2. BIBLIOGRAFIE
Ioan Slavici=IOAN SLAVICI
(18.01.1848-17.08.1925)
-viata si activitatea literaraIoan Slavici s-a nascut la 18 ianuarie 1848 in comuna Siria de linga Arad. Urmeaza scoala
primara in Siria, liceul la Arad si Timisoara, iar studiile universitare de drept si stiinte la
Budapesta si Viena. La Viena este presedintele Societatii Studentilor Romani “Romania juna”. Il
cunoaste pe Eminescu si intilnirea lor se transforma intr-o prietenie pe viata.
Debuteaza in 1871 cu o comedie, Fata de birau, publicata in revista “Convorbiri literare”, dar
vocatia lui e de prozator si se va concretiza in 1881 cu volumul Novele din popor,moment de
seama in evolutia prozei romanesti.
Intre timp , poposeste la Iasi pentru scurta vreme (1874), apoi vine la Bucuresti, unde este
secretar al unei comisii de documente istorice (colectia Hurmuzachi), profesor la Liceul “Matei
Basarab” si redactor la “Timpul”(coleg de redactie cu Eminescu si Caragiale intre 1877-1881). In
1882 este ales membru corespondent al Academiei, sectia istorica.
In 1884 se stabileste la Sibiu. Intemeiaza ziarul “Tribuna”, fiind un jurnalist de rara fecunditate.
Aici indruma primii pasi in literatura si inlesneste debutul poetului George Cosbuc.
Din 1890 revine in Bucuresti. Lucreaza in invatamint, editeaza ziare si reviste (“Vatra” impreuna
cu Caragiale si Cosbuc), publica volume de nuvele si romane, precum si volume cu caracter
memoralistic.
Moare la 17 august 1925 in casa fiicei sale, Lavinia, din Crucea de Jos, Panciu. E inmormintat la
schitul Brazi din Panciu.
3. Ceea ce apare nou si fara asemanare in epoca inceputurilor lui
este analiza psihologica, pe care
Slavici o practica intr-un limbaj
abstract”.
(T.Vianu)
Printre marii clasici, dintre care fiecare reprezinta superioara inflorire a unui gen sau a
unei specii in literatura romana (M. Eminescu fiind prin excelenta poetul, I.Creangapovestitorul, I.L.Caragiale-dramaturgul), Ioan Slavici este cunoscut indeosebi ca
nuvelist de exceptie. Alaturi de M.Eminescu, I.Creanga, I.L.Caragiale, I.Slavici aduce
prin opera sa filonul popular al povestirei si un univers al satului ardelenesc, creind in
proza romaneasca romanul si nuvela de tip realist psihologic, inscriindu-se in rindul
prozatorilor moderni si anticipindu-l pe L.Rebreanu.
Scriitorul este cunoscut in literatura romana, mai intii prin nuvelele sale, care aduce o
viziune realista asupra satului transilvanean, intr-un stil sobru, personaje memorabile,
teme universale cum sunt: patima banului, dragostea, transformarea omului etc.
In acest sens sunt: Popa Tandra, Sormon, Gura satului, Budulea Taichii, Moara cu
noroc, Comoara etc.
Romanele sale Mara, Din 2 lumi, Cel din urma armas, Din batrini, pun in lumina pe
linga aspectele mentionate mai sus, tirgul transilvanean si istoria.
In creatia scriitorului intilnim :
Drame istorice: Bogdan Voda, Gaspar Gratiani.
Povesti : Zina Zorilor, Florita din codru , Ileana cea sireata , Doi feti cu stea in frunte
etc.
4. Memorii : Inchisorile mele , Amintiri , Lumea prin care am trecut.
Unul din pacatele omenesti drastic sanctionate de scriitor este ispita
banului. Romanul Mara precum si nuvelele sale O viata pierduta, Vatra
parasita, O jertfa vietii si in special Moara cu noroc, graviteaza in jurul
acestei teme.
Vorbind despre specificul nuvelisticii lui Ioan Slavici, considerat “ Un
Balzac al satului romanesc “ , Dumitru Micu, remarca:” Noutatea cea mai
mare a nuvelisticii lui Slavici consista in continut, in fenomenele de viata
pe care le elaboreaza si in vigoare cu care le expune. Nimeni, pina la
acest scriitor, n-a cercetat cu atita patrundere si perseverenta aspectul
social, nimeni n-a infatisat in aceasta masura strinsa corelatie intre
fenomenologia vietii sufletesti si modul de trai, pozitia economica ,
existenta sociala , intr-un cuvint”.
Aprecieri favorabile avea sa faca si Mihai Eminescu, cel care l-a
descoperit pe I.Slavici in anii studentiei la Viena. Oprindu-se asupra
adincimii sufletesti a vietii create de autor, Eminescu spunea ca: “Aceasta
lume a lui Slavici seamana nu numai in exterior cu taranul roman, in port si
vorba, ci cu fondul sufletesc al poporului.
5. 1848 Vigurosul nostru prozator (mare prieten al lui Eminescu) se naste în
anul revolutiei, la Siria, pe 18 ianuarie. Este al doilea copil al cojocarului Sava
Slavici si al Elenei, nascuta Borlea. 1854-1858 Frecventeaza scoala "grecoortodoxa" din satul natal, avându-l dascal pe D. Vostinari. 1859-1860 Repeta
clasa a IV-a, pentru a putea razbi la liceu. 1860-1865 Urmeaza Liceul din
Arad, stând la gazda precum eroii sai din Budulea Taichii. 1865-1867 Clasele
a VI-a si a VII-a la Liceul Piarist din Timisoara. 1867-1868 Clasa a VIII-a ca
"privatist" la Liceul Maghiar din Arad. 1868 Bacalaureatul la Satu-Mare.
Toamna se înscrie la Universitatea din Budapesta. 1869 În ianuarie e bolnav,
întrerupe facultatea si revine la Siria. Se mai înscrie si la Universitatea din
Viena (aprilie), dar în august îl aflam în functia de secretar al notarului din
Cumlaus. În toamna e din nou la Viena, în armata, urmând si Facultatea de
Drept. Acum se împrieteneste, pentru toata viata, cu Eminescu, student si el
în capitala Imperiului hasbsburgic. Fireste, vorbea cursiv limbile germana si
maghiara. Mai tânarul sau amic moldovean îl va îndemna sa scrie literatura
în româneste (cum s-a spus, asa va proceda Eminescu si cu I. Creanga).
1870 Îsi ia "examenul de stat". 1871 Debuteaza la Convorbiri literare cu Fata
de birau (comedie). În vara, împreuna cu Eminescu, organizeaza serbarea
panromâneasca de la Putna. 1872 E publicata prima poveste Zâna zorilor,
Scrierile de început (îndragite si azi de copii) sunt în majoritate povesti
(Ileana cea sireata, Florita de codru, Doi feti cu stea în frunte). 1874 Vine la
Iasi si citeste la Junimea Popa Tanda. Apoi pleaca la Bucuresti, unde se
stabileste. 1875 Se casatoreste cu Ecaterina Szöke Magyarosy. Calatoreste
la Viena si Budapesta, iar toamna e numit de Maiorescu profesor la Liceul
"Matei Basarab" - Bucuresti. 1877 Intra în redactia ziarului Timpul. 1878
Publica Gura satului. 1880
6. OPERA
Apare nuvela Budulea Taichii. 1881 Volumul Novele din popor, cuprinzând prozele
scrise pâna atunci, inclusiv capodopera Moara cu noroc. 1884 Înfiinteaza la Sibiu
ziarul Tribuna, unde va veni si G. Cosbuc. 1885 Din cauza unor articole în care
revendica drepturile românilor, e închis de catre autoritatile maghiare, dar curtea de
juri îl elibereaza. Divorteaza de prima sotie Ecaterina. 1886 Se casatoreste, la Sibiu,
cu Eleonora Tanasescu, în toamna nascându-i-se primul baiat, Titu Liviu.
În urma unui proces de presa e condamnat la 3 zile închisoare. 1888 Premiera
dramei istorice Gaspar Gratiani la Nationalul bucurestean. Condamnat de Curtea cu
juri din Cluj la un an de închisoare. Începe detentia la Vat (Ungaria). 1889 Se naste
Lavinia Ioana Iosefina, al doilea copil, când era în puscarie. Abia la 10 iulie iese din
penitenciar. 1890 Se întoarce la Bucuresti. Profesor la Azilul "Elena Doamna". Se
naste al treilea copil, Ion Marcel. 1891 Sotia naste al patrulea copil, Fulvia, dar nu si
ultimul (urma traditia familiei din Siria, unde fusese cinci copii). 1892 Devine
cetatean român. Publica Novele vol. I-II. 1894 Împreuna cu Cosbuc si Caragiale,
editeaza la Bucuresti Vatra. Publica romanul Mara, în foileton. 1894 Se naste Elena,
al cincilea copil. 1897 Se naste Lavinia, al saselea copil. 1902 Publica romanul Din
batrâni, premiat apoi de Academia Româna. 1914 Conduce Ziua, ziar filogerman, în
care militeaza pentru neutralitatea României în primul razboi mondial. 1916 Este
arestat si închis la Fortul Domnesti, apoi la hotel
•
7. Luvru". În timpul ocupatiei germane, scrie articole de
orientare progermana. 1919 La încheierea pacii si
întoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand si a
guvernului, Slavici e arestat din nou, judecat si
condamnat la 5 ani de închisoare, dar eliberat în acelasi
an. Totusi din cauza convingerilor sale filogermane, este
privit de cei din jur cu dusmanie. 1921 Publica volumul
autobiografic Închisorile mele, în care-si justifica
activitatea din Ardeal si România. 1923 Romanul Cei din
urma Armas. 1924 Volumul Amintiri (pretioase memorii
despre Eminescu, Caragiale, Creanga, Cosbuc,
Maiorescu). 1925 Bolnav si obosit de viata agitata, cu
procese si detentii în puscarii, se refugiaza la fiica sa,
care traia la Panciu, în podgoria asemanatoare cu Siria
natala. La 17 august trece în lumea umbrelor,
înmormântat la schitul Brazi. Gala Galaction rosteste
cuvântul de ramas bun...
8. Ioan Slavici
Moara cu noroc
“Moara cu noroc” este o capodopera a nuvelisticii romanesti, un moment de referinta in
evolutia prozei noastre. Slavici este unul din stralucitii reprezentanti ai realismului obiectiv in
litaratura noastra, un precursor al prozei lui Liviu Rebreanu, prin vocatia de a picta mediul
social si de a crea tipologii complexe.
Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste, pe care setea de
imbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. La baza ei
se afla convingerea autorului ca goana dupa bani zdruncina tihna si amaraste viata omului,
genereaza numeroase rele, iar in cele din urma duce la pierzanie.
Compozitia nuvelei este clasica, conflictul se desfasoara liniar si ascendent, faptele fiind
distribuite in cele 17 capitole, respectandu-se ordinea cronologica a desfasurarii lor.
Unitatea intregului, a feliei de viata autentica este sugerata de cuvintele batranei, cu care se
inchide si se deschide cartea (“Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu
bogatia ci linistea colibei tale te face fericit”, “Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa lea fost dat”).
Saracia, pretuita de Slavici in alte nuvele pentru puterea ei miraculoasa de a mentine
echilibrul sufletesc al omului, linistea vietii lui, devine la inceputul nuvelei “Moara cu noroc”
motiv de puternice framantari, dand lui Ghita un sentiment de inferioritate. El identifica
saracia cu lipsa de demnitate si doreste sa se imbogateasca nu pentru a trai bine, ci pentru
a fi cineva, pentru a fi respectat. Nemultumit de conditia sa sociala, el simte ca ar putea
face si altceva, mai rentabil, decat sa carpeasca cizmele satenilor. Si, in ciuda rezervelor
exprimate de soacra sa (care intruchipeaza in nuvela intelepciunea varstei si a experientei)
se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia in arenda carciuma de la Moara
cu noroc. La inceput totul mergea bine si viata era prospera. Momentul intrigii, ce
declanseaza conflictul si intreaga desfasurare a actiunii il constituie aparitia la Moara cu
noroc a lui Lica Samadaul, stapan temut al acestor locuri. Ana, nevasta lui Ghita, cu un simt
feminin caracteristic, intuieste ca Lica este “om rau si primejdios
9.
In sinea lui, si Ghita avea aceeasi banuiala, dar intelege ca pentru a ramane la Moara
cu noroc trebuie sa devina omul Samadaului. Conflictul psihologic se amplifica
treptat, pe masura ce Ghita intra in mecanismul necrutator al afacerilor necinstite ale
lui Lica. Stapanit de setea de bani, Ghita se va instraina treptat de Ana si se va lasa
manevrat de Lica, devenindu-I complice. Depune marturie falsa la proces in legatura
cu omorul si jaful din padure, scapandu-l pe Samadau de pedeapsa binemeritata a
legii.
De acum, prabusirea lui Ghita este inevitabila. Eroul este aprins de setea de
razbunare, dupa ce Lica il necinsteste si in viata familiala. Astfel, Ghita se hotaraste
sa-l dea prins pe Lica jandarmului Pintea. Cei doi se hotarasc sa-I intinda o cursa,
aruncand-o pe Ana drept momeala. Dar onoarea familiei sale este din nou stirbita, iar
Lica scapa fara sa fi fost dovedit vinovat.
Intorcandu-se la Moara cu noroc, Ghita isi ucide sotia si este, la randul lui, ucis din
comanda lui Lica. Adept al unei morale intransigente, Slavici isi pedepseste exemplar
toate personajele nuvelei amestecate in afaceri necinstite: arendasul este pradat si
batut, femeia cea tanara, banuita de Lica a avea “slabiciune de aur si de pietre
scumpe” este asasinata prin sufocare, Buza-Rupta si Saila-Boarul sunt osanditi pe
viata; iar Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un stejar uscat. Iar pentru a purifica
locul afacerilor necurate un incendiu mistuie carciuma.
10. Surprinzand viata si moravurile unei lumi, Slavici creeaza personaje complexe si
verosimile, al caror destin este dirijat de puterea de seductie a banilor. Ele sunt la
inceput personaje antitetice, care evolueaza paralel, devenind complementare.
Analiza psihologica, monologul si dialogul, faptele si gandurile protagonistului,
opiniile celorlalte personaje, dezvaluie procesul devenirii lui Ghita, tragismul vietii
lui. Om onest la inceput, el este incpabil sa reziste tentatiei de a se imbogatii dupa
ce se muta la Moara cu noroc. Ghita va deveni complice si partas la faptele
necinstite ale Samadaului, sub inraurirea caruia prabusirea sa morala este
inevitabila. Autorul surprinde, cu real talent de analist, framantarile lui Ghita,
oscilatiile de lumina si umbra, momentele de insingurare, dar si cele de omenie
cand isi aduce aminte de nevasta si copii, macinat de remuscari. Fricos si las, el se
implica tot mai mult in faptele marsave puse la cale de Lica. Jura fals la judecata,
iar dezumanizarea sa se manifesta in toata amploarea. De la complicitate la crima
nu a mai ramas decat un pas. Ghita cade invins de propriul sau destin, caci patima
de bani nu poate fi stapanita.
Ana, prin destinul ei tragic, este o victima a incapacitatii sale de a se raporta la
simtul masurii si al echilibrului in tot ceea ce intreprinde. Cu o intuitie deosebita, ea
isi da seama de la inceput de firea ticaloasa si patimasa a lui Lica si isi avertizeaza
sotul. Facand din bani o unica pasiune, Ghita refuza sa mai comunice sincer cu
sotia sa. Ana, lipsita de sprijinul moral al sotului, si indemnata tot de el, “simti
tragere de inima pentru Lica”.
In prezentarea evolutiei Anei, Slavici se dovedeste un fin cunoscator al psihologiei
feminine. Cand ea era supusa acestui zbucium sufletesc, se mai afla la varsta la
care cantecul si jocul nu dispar inca, facand-o capabila de emotii, simtaminte si
vibratii pure. Tradarea barbatului nu este
11. pentru ea un gest necugetat, un capriciu superficial. Cand iubirea pentru
Ghita dispare, in sufletul Anei se aprinde dispretul. Ultimele zvacniri din
final, cand este ucisa, sugereaza ura si dispretul pentru Ghita, setea de
razbunare si patima pentru Lica.
Lica Samadaul exercita asupra tuturor o dominatie fascinanta. El este un
erou unic in literatura noastra prin chipul sau demonic (“Tu nu esti om Lica,
ci diavol”).
Slavici il caracterizeaza indirect, prin apartenenta la acea categorie a
pastorilor, specifica economiei ardelenesti din vremea sa. In aceasta
categorie, Samadaul ocupa un loc aparte, fiind: “om cu stare, care poate sa
plateasca grasunii pierduti ori pe cei furati”. Lica este individualizat printr-un
portret fizic alcatuit din trasaturi caractersistice: “un om ca de 36 de ani,
inalt, uscativ si supt la fata cu mustata lunga, cu ochi mici si verzi si cu
sprancenele dese si impreunate la mijloc”. Autoritate suprema, stapan al
locurilor, este un caracter plin de contradictii, fiind darz si hotarat, dar in
acelasi timp, sadic si amenintator sau cu izbucniri de autentica duiosie. El
se caracterizeaza prin faptele savarsite si prin impresiile ce le lasa asupra
celorlalte personaje.
Asprimea de om primitiv a lui Lica este insa asociata cu un fel de noblete
salbatica; el este generos cu cei ce-l sprijina in afaceri iar la petreceri devine
vesel si bun.
Prin personalitatea sa puternica, Samadaul are asupra celorlalti efecte
catastrofale. In final va cadea si el, atingand calea sinuciderii.
12. Asprimea de om primitiv a lui Lica este insa asociata cu un fel de noblete
salbatica; el este generos cu cei ce-l sprijina in afaceri iar la petreceri devine
vesel si bun.
Prin personalitatea sa puternica, Samadaul are asupra celorlalti efecte
catastrofale. In final va cadea si el, atingand calea sinuciderii.
Spre deosebire de scriitorii dinaintea lui, Slavici nu impune personajelor o
comportare rigida, dictata de prejudecati, ci le da libertatea de a se
manifesta, in imprejurarile in care le pune viata, dupa propriile indemnuri,
dupa imperativele sufletului lor. Ni se releva astfel, nu numai caractere gata
formate, ci si felul in care ajung oamenii sa fie asa cum sunt. A creea
personaje prin care sa arati ca, asupra predispozitiilor psihice innascute,
societatea in care traiesc si intamplarile vietii lor exercita influente ce le
transforma caracterul reprezinta pentru vremea lui Slavici o noutate in
literatura romana si un punct avansat al aplicarii metodei realiste in arta
literara. Scriitorul pune accentul pe evolutia artistica a personajelor epice,
acordand o atentie deosebita evenimentelor aflate in legatura directa cu
personajele, precum si interventiei lor nemijlocite in desfasurarea
intamplarilor.
Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale, fiind un
observator fara partinire, cu spirit realist desavarsit.
13. In conceptia autorului viata fiecarui personaj este vazuta ca un
destin propriu, care oricum se va implini. De aceea el nu se simte in
nici un fel obligat sa explice nimic, ci numai sa descrie cat mai fidel
intamplarile ce il imping pe fiecare personaj pe drumul destinului
(“simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data”).
Definitorie pentru arta realizarii personajelor la Slavici este o mare
putere de interiorizare. Aceasta a facut ca eroii sai sa fie infatisati in
zbuciumul lor launtric, nu numai in manifestarile lor exterioare.
Originalitatea artei portretistice consta in faptul ca personajele au
insusiri numeroase, pozitive si negative, cu vointa si slabicini, se
comporta asemeni unor fiinte reale. Desi portretul fizic este concis,
redus la esential, accentul cade pe adjectivele cu rol de epitet
caracterizator (“Ana era inteleapta si asezata… Ana era tanara si
frumoasa, Ana era frageda si subtire, Ana era sprintena si
mladioasa”).
Scriitor obiectiv, Slavici da o mare atentie felului in care se exprima
personajele. Dialogurile, fiind reflectari ale intimitatii omului, au o
mare putere de caracterizare psihica. Remarcabile sunt insa si
expresiile, zicatorile si proverbele.
14. CARACTERIZARE
Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistics lui Slavici,al carui
destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire.Este personajul
principal al nuvelei si unul dintre cele mai reprezentative personaje realiste
din literatura romana,
Ghita depaseste limita normala a unui om care aspira spre o fireasca
satisfactie materiala si sociala.Patima pentru bani si fascinatia diabolica a
pesonalitatii Samadauluiil determina sa ajunga pe ultima treapta a
degradarii morale.Sfarsitul lui si a celor care il inconjoara este in mod
inevitabil tragic.
