a aflat subsemnatul
povestea, n. a.) ca sunt pe cale sa descopere intrarea cautata. Si cand au avut
impresia ca nu sunt crezuti, au scos dintr-un rucsac vechi doua obiecte
stranii ce pareau a fi facute dintr-un amestec de bronz si argint. Spuneau ca
cele doua bucati fac parte din cheia care va deschide poarta de trecere si ca
ei sunt pe cale sa descopere cea de a treia bucata, si ultima, a cheii.
A fost ultima seara cand cei sapte au mai fost vazuti. Corturile in care-si
faceau veacul pe timp de zi si de noapte au ramas goale iar o ancheta in
adevartul sens al cuvintului nu a putut fi pornita, pentru ca nu exista nici o
urma a baietilor. S-a spus la vremea respectiva cum ca ar fi patruns intr-o
galerie care s-a surpat in urma lor sau ca au fost striviti de zidurile pesterilor
prin care tot intrau si scormoneau. Doar parintele Teofil credea ca baietii

174. 174
gasisera poarta de trecere si o deschisesera, dar nu mai aveau si cheia de
intoarcere. Pentru ca asa spunea calugarul cel initiat, ca fiecare usa spirituala
are cheia sa si daca folosesti o alta, nimeresti in alta parte. Cit despre cei
disparuti, acestia nu au fost singurii, mai multe cazuri de disparitii stranii
fiind puse pe seama caderilor in prapastie sau a ursilor. Cu toate astea, pina
acum nu au fost descoperite urme ale tragediilor, asa incit misterul nu a fost
inca elucidat.
Pentru o mai buna documentare ne-am adresat spiritologilor si specialistilor
in energetica. Se pare ca astfel de chei exista si permit accesul la anumite
zone. “Spre exemplu, toata lumea stie ca sub Sfinxul din Bucegi se gasesc
comorile spirituale ale omenirii, dar nimeni nu a putut descoperi nimic,
indiferent de aparatura folosita. Sa va spun eu de ce. Pentru ca intrarea este
ascunsa sub un val de energie primordiala, greu de reperat si de penetrat.
Doar cel care trece de zidul respectiv de energie poate patrunde in tainitele
secrete ale Sfinxului. Altminteri, Sfinxul pare o piatra ca oricare alta, pe unul
din munti. E vorba de ceea ce noi numim decalaj temporar. Adica in acelasi
loc pot exista mai multe civilizatii dar decalate temporar”, sustine domnul
Frederik Hanunssen, din Finlanda, un iubitor al spatiului carpatic, pe care-l
considera adevaratul pamint sfint de unde au venit zeii. Domnia sa este
autorul unor cercetari care aduc in prim plan Carpatii dintre Dunare si
Ceahlau, ca fiind leaganul civilizatiei noastre si al puterilor mistice care au
stapinit planeta in vechime.
Dar pentru cei care sunt cit de cit initiati in mistica, cuvintul Akasha rezolva
tot misterul. Pentru ca Akasha este memoria universala, cea care
inregistreaza si pastreaza tot ceea ce s-a intamplat de-a lungul timpului.
Astfel, se pare ca sfincsii din intreaga lume sunt zone in care aceasta arhiva
a omenirii poate fi accesata. In felul acesta, stincile cele ciudate actioneaza
ca o poarta ascunsa intr-un program sofisticat, o poarta lasata de
programatorii initiali pentru orice eventualitate, in caz ca lucrurile nu se
deruleaza asa cum ar trebui.
Punct de reper pentru calatoriile spatiale
Punct de reper pentru calatoriile spatiale
Punct de reper pentru calatoriile spatiale
Punct de reper pentru calatoriile spatiale
Pentru existenta Sfincsilor din intreaga lume, exista si o alta explicatie. In
cartea sa intitulata “Cartea trecutului misterios”, francezul Robert Charoux
spune ca pe glob exista locuri speciale, numite puncte ale dragostei, in care
energiile se aduna si se contopesc. Nu este vorba despre energiile normale ci
despre energiile primordiale, cele din care a fost format pamintul si care

175. 175
poarta intreaga informatie despre planeta noastra. In acele puncte ale
dragostei energetice, in care energiile terestre si cele celeste converg,
Pamintul a “nascut” diverse forme zoomorfe de piatra. Cei care ajung sa
controleze acele puncte pot controla viata si moartea pe Terra. Din acest
motiv exista o permanenta lupta in umbra pentru a controla centrele de
energie primordiala. Numai ca acestea nu pot fi controlate material, ci
spiritual si energetic.
Un alt loc special se gaseste in Muntii Calimani, in rezervatia “12 Apostoli”,
unde pot fi vazute o serie de stinci cu diverse reprezentari antropomorfe. Ani
de zile oamenii au crezut ca au de-a face cu niste toane ale naturii, dar in
1987 un student descoperea pe Valea Paltinu, un megalit straniu, care
reprezenta o figura bizara insotita de cateva simboluri solare. S-a afirmat la
vremea respectiva ca insemnele solare sunt cele mai vechi din lume, dar
descoperirea nu a avut ecou, parte din cauza birocratiei comuniste, parte din
dorinta puterilor oculte de a face cit mai putin zgomot in preajma centrelor
de putere energetica si spirituala. Mai mult, au fost voci care au sustinut ca
zona ar fi una tamaduitoare, dar nu a fost demonstrat nimic din punct de
vedere stiintific.
46.965 25.9489
Trecand apoi in Ceahlau, intr-un luminis la care se ajunge dupa un urcus nu
chiar la indemina oricui, se gaseste o stinca
ciudata, de cremene, inconjurata de mai multe
formatiuni antropomorfe. Este vorba de ceea ce
localnicii au numit Dochia si care are o inaltime
impresionanta de nu mai putin decat 20 de metri.
La baza stincii este un mic izvor, despre care
oamenii spun ca ar avea proprietati curative. Aici vin, de la departari mari,
pentru a umple bidoanele si sticlele de plastic cu apa curata, apa sfinta ce

176. 176
izvoraste direct din stinca. Legendele care inconjoara stinca sunt numeroase
si nici una nu e mai “tinara” de 2.000 de ani. Unii spun ca Dochia ar fi fost, in
fapt, fiica lui Decebal preschimbata de zei in stinca pentru a nu fi prinsa de
romani. Se spune ca Traian insusi o urmarea pe fata si cand a vazut puterea
vechilor zei ai dacilor si-a oprit armatele si nu a mai inaintat. Oricum,
pasionatii de OZN sustin ca in preajma Dochiei s-ar fi vazut cele mai multe
obiecte zburatoare stranii din 1980 incoace. Florea Mihai, unul dintre
acestia, afirma ca Dochia este, nici mai mult, nici mai putin, decat primul
punct din cadrul calatoriilor spatiale care folosesc gaurile de vierme pentru a
scurta durata calatoriilor. “Chiar si asa, consumul de energie este mare si
aici, la Dochia, ei fac prima reincarcare a navelor. Poate parea de domeniul
fictiunii, dar orice aparat electric pe baterii functioneaza mult mai mult acolo
sus, decat este prevazut a se intampla. Asta din cauza curentilor energetici
din apropiere. Dochia a fost folosita de mii de ani ca punct de reper pentru
calatoriile spatiale...”. Daca este sau nu adevarat, ramine ca timpul sa ne
arate.
“Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap”
“Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap”
“Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap”
“Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap”
In apropiere de Orasul Herculane, de-a lungul Cernei, pe soseaua catre
Orsova, se gaseste un alt Sfincs, cel de la Toplet, ascuns privirilor turistilor,
dar de a carui existenta stiu iubitorii muntelui. Se ajunge ceva mai greu la el,
din cauza drumului anevoios. Si el este inconjurat de legende si povestiri
fantastice. Si daca stim ca
Nicolae Densusianu a localizat
Muntele Sfint Kogaionon putin
mai jos, la Dunare, in apropiere
de Portile de Fier, nu ne mai
miram de nimic. Sub Sfinxul de
acolo se spune ca ar fi ingropate
ciomagul lui Hercule si pielea
leului prin care nu trecea nici o
arma. Multi au cautat, de-a
lungul anilor, cele doua obiecte
mistice dar nimeni nu le-a gasit. Spun oamenii ca numai un viteaz cu inima
curata le va gasi si ca acela va deveni aparatorul romanilor. Ba mai mult,
oamenii spun ca o data la 100 de ani, cele doua arme pot fi vazute
stralucand, timp de cateva minute.
44.807153 22.389028

177. 177
“Atunci trebuie ele luate, pentru ca altminterea nimenea nu le gaseste”,
afirma domnul Nicoara Matei, profesor etnolog si istoric, citind una din
legendele locale. Tot domnia sa spune ca despre unul dintre eroii locali,
haiducul Pantelimon, pe la 1830, oamenii spuneau ca ar fi gasit pielea de leu
si ca din cauza asta nu-l atingeau gloantele poterei si ale strajilor domnesti
trimise sa-l pranda.
“Dar eu mai curand cred ca dadea bani poterei si aceia nu aveau nici un
interes sa-l omoare”, incheie domnul Matei. Tot de la domnia sa aflam si ca
in preajma Sfinxului de pe Cerna, viperele sunt mai mari si mai veninoase.
“Eu am vazut cateva si m-au trecut fiori pe sira spinarii. Era una care sta
tolanita taman pe sfinx si arata ingrozitor. Avea pe putin 2 metri si o
grosime ca pe brat. Cand m-a auzit s-a ridicat ca la juma` de metru si a
sisiit spre mine de m-a luat groaza. Apoi a alunecat pe stinca si s-a strecurat
printr-o crapatura, chiar sub sfinx. Nu sunt copil, da` mi se facuse parul
maciuca in cap. Am crezut ca nu scap de acolo”, isi incheie etnologul
relatarea.
Vocile din preajma sfincsilor
Vocile din preajma sfincsilor
Vocile din preajma sfincsilor
Vocile din preajma sfincsilor
Dar cea mai importanta alcatuire
stincoasa de tip sfinx a fost
facuta in Muntii Retezat, unde nu
mai putin de sase formatiuni de
tip antropomorf sunt dispuse pe
un arc de cerc care inconjoara
virful cu acelasi nume. Cei care
analizeaza solul masivului vor
remarca uimitoarea lui asemanare
cu cel de pe Luna. In plus, turistii
care au campat sau doar au trecut
prin preajma, sustin ca nu au
simtit nevoia de apa sau de
mincare si ca s-au simtit foarte
relaxati, chiar daca ajunsesera
acolo dupa o zi intreaga de mers
pe munte.

178. 178
Culmea Gropsoarelor din masivul Zaganul adaposteste un alt sfinx, numit
Ciobanasul. Privirea sa este orientata catre sud-est, ocrotitor. Pentru
locuitorii vechi ai Romaniei, denumirea de cioban avea si o altfel de
semnificatie. Simboliza stapinitorul locului respectiv, patronul turmei, al
formatiunilor tribale si chiar al micilor voievodate si cnezate. Locul musteste
de legende si de intamplari bizare, iar localnicii il ocolesc, spunind ca nu
aduce noroc. Cei care au trecut prin preajma Ciobanasului sustin ca au auzit
niste voci ciudate, vorbind intr-o limba complet necunoscuta. Vocile au
incetat imediat ce s-au indepartat de Ciobanas. Sa fi fost doar niste unde
radio sau altfel de unde?! In plus, nu o data s-a afirmat ca vocile care se aud
in preajma stincilor si a pesterilor pot apartine si unor fantome. Dar ce sa
caute fantomele in locuri pustii, pe virf de munte?
Satelitii celesti
Satelitii celesti
Satelitii celesti
Satelitii celesti
O alta ipoteza tulburatoare a existentei sfincsilor a fost emisa de o serie de
cercetatori straini si romani a fost aceea ca pietrele functionau, in realitate,
acum mii si mii de ani, ca niste bizare aparate de emisie – receptie spirituala.
Prin intermediul lor, zeii de dincolo de Pamint isi puteau trimite ordinele
catre preoti, iar prin intermediul lor, acestea sa ajunga la oameni. Nu
intamplator zonele au fost cunoscute ca fiind sfinte din cele mai vechi
timpuri, iar pe virfurile muntilor s-au descoperit o gramada de urme ale unor
temple vechi de mii de ani. Sfincsii functionau nu ca aparate de radio celeste
ci ca statii de amplificare, fluxurile energetice si spirituale care treceau prin
ele fiind retrimise catre lumea larga. Si in felul acesta, informatiile controlate
de zei ajungeau si la cele mai cunoscute oracole, printre care si cel din
Delphi. Ani de zile s-a afirmat despre acesta din urma ca ar fi “functionat” ba
pe seama unor gaze halucinogene care se gaseau sub oracol, ba pe seama
cine stie caror mincaruri sau ciuperci cu efect halucinogen. Realitatea este
putin diferita. Gazele sau mincarurile halucinogene nu ofereau informatiile
primite de la zei ci il deschideau pe sacerdotul care efectua serviciul catre
lumea divina. Apoi veneau informatiile celeste, care treceau prin sfincsi si se
repartizau in functie de reteaua informationala creata de zei. Cum s-ar
spune in zilele noastre, sfincsii indeplineau, pe vremuri, rolul satelitilor de
comunicatie din zilele noastre, dar la un nivel la care satelitii nu vor ajunge
niciodata.

179. 179
Locul unde omenirea s
Locul unde omenirea s
Locul unde omenirea s
Locul unde omenirea s-
-
-
-a nascut
a nascut
a nascut
a nascut
Interesant este ca departe de a fi centre turistice active, zonele care
adapostesc sfincsi par cuprinse de tacere, ca si cum cineva ar incerca sa le
faca uitate in timp. Nu este vorba despre mina omului, cum s-ar putea crede
ci despre o auto-protectie a zonelor respective. Energia emisa in preajma
sfincsilor a dus la crearea unei faune cel putin bizare (vezi viperele de la
Toplet, n. a) dar si a unor fenomene naturale menite a-i alunga pe turisti.
Este suficient sa privim statisticile din ultimii zeci de ani ca sa vedem cum
zona Retezat – Godeanu a fost foarte rar vizitata si cum nu o data, cei care
s-au aventurat pe muntii respectivi, au murit sau au suferit accidente grele.
“Cu Bucegii s-a intamplat altceva. Strainii
au stiut dintotdeauna ca acolo sunt
secrete nemaipomenite care pot da
stapinire asupra lumii si a popoarelor. Si
cum sa ajunga sa caute acele secrete, fara
a fii remarcati? Asa ca au folosit cozile de
topor romane si au introdus Bucegii in
circuitul turistic. In felul acesta, printre
turisti, cautatorii de comori spirituale isi pot pierde urma usor printre ceilalti
si pot parea oameni obisnuiti” afirma domnul Marian Dumitrescu, geologog
si specialist in energia pietrelor. Cu toate acestea, in ultimii 3-4 ani, o serie
de accidente bizare au tras un semnal de alarma asupra Bucegilor.
Avalanse, caderi in prapastie, accidente inexplicabile, ii determina pe tot mai
multi turisti sa renunte la explorarea masivului Bucegi, cu toate ca asta nu
convine anumitor grupari oculte. Si ceea ce parea imposibil, se petrece de
cativa ani incoace: muntele se trezeste iar paznicii spiritualitatii universale s-
au intors acasa, in locul unde omenirea s-a nascut.

180. 180
Misterele Calimanilor: Inscriptii de peste 2500 de ani la
Muzeul Megalitilor
Muntii Calimani constituie bariera de
stânca intre Ardeal si Moldova. Este
simbolul de piatra care uneste patru
judete – Harghita, Suceava, Mures si
Bistrita. Atlasele geografice spun ca este
cel mai inalt si cel mai spectaculos munte
din Carpatii Orientali. In anii ’80, la
porunca Elenei Ceausescu, aici, la 2.000
de metri, trebuia sa se fabrice acid
sulfuric… De câtiva ani a primit, prin
lege, titlul de „parc national”. Calimanii
ascund insa, dincolo de flora si fauna lor,
unice in România, câteva mistere greu de explicat: „megalitii”. O scriere
si simboluri ciudate sapate in stânca.
Cei care se incumeta sa strabata Calimanii, de la Vatra Dornei la Toplita, isi
dau seama de frumusetea pura a acestui munte. Ochiul iti este ademenit de o
sumedenie de bijuterii pe care doar muntele ti le poate darui, de la padurile de
brad dese ca peria pâna la stâncile sculptate misterios de natura atotstiutoare.
De la rododendronul ce inroseste la inceput de vara pajistile alpine la Iezerul
„fara fund”, lacul izvorât miraculos la 2.000 de metri, „Sfinxul” Calimanilor
sau stâncile care intrupeaza in granit cei Doisprezece Apostoli. S-a pomenit
in literatura de specialitate despre virtutile energetice ale muntelui,
asemanatoare Bucegilor sau Ceahlaului, si despre misterele preistorice pe
care le ascund aceste piscuri indraznete.
Pietrele scrise ale lui Pata
Intr-un sat de la poalele muntelui, la Gura Haitii, in curtea unui muntean
batrân si gospodar, se afla adapostite intr-un sopron improvizat trei bucati de
stânca. Pe o bucata de scândura batuta de ploi, potrivita in cuie deasupra
sopronului, sta scris cu vopsea „Muzeul Megalitilor”. Nea Vasile a fost timp
de vreo douazeci de ani sofer la exploatarea de sulf din Calimani. Stie toate
tainele muntelui, ii cunoaste darnicia si furia. Ii place sa colinde printre
jnepenii pitici, pe acolo pe unde cerul pare sa se impreuneze cu pamântul.
Asa si-a invatat si copiii… Sa respecte muntele cu maretia si greutatile lui.
Vasile Pata ne-a povestit ca in 4 iunie 1987, dupa o zi ploioasa, cum sunt
multe pe aici, mergea, impreuna cu nevasta si cu fiul lui, catre cei 12
Apostoli. Claudiu Pata, care era in clasa a XII-a atunci la un liceu in Vatra
Dornei, a descoperit, in santul adânc de 2 metri, sapat de viitura, o piatra pe
care erau gravate insemne ciudate, printre care si simbolul soarelui. „Fiul

181. 181
meu ne-a spus, cu rasuflarea taiata, ca a descoperit o stânca ciudata. O stânca
cu niste inscrisuri tainice si câteva desene greu de deslusit”, ne-a povestit
batrânul. „A venit si geologul santierului de la mina sa vada minunea,
impreuna cu un profesor. Ei au anuntat Institutul de Stiinte de la Bucuresti.
Apoi, s-au mai gasit inca trei pietre gravate. A aflat si profesorul Traian
Naum, cel care era cu adevarat interesat de muntii Calimani si cu care ne
cunosteam de câtiva ani. El a venit impreuna cu un arheolog, cu Marin
Cârciumaru. Când profesorul Naum a vazut pietrele, a ingenuncheat si avea
lacrimi in ochi”, a adaugat Vasile Pata.
«Doar strainii sunt interesati de megaliti»
Ajutat de câtiva localnici, Vasile Pata a dus pietrele acasa. Specialistii din
Bucuresti au luat in serios descoperirea lui nea Vasile. Asa a iesit la iveala
originea stâncilor, care se pare ca au fost inscriptionate pe la mijlocul
mileniului IV. i.e.n. Semnele de pe ele sunt identice cu literele alfabetelor
getilor. Insemne bizare, scrijelite in piatra, câteva simboluri solare,
asemanatoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece. Un desen
pare sa simbolizeze Soarele si câteva planete. Altul pare un simbol precrestin.
Un altul seamana izbitor cu un OZN! In legatura cu primul megalit
descoperit de familia Pata, autorii lucrarii „Muntii Calimani”, Traian Naum si
Emil Butnaru, fac urmatoarele observatii: „Totalitatea gravurilor de pe latura
principala a megalitului sunt subordonate, prin modul in care au fost
efectuate, cultului soarelui, marele cerc cu raze «in turbina» reprezentând
probabil discul solar intâlnit uneori in gravurile din Franta, Portugalia, Italia
etc.” Nea Vasile spune ca „am hotarât impreuna (n.r. – cu profesorul Traian
Naum) sa ducem cele patru pietre la muzeul din Vatra Dornei. Dar am vazut
ca sunt lasate sa zaca ascunse si se umpleau de praf. Ba una dintre pietre a si
disparut. A fost bagata in temelia unei cladiri! Nu le-am mai putut recupera.
Am decis sa le aduc acasa. Le-am expus in curtea mea, in «Muzeul
Megalitilor »”. Cu o tristete blânda, Vasile Pata ne spune ca nu se acorda
importanta megalitilor din ograda lui. „Din pacate, stiinta la noi e la pamânt.
Doar strainii se intereseaza si vin in expeditii ca sa le vada”.
Muntele jefuit si umilit de Ceausesti
Exploatarea sulfului vulcanic din Calimani a inceput prin 1970, la indemnul
familiei Ceausescu, care dorea cu orice pret independenta economica a tarii,
inclusiv in ceea ce priveste materia prima pentru industrie. S-a lucrat aici, la
exploatarea sulfului, peste 25 de ani. A fost decapitat fara scrupule un munte.
Negoiul românesc practic nu mai exista decât pe harti. In fapt, acum este doar
o stânca dezbracata, impudic si sinistru. Se vad aici toate maruntaiele
pamântului. Straturile geologice asezate temeinic in timp, unul câte unul.
Mina de sulf nu a fost rentabila niciodata. Acoperea doar 5% din necesarul

182. 182
industriei din acea perioada. A lasat insa in urma, dupa ce a fost inchisa in
1997, un adevarat dezastru ecologic. Un munte complet distrus, un alt munte,
la fel de inalt si „falnic” de steril de mina, izvoare si pâraie otravite…
Directorul adjunct al Agentiei pentru Protectia Mediului Suceava, inginerul
Iluta Cocris, a declarat, pentru „Gardianul”, ca „in prezent se deruleaza un
proiect de reconstructie ecologica a fostei exploatari miniere de sulf
Calimani, finantat de Guvernul României. 200 ha de teren arata si acum,
dupa unsprezece ani de la inchiderea minei, ca un straniu peisaj selenar, lipsit
complet de viata. Ranile naturii se vor vindeca doar in câteva zeci de ani”.

183. 183
Melodii intr
Melodii intr
Melodii intr
Melodii intr-
-
-
-o limba care nu exista
o limba care nu exista
o limba care nu exista
o limba care nu exista
Unii spun ca avem o singura viata, altii spun ca avem mai multe vieti,
pentru ca Dumnezeu ne da posibilitatea sa ne indreptam. Dar, indiferent
de adevar, noi o traim si o simtim pe cea prezenta. O privim prin ochi de
copil nevinovat, apoi prin dorintele de adolescenti si tineri, prin lupta pe
care o dam la maturitate sa-i smulgem cat mai mult, in special din visele
pe care inca nu ni le-am vazut implinite si pe care unii dintre noi nici nu
le vom vedea implinite, pentru ca, la final, sa privim viata doar prin
ochii mortii, asteptindu-ne plecarea si sperand ca vom mai trai iar si iar.
Cu toate astea, exista oameni care nu vor reusi niciodata sa se bucure de
viata. Fie pentru ca s-au nascut cu probleme fie pentru ca au avut
probleme dupa ce s-au nascut sau in timpul vietii.
Micul artist autist
Lucian Godacu este autist, deci printre cei asupra carora Dumnezeu a
tras – nimeni nu stie de ce – o perdea care nu-i va da voie, poate
niciodata, sa se bucure de viata. Are 11 ani si locuieste doar cu bunica sa
dinspre mama intr-un mic sat minier din zona Baia Mare. Ambii parinti
au murit cand el avea aproape un an, intr-un groaznic accident de
circulatie, cand se intorceau de la niste rude dintr-un sat vecin. Masina
in care erau membrii familiei Godacu a fost izbita de un T.I.R. Cei doi
parinti ai lui Lucian au murit instantaneu, la fel ca si soferul T.I.R.-ului si
nimeni nu-si explica cum a fost posibil ca micutul sa supravietuiasca
accidentului. Unii medici spun ca micutul a simtit pierderea celor dragi
si ca in urma socului ar fi devenit autist. Altii spun ca la varsta aceea
socurile si emotiile nu pot fi traite atat de intens incat sa produca astfel
de probleme. Nu a facut niciodata scoala. Bunica sa e prea saraca si nu
si-a permis cheltuielile respective, mai ales ca Lucian avea nevoie de o
scoala speciala.
Cu toate astea copilul a invatat sa scrie si chiar sa citeasca. E mai greu cu
pronuntia, dar micutul nu se da batut. De cateva luni Lucian traieste un
experiment terifiant de care nu-si da seama, dar care o inspaiminta pe
bunica sa – care ne-a si scris in aceasta problema. Din septembrie, copilul
a inceput sa... cante. Trecand peste faptul ca un autist nu poate
interpreta melodii, ciudatenia vine de acolo ca melodiile nu sunt in
limba româna ci intr-o limba necunoscuta. Femeia s-a speriat, mai ales ca

184. 184
melodiile cantate de Lucian aveau o nota oarecum duhovniceasca, fiind
molcome si incarcate de tristete. “Maica, mie mi-o fo frica ca s-o scrintit
Lucian, da` popa nost zice ca copilu` ii intreg. No, atunce, ce poate fi?”
Limba care nu exista
Valentina Mihaileanu, lingvistul care s-a deplasat cu noi la fata locului, a
fost la rindul sau uimita de ceea ce auzea. Lucian folosea cuvante de
sorginte germanica si ungara, iar pe alocuri cuvinte pe care nu le-a
inteles nici doamna Mihaileanu.
“Am analizat vechimea cuvantelor si am determinat folosirea in timp a
acestora. Apoi, am tinut cont ca era o contopire de cuvinte germane si
maghiare. Cand am intocmit graficul temporar de folosire a cuvintelor
cheie, am tras concluzia ca acele cuvinte necunoscute pot fi de origine
cumana sau chiar pecenege”, sustine doamna Mihaileanu.
Melodiile sunt un fel de imnuri inchinate lui Dumnezeu precum si
imnuri in care sunt cantate faptele unor eroi necunoscuti care au ajutat la
raspindirea crestinismului printre păgâni. Chiar daca au fost identificate
textele cantecelor, nimeni nu intelege cum a ajuns Lucian la asemenea
cunostinte.
“Limba in care canta nu este una recunoscuta ca atare. Probabil e un
limbaj local care a apartinut unor colonisti sau unor bastanati amestecati
cu colonisti maghiari sau germani. Faptul ca nu s-a descoperit nici un
manuscris scris in limbajul acesta, arata ca grupul care il folosea nu era
unul foarte important, ci mai degraba oameni nestiutori de carte, oameni
care au fost izolati ca urmare a vremurilor turburi de atunci si care,
nemailuind contact cu patria mama, s-au barbarizat, creind un limbaj
propriu, nou”.
Cativa specialisti in hipnoza au propus sa incerce sa afle cum a ajuns
Lucian la cunostintele respective, majoritatea fiind convinsi ca au de-a
face cu un caz de personalitate multipla. Din pacate, lipsa unor
certitudini in aducerea copilului la normal, au facut-o pe bunica sa, care
este tutorele legal al copilului, sa refuze un astfel de tratament
neconventional care poate inrautati starea lui Lucian.
“Daca asa o fo voia Domnului, faca-se voia Sa. El mi-o smintit copilu` si
El e drept. Daca asa trebe, eu nu ma impotrivesc Lui.”
Pana la majorat, cand va putea lua decizii singur, Lucian va ramane un
simplu autist din nordul tarii care va canta intr-o limba care nu exista.

185. 185
Copiii Diavolului
Copiii Diavolului
Copiii Diavolului
Copiii Diavolului
Bogdan inseamna, in slavona veche, “darul lui Dumnezeu”. Te-ai astepta, in
primul moment, ca purtatorul unui asemenea nume sa aiba o viata linistita,
sa fie fericit. Mai mult, numele insusi denota o persoana puternica, care stie
ce vrea si cum anume sa-si croiasca un drum in viata. Si totusi, soarta ne
joaca uneori feste urite. Poate tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi anticipata.
Sau poate doar ca sa ne faca sa ne simtim mici. De ce oare? Greu de spus.
Pentru ca de nepatruns sunt caile Domnului.
Barbatul venit prin vis
Barbatul venit prin vis
Barbatul venit prin vis
Barbatul venit prin vis
In localitatea Muntenii Buzau din judetul Ialomita traiesc doi frati care sufera
de o boala misterioasa, Bogdan si Emilia, de 17 si respectiv 14 ani. Timp de
12 ani, mica familie a fost daca nu fericita, cel putin linistita, ca majoritatea
celor care traiesc la tara, intr-o zona nu chiar foarte bogata dar unde cei
harnici pot sa aiba de toate. Mai mult, copiii nu suferisera de nimic in afara
bolilor copilariei pe care le fac toti. Si totusi, in ziua in care Bogdan implinea
12 ani, ceva a intervenit in viata lor, imprimindu-i un alt curs, definitoriu.
“Eram cu totii la masa de prinz si luasem un tort si niste suc de la Slobozia,
ca de, era ziua baiatului. Deodata Bogdan s-a ridicat urland de la masa. Isi
agita bratele si tropaia ca un cal naravas.”
S-a repezit la pereti si a inceput sa dea cu pumnii in ei si sa spuna vorbe
care mai de care mai ciudate. Dupa cateva minute a cazut jos de epuizare si
a privit in gol aproape o jumatate de ora. Apoi totul a reintrat in normal.
Baiatul nu-si aducea aminte nimic, iar singurele marturii erau doar degetele
lui insangerate de la loviturile in zid. Initial toti au crezut ca este vorba de o
criza de pubertate si nu au luat-o in seama. Numai ca din clipa aia Bogdan a
inceput sa aiba visuri ciudate, in care un barbat in negru il striga din virful
unui turn ce parea parasit. Il ruga sa ii aduca cheia si sa-l scoata de acolo, ca
nu mai poate sta si daca nu il scoate vor muri amindoi in curind. Aproape doi
ani au durat cosmarurile baiatului. Se trezea si de cateva ori pe noapte
urland si agitindu-si miinile.
“Uneori aveam impresia ca nici pe noi nu ne mai recunoaste. Se uita la noi ca
si cand se intreba ce cautam noi acolo si cine suntem noi. Si-a pierdut toti
prietenii, pentru ca stiti cum circula vorba prin sate si nimeni nu isi mai lasa
copiii sa se joace cu baiatul nostru.”

186. 186
Timp de doi ani cit au durat cosmarurile, viata baiatului a fost foarte agitata.
Indiferent unde era, pe strada, la scoala, intorcea capul si spunea ca il
urmareste un barbat imbracat in negru, acelasi barbat din visul lui, care-i
spunea ca nu va scapa de el decit dupa ce-l va scoate din turn. Parintii
ajunsesera sa se obisnuiasca cu ideea ca fiul lor nu e tocmai sanatos la cap si
s-au concentrat mai mult asupra educatiei Emiliei. Numai ca, in ziua in care
Emilia a implinit 11 ani, blestemul a lovit iarasi casa din Munteni. La trei zile
dupa aniversare, Emilia a fost cuprinsa de convulsii. “Facea spume la gura si
tot repeta niste cuvinte pe care nu le-am mai auzit niciodata, la nimeni,
parca erau descintece, dar nu intelegeam nimic din ele.” spune tatal celor
doi, trist. Dar, totodata, de la prima criza a Emiliei, cosmarurile lui Bogdan au
incetat brusc. Se parea ca baiatul gasise cheia catre turn: sora lui.
Fetita blestemata in ulita
Fetita blestemata in ulita
Fetita blestemata in ulita
Fetita blestemata in ulita
Desi copiii nu au facut rau nimanui, locuitorii nu vad cu ochi buni vecinatatea
celor doi copii. Treptat, mila lor s-a transformat in ingrijorare, ingrijorarea in
indiferenta iar indiferenta se transforma, pe zi ce trece, in ura. Este acea ura
pe care oamenii au simtit-o dintotdeauna fata de cei pe care nu i-au inteles.
S.G., localnica, se plinge:
“Domn’e, nu se mai poate asa. Trebuie ca cineva sa faca ceva. Pai ne este
frica sa ne mai lasam copiii pe strada."
Nepotica doamnei S.G. a avut probleme dupa ce a fost blestemata intr-o zi,
pe strada, de Emilia. Cum, de regula, tot satul a cam inceput sa-si bata joc
de cei doi posedati, fetita in virsta de numai sapte ani a facut si ea ce i-a
vazut facand pe cei mari: a inceput sa strige dupa Emilia cand a intalnit-o. O
facea in toate felurile, urita, nebuna, proasta satului etc. Cum raspunsul la
injurii a fost tacerea, fetita s-a suparat ca nu e bagata in seama, a luat o
piatra si a aruncat cu ea. Piatra a lovit-o pe Emilia la cap, iar sangele a
inceput sa curga din rana. Cei care au fost prezenti la eveniment isi amintesc
si acum cu groaza ce s-a intamplat. Emilia a pus mana pe fetita si a inceput
sa spuna tot felul de vorbe din care ceilalti nu intelegeau nimic. Apoi si-a
dus o mana la rana si cu degetul i-a facut trei semne fetitei: unul pe frunte si
doua pe obraji, dupa care a scuipat-o pe micuta.
“Trei luni de zile nepotica mea nu a fost in stare de nimic. Avea ameteli si i
se inchideau ochii, nu mai recunostea pe nimeni. Se trezea noaptea urland si

187. 187
povestea ca un barbat cu fata mutilata punea mana pe capul ei, exact in
locurile unde Emilia ii facuse semnele cu sange.”
Degeaba au dus-o parintii la doctor, pentru ca nici un tratament nu a fost
eficient. In cele din urma au mers toti la familia Emiliei si au rugat-o sa o
vindece pe fetita. Iar ea i-a ajutat, dupa ce micuta a promis ca nu o sa mai
strige niciodata vorbe urite dupa nimeni, pe strada. Dupa care a luat un cutit
de bucatarie, s-a crestat la degetul mare si a lasat cateva picaturi de sange
sa curga pe capul fetei. In zilele urmatoare micuta si-a revenit complet. De la
acea intamplare se tem satenii de Emilia, iar teama lor se transforma, pe zi
ce trece, in ura.
“Lupta cu Satana nu e o joaca”
“Lupta cu Satana nu e o joaca”
“Lupta cu Satana nu e o joaca”
“Lupta cu Satana nu e o joaca”
Preotul Nicolae Dumitra considera ca ceea ce se intampla cu cei doi copii e
din cauza pacatelor savirsite fie de proprii parinti fie de alti inaintasi ai
familiei.
“Cuvintul Domnului spune ca pacatele savirsite in timpul vietii de catre o
persoana vor cadea asupra urmasilor acesteia pana la a saptea spita. Dar ne
mai spun cartile sfinte, ca atunci cand Dumnezeu face ca pacatele parintilor
sa cada asupra copiilor, in marea Lui bunatate pune in acestia si puterea de a
spala pacatele. Cei care, prin credinta, reusesc sa descopere acea putere in
ei, vor reusi sa duca o viata tihnita, lipsita de griji...”
Preotul e convins ca diavolul nu a venit de capul lui pe capul copiilor. El le-a
recomandat post sever si rugaciuni, sub supraveghere canonica, dar pana
acum acestea nu au avut nici un efect. Pentru ca “ degeaba se tine post cu
trupul daca nu se tine si cu sufletul. Lupta cu Satana nu e de joaca, nu putem
spune <hai ca saptamana asta tinem post dar cealalta mincam de toate> -
asta nu mai e post. Iar daca parintii nu ii ajuta si ei prin puterea exemplului,
atunci cum sa reuseasca sa scape? Ca e simplu sa spui vreau sa am, dar sa
nu faci nimic pentru asta.” spune parintele Dumitra, suparat. Si tot de la el
mai aflam ca despre mama celor doi copii se spune ca ar practica vrajitoria.
“Lumea vorbeste, ca de, asa a fost dintotdeauna gura lumii, sloboda. Cica ar
fi vazut-o pe Lucrita, mama lor, ca ar fi facut vraji si alte alea. Ba unii spun
ca au auzit-o cum vorbea cu Diavolul si cum ii raspundea acesta la tot felul
de intrebari. Eu nu stiu daca o fi vinovata sau nu. Numai Dumnezeu stie si El
poate judeca.” Personal el crede ca baiatul o sa-si revina, pentru ca numele
lui il arata ca n-o sa fie niciodata al Satanei.

188. 188
Parintii celor doi copii au incercat din rasputeri toate solutiile. Au apelat la
tot felul de persoane cunoscute ca specializate in ritualuri si descintece, au
sfintit casa de o gramada de ori, au chemat din capitala un specialist in
exorcizari de case. “Nu e solutie de care sa fii auzit si la care sa nu fii apelat.
Noi suntem oameni sarmani si cu dragoste de Dumnezeu, n-am facut rau la
nimenea. De ce suntem blestemati?”
Au fost cu copiii la spitalele din Bucuresti sa le faca analize: “Am fi preferat
sa ne spuna ca au epilepsie sau o alta boala, numai sa stim ce se intampla.
Am facut toate analizele posibile...” Dar intotdeauna analizele ieseau bine.
Medicii le-au spus ca boala e pe sistem nervos, fara sa dea vreun diagnostic
si ca mai bine se adreseaza unui psiholog, specialist in regresie hipnotica.
Din pacate, tratamentul acesta nu a dat roade, pentru ca nici unul din copii
nu reusea sa intre in transa, oricit s-au straduit specialistii.
Fata care vorbeste li
Fata care vorbeste li
Fata care vorbeste li
Fata care vorbeste lim
m
m
mba vechilor druizi
ba vechilor druizi
ba vechilor druizi
ba vechilor druizi
In urma cu vreo doi ani si jumatate, in urma unor recomandari, a sosit din
Marea Britanie un specialist in masurarea cimpurilor energetice si
determanarea cauzelor ce produc perturbari in functionarea normala a
acestora. Contactat prin intermediul mesageriei electronice, Richard Doodley
a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari.
R.: Ce ati gasit acolo?
R.D.: Harta liniilor energetice ale tarii dumneavoastra m-a fascinat
intotdeauna. Si asta pentru ca am constatat ca, in afara meridianelor
principale, care fac parte din reteaua terestra, multe din liniile de forta isi
schimba valoarea si locatia in decursul anilor. E ca si cum s-ar incerca
acoperirea intregului teritoriu, nu doar a unei anumite zone. Din cauza asta
pentru tara dumneavoastra nu se pot face niciodata pronosticuri fixe. E mai
mult decit fascinant, ca si cum ati avea mereu alte sanse.
Cand a fost contactat si rugat sa vina in Romania, nu a stat pe ganduri. Nu
era prima data. Doar cazul i s-a parut lipsit de importanta, mai ales ca pe
harta energetica, zona era departe de orice punct sau linie de forta. A venit
impreuna cu un coleg, medium. Pe masura ce se apropiau de sat se opreau
din loc in loc pentru a face masuratori. “Rezultatele erau haotice. Intr-un loc
nu gaseam nimic sau mai exact, totul era normal, pentru ca in locul urmator
sa ne trezim in fata unui adevarat punct de forta. In cele din urma, punand
cap la cap rezultatele obtinute si intocmind graficul de forta, am ramas

189. 189
uimiti noi insine. Era vorba despre o sinusoida, lucru foarte rar intalnit si
care se petrece doar in zonele perturbate extern. Stii, ca si cand ai lovi
succesiv o bucata de tabla cu un baros, din loc in loc, cautind punctul cel mai
slab in care sa obtii o bresa. Asta se intampla si acolo. Ceva sau cineva,
incercase sa gaseasca o poarta de trecere catre lumea noastra.”
Colegul domnului Doodley a fost si mai transant. Pe masura ce se apropiau
de sat simtea o prezenta stranie. “Cand am intrat in casa, pe Roger l-au
apucat frigurile si a inceput sa tremure. Simtea atit de puternic prezenta
straina, incit dintii au inceput sa-i clantane. “ Copiii nu se trezisera inca. Au
inceput sa masoare energiile din jurul casei, pana au ajuns in dreptul
ferestrei camerei copiilor. Acolo nu se putea inregistra nimic. Totul era
haotic. “Era, cum spunem noi, un punct de fisura. Acesta se obtine in cazul
unei rupturi intr-un punct de tangenta energetica. Atunci ne-am dat seama
ca in locul respectiv se intamplase ceva ingrozitor.”
Cand cei doi copii s-au trezit englezii au mers la ei sa ii masoare.
“Cand ne-a vazut, fata a inceput sa rada cu un ris gros, aproape barbatesc si
sa-si agite bratele. Apoi a inceput sa ne vorbeasca. In primul moment eu nu
am inteles nimic, dar apoi l-am vazut pe colegul meu uimit. Vocea i se
adresa in limba vechilor celti. Prietenul domnului Richard ii traducea si lui ce
spunea fata si anume ca de data asta au sosit prea tirziu, ca el a apucat sa
vina si ca o sa rada de neputinta lor. Din scurtul dialog cu fata, cei doi au
tras concluzia ca au de-a face cu o entitate care mai incercase sa vina pe
pamant dar fusese oprita, in urma cu mai bine de 2000 de ani, de preotii
druizi. Dupa mai bine de o jumatate de ora, entitatea a intrerupt legatura iar
fata a cazut la pamant, epuizata. Pana la plecarea oaspetilor, nu s-a mai
intamplat nimic.
“Din masuratorile pe care le-am facut copiilor, am constatat ca baiatul are
sanse mari sa-si revina. Aura lui e foarte puternica si e protejat, dar despre
fata nu pot spune acelasi lucru. Are caracteristicile persoanelor sacrificate.
Poate doar o minune sa o mai salveze.”
Din pacate, verdictul celor doi specialisti in energetica nu a fost pe placul
parintilor care tot mai sperau ca cei doi copii ai lor isi vor reveni.
Deocamdata nimic din tot ce au facut nu a dat rezultatul scontat, astfel incit
toti se gandesc sa plece in pelerinaj la Ierusalim.
“Sunt convins ca acolo, la mormantul Mintuitorului, imi voi regasi cei doi
copii si vom fi iar o familie fericita”.

190. 190
Pericolele de sub Bucuresti
Pericolele de sub Bucuresti
Pericolele de sub Bucuresti
Pericolele de sub Bucuresti
De la un an la altul bucurestenii se pling de sanatate, de dureri de cap tot
mai dese, de ameteli care dureaza tot mai mult, de stari de somnolenta care
se cronicizeaza. Si toate acestea au fost puse ba pe seama radiatiilor ba pe
seama stresului ba pe seama poluarii pregnante sau a faptului ca, dupa
1990, romanii si-au luat chiar si cite 2-3 servicii. Unii chiar au mers mai
departe si au declarat ca Bucurestiul este permanent tinta unor atacuri dint-
un razboi nevazut care se duce la nivel paranormal si despre care oamenii
simpli nici nu stiu nimic si nici macar nu ar cuteza sa se gandeasca la astfel
de lucruri. Fara sa tragem linie, sa trecem in revista cateva dintre pericolele
zilnice la care este expusa capitala si despre care nu s-a vorbit niciodataa
decit cel mult in anumite cercuri.
La un pas de o posib
La un pas de o posib
La un pas de o posib
La un pas de o posibila epidemie de ciuma
ila epidemie de ciuma
ila epidemie de ciuma
ila epidemie de ciuma
Desi la ora actuala ciuma este o boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie
este ca ea poate sa loveasca necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru
simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma erau, pur si
simplu ingropati la gramada, intr-o singura groapa, iar peste ei se turna var,
in ideea ca varul va izola virusul respectiv. Ceea ce nu stiau medicii din acele
vremuri insa, se referea la longevitatea virusului si la faptul ca varul
actioneaza ca un izolator: adica, pe de o parte, izola, intr-adevar, pentru
moment, virusul ciumei, dar pe de alta parte il conserva, pur si simplu.
Ciuma, o boala necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele Asiei
de hunii lui Attila in a doua jumatate a secolului al V-lea.
De-a lungul secolelor au fost o serie de epidemii de ciuma, dar cea mai
cumplita s-a declansat in timpul domniei lui Caragea, in anul 1812.
Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei care nu mureau
loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul catre zone mai ferite, in special
zone de munte si de padure. Scrierile din acea perioada spun ca tacerea era
atit de apasatoare peste Bucuresti, incit se puteau auzi filfiitul din aripi ale
pasarilor si zgomotele produse de ciocul acestora, ca un fel de prevestire a
nenorocirilor. Din pacate, in timp, s-a petrecut un eveniment care nu a putut
fi prevazut de edilii secolelor respective: marginea Bucurestilor a devenit
zona centrala, iar actualele excavatii pot scoate oricand la suprafata mortii
adormiti de ciuma.

191. 191
In urma cu mai bine de 30 de ani, cand au inceput sapaturile pentru metrou
si pentru Casa Poporului, in unele locuri s-au descoperit locuri unde
fusesera ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia nu s-a declansat
existind riscul ca la orice noua constructie sa fie descoperite gropi comune
cu morti de ciuma. Mai mult, se pare ca, din diverse motive, o parte din cei
morti au fost aruncati in subterane, acoperiti cu var şi surpat apoi pamantul
de deasupra. Specialistii in virusologie afirma ca la ora actuala virusul de
ciuma nu mai este mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la timp
si izolat. Pentru ca exista voci care spun ca vaccinurile impotriva ciumei sunt
putine si ineficiente, atita vreme cit au fost obtinute din tulpini deja invechite
ale virusului respectiv.
Ioana Matei, arheolog, considera ca: “numarul celor morti de ciuma si
ingropati la temelia propriei case sau inhumati in graba poate fi foarte mare,
iar in zilele noastre s-a pornit o adevarata campanie de construire a unor
blocuri gigant in Bucuresti. Interesele de moment pot face ca orice
descoperire de aceasta natura sa fie tinuta strict secreta, intrucit oprirea,
chiar si partiala a lucrarilor de constructie, ar cauza pierderi imense pentru
antreprenori si investitori. Asa ca cei mai multi, daca vor descoperi astfel de
cadavre infestate cu ciuma, nu numai ca nu vor sti cu ce au de-a face, dar
exista riscul ca sa le arda in crematoriile proprii si in felul acesta sa
declanseze, pur si simplu, epidemia mortala”.
Lac
Lac
Lac
Lacul urias de sub capitala Romaniei
ul urias de sub capitala Romaniei
ul urias de sub capitala Romaniei
ul urias de sub capitala Romaniei
Cu milioane de ani in urma, pe locul unde este astazi Bucurestiul se intindea
Marea Getica. Treptat, fundul marii s-a ridicat iar marea s-a retras, facand
loc manoasei Cimpii Romane. Cu toate acestea, un fenomen ciudat, dar deloc
rar, a dus la conservarea unei parti a fostei mari, sub forma unui lac
subteran. Ne explica domnul Andrei Mocanu, geolog de profesie, care la ora
actuala scrie despre istoria geologica a Bucurestiului: “Practic ce s-a
intamplat in acele vremuri: din cauza efortului pamantului, scoarta terestra
s-a ridicat, pur si simplu, formind o concavitate in care s-a pastrat apa marii
milenare. Imaginati-va urmatorul aspect: aveti o saltea de plaja, plina cu aer.
Puneti pe ea o galeata cu apa, plina, la mijloc, apoi indoiti cele doua margini
ale saltelei pana cand se impreuneaza. In felul acesta galeata a ramas la
mijloc, dar in acelasi timp este complet acoperita de cele doua margini ale
saltelei. Exact asta s-a intamplat cu Marea getica: apa s-a retras parŃial, iar
marginile scoartei terestre s-au incretit pana cand au format zona de deal pe
care s-a ridicat, ulterior, Bucurestiul”.

192. 192
In sustinerea teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec
fie zilnic, in statiile de metrou, fie in perioadele cu ploi, cand canalele se
infunda. “Apa se scurge, e adevarat, dar la un moment dat lacul subteran se
umfla si da pe dinafara, lucru care duce la saturatia pamantului cu apa si la
aparitia fenomenului de baltire. Fenomenul nu are nici o legatura cu asa zisa
canalizare defectuoasa - care oricum este defectuoasa - ci cu saturatia dcu
apa a pamantului. Apoi, nu-mi spuneti ca nu ati remarcat, faptul ca in
anumite statii de metrou, indiferent daca este zi sau seara, se aude curgand
permanent o apa. Nu e vorba despre nici un râu ci pur si simplu de canalele
prin care apa de la suprafata se scurge in lacul subteran”.
O bomba naturala care poate exploda oricand
O bomba naturala care poate exploda oricand
O bomba naturala care poate exploda oricand
O bomba naturala care poate exploda oricand
Mai mult, domnul Mocanu considera ca Ceausescu a facut, printre multe
altele, o gresala capitala in perioada de urbanizare si modernizare a
Bucurestiului: a construit lacul de la Ciurel, pe Dambovita. Initial lacul s-a
vrut sa fie transformat in primul port pe Dambovita, barci si vaporase de mic
tonaj urmind sa strabata drumul pana al dunare. “Din nefericire, presiunea
pe care lacul Ciurel o exercita asupra pinzei freatice din adancime s-a
dovedit fatala, aducand o serie de izvoare mai mici sau mai mari, catre
suprafata, impiedicand deversarea acestora in lacul de sub Bucuresti”. Si asta
nu este totul, presiunea exercitata ducand la aparitia unui pericol despre
care cei mai multi nici macar nu au habar, anume pungile cu gaze de sub
oras. “Unii spun ca din cauza lucrarilor de punere a conductelor cu gaz, in
Bucuresti, s-a ajuns la situatia in care Capitala sta efectiv pe o bomba care
poate exploda in orice ceas. Este o aberatie si in acelasi timp este purul
adevar. De ce este o aberatie? Simplu, pentru ca in cazul unei explozii locale,
alimentarea cu gaze se intrerupe aproape instantaneu. Deci ar putea, cel
mult, sa aibe loc o explozie undeva la un bloc, cel mult. In acelasi timp insa,
Bucurestiul sta pe o acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul
milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor marine care traiau pe vremuri
in Marea Getica si care au fost izolate, in momentul in care pamantul s-a
incretit si a format concavitatea in care se gaseste lacul subteran, iar
presiunea exercitata de Lacul Morii si de apele subterane, risca oricand sa
impinga aceste gaze spre suprafata. Din pacate, nu exista o modalitate de
ardere controlata a acestor gaze, pentru ca orice flacara care ajunge in adanc
poate transforma zona intr-una desertica.

193. 193
Bucurestiul de acum 2300 de ani
Bucurestiul de acum 2300 de ani
Bucurestiul de acum 2300 de ani
Bucurestiul de acum 2300 de ani
Cu toate acestea, exista o minune care pana acum a facut fata pericolului din
adancuri: canalele si subteranele Bucurestiului. Si nu vorbim despre canalele
construite de comunisti, ci despre subteranele existente de mii de ani in
aceasta zona. Domnul Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa
opinie:
“Aduceti-va aminte ca fanariotii se plimbau cu trasura pe sub pamant. Chiar
credeti ca intr-o suta de ani, acei fanarioti puteau sa construiasca asemenea
coridoare tainice? Pai sa nu uitam cit a durat ca sa fie preschimbate
subteranele si transformate in metrou, asta la sfirsit de secol XX, cu utilaje si
oameni. Deci cum va inchipuiti ca puteau sa faca acei fanarioti lucrarile de
amenajare a subsolului cu o sapa si o galeata rudimentara?! Nu, domnilor,
subteranele au existat dintotdeauna si ele sunt pomenite chiar si pe vremea
dacilor. Pentru ca Bucurestes, in anii 292 i. H. era atestat documentar ca fiind
capitala Gaetiei (Getiei), condusa in acei ani de Dori regis thracum:
Dromichaites, cum i-au spus grecii sau Doru Mihaita, asa cum i se spunea in
realitate”.
Subteranele, indiferent cine le-a construit, au scapat pana acum Bucurestiul
de o eventuala explozie, gazele acumulate in adinduri gasind loc de trecere
catre suprafata si intr-o asemenea concentratie incit sa nu fie periculoase
pentru oameni.
“Se mai intampla ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din adancuri si
atunci, de regula, bucurestenii se pling de dureri de cap, de ameteli sau au o
stare de somnolenta, de lene. Nu e vorba despre nici o boala pe sistem
nervos sau de nici o oboseala cronica, asa cum lasa unii sa se inteleaga, ci
pur si simplu de inhalarea unei cantitati prea mari din acele gaze. Acum doar
nu o sa vreti sa se anunte la televizor ca Bucurestiul este in pericol, ca doar
banii in Bucuresti se fac si cele mai mari interese aici sunt”.
Subteranele salvatoare
Subteranele salvatoare
Subteranele salvatoare
Subteranele salvatoare
Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor s-a transmis si catre noi,
urmasii lor. Pentru ca ceea ce ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea
de acum inainte. Subteranele de sub capitala, desi construite dupa forma
unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul se poate surpa sau macar
unele zone ale acestuia, intrucit a ajuns sa semene cu un urias svaiter.

194. 194
“Este si motivul principal pentru care reteaua de metrou este permanent
prelungita”, este de parere domnul Mocanu. “Pentru ca prin asta o serie de
subterane sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile de metrou, ducand la
o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai mare dezastru s-a petrecut
in timpul cutremurului din 1977 cand, din cauza acestor goluri de sub oras,
aproape tot centrul Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat Ceausescu si
a pornit campania de construire intensiva a metroului, oferind poporului o
explicatie plauzibila si ascunzind existenta trecatorilor subterane, de teama
de a nu fi folosite de eventualii dizidenti”.
Pamantul viu de sub Capitala
Pamantul viu de sub Capitala
Pamantul viu de sub Capitala
Pamantul viu de sub Capitala
Cei care au lucrat la metrou au vazut si au auzit lucruri greu de crezut.
Mircea Ioanid, pensionar, isi aminteste cu groaza niste intamplari din anii
`80 al caror martor a fost pe cand cara cu basculanta pamant din subteran.
“Nu am fost singurul care am trait astfel de intamplari, dar sunt singurul care
a mai ramas in viata dupa tot ce s-a intamplat. Pentru ca pamantul i-a
inghitit, pur si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la propriu. Si eu eram
tinar sofer si in putere si nu ma temeam asa, cu una cu doua, dar cand imi
amintesc de intamplarile respective mi se zbirleste si acum parul in cap de
frica”. Dumnealui sustine ca, in 1982, unul dintre excavatoare a scos la
suprafata un cadavru bizar. Avea in jur de 2 metri sI ceva sI era imbracat
straniu, cu un fel de roba rosie si cu o masca neagra pe fata. Pielea era de o
culoare maronie. Ceea ce ne-a uimit pe totI a fost senzatia ca acel barbat era
inca viu. Avea ochii larg deschisI iar fata sa, desi cu trasaturi frumoase,
inspira teama. Unul dintre colegii mei chiar a facut o gluma si spunea ca asa
trebuie sa arate Satana, daca o exista. Nu stiu daca a fost o simpla
coincidenta sau mai mult, dar la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au
descoperit mort. La autopsie medicii au spus ca avea toate organele interne
imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in interior”.
Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care au vazut cadavrul a fost
obiectul ciudat pe care aratarea il tinea in mana si care semana cu un baros
mai mare termanat cu o secure cu doa taisuri. “Si nu atit arma din mana
aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai vazusem niciodata nimic
asemanator si ca, desi parea ca statuse sub pamant timp de sute de ani, nu
avea nici un fel de rugina pe ea. Arma si cadavrul au fost izolate pana urma
sa vina un specialist, dar in seara respectiva au disparut complet, in mod
surprinzator. “Au venit cei de la Securitate si ne-au intors pe toate fetele, ne

195. 195
banuiau ca suntem intelesi cu dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul.
Dar am trecut si de asta. In schimb, ceilalti colegi ai mei au disparut, pe rind,
inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de urma lor. La disparitia unuia
am fost de fata si nu am putut uita nici acum urletul animalic pe care l-a
scos, strigand, incercand sa se agate cu unghiile de o margine de pamant:
<Nu-l lasa Mircica sa ma ia, aoleo maicuta mea, ai mila de mine...>. Eu sunt
singurul care am scapat pentru ca mi-am cerut transferul pe un alt santier”.
R
R
R
Refugiul ultimilor zei ai dacilor
efugiul ultimilor zei ai dacilor
efugiul ultimilor zei ai dacilor
efugiul ultimilor zei ai dacilor
Legendele vechi vorbesc despre o rascoala a uriasilor si a titanilor impotriva
stapanului de atunci al Pamantului, respectiv Zeus. Rasculatii au invins, in
prima faza dar zeii au fost ajutati de eroul pelasg Hercule care i-a invins, i-a
ferecat cu lanturi grele si i-a aruncat sub pamant. Tainita in care au fost
azvirliti titanii se pare sa fi fost Bucurestiul, iar subteranele au fost construite
de Hefaistos, zeul din adancuri, special incit nici una sa nu duca la suprafata.
Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog si folclorist, spune ca legenda
Minotaurului este adevarata, dar realitatea a fost deformata.
“Bucurestes a fost numit asa in urma victoriei asupra titanilor, pentru ca zeii
cei vechi s-au bucurat de triumful lor vremelnic si au construit un oras in
care oamenii sa se bucure mereu si sa celebreze de-a pururea victoria
asupra titanilor. Numai ca aici, sub Bucurestes, a fost construita, de
asemenea si cea mai cruda inchisoare, ferecata cu lacate magice: un labirint
in care cei care patrundeau nu mai ieseau niciodata la suprafata, pentru ca
nu mai reuseau sa gaseasca drumul. Va intrebati de ce oare nu le dadea prin
minte sa faca semne pe pereti si sa mearga dupa ele? Simplu, pentru ca
labirintul insusi era viu si isi schimba retelele de colidoare permanent.
Pamantul acesta, domnilor, a fost un pamant viu dintotdeauna. De aia tara s-
a numit Getia sau Geia iar getii au fost fii sai”.
Si tot aici, in labirintul de sub Bucurestes, domnul Tiberiu considera ca au
fost inchisi ultimii zei de catre Apostolul Andrei, cel care i-a crestinat pe
daci. “Poate o sa vi se pare ciudat ca un intelectual ca mine crede in zei si in
forte nevazute. Credeti-ma cand va spun un lucru: cu cit stiinta se dezvolta
mai mult, cu atit mai mult ea se apropie de Dumnezeu. Ajungem sa ne
punem niste intrebari firesti iar raspunsurile nu le putem gasi in aceasta
lume, pe calea rationamentului logic. Iar fenomenele din adancul Bucurestilor
sunt dincolo de orice logica si ratiune”, incheie domnul Tiberiu.

196. 196
Taina
Taina
Taina
Taina bisericilor ortodoxe
bisericilor ortodoxe
bisericilor ortodoxe
bisericilor ortodoxe
Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic grup de specialisti in
domeniul paranormalului si i-am rugat sa ne ajute sa ne formam o parere
asupra lucrurilor pe care le-am aflat. Irina Asaftei, Remus Dumitru si Petre
Petre sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care se ocupa cu masurarea
cimpurilor de forta si a perturbarilor acestora. De la ei am aflat un lucru
interesant, anume ca, din punct de vedere energetic, Bucurestiul este
pozitionat pe un nod de energie negativa telurica.
“Asta nu inseamna ca Bucurestiul este negativ, ci ca acel cimp, in functie de
directia sa de expansiune, poate afecta viata de la suprafata fie pozitiv fie
negativ. Curgerea energiei se face sub forma unei spirale care se deplaseaza
periodic in jurul unui punct de sprijin. Cand sensul de curgere al spiralei
este in sus, la suprafata totul se resimte sub forma unui boom economic, al
unei dezvoltari puternice, al unui nivel de trai imbelsugat. Cand spirala se
invirte si directia de curgere a energiei este catre centrul pamantului, atunci
avem la suprafata o perioada de regresie economica, de dezastre, de boli si
nefericire. Iar cand spirala deplaseaza energia lateral, de regula exista
momente de stagnare economica si spirituala, la suprafata”.
Din pacate, toti trei sunt de acord cu un aspect: directia de deplasare a
energiei nu poate fi prevazuta ci doar constatata si masurata, ceea ce
inseamna ca nu se pot lua masuri pentru contracararea efectelor negative.
“Mai ales ca nu exista o regula a deplasarilor: pot fi şi deplasari laterale
urmate de una verticala in sus sau in jos sau pot fi cicluri de cite o singura
deplasare in jurul punctului de sprijin”. Cu toate acestea, dumnealor sustin
ca in ultimii ani, oamenii au gasit, voluntar sau involuntar, o metoda ca sa
contracareze deplasarile din adancuri: construirea bisericilor ortodoxe.
“Finisarea unei biserici activeaza cimpuri de forta deosebite si fac in asa fel
ca deplasarea energiei sa se orienteze, treptat, catre in sus sau cel mult
lateral. In ultimii 15 ani de cand ne cunoastem noi, am remarcat practic ca la
fiecare biserica ortodoxa construita, cimpul de forte de sub Bucuresti s-a
schimbat, a devenit mai stabil si mai puternic, ca si cum fiecare lacas de cult
a functionat ca un fel de amplificator si stabilizator de energie telurica”,
incheie doamna Asaftei.
Stand si analizand fiecare dintre opiniile specialistilor, nu am putut sa nu ma
gandesc, cu groaza, ca fiecare zi este o zi periculoasa si poate fi ultima zi
din viata unei metropole. Si abia atunci am realizat cit de intelepti au fost

197. 197
stramosii nostri, numind acest oras Orasul Bucuriei, orasul care traieste
intens fiecare ceas din viata sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce
i-a fost daruita sau harazita... Poate de zeii din adancuri, poate de titani sau
poate de entitati a caror existenta mintea noastra rationala si logica se teme
sa o recunoasca sau sa o accepte.

198. 198
Catacombele Bucureştiului şi ale altor oraşe din
ROMÂNIA
Casa Poporului
Casa Poporului, mastodontul nostru preferat pe care îl uram cu drag - ce s-ar face cultura
populara de legende urbane fără labirintul de secrete al Palatului Parlamentului?
Adevărul e ca... dar cui ii pasa de adevăr când telefonul fără fir Ńese legende atât de grozave
despre misterele Micului Paris?
Ce zice gura târgului?
- cică Ceauşescu voia sa facă linie de metrou (in interes personal, desigur) intre Casa
Poporului si Băneasa. Si revolta: de ce nu se da poporului in folosinŃa ?!
- da, si acum exista canalele, dar nu sunt terminate; prin ele se rătăceau des muncitori
(adică militarii in termen aduşi pe şantier), care erau consideraŃi dezertori, pana când
reuşeau sa iasă la lumina pe undeva prin Băneasa, zile mai târziu.
- cică are 2 buncare antiatomice si 8 tuneluri de fuga, si cel putin unul din ele este izolat cu
plumb.
- la reteaua de tuneluri care impanzeste subteranul Bucurestiului e legata si ambasada
Rusiei. Mai ca o sa credem ca toate drumurile subterane duc direct la Moscova.
- Casa Poporului are si piscina, si sala de fitness - nu vedem nimic de mirare, dar ne
surprinde ca totusi nu se stie nimic clar despre asta.
Piscina uitata de la Casa Poporului
Mostenire a epocii Ceausescu, piscina pe care fostul sef al statului
intentiona sa o faca la Casa Poporului este pe cale sa genereze un
scandal la Camera Deputatilor. "Se tin in unele cazuri sedinte
prelungite, chiar si nocturne, si astfel de instalatii sint chiar
necesare pentru refacerea tonusului parlamentarilor", explica
deputatul PSD, Adrian Severin.
Fost arhitect-sef al Casei Poporului,
deputatul PRM Anca Petrescu
declara zilele trecute ca a fost
"resuscitat" proiectul de finalizare a
piscinei. Ieri, in Biroul Permanent
al Camerei Deputatilor, s-au cerut
lamuriri privind stadiul lucrarilor
si al costurilor. Purtatorul de
cuvint al BPC, Titus Ghiorghiof, l-a
citat pe secretarul general al
institutiei, Mihai Ungheanu, care a mentionat ca "nu este vorba de o
piscina, ci de o simpla groapa, cu care nu stiu ce sa fac".

199. 199
O vizita in zona a ziaristilor a infirmat spusele secretarului general:
ei au vazut o piscina cu accesorii de lux, careia ii lipseste doar
instalatia de iluminare. Ca urmare, purtatorul de cuvint al Camerei
a declarat ca va cere lamuriri la proxima sedinta a BPC. "Este vorba
de o crasa dezinformare a membrilor BPC. Nu este posibil asa
ceva". Titus Ghiorghiof nu a exclus nici posibilitatea de a cere
demiterea lui Mihai Ungheanu.
Surprinzator, foarte multi deputati chestionati de "Cotidianul",
inclusiv veterani de genul lui Viorel Hrebenciuc, au declarat ca
habar nu au de existenta piscinei. Unii dintre parlamentari au
declarat ca nu este necesara aceasta piscina. O pozitie cu totul
aparte a avut Adrian Severin: "In toate tarile civilizate, in
parlamente, existenta unei piscine, a unei sali de fitness si de
recuperare este ceva normal. Numai la noi, la romani, se lasa cu
scandal pe un astfel de subiect. Asa sintem noi, mereu, Gica
contra".
- adancimea confirmata oficial este de 92 de metri sub nivelul solului... dar oare asa este?
Din descrierile aparute in presa,
intelegem ca orasul din subsolul Casei
Poporului ascunde munti de gunoaie si
fecale, masinile SRI si multe legende.
Daca despre legende românii au auzit
multe, despre faptul ca la 19 metri sub
Palatul Parlamentului avem un oras
inundat, poate ca nu. Conducerea
Parlamentului incearca, se pare, sa ne
ascunda secretele catacombelor de sub
Casa Poporului.
Iti amintesti probabil zvonurile care circulau imediat dupa "revolutie", cum ca ar exista o
sumedenie de tuneluri sub Bucuresti, multe dintre ele constituind legaturi "strategice" intre
diferite obiective, ba ale securitatii, ba ale teroristilor, in mod sigur ale puterii trecute ... Sau
faptul ca subteranul a revenit imediat in actualitate dupa difuzarea la televiziune a unor
imagini filmate chiar in tuneluri.
Poate si discutiile si variantele dinainte, potrivit carora "conducatorul mult-iubit" intentiona,
printre altele, sa construiasca in asa fel Casa Poporului incât invitatii oficiali sa fie adusi
direct de la aeroport pentru a vedea doar fieful sau si zona Centrului Civic, adica ce
considera el mai frumos. Ei bine, dincolo de zvonurile ca s-ar fi tras din spatele unor ziduri
ale Palatului, aflate la capatul unor astfel de tuneluri, astfel incât soldatii au replicat in asa
mod incât a fost la un pas de distrugere tocmai Biblioteca, exista o realitate cu mult mai
actuala: parlamentarii lucreaza deasupra unui morman de gunoi.
Legendele despre Casa Poporului si tunelurile lui Ceausescu, intrate de ani buni in folclorul
bucurestean, pare-se ca au totusi un sâmbure de adevar. Din subsolul tehnic al cladirii
pleaca tuneluri de dimensiuni respectabile. Unul dintre ele inconjoara Casa Poporului pentru
a servi ca acces pentru interventiile tehnice la instalatiile de caldura. Insa marimea

200. 200
catacombelor si spusele unuia dintre cei care au lucrat la cladire, potrivit caruia ar exista
inca multe alte niveluri dedesubt, ridica inca intrebari. Raspunsurile intra, cum era de
asteptat, in sfera informatiilor clasificate. Inginerul-sef al Trustului Carpati a declarat ca
exista, sub Casa Poporului, doua buncare antiatomice si opt tuneluri de fuga.
Gunoi asigurat antiatomic.
Suparati pe scandalul lansat in presa relativ la cele 2000 de tone de gunoi, a caror evacuare
ar costa miliarde, parlamentarii au permis jurnalistilor sa intre in adapostul antiatomic.
Probabil suparati pe ironiile aparute in presa, acestia au invitat ziaristii sa-si murdareasca
pantofii prin galeriile intunecate, pline de apa si de mizere, prin care se pare ca n-a calcat
pâna acum nici un parlamentar. Oamenii de presa au avut acces pâna la 15 metri sub
pamânt, nivel de unde incepe partea secreta a buncarelor. Constructorul care a lucrat la
aceasta cladire inca de pe vremea lui Ceausescu, alaturi de un arhitect si alti patru
reprezentanti ai Secretaritului Tehnic, au constituit grupul ce a calauzit ziaristii prin galeriile
intunecate ale Casei Poporului. "Putem rezista la doua bombe nucleare succesive. Asa a
fost calculat acest adapost dupa metoda sovietica, iar aici diafragma zidului e de 1,40 metri",
a declalat acesta. Insa din acel loc pâna la nivelul 29 sub pamânt se pare ca incepeau, de
fapt, adevaratele adaposturi, functionale in caz de atac nuclear.
Periplul a semanat, pentru ziaristi, cu o excursie de un weekend intr-o pestera, unde au
coborât echipati corespunzator: haine pentru temperaturi scazute, lanterne puternice, statii si
telefoane. Dedesubt, culoare imense, cu tevi sparte, cizme de cauciuc desperecheate si cutii
de tabla de la celebrele conserve cu fasole si cârnati, meniul-standard al muncitorului român
de pe vremea lui Ceausescu.
Ca un semn ca pe acolo s-a trecut si dupa '90, pe jos se aflau si pachetele de staniol pe
care scria "Susanli ciubuk". Sub Palatul Parlamentului se afla in fapt, un mic oras, partial
folosit ca depozit sau garaj si, partial pustiu sau inundat. De exemplu, tunelul care duce la
tribuna oficiala, aflata pe peluza din fata cladirii, si care are drept scop evacuarea oficialilor
in caz ca pe timpul unei parade militare se intâmpla ceva grav, este plin cu apa. Si adapostul
antiaerian prezentat ziaristilor nu era, de fapt, decat un beci murdar pe podeaua caruia
baltesc câteva degete de apa. Se pare insa ca sub acest adapost, aflat la 19 metri sub
pamânt, se mai afla un altul, la cota minus 27, functionabil si pregatit pentru familia
Ceausescu, dar despre a carui existenta nu vrea sa vorbeasca nimeni oficial.
"Casa Poporului rezista la impactul cu o racheta", a asigurat secretarul general adjunct al
Camerei Deputatilor, Mihai Unghianu. Peretii sunt construiti din beton armat, iar armatura nu
e din fier-beton, ci din sina de tren si tramvai! In plus, exista doua puturi de apa proprii, care
ating 270 de metri adâncime, nefolosite inca in actualele instalatii, care sunt conectate la
aceleasi sisteme ca cetateanul de rând. Cu alte cuvinte, diriguitorii n-au avut totala incredere
in apa mai curata, ci o folosesc in continuare pe cea filtrata, de la suprafata. Acum se afla
insa in lucru o centrala proprie, mostenita de deputati o data cu cladirea. Tevaraia, care e
aceeasi din anii '80, va fi si ea schimbata anul viitor, pentru a oferi Casei Poporului
autonomie integrala.
Pe primele locuri in lume.
"Cele doua buncare au fost preluate de armata, pentru ca unul dintre ele are tot ce-i trebuie",
a subliniat inginerul constructor. "Cel complet echipat ar putea fi faimosul tunel al lui
Ceausescu, cel izolat in plumb, deoarece a fost echipat in sistem sovietic, asa cum
prevedea Pactul de la Varsovia". Doua tuneluri dintre cele opt de baza exista sigur sub Casa
Poporului si sunt functionale.
Unul, putin mai lung de 60 de metri, ajunge pâna la fostul Bulevard Victoria Socialismului.

201. 201
Celalalt, ramas nefinisat, iese dupa 500 de metri in tunelul de metrou, la statia Izvor. Despre
celelalte, nimic. Cei care au lucrat inainte de '89 isi aduc totusi aminte de militari pierduti zile
intregi in subteran, considerati dezertori si care au reusit sa iasa la lumina tocmai prin
Baneasa. Dar, accesul la sistemul de galerii care exista sub Bucuresti, si despre care se
vorbeste din perioada interbelica, s-ar putea face de undeva de mai jos de 19 metri, sub
cota 0, unde au acces cei care lucreaza acum la Palatul Parlamentului. "Mai jos de atât, noi
nu avem voie", au spus cei care au fost delegati sa conduca "expeditia".
Se pare ca nici macar un cutremur mai mare, readus cu obedienta in actualitate prin
discutiile din ultima vreme, nu ar afecta Casa Poporului. Dupa dezastrul din '77, ce a afectat
capitala in proportii neasteptate, familia Ceausescu (aflata la Neptun) a dat comanda de
ridicare a Centrului Civic al Bucurestiului si a Casei Poporului. Concepute in asa fel incât sa
nu fie urnite de un alt seism, chiar de 9 grade pe scara Richter, cladirile sunt depasite insa in
multe privinte de Casa Poporului.
Formata din 18 corpuri, pe fundatii separate, Casa Poporului a mutat nu muntii, ci un deal
din loc. La propriu!Inainte, in locul unde se afla acum Palatul Parlamentului, se afla un deal,
iar sub el nu existau pânzele freatice de suprafata, ca dedesubtul intregii Capitale. De
aceea, puturile de sub cladire merg pâna la 270 de metri, deasupra acestei cote solul fiind
strâncos. Surpriza constructorilor a fost descoperirea unei gropi comune de pe la 1600, in
care erau inhumati mortii unei epidemii de ciuma. Groapa a fost acoperita, iar constructia a
trebuit s-o ocoleasca.
Mostenirea dictatorului Ceausescu l-ar umili pe faraonul Keops. Cele 20000 de militari care
au lucrat din '83 pâna in '90 la Casa Poporului au lasat un volum construit mai mare decât
egiptenii. Casa Poporului este pe locul trei din lume ca volum. Primii sunt americanii, cu o
baza de rachete, pe locul doi sunt stramosii mexicanilor, cu o piramida, iar românii sub
Ceausescu ocupa locul trei, una dintre cele sapte minuni ale lumii, Piramida lui Keops, fiind
depasita. Ca suprafata, tot dupa americani suntem, singura constructie mai mare decât
Casa Poporului fiind Pentagonul. Ceausescu - ca si faraonii egipteni, a lasat in monumentul
sau un papirus. Dictatorul a lasat, ingropat sub scara principala, un mesaj adresat eternitatii.
Asadar, subsolul tehnic al Casei Poporului ajunge pâna la 19 metri sub pamânt. Pâna acum
s-au scos si transportat de aici la groapa Glina peste 2000 de tone de deseuri, si inca au
ramas moloz si resturi. Fierul recuperat din deseuri se vinde, banii urmând a intra in bugetul
de stat. Câteva sute de muncitori, organizati in cinci echipe, lucreaza inca in aceste
catacombe imense, care sunt curatate pas cu pas si urmeaza sa se transforme, la rândul lor,
in garaje sau depozite pentru arhive. O parte a subsolului este in custodia unor servicii
secrete, care-si adapostesc aici masinile.
Pe teritoriul militarizat al unui astfel de serviciu se afla si cele doua coloane in care sunt ziditi
cilindrii cu hârtiile semnate de Nicolae Ceausescu, pentru a fi puse la temelia cladirii. Nici un
parlamentar nu a vizitat insa locul. O explicatie a faptului ca nici un parlamentar nu a coborat
in beciurile cladirii ar putea sta in legenda descoperirii acelei gropi comune si in faptul ca
bacilul care produce ciuma poate rezista sute de ani.
Ceausescu
Text: Andrei Pandele
Prin 1986, timp de 18 luni, am proiectat detalii de finisaj pentru Casa Poporului.
Eram cam 300 de arhitecti detasati in sediul Electrolux, pe Calea Victoriei. Conditiile
erau grele. Iarna am avut si 2°
C in birou, proiectam cu manusi si caciula. La pranz
se putea lua masa la cantina, cu pret modest, iar o supa calda era chiar o
binefacere. Stateam la masa cu George Marculet, sotul Ancai Petrescu.

202. 202
Seful de sectie, S. Manolescu, nu ma putea angaja: nu eram membru PCR. Mai
discutam impreuna unele optiuni. Doream sa pun granit, mai rezistent, pe trepte.
Manolescu a hotarat sa se puna marmura alba. Cunostea gusturile lui Ceausescu,
care prefera alb, auriu si rosu, in orice situatie. Mi-a propus sa raman detasat inca un
an.
Am refuzat politicos. Imi displacea arhitectura fara comunicare si cu bariere. Nu
aveai acces in cladire in primul an, daca nu lucrai direct cu Anca Petrescu. Nu stiai
cum e in stanga, in dreapta, mai sus sau mai jos. Nu puteai vorbi cu beneficiarul. Nu
puteai consulta constructorul. Exista un sef al coordonarii, dar coordonarea lipsea
total.
Pe coridoare mari se intalneau corpuri gandite diferit: deschideai o usa de 4x4 m; in
spatele ei era alta de 3x5 m. Ridicari topografice precise aratau diferente de nivel de
1,7 m la acelasi etaj, intre puncte opuse ale casei. E drept ca erau 400 m intre ele.
Casa Poporului s-a construit pe cultul personalitatii.
"Un asemenea Om se naste o data la o mie de ani" - i se spunea lui Ceausescu.
Revenit din Nigeria imediat dupa cutremurul catastrofal din 1977, "Omul" si-a gasit
casa din Primaverii devastata, caci fusese fundata pe aluviuni. A intrebat unde sa se
mute.
Putine puncte din Bucuresti sunt cu adevarat sigure - i s-a raspuns. Casa lui era pe
malul lacului. S-a hotarat sa-si faca alta intr-un loc mai sigur pentru viitorul seism.
Cutremurul din 1977 a fost un bun pretext pentru demolarile care au urmat. De ce
nu? Cutremurele schimba Bucurestiul de doua ori pe secol.
Cu atat mai mult are dreptul sa-l schimbe „cel care vine doar o data la un mileniu“. S-
a decis sa rada o parte din orasul istoric, sa construiasca un nou centru civic. Cel
mai sigur loc e Dealul Arsenalului, de pe cornisa inalta a Dambovitei – i s-a spus.
Adica pe locul denumit si Curtea Arsa, un cartier ocupat partial de arsenalul armatei.
Initial, pe vremea domnilor fanarioti, Alexandru Ipsilanti construise in 1775 in Dealul
Spirii un fel de centru civic numit „Curtea Noua“, care a avut un destin destul de
dramatic. A ars prima data in 1789, apoi din nou in 1796. Grav afectata de
cutremurul „cel Mare“, din 1802, mistuita de flacari in 1812, chiar in noaptea instalarii
ca domn a lui Ioan Gh. Caragea, bantuita de ciuma pe timpul aceluiasi domnitor,
parte a orasului istoric, Curtea Arsa a ramas aproape neschimbata din anul 1911.
Dupa cutremur, in aprilie, Ceausescu a convocat o consfatuire cu arhitectii, cerandu-
le sa studieze fiecare cate o varianta. Anca Petrescu, proaspata absolventa,
avusese la proiectul de diploma o megastructura pe Dealul Arsenalului. A incercat sa
adere la colectivul Doicescu, dar fara succes.
A fost sfatuita sa incerce singura. Pe parcurs, castigatorul, prof. Lazarescu, a fost
inlocuit progresiv de Anca Petrescu, care era o tanara simpla, cu aparenta unei fete
de la tara. In acest fel, si-a facut drum spre inima cuplului prezidential, care, cum
bine se stie, avea aversiune fata de intelectuali. Tagma elitista a arhitectilor
bucuresteni s-a vazut silita sa comunice cu „beneficiarii“ doar prin intermediul
ambitioasei fete din provincie.
In plus, Anca Petrescu incuviinta cu entuziasm toate sugestiile cuplului prezidential
si chiar supralicita cand era vorba de dimensiuni, opulenta, hei-rupisme. Purtand