1. Numărul 3, martie 2017
Revistă interdisciplinară
Liceul Teoretic “Nicolae Bălcescu”
Medgidia – judeƫul Constanƫa
2. Cuvânt înainte ……………………………………………………….1
Mari biologi români ………………………………………...…….... 2
Portretul unui chimist celebru …………………………….………. 3
Premiul Nobel pentru chimie şi medicină – 2016 ………………..4
Profesia de medic = studiu, dăruire, responsabilitate …………...5
Ingredientele toxice din produsele cosmetice …………………....6
Magneziul şi organismul uman …………………………..………...7
E-urile ……………………………….....................…………….…...8
Produsele chimice în viața noastră ...…………………………..….9
Sănătate şi mişcare .............................……………………….....10
S.O.S. - Pământul ...………………………………………………..11
Diversitatea lumii vii …………………………………….……..…..12
Ştiați că… …………………………………………………………...13
Br35
eaking Ba56
d …………………………………………………...14
Vă invităm să rezolvați …………………………………………….15
Jocuri bio … chimice ……………………………………………... 16
3. „Dintotdeauna cauţi ceea ce nu găseşti:
Găseşti întotdeauna ceea ce nu cauţi”
Albert Einstein
Dragi cititori,
Vă invităm să parcurgeţi cu interes cel de-al treilea număr al revistei noastre!
Temele au fost alese cu dorinţa de a cultiva interesul elevilor pentru studiul
chimiei şi biologiei, pentru o sublinia conexiunile dintre ele precum şi importanţa
lor pentru viaţa noastră. Revista se doreşte a fi un impuls spre cunoaştere şi
cuprinde articole scrise de un grup de elevi ai clasei a XI-a B, dornici de a
împărtăşi şi altora informaţii inedite şi interesante din domeniul chimiei şi biologiei.
Sperăm ca rubricile inserate să răspundă într-o măsură cât mai mare întrebărilor,
curiozităţilor şi exigenţelor dumneavoastră.
Lectura plăcută!
Colectivul de redacţie
1
4. 2
Emil Racoviță
… primul român care a ajuns în
Antarctica, a pus piatra de
temelie a biospeologiei, ştiinţa
care studiază fauna şi flora
peşterilor.
În 1920, când această ştiinţă se cristalizase
pe deplin, tot el a întemeiat, la Cluj, cel dintâi
Institut de Speologie din lume, adevărat
centru al cercetărilor biospeologice mondiale.
Visele sale şi spiritul său de aventură l-au
purtat în Insulele Baleare şi Caraibe, America
Latină şi Europa. Doctor al Facultăţii de Ştiinţe
din Soborna, a semnat, în 1907, actul de
naştere a biospeologiei, definită de el ca
ştiinţă a formelor de viaţă din mediul
subteran, prin publicarea studiului „Essai sur
les problčmes biospéologiques“.
S-a născut la Iaşi pe data de 15 noiembrie
1868, într-o familie de boieri moldoveni.
A copilărit în judeţul Vaslui, la Sorăneşti, iar
primele studii le-a făcut în Iaşi, sub îndrumarea
scriitorului şi învăţătorului de atunci, Ion
Creangă. Pasiunea sa pentru ştiinţele naturale a
fost descoperită de timpuriu, în timpul studiilor de
la Liceul „Institutele Unite“, de către doi dascăli
de elită, Grigore Cobălcescu şi Petru Poni.
După liceu, a urmat, la dorinţa tatălui său,
Facultatea de Drept din Paris, dar, mai târziu,
tânărul Racoviţă a renunţat, pentru a se dedica
vocaţiei care s-a dovedit în timp că i-a fost
destinată, iar în anul 1891, va absolvi Facultatea
de Ştiinţe din Sorbona. A început să se impună
ca specialist în ştiinţele naturale, printre oamenii
de ştiinţă europeni, în anul 1986, când şi-a
susţinut remarcabila teză de doctorat cu titlul,
„Le lobe céphalique et lâencéphale des
annélides polychétes“.
Prima perioadă de activitate şi-a consacrat-o
studiilor de zoologie marină, la staţiunile de
cercetare de la Roscoff şi Banyuls sur Mer, din
Franţa, timp în care a descoperit, împreună cu
G. Pruvot, 11 specii de anelide (viermi cu corpul
cilindric).
Referinţele remarcabile pe care le-a primit la
susţinerea tezei de doctorat, începutul activităţii
sale, cât şi mintea sa sclipitoare şi ascuţitul său
simţ al aventurii l-au determinat pe polonezul
Arctowski să îl recomande imediat căpitanului
Adrien de Gerlache, căruia îi încolţise ideea
organizării unei expediţii în Antarctica. Astfel că
Gerlache a alcătuit echipajul care îl includea şi
pe românul Emil Racoviţă, căruia îi dă în grijă
laboratorul fotografic cu aparate ce formau
imaginea pe plăci de sticlă, comandate special
pentru expediţie la atelierele cunoscutului
Antoine Lumičre, părintele cinematografului.
Pentru Emil Racoviţă, „Expediţia Belgica“ a fost
doar începutul. Nemărginita lui dorinţă de a afla ce
este dincolo de faţa imediată a lucrurilor l-a purtat
aproape în toate colţurile lumii.
A dus la bun sfârşit, într-un mod excepţional,
misiunea din Antarctica, dintre anii 1897-1899,
întorcându-se din această vestită călătorie cu o
colecţie de 1600 de specimene botanice şi
zoologice. A publicat apoi o cuprinzătoare lucrare
despre cetacei.
După ce în Antarctica a dat unei insule
descoperite numele profesorului său de la Iaşi,
Cobălcescu, el şi-a continuat cercetările asupra
animalelor marine, iar în 1907, semnează actul de
naştere a biospeologiei, definită de el ca ştiinţă a
formelor de viaţă din mediul subteran, prin
publicarea studiului „Essai sur les problčmes
biospéologiques“. De-a lungul timpului, a întreprins
cercetări speologice în numeroase ţări.
După îndelungi explorări, Racoviţă s-a întors în
ţară, iar întreaga sa activitate a căpătat un caracter
oficial, căci în 1920 a devenit membru al
Organizaţiei Universităţii din Cluj. Întors în capitala
Transilvaniei, a fondat primul Institut de Speologie
din lume, iar rezultatele biospeologice au fost
excepţionale: 1.200 de peşteri explorate în Europa
şi Africa, o colecţie incluzând 50.000 de animale de
peşteră, 66 de tratate publicate despre fauna
subterană, consemnate în 6.000 de pagini.
Toate eforturile biologului român au avut pentru
acea vreme caracter promotor, iar toate acţiunile
sale de cercetare le-a făcut cu un singur scop:
să înţeleagă istoria naturală a mediului subteran.
A fost rector al Universităţii din Cluj, între anii
1929-1930, preşedinte al Academiei Române de
Ştiinţe, în perioada 1926-1929, director al
Institutului Speologic. A fost ales şi membru al
Academiei Române şi, pentru o vreme, a condus
această înaltă instituţie. A fost membru al unor
importante academii şi societăţi ştiinţifice străine.
Societatea Zoologică a Franţei şi Societatea de
Speologie din Paris l-au ales preşedinte de onoare,
iar în 1928, a condus primul Congres al
Naturaliştilor din România. În toată această vreme
a dus importante campanii pentru protejarea
mediului înconjurător.
Timp de patru ani, în urma Dictatului de la Viena,
din anul 1940, Facultatea de Ştiinţe, împreună cu
Institutul de Speologie au fost mutate la Timişoara.
Activitatea ştiinţifică din aceste centre s-a întrerupt.
Întors la Cluj, Emil Racoviţă a făcut eforturi mari
pentru a reorganiza institutul, dar nu a mai avut
timpul necesar, căci marele cercetător român a
murit pe 17 noiembrie 1947.
(Enciu Nicoleta Mihaela)
5. 3
Costin D. NENITESCU
...s-a născut la 15 iulie
1902 în Bucureşti. A murit la
29 iulie 1970 în Buşteni.
Rezultatele muncii chimistului
Costin Neniţescu se văd în
cele 262 de articole originale
şi 21 de brevete. În anii 1970
lucrările sale au numărat
1000 de citări. A fost fiul lui
Dimitrie Neniţescu, doctor în drept şi ştiinţe politice,
avocat, secretar general al Ministerului de Interne,
director al Băncii Naţionale Române, deputat,
fruntaş al Partidului Conservator şi ministru al
Industriei şi Comerţului (1910-1912).
După ce absolvă liceul în București, la Colegiul
Național Gheorghe Lazăr, începe în 1920 studiul
chimiei la ETH - Zurich, fiind profund impresionat
de cursurile lui Peter Debye și Hermann
Staudinger. E fascinat de lucrările lui Hans
Fischer și se mută în 1922 în München unde își
termină studiile în 1925 cu doctoratul condus de
Hans Fischer, mentorul său științific. În timpul
pregătirii tezei de doctorat realizează, fară a
colabora cu Fischer, o sinteză originală a indolului.
Era unul din elevii preferați a lui Fischer.
La începutul carierei are o cameră de lucru de
câțiva metri patrați, unde pornește cu entuziasm la
crearea unui laborator.
Încă de la începutul anilor 1930 în cadrul
cercetărilor sistematice privind reacții
ale hidrocarburilor catalizate de clorura de
aluminiu sunt obținute în grupul de cercetare al
profesorului Nenițescu rezultate de primă
importanță pentru înțelegerea mecanismului
reacțiilor prin intermediari carbocationici.
Este observat pentru întâia dată rolul esențial al
unui cocatalizator (urme de apă) în reacția de
izomerizare a cicloalcanilor în prezența clorurii de
aluminiu. Din această perioadă datează alte
observații fundamentale privind reacția
cicloalchenelor cu cloruri acide catalizată de
clorura de aluminiu, în ciclohexan ca solvent
(cunoscuta astăzi în literatură ca “reacția
Nenițescu de acilare reductivă“) sau transferul de
hidrogen “într-o formă foarte activă“. Aceasta este
prima menționare a transferului intermolecular de
ion de hidrură, așa cum se va numi mai târziu.
În perioada 1965-1970 studiază reacțiile
solvolitice. Colaborează cu celebri profesori
din Statele Unite ale Americii, contribuie cu
scrierea unor capitole la diverse tratate.
Numeroși compuși organici și reacții îi poartă
numele. Se poate spune că “hidrocarbura
Nenițescu“, prima anulenă (CH)10, a propulsat
chimia anulenelor. A fost pionierul aplicării
metodelor fizice în chimia organică în România,
fondatorul și promotorul unor ramuri noi ale
chimiei din România, membru al Academiei
Române.
Se pare că cel mai reprezentativ aspect al
vieții sale este cel de profesor. Își impresiona
puternic studenții prin a le prezenta chimia
organică într-un mod captivant și logic.
De asemenea se impunea prin apariția sa fizică:
era înalt, solid, cu nas acvilin și o privire foarte
pătrunzătoare. Era foarte bine informat în toate
domeniile chimiei organice, chimiei generale,
analitice și chimiei fizice. Avea un discurs clar și
calm. Nu se temea să răspundă anumitor
întrebări ale studenților cu "Nu știu" sau "Nu se
știe încă". Nenițescu putea să intuiască ce calități
au studenții săi și îi selecta ca viitori colaboratori
pe cei mai buni dintre aceștia.
Ca om, a fost o persoană deosebită.
Deși părea aspru și sever, era generos și cu o
inimă caldă. Îi plăceau munții, drumurile de munte
abrupte și înguste, cum ar fi Caraimanul sau
zona Bâlea. Curajul era o caracteristică a sa.
Politica nu se regăsea în preocupările sale.
Nenițescu nu era în relații bune cu
regimul comunist.
Rezultatele muncii lui Costin Nenițescu se văd
în cele 262 de articole originale și 21 de brevete.
În anii 1970 lucrările sale au numărat 1000 de
citări. În ziua de azi Chemistry Citation Index
numără mai mult de 20 de citări pe an.
A fost pentru scurt timp decan al Facultății
de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii
București. În onoarea maestrului, Facultatea de
Chimie Industrială organizează în fiecare an
Concursul National de Chimie "C.D. Nenițescu".
(Popa Andreea Cristina)
3
6. 4
PREMIUL NOBEL pentru CHIMIE şi
MEDICINĂ - 2016
În 2016, premiul Nobel pentru chimie a
fost acordat celor trei cercetători, Jean-
Pierre Sauvage, Sir J. Fraser Stoddart şi
Bernard L. Feringa, care au lucrat împreună
la proiectarea şi sintetizarea nanomaşinilor
moleculare.
Reuşita laureaţilor de anul trecut în ceea ce
priveşte miniaturizarea maşinăriilor de acest fel
au dus chimia într-o nouă eră. Ele sunt utilizate
în diferite domenii de activitate, în mod
deosebit în domeniul IT şi al medicinei,
structurând molecule cu mișcări controlabile,
care pot îndeplini anumite sarcini atunci când
primesc energie. Se preconizează că
nanomaşinile, care sunt de mii de ori mai
subţiri decât un fir de păr, vor fi folosite în
dezvoltarea noilor materiale, senzori şi sisteme
de stocare a energiei.
Pentru realizarea nanomaşinilor a fost
nevoie de timp, astfel că, primul pas în
realizarea acestora a fost încă din anul 1983,
atunci când Jean-Pierre Sauvage a reuşit să
lege două molecule inelare împreună, pentru
a forma un lanţ, numit "catenă". Al doilea
pas,a avut loc în 1991, atunci când
cercetătorul Fraser Stoddart a dezvoltat un
„rotaxane”. El a filetat un inel molecular pe un
ax molecular subţire şi a demonstrat că inelul
se poate deplasa în jurul axei. Ultimul pas în
realizarea nanomaşinilor, a fost făcut în 1999,
de către Bernard Feringa care a reuşit să
dezvolte un motor molecular. Acesta a reuşit
să facă o pală de rotor moleculară să se
rotească continuu în aceeaşi direcţie. Folosind
motoare moleculare, el a rotit un cilindru de
sticlă, care este de 10.000 de ori mai mare
decât motorul şi, de asemenea, a proiectat o
nanomaşină.
Deşi nanomaşinile sunt de o mie de ori mai
mici decât un fir de păr, ele oferă noi
posibilităţi de administrare a medicamentelor
în interiorul corpului uman şi au o excelentă
posibilitate de a fi revoluţionare.
Un cercetător japonez a câştigat premiul
Nobel pentru medicină în anul 2016 datorită
descoperirilor sale în domeniul mecanismelor
autofagiei.
Yoshinori Ohsumi, specialist în biologie
celulară la Institutul Tehnologic din Tokyo, a analizat
procesul prin care care celulele își distrug și își
reciclează propriul conținut. Înţelegerea acestor
mecanisme ar putea fi revelatorie în ceea ce
priveşte boli precum cancerul, Parkinson și diabetul
de tip 2.
Autofagia (cuvânt care provine din greacă auto -
singură, fagein - a mânca) este un proces prin care
celula eukariotică își poate recicla o parte a
conținutului ei. Autofagia este de o importanţă
fundamentală, deoarece se implică în adaptarea la
înfometare, răspunderea la infecţii şi alte procese
fiziologice.
Cu scopul de a identifica genele esenţiale
pentru autofagie, profesorul Ohsumi a efectuat
experimente cu drojdie de pâine. În urma
acestora, a demonstrat, totodată, că la nivelul
celulelor umane are loc un proces similar cu cel al
autofagiei la drojdia de pâine.
S-a constatat că există o legătură între
Parkinson, diabetul de tip 2 și alte boli ale
bătrâneții cu o autofagie deficitară, la fel cum
disfuncționalitățile în mecanismul de autofagie
sunt legate de apariția cancerului.
Datorită cercetărilor lui Yoshinori Ohsumi, se
ştie astăzi felul în care acţionează autofagia în
reînnoirea componentelor celulare, combaterea
infecţiilor, dezvoltarea embrionară şi multe altele.
Aceste cunoştinţe fac posibile viitoare cercetări cu
privire la medicamente ce se concentrează pe
autofagie în legătură cu diverse boli.
(Rusu Ana-Maria)
7. 5
Spitalul Municipal Medgidia este pentru zona
Medgidia cea mai importantă instituţie pentru
asigurarea asistenţei medicale pentru locuitorii
municipiului şi ai comunelor arondate
(aproximativ 150.000 persoane). Aici, am
întâlnit-o pe d-na dr. Ghencea Mihaela Cătălina
– medic primar - şef de secţie - neurologie, care
a avut amabilitatea să acorde un interviu pentru
revista noastră.
- Doamna doctor, ce v-a determinat să alegeţi
această profesie şi de cât timp lucraţi în acest
domeniu?
- Dintotdeauna mi-am dorit să fiu medic, şi iată că
sunt deja 20 de ani de când profesez. M-a atras
faptul că puteam să ajut oamenii, să-i ascult şi să
încerc o rezolvare a problemelor lor de sănătate.
Am intrat la medicină după o pregătire intensă care
a continuat şi în timpul facultăţii. Ideea de
neurologie provine încă din facultate, pentru că era
o disciplină mai puţin cunoscută.
- Ce vă este cel mai drag la această ramură a
medicinei?
- Neurologia se apropie mult de matematică, de
precizie şi rigoare. Stăpânind anatomia sistemului
nervos central, noi putem indica unde este
leziunea, aproape ca şi tomograful. Este multă
logică, rigoare şi calcul în stabilirea diagnosticului
şi acest lucru m-a încântat.
- Ce contează cel mai mult în meseria de
neurolog: răbdarea, experienţa, tăria de caracter?
-Toate sunt importante, dar ca în orice profesie,
dacă vrei să fii bun, cred că trebuie să ţii pasul cu
noutăţile şi să te pregăteşti permanent. Asta încerc
şi eu să fac. Dacă reuşesc sau nu, pacienţii mei pot
să spună...
- Care a fost cel mai fericit moment din întreaga
cariera dv.?
- Pentru mine, momentele cele mai fericite sunt
acelea când un pacient părăseşte spitalul sănătos
şi mulţumit de felul în care a fost tratat. Atunci ştiu
că mi-am îndeplinit menirea.
- Aţi avut eşecuri în cariera dumneavoastră?
- Eşecuri cred că au toţi medicii. Ele se
acumulează într-un fel de nemulţumire, de
frustrare. Noi credem că am făcut întotdeauna tot
ce se putea, dar adevărul nu se ştie niciodată.
- Dacă v-aţi putea întoarce în timp, aţi alege
aceeaşi meserie?
- Da, cel mai probabil da. Dacă nu aş alege să fiu
medic, probabil aş vrea să fiu profesoară, dar cred
că tot meseria aceasta aş alege-o pentru că iubesc
oamenii şi ceea ce fac pentru sănătatea lor.
- Ce calităţi credeţi că trebuie să le aibă un
tânăr ca să poată deveni medic?
- Printre cele mai importante calităţi pe care
trebuie să le aibă un medic, exceptând
pregătirea de specialitate sunt deschiderea faţă
de oameni, plăcerea de a vorbi cu ei, de a-i
asculta şi de a le vorbi, capacitatea de
comunicare şi de a se face plăcuţi. Astfel,
persoanele care au o comunicare bună cu
medicul au rezultate mai bune şi în urma
tratamentului, dar merg şi mai des la consultaţii,
fără teamă sau reţinere.
- Vă consideraţi un om împlinit?
- Toată lumea işi fixează nişte ţeluri atât în
viaţă cât şi în carieră ... Bineînţeles că am avut
şi eu. Primul era ca să rămân în oraşul meu
natal, Bucureşti, dar din motive personale nu am
reuşit. În rest, atât în plan profesional cât şi
personal pot spune că sunt un om împlinit.
- Care este după parerea dv. legătura dintre
chimie şi medicină?
- Aş spune ca această legătură este exprimată
de ştiinţa numită BIOCHIMIE, care studiază
reacţiile care au loc în organismele vii, mai ales
în unităţile lor de bază, celulele. De asemenea
medicamentele, se obţin pornind de la diverse
substanţe chimice. Ele sunt rezultatul conlucrării
chimiştilor cu medicii şi farmaciştii. Împreună, ei
contribuie la îmbunătăţirea starii de sănătate a
populaţiei sau la salvarea de vieţi omeneşti.
- Ce sfat le daţi celor care vor să urmeze
facultatea de medicină?
- Medicina presupune o învăţare permanentă
şi un grad de răspundere foarte ridicat. Sfatul
meu este să se îndrepte către profesia de medic
doar dacă îşi doresc cu adevarat şi simt că asta
le este menirea.
- Doamna doctor, vă mulţumesc pentru
timpul acordat dialogului nostru şi vă urez
multă sănătate şi putere de muncă!
Reporter: Toader Gabriela
8. 6
Atunci când alegi
un produs cosmetic
trebuie să citeşti
lista ingredientelor,
la fel ca la alimente,
ca să te asiguri că
are cât mai multe
substanţe active şi
extracte naturale care au proprietăţi specifice
tipului de produs pe care îl cauţi.
De exemplu, dacă vrei o cremă hidratantă,
ea trebuie să conţină câteva ingrediente care
au proprietăţi hidratante, dacă vrei una
antirid, ea trebuie să conţină ingrediente şi
extracte naturale care întind pielea şi
estompează ridurile, ori care ajută la
refacerea colagenului. Problema este că,
spre deosebire de alimente, ingredientele din
cosmetice nu ne spun mai nimic şi doar cei
care deţin cunoştinţe de chimie pot înţelege
ce sunt de fapt aceste ingrediente. Acest
articol vă va ajuta să descifrăţi ce conţin cu
adevărat cosmeticele.
Cosmetica este un termen care defineşte
îngrijirea, menţinerea şi înfrumuseţarea corpului
uman, precum şi înârzierea apariţiei semnelor
bătrâneţii. Cosmeticele, după conţinutul de
chimicale, pot fi împărţite în cosmetice organice
şi cosmetice toxice.
Ele sunt, în general, amestecuri de compuşi
chimici, unele fiind derivate din surse naturale și
multe fiind sintetice.Toxinele absorbite prin piele
ne afectează grav sănatatea. De foarte multe
ori, produsele cosmetice din supermarketuri sunt
nişte “cocktailuri” de chimicale cu acţiune
cancerigenă. La fabricarea lor se adaugă zeci
de produse chimice care se folosesc pentru
aromă, culoare sau consistenţă ce pot avea însă
reacţii adverse, atacând celulele sănătoase.
Un studiu de specialitate din Marea Britanie a
demonstrat faptul că epiderma femeilor
absoarbe anual circa 2,3 kilograme de substanţe
toxice din produsele cosmetice utilizate. Aceste
substanţe toxice odată ajunse în corpul uman
pot duce la apariţia de iritaţii şi chiar cancer.
Medicina naturistă afirmă chiar că nu ar trebui
niciodată să punem pe piele substanţe pe care
nu le-am înghiţi. Pielea este cel mai mare organ
al corpului nostru. Este un învelis viu, care
respiră şi are o mare capacitate de absorbţie.
Pielea practic absoarbe produsele aplicate pe
suprafaţa ei. Dacă acestea conţin ingrediente
benefice, efectele folosirii lor vor fi benefice.
Dar dacă aceste produse conţin substanţe
chimice toxice, acestea au efecte adverse atât
asupra pielii, cât şi asupra organelor interne ale
corpului nostru.
Cosmeticele 100% naturale conțin uleiurile
vegetale organice presate la rece, nerafinate, ca
de exemplu: ulei de argan, ulei de susan, ulei de
jojoba, de migdale etc. Conservanții chimici sunt
înlocuiți cu uleiuri esențiale cu proprietăți de
conservare.
Antioxidanții cosmeticelor convenționale sunt
înlocuiți cu uleiuri vegetale nesaponificabile în
cosmetica 100% naturală. Ceara din silicon sintetic
este înlocuită în cosmetica 100% naturală cu unt
vegetal sau ceară de albine. Aromele nu mai sunt
sintetice, ci naturale, provenite din uleiuri esențiale
și hidrosoli. Derivatele de polietilen glicol (PEG sau
PPG) sunt înlocuite în compoziția cosmeticelor
100% naturale cu glucolipide din ulei de cocos,
glucoză, porumb şi cereale.
Dacă foloseşti în mod constant farduri sau
produse cosmetice, ar trebui să fii conştient de
faptul că fiecare lucru din jurul nostru are
avantajele sau dezavantajele sale.
Vorbind la început despre avantaje, produsele
cosmetice ca şi rujul de buze, fondul de ten şi
multe altele intensifiăa înfaţisarea ta, respectul de
sine şi dezvoltă încrederea în propria persoană.
Dezavantajele folosirii acestor produse sunt
mai mari, comparate cu avantajele. După cum se
poate vedea, produsele cosmetice sunt făcute din
chimicale şi acestea pot fi periculoase pentru
organism. Un fard folosit în mod constant poate
deteriora tenul. Efectele pot să nu se observe
imediat, dar odată cu înaintarea în varsta, vei
observa ca tenul tău prezintă deteriorari serioase.
De aceea, înainte de a folosi un fard, trebuie să
consulţi un dermatolog, ca să afli dacă acel
produs se potriveşte tenului tău. Iritaţia poate fi
rezultatul folosirii unui produs care nu e compatibil
cu tenul tău. Produsele organice nu sunt
întotdeauna hipoalergenice, pot determina pe
pielea sensibilă înroşirea uşoară, uscăciune,
înţepături, dermatite de contact (reacţii inflamatorii
la locul de aplicare a produsului), reacţii de
fotosensibilitate (iritarea pielii după expunerea la
soare) şi urticarie.
(Cercel Andreea Emanuela)
9. 7
Magneziul este un element foarte răspândit în
natură, mai ales în scoarța terestră, formând
aproximativ 2% din masa acesteia. De asemenea,
intră în compoziția clorofilei din plantele verzi.
În laborator, ionul de magneziul se identifică prin
reacția cu hidroxidul de sodiu când se formează un
precipitat alb:
MgSO4 + 2NaOH = Mg(OH)2↓ + Na2SO4
Importanța în organism
Magneziul participă, în calitate de cofactor, la
peste 300 de reacţii enzimatice cunoscute, incluse
în spectrul activităţii metabolice: producerea
energiei, metabolismul glucozei, oxidarea acizilor
graşi şi activarea aminoacizilor, toate au nevoie de
magneziu. Magneziul participă la biosinteza
proteinelor (formarea proteinelor organismului), dar
şi la transmiterea informaţiei genetice.
Concomitent, magneziul participă la transmiterea
semnalelor nervoase, sporeşte adaptarea la frig,
serveşte drept parte componentă a oaselor şi a
smalţului dentar şi, de asemenea, participă la
vasodilatare.
Este cunoscut şi sub numele de mineralul
antisres, deoarece împreună cu vitamina B1 şi
cu vitamina B12 ajută nervii şi creierul să
funcţioneze la capacitatea optimă. Este esenţial
sistemului imunitar în producţia imunoglobulinelor
de către limfocitele B.
Surse de magneziu
Cele mai bogate surse de magneziu sunt
seminţele integrale, ca alunele, bobul, germenii de
grâu şi cerealele nedecorticate (nedecojite).
Alte surse alimentare sunt legumele, spanacul, soia,
melasa, făina de grâu, crevetele, moluştele, crabii.
De asemenea, în cantităţi mai mici magneziul este
conţinut în ficat şi în carnea de vită. Apa dură poate
servi drept sursă suplimentară de magneziu şi
calciu, însă concentraţia lor în apă diferă mult în
funcţie de diferitele zone. Apa obişnuită, de obicei,
conţine foarte puţine substanţe minerale de acest
fel.
Deficiența de magneziu
În cazul insuficienţei de magneziu pot apărea
simptome ca: anemia, pierderea poftei de mâncare,
dereglările ritmului cardiac, dereglările psihice, frica,
depresia, dezorientarea, irascibilitatea, nervozitatea.
(Enciu Nicoleta Mihaela)
10. Aditivii alimentari sunt împărțiți în 24 de categorii dintre care enumerăm pe cele mai
răspândite:
* edulcoranții-pentru a îndulci
* coloranții-pentru a schimba sau a da culoare (E100-E180)
* acidifiantii-dau un gust ușor acid
* corectorii de aciditate-cresc sau diminuează aciditatea
* emulgatorii-asigură un amestec omogen între apa și grăsimile alimentare (E400-E500)
* conservanții-întârzie sau împiedică alterarea alimentelor. (E200-E290)
* corectorii de gust și de miros-schimbă/îmbunătățesc mirosul și gustul alimentelor
* propulsorii-unele gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje
* antioxidanții-limitează oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul (E300-E337)
E-uri periculoase
E123 ...E239-sunt posibili cancerigeni.
E 621-glutamat de sodiu, se găsește în supele instant concentrate, mezeluri, și unele condimente.
Are efecte neurotoxice și poate provocă migrene și crampe.
E320-E321, E211-acidul benzoic și derivații săi.
E251-nitrat de sodiu, cancerigen.
E252-nitrat de potasiu, cancerigen.
E120, E127, E141, E160-alergici
E127-eritrozină, colorant roșu pentru compoturi și alte alimente, provoacă mutații genetice.
E102-tratrazina, colorant galben pentru băuturi , muștar și gem, poate genera tumori tiroidiene sau crize
de astm bronșic.
E110 - Sunset yellow-colorant galben, cancerigen (dulciuri, prăjituri, budinci sucuri)
E123 - Amarant-colorant roșu, cancerigen, interzis în SUA și Rusia (dulciuri, jeleuri, brânză topită)
E124 - Ponceau 4R-colorant roșu, toxic, interzis în SUA (mezeluri)
E127 - Eritrozină-colorant roșu, provoacă cancer al tiroidei la animale, posibil și la om (alcool, înghețată,
prăjituri, bomboane, sucuri răcoritoare)
E128 - Roșu 2 G-colorant, mutagen și toxic, interzis în SUA și Australia (carne de hamburgeri)
E211 - Acidul benzoic și derivații săi, posibil cancerigen, interzis în SUA, dar permis la noi (unele băuturi
răcoritoare)
E220/E228 - Sulfiți-conservanți, provoacă alergii (carne de hamburgeri, cartofi deshidratați, fructe con
fiate, prăjituri, bere, vin, oțet de vin)
E230 - Bifenil-conservant, toxic, interzis în Australia, (citrice)
E231 - Ortofenilfenol-conservant, toxic, posibil cancerigen, interzis în SUA și Australia (cirtice).
E233 - Tiabendazol-conservant, toxic, interzis în Australia (citrice)
E249/E252 - Nitrați și nitriți-conservanți, posibil cancerigen (mezeluri și alimente conservate prin sărare,
brânză)
E320 - Butil-hidroxi-anisol BHA-conservant, posibil cancerigen, conservant (cartofi deshidratați, uleiuri
vegetale, supe concentrate, sosuri, gumă de mestecat)
E425 - Glucomanan-agent de textură, toxic respirator (jeleuri)
E621 - Glutamat monosodic MSG, provoacă efecte neurotoxice (condimente, supe concentrate)
E95 - Acetsulfam K-îndulcitor, posibil cancerigen, interzis în SUA (gumă de mestecat, produse zahar
oase, băuturi răcoritoare)
E954 - Zaharină-îndulcitor, posibil cancerigen (gumă de mestecat, produse dulci, băuturi răcoritoare).
E-uri bune
E306-tocoferol, sau Vitamină E, este un antioxidant natural care ajută la regenerarea celulelor
E407-caragenanul, emulsifiant natural; E322-lecitină, un antioxidant natural întâlnit și în ciocolată
E421-manitolul de cofetărie; E300-riboflavină sau Vitamină B2
E440-acid ascorbic natural sau Vitamină C naturală
E140-clorofilă, colorant natural folosit în cofetarii, ajută la colorarea paștelor de dinți și cosmeticalelor.
(Popa Andreea Cristina)
8
= substanţe naturale sau chimice care sunt folosite ca ingrediente ale unui
aliment, fără a fi consumate ca alimente în sine. Nu au valoare nutritivă şi se
adaugă cu un scop în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, ambalării
sau depozitării unui aliment.
11. 9
Substanțele chimice sunt elementele
constitutive ale vieții. Ele sunt prezente în noi,
în jurul nostru și în orice produs pe care îl
cumpărăm.
Oamenii și animalele sunt alcătuite din
substanțe chimice; gătirea alimentelor este, în
esență, un proces chimic; medicamentele care
previn și tratează bolile sunt făcute din
substanțe chimice; până și soarele care asigură
viața pe Pământ este compus din substanțe
chimice.
Substanțele chimice ne asigură energia electrică
și termică, posibilitatea de a cumpăra bunuri și
îmbrăcăminte și accesul permanent la
telecomunicații, mass-media și muzică oriunde
ne-am afla. Multe dintre schimbările pe care le
observăm în mediul natural care ne înconjoară sunt
de fapt generate de reacții chimice, cum ar fi
schimbarea culorii frunzelor și creșterea unei flori.
Substanțele chimice aduc o contribuție
importantă economiilor noastre. Gestionarea
adecvată a unei substanțe pe durata ciclului său de
viață – de la extracție sau producție până la
eliminare – este așadar esențială dacă dorim să
evităm riscurile pentru sănătatea umană și mediu.
Substanțele chimice sunt o binecuvântare și un
blestem. Așa cum profităm de beneficiile aduse de
substanțele chimice în viața noastră, trebuie să
avem grijă și să le tratăm cu respect, astfel încât să
reducem la minimum orice impact nociv asociat
expunerii la acestea. Substanțele chimice pot fi atât
naturale, cât și artificiale. Viața nu ar fi posibilă fără
ele. Iată câteva exemple:
Detergenții sunt produse care conțin o
substanță activă denumită surfactant sau material
activ de suprafață. Surfactanții au capacitatea de a
reduce tensiunea superficială a apei, astfel încât
aceasta să se poată amesteca cu materiile uleioase
sau grase. De aceea spălăm hainele murdare cu
detergent – detergentul poate elimina murdăria în
stare solidă sau lichidă.
Ingredientul detergent dintr-un șampon are și el
proprietatea de a reduce tensiunea superficială a
apei, cu scopul de a uda complet părul pentru a-l
curăța. De asemenea, șamponul descompune
materiile grase, astfel încât grăsimea din păr să fie
îndepărtată.
Pasta de dinți are în componență apă și
substanțe abrazive precum hidroxidul de aluminiu și
carbonatul de calciu. De asemenea, ea poate
conține îndulcitori, coloranți, substanțe de
împrospătare a respirației, substanțe care conferă
rezistență la germeni și la microbi, precum și o
substanță activă denumită fluorură de sodiu, care
întărește smalțul dinților și asigură protecție
împotriva cariilor.
Materialele textile utilizate la
fabricarea articolelor de îmbrăcăminte sunt uneori
finisate prin procese chimice care le îmbunătățesc
caracteristicile. De exemplu, se utilizează agenți
de finisare pentru a întări ţesăturile și pentru a
împiedica șifonarea.
Pe parcursul procesului de fabricație, un
material textil poate să fie supus unei serii de
tratamente chimice și nechimice, de exemplu
prepararea și pretratarea, colorarea, imprimarea
și rafinarea țesăturilor..
O aromă este un compus chimic aromatic
care are un miros. De obicei, compușii chimici
aromatici se vaporizează, astfel încât mirosul
ajunge la organul olfactiv. De aceea, aromele se
păstrează întotdeauna într-o sticlă cu gâtul
subțire. Aromele pot fi fabricate din substanțe
naturale sau sintetice. Cele mai multe arome
naturale provin de la părți ale plantelor, precum
florile, fructele, rădăcinile, scoarța de copac sau
lemnul. De exemplu, se obțin geraniol din
trandafiri, jasmin din iasomie, aromă de citrice din
portocale și ulei de sasafras din lemnul de dafin
american.
Parfumul este un amestec de uleiuri
esențiale aromate sau de compuși, fixative și
solvenți aromatici care conferă corpului uman un
miros plăcut.
Vopselele sunt un amestec de ingrediente
– lianți, pigmenți/coloranți, aditivi și un solvent sau
agent purtător – care provin din surse fosile,
minerale, biologice și sintetice. Pentru a
îmbunătăți performanța vopselei se pot folosi
aditivi; de exemplu, un fungicid care să acționeze
împotriva mucegaiului, coagulanți care să
îngroașe vopseaua și alte substanțe care să o
protejeze de acțiunea apei sau a soarelui.
Substanțele chimice aduc beneficii de care
societatea modernă este complet dependentă.
De asemenea, ele aduc o contribuție vitală la
bunăstarea socială și economică a cetățenilor sub
aspect comercial și profesional.
(Rusu Ana-Maria)
12. 10
Activităţile sportive nu sunt neapărat legate de
un sport anume. Puteţi obţine rezultate adecvate şi
altfel: folosiţi treptele în locul liftului, străbateţi pe
jos sau cu bicicleta drumurile pentru micile obligaţii
zilnice, lăsaţi mai des maşina în parcare, luaţi
autobuzul si coborăţi cu 2-3 staţii înainte... Efectele
vor fi benefice pentru sănătatea dvs.!
Persoanele care desfăsoară o activitate fizică
in mod regulat sunt mai rezistente la efort, se simt
mai bine, arată mai bine şi au condiţie fizică mai
bună. Nu, nu este o utopie, ci doar o consecinţă a
eliberării unor hormoni responsabili cu starea de
bine.
Mișcarea este bună nu doar pentru sănătatea
fizică, ci și pentru cea mintală.
Una dintre consecințele efortului fizic prelungit
este oprirea, cel puțin provizorie, a fluxului
angoaselor și grijilor dvs. După 30 de minute de
sport, apar gândurile pozitive, chiar creative.
Este vorba de efectul de bună dispoziție, care
modifică circulația sângelui, cu ajutorul hormonilor
care stimulează psihicul. Efortul duce la secreția de
endorfine, iar orice activitate fizică stimulează
dopamina, acest neuro-transmițător esențial al
acțiunii și al plăcerii. Este adevăratul efect
antidepresiv al exercițiului, cu efect mai durabil
decât al endorfinelor. După asta, grijile tot acolo
rămân, numai că le vedeţi în alt mod, aţi luat
distanță.
Să învingem sedentarismul tradițional, să ne
convingem că, oricât ar fi de drastice dietele,
corpului îi trebuie mișcare, iar sportul modelează
nu doar muschii, ci și spiritul și starea de bună
dispoziție. Apoi, dieta de zi cu zi trebuie să se
adreseze sănătății și nu slăbirii, pentru că trăind
într-un mediu de stres și poluare, avem nevoie de
antioxidanți, fibre, calciu, amnoacizi.
***
Ştiaţi că mişcarea este leac natural pentru
artrită? Medicii americani le recomandă tuturor
celor care suferă de artrită să facă exerciţii fizice
regulate. Cercetarea arată că persoanele care
suferă de artrită şi fac mişcare scapă de durere şi
de oboseală, îşi îmbunătăţesc funcţiile
extremităţilor.
Chiar şi o schimbare cât de mică în stilul de
viaţă – cum ar fi o plimbare de 10 minute de 3 ori
pe zi – poate reduce impactul artritei asupra
activităţilor zilnice şi poate scădea dependenţa de
medicamente.
Un studiu realizat pe baza a 20 de cercetãri
anterioare şi publicat în British Journal of Cancer
a evidenţiat faptul cã persoanele foarte active din
punct de vedere fizic se confruntã cu un risc de 3
ori mai mic de a face polipi intestinali, formaţiuni
considerate precursoare ale cancerului.
Sportul este şi mai distractiv dacă este
practicat cu alţi amatori, în grupe sau asociaţii.
Nu aveţi nimic de pierdut, încercaţi!
Motto: „Nimic nu îl epuizează şi nu îl ruinează mai
mult pe om decât inactivitatea fizică permanentă.”
Sportul te face mai fericit!
Mișcarea este bună nu doar pentru sănătatea
fizică, ci și pentru cea mintală. Una dintre
consecințele efortului fizic prelungit este oprirea,
cel puțin provizorie, a fluxului angoaselor și grijilor
tale. După 30 de minute de sport, apar gândurile
pozitive, chiar creative. Este vorba de efectul de
bună dispoziție, care modifică circulația sângelui,
cu ajutorul hormonilor care stimulează psihicul.
Efortul duce la secreția de endorfine, iar orice
activitate fizică stimulează dopamina, acest
neurotransmițător esențial al acțiunii și al plăcerii.
Este adevăratul efect antidepresiv al exercițiului,
cu efect mai durabil decât al endorfinelor.
După asta, grijile tot acolo rămân, numai că le vezi
în alt mod, ai luat distanță. Să învingem
sedentarismul tradițional, să ne convingem că,
oricât ar fi de drastice dietele, corpului îi trebuie
mișcare. Sportul modelează nu doar muschii, ci și
spiritul și starea de bună dispoziție. Apoi, dieta de
zi cu zi trebuie să se adreseze sănătății și nu
slăbirii, pentru că avem nevoie, trăind într-un
mediu de stres și poluare, de antioxidanți, fibre,
calciu, aminoacizi.
10 beneficii ale sportului pentru sănătate
creşte durata de viaţă
activizează metabolismul
îmbunătăţeşte funcţia insulinei
creşte în organism nivelul de endorfine
menţine sănătatea inimii
menţine greutatea corpului în limite ideale
întăreşte oasele şi previne osteoporoza
ajută la creşterea funcţiilor mentale
te face să mănânci mai sănătos
îmbunătăţeşte postura corpului
(Oncioiu Eduard Cosmin)
13. 11
NATURA STRIGĂ DUPĂ AJUTOR… NU FIŢI INDIFERENŢI!
OCROTIND NATURA, VĂ OCROTIŢI PE VOI!
E mare miracol să vezi, dimineaţă
Cum pământul, încă, se menţine-n viaţă.
Când, aşa zişi semeni, fără suflet şi inimă,
Defrişează totul, distrug fără noimă,
Când pădurile cad precum spice de grâu
Si apă curată nu mai este în râu,
Când înregistrăm dezechilibre umane
În ţări sărace, aglomerări urbane,
Când, sub munţi de gunoaie, oameni se îneacă
Iar, miliarde, se chinuie de foame să treacă.
Coloşi industriali sufocă oraşe
Întunecând cerul şi-acoperind case
Cu balauri de fum greu, toxic, urâcios,
Care te pătrunde, fără milă, la os.
Însă sub impulsul efectului de seră
Razele solare revin în atmosferă,
Distrugând sistematic stratul de ozon,
Viaţă infernală făcând fiinţei om
Şi, sub aceste efecte cumulate,
Să vieţuiască omul, aproape nu se poate.
Ameninţat fiind de ploaie, vânt, furtună,
Gheţarii de la poluri se topesc într-una,
Termometrul arată şi mai multe grade,
Mediu-i afectat de secetă, tornade.
Uneori plouă prea mult şi-apar inundaţii
Punând în pericol locuinţe, spaţii.
Alunecări de teren pot frânge destine
Aducând durere, vaiete, suspine.
An de an, fără irigaţii, seceta-i mai mare
Şi produce, aşa zisa deşertificare.
Să înţelegem cu toţii, de bună seamă,
Vinovată e, doar, activitatea umană.
Să-ncercăm să lăsăm în garaj automobilul,
Să ne plimbăm mai des în parc cu copilul,
Să-nţelegem cu toţii că nu-i medicament
Respirând într-una gaz de eşapament,
Să se-nţeleagă odată că încălzirea globală
Ne bagă pe toţi, încet, sigur în boală.
Cât nu-i prea târziu, v-adresez un gînd :
Să salvăm al nostru scump leagăn – pământ!
Natura ne dăruiește cu bucurie și simplitate, din plin,
necondiționat, toate bunurile sale. Dar, de cele mai
multe ori, omul n-a știut sau a uitat să protejeze aceste
daruri pentru el și pentru generațiile următoare.
În condițiile epocii contemporane, caracterizate prin
creștere demografică, industrializare și prin acțiunea
deseori necontrolată a omului asupra mediului, se
pune tot mai acut problemă protecției mediului în
conjurător. În această problemă latură educativă are
un rol determinant. Educația pentru mediu ne privește
în egală măsură pe toţi. Cu toţii trebuie să înţelegem
că pe Terra există interdependență între populația
umană și nenumăratele specii de plante și animale,
între societate și ciclurile biologice din natură iar
cuceririle științei și tehnicii nu trebuie să devină
dușmani ai naturii, ci în concordanță cu aceasta,
pentru a păstra resursele Terrei, exploatarea
judicioasă a pădurilor, a bogățiilor solului și subsolului,
pentru a păstra frumusețile naturale ale munților,
curățenia apelor, a aerului, atât de necesare plantelor,
animalelor și implicit omului. Omul este în același timp
creație și creator al mediului sau înconjurător, care îi
asigură existența fizică și îi oferă posibilitatea unei
dezvoltări intelectuale, morale, sociale și spirituale.
Trebuie să devinim prieteni ai naturii, cu condiția să
respectăm natura. Această înseamnă azi, mai mult că
oricând, s-o privimi ca un adevărat ecolog-cetățean ce
dorește nu o natură strivită, cu gândul refacerii ei,
ci conștient că apără și conservă una dintre bogățiile
cu care noi ne mândrim.
Ce ne oferă natură în schimbul prieteniei noastre?
Pe lângă bucuria clorofilei, foșnetul arborilor, cântecul
păsărilor, susurul apei, atât de poetice și fără de care
n-am putea trăi, ne dă cel mai de nelipsit bun, hrană
cea de toate zilele. Credeți că acest lucru ar fi posibil
dacă ar dispărea Soarele, circuitul apei în natură.
Trebuie să înțelegem și să acceptăm că, oricâtă
matematică, fizică, chimie ar ști o persoană, orice
talent economic și spirit de inițiativă ar avea, toate
devin inutile dacă trăim o viață precară într-un mediu
alterat, sau dacă ne sufocăm progresiv într-un mediu
căruia nu mai avem ce-i face.
(Cercel Andreea Emanuela & Toader Gabriela)
14. 12
Cămilele din deşert rezistă fără să bea
apă până la 45 de zile, în primele
doua săptămâni nici măcar nu manifestă
vreun semn de sete. Acest lucru se
explică prin capacitatea acestui animal
de a înmagazina grăsime în interiorul cocoaşelor.
Prin reacţii metabolice specifice cămila poate obţine
apa din grăsimea acumulată, fără a avea nevoie de
aport extern.
Este adevărat: crocodilii chiar plâng
dupa ce înghit prada! Crocodilului îi
curg lacrimile abundent din ochi,
dupa ce biata victimă este devorată.
Acest fenomen nu se datorează,
cum s-ar crede, regretelor tardive pe care le
încearcă uriaşa reptilă, ci este un mecanism de
reglare prin care animalul scapă în acest fel de apa
şi sărurile în exces.
Mierea, acest aliment delicios, cu
parfum delicat, este preparat de către
albine. Modul de formare al mierii este,
însă destul de puţin cunoscut, datorită
valenţelor mai puţin estetice ale
procesului. Ca materie primă în fabricarea mierii
este folosit nectarul, care suferă o prelucrare în
guşa albinei, este parţial hidrolizat şi îmbibat cu
saliva albinei. Apoi este debordat în alveole. Astfel
se obţine mierea florală.
Exista cazuri neobişnuite şi ciudate de
lactaţie la om. Se cunosc cazurile din
Polinezia, unde femeile îşi alăptează
copiii până la 6 ani, iar anumite triburi de
inuiţi (eschimoşi) înregistrează destul de
des cazuri de alăptare până la vârsta de
10-12 ani.
Cum văd broaştele? Imaginaţi-vă un
televizor alb-negru deschis, dar care
nu prinde nici un program. Este un
mod foarte eficient de a vedea prada.
Dacă pe "ecranul televizorului ei"
apare brusc un punct mişcător, o
muscă de exemplu, este imposibil să nu o vadă (sau
s-o rateze).
Rechinii, aceste maşini formidabile de
ucis, au o caracteristică foarte
interesantă a dinţilor. Aceştia se
deplasează, în tot cursul vieţii, spre
marginea anterioară a maxilarului.
În acest fel şirurile anterioare de dinţi
vechi, tociţi, ies treptat din cavitatea bucală
şi apoi cad. Astfel teribilul peşte îşi păstrează până
la bătrâneţe îngrozitoarele arme.
Păsările aduc un folos nepreţuit omului prin
aceea că, distrug insectele şi micile rozătoare
dăunătoare. Un stol de 1000 de grauri cu puii lor
pot să nimicească într-o lună 22 tone de lăcuste,
iar o cucuvea mănâncă într-o vară 1000 de
şoareci de câmp, făcându-se astfel o economie de
o tonă de cereale.
Albinele nu văd culoarea roşie, în schimb pot
vedea razele ultraviolete, invizibile pentru ochii
noştri.
În nordul Australiei se întâlnesc fluturi cu
dimensiunea de 26 cm. Localnicii folosesc carnea
lor. Se înţelege că fluturii nu sunt vânaţi cu plasa,
nici cu puşca, ci cu arcul şi săgeata.
Una dintre cele mai curioase şi rare maimuţe din
lume este cea denumită mustaţa regală. Această
maimuţă este atât de mică, încât încape într-o
palmă, în schimb are nişte mustăţi foarte mari.
Trăieşte în junglele braziliene şi se hrăneşte cu
fluturi, gândaci, arahide, banane etc.
Un grup de cercetători a stabilit că urşii polari
sunt dotaţi cu nişte ochelari de soare naturali.
Ochii lor sunt apăraţi de un fel de membrană care
are rolul de a atenua lumina orbitoare reflectată de
zăpezile veşnice ale nordului.
Există un mic peştişor, înarmat cu un ac ascuţit,
care e unul dintre duşmanii cei mai primejdioşi ai
rechinului. Fiind înghiţit de acest uriaş animal
răpitor, peştişorul sparge cu acul pântecele
rechinului şi iese în libertate. Ca urmare, rechinul
moare.
În lumea animalelor recordul la sărituri este
deţinut de antilopa cu labe negre care sare peste
12m. Cangurul cenuşiu sare peste 8 m, delfinul –
5m, elanul – 4m.
Crocodilul nou-născut e de trei ori mai mare
decit oul, din care abia a ieşit
Cel mai mare ochi este cel al caracatiţei.
Diametrul lui ajunge la 40-50 cm.
Auzul fin al delfinilor se explică prin aceea, că ei
sesizează undele sonore nu numai cu organul lor
acustic, dar şi cu tot corpul, mai cu seamă cu
pielea de pe cap.
(Chiru Bianca)
15. 13
… monoxidul de carbon se mai numeşte şi
gazul perfid? Acesta este un gaz fără gust, fără
miros şi fără culoare, fapt pentru care nu poate fi
depistat cu ajutorul organelor noastre de simţ.
Oxidul de carbon rezultă din arderile incomplete
sau din cauza unei cantităţi insuficiente de oxigen.
Cea mai mare cantitate de CO este produsă de
autovehicule. În cazul unor concentratii foarte mici
de CO în aerul poluat, acesta pătrunde în plamâni
şi de acolo în sânge, se combină rapid cu
hemoglobina sustrăgând-o combinării sale normale
cu oxigenul. Din această cauză apar fenomene de
lipsă de oxigen. Intoxicaţia acută cu CO este foarte
rară. Totusi, ea se întâlneste uneori în anumite
medii de muncă, şi numai accidental în mediul de
viaţă al omului.
…oamenii de ştiinţă au inventat cel mai trainic şi
uşor material de pe Pământ? o echipă de
cercetători de la Institutul de Tehnologie din
Massachusetts a descoperit că fuzionarea micilor
fulgi de grafen într-o structură asemănătoare cu
plasa, nu doar menține rezistenţa materialului,
dar, de asemenea, îl face poros. Bazându-se pe
experimentele realizate pe modelele 3D imprimate,
cercetătorii au stabilit că acest nou material, cu
geometria sa distinctă, este de fapt mai puternic
decât grafenul – făcându-l de 10 ori mai trainic ca
oţelul, cu doar 5 la sută din densitatea acestuia.
… o echipă condusă de cercetători a creat un
metal de construcţie, cu rezistenţă şi
elasticitate foarte mare? Noul metal este
compus din magneziu combinat cu nanoparticule
ceramice de carbură de siliciu. Acesta ar putea fi
utilizat pentru a construi avioane uşoare, nave
spaţiale şi maşini, ajutând la îmbunătăţirea
consumului eficient al combustibilului, precum şi
în electronica mobilă şi dispozitivele biomedicale.
… după mai mult de 80 de ani după ce a fost pre
zis, fizicienii în sfârșit au creat hidrogenul metalic –
o formă misterioasă de hydrogen? Acesta ar putea
fi capabil să supra-conducă energia fără rezistenţă
la temperature camerei. Materialul se pare că este
mult mai ciudat şi fascinant decât îşi închipuiau
oamenii de ştiinţă.
… oamenii de ştiinţă au găsit o nouă metodă de a
transforma deşeurile de plastic în combustibil
lichid? Aceasta foloseşte mai puţină energie
decât metodele anterioare şi produce un produs
final de calitate mai înaltă. Tehnica constă în
descompunerea polietilenei, plasticul cel mai
răspândit din lume.
...în Peru există un panou care produce apă
potabilă din aer? El produce aproximativ
100 de litri de apă pe zi, din nimic decât umidi
tate, un sistem de filtrare şi un pic de ingen
iozitate gravitaţională. Deoarece, Lima se află
de-a lungul Oceanului Pacific sudic umiditatea
în medie pe oraş este în jur de 88% (dimineaţa
se apropie de 100%). Dar, Lima, de asemenea,
se află în partea de nord a celui mai uscat
deşert Atacama, cea ce înseamnă că aici practic
nu plouă. Astfel, acest panou extrage apa din
aerul umed, atât de necesară aici, care în cele
din urmă poate fi folosită de localnici.
…există aproximativ 1.5 miliarede de km cubi de
apă pe Pământ, asta e 1.5 miliarde de trilioane
de litri, sau 800 de miliarde de piscine olimpice?
… 97% de apă pe Pământ este sărată. 21% este
închisă în calotele polare şi mai puţin de 1% este
disponibilă ca apă potabilă?
… cel mai mare nor de vapori de apă cunoscut a
fost descoperit de oamenii de ştiinţă NASA în
jurul unei găuri negre aflate la o distanţă de
12 miliarde de ani lumină de Pământ? Aici este
de 140 trilioane de ori mai multă apă decât în
toate oceanele de pe planeta noastră.
…soarele şi alte stele ca el creează în fiecare
secundă un volum de apă, echivalentul a 100
milioane de râuri Amazon.
… consumul rapid a unei cantităţi mari de apă
poate duce la intoxicaţia cu apă?
Intoxicaţia cu apă se produce atunci când apa
diluează nivelul de sodiu în sânge şi provoacă
un dezichilibru de apă în creier. Intoxicaţia cu
apă este cel mai probabil să apară în timpul
perioadelor de performanţe atletice intense.
… există un ocean fierbinte sub crusta de gheaţă
a satelitului planetei Saturn, Encelades, probabil
întins pe un strat de rocă? Deoarece izvoarele
hidrotermale de la fundul oceanelor de pe
Pământ sunt considerate cei mai buni candidaţi
de unde a luat start viaţa pe Pământ,
astrobiologii cred că Enceladus este un loc bun
pentru a căuta viaţă extraterestră.
… Antarctica a fost acoperită de gheaţă mai mult
de 30 de milioane de ani? Azi, este acoperită cu
10 mii de miliarde de tone de zăpadă şi gheaţă.
(Chiru Bianca)
16. Te-ai gândit vreodată că un elev corigent la
chimie poate ajunge să prepare droguri? Sau că
profesorul tău de chimie poate să prepare cel
mai pur drog?
Serialul Breaking Bad prezintă povestea lui
Walter H. White (Bryan Cranston), un geniu în
chimie, care a ajuns să fie profesor ce predă
într-un liceu din Albuquerque, New Mexico.
Acesta duce o viaţă destul de normală, chiar dacă
mai are unele dificultăţi financiare, un fiu bolnav şi o
soţie însărcinată. La aceste probleme se adaugă
diagnosticul de cancer pulmonar într-o fază destul
de avansată, pe care îl primeşte încă din primul
episod al serialului. Vestea morţii apropiate nu-l
sperie atât de tare pe cât ar fi de aşteptat, dar naşte
în el frământări legate de situaţia financiară a
familiei sale. Deja ajuns, la limită din cauza
frustrărilor din viaţa de zi cu zi, Walter White se
aliază cu un fost elev de-al său, Jesse Pinkman
(Aaron Paul), care era deja traficant de droguri,
pentru a prepara şi distribui metamfetamină ca să
asigure familiei lui un trai decent după moartea lui.
Cei doi în scurt timp încep să prepare într-o rulota
fără ştirea familiei, cea mai pură metamfetamina de
pe piaţa din New Mexico. Desigur că drogurile din
serial erau de fapt bucăţi sparte de bomboane.
În realitate, metamfetamina (metilamfetamină /
N-metil-1-fenilpropan-2-amina) este un drog
psihostimulent, care afectează neurochimic
mecanismele responsabile pentru reglarea bătăilor
inimii, temperatura corpului, presiunea săngelui,
pofta de mâncare, simţurile. Altfel spus,
metamfetamina se strecoară la nivelul neuronilor şi
sporeşte cu mult cantitatea de dopamină eliberată
în mod natural de creier. De aici starea de euforie şi
excitaţie, dar şi dependenţa acută, care se poate
instala încă de la primul consum.
Drogul apare sub forma unei pudre cristaline albe,
fără miros, cu gust amar, care se dizolvă cu uşurinţă
în apă sau alcool şi este consumată pe cale
orală, nazală (se inhalează), prin injectare sau care
poate fi fumată.
A fost sintetizată prima oară din efedrină (alcaloid)
naturală de către chimistul japonez Nagai
Nagayoshi în 1893, în timp ce studia structura
efedrinei. Efectul psihostimulant al metamfetaminei
nu părea să fi fost observată până la jumătatea
anilor '30 când Friedrich Hauschild l-a descoperit la
Temmler, compania farmaceutică fondată la Berlin.
Până în anii 1950, stimulenții au devenit o parte
normală a rutinei americane, iar piața neagră a
farmaceuticelor modificate s-a dezvoltat curând.
În trecut era folosită drept medicament stimulent,
dar a fost interzisă pentru efectele ei negative,
precum dependenţa încă de la prima doză,
pierderea rapidă în greutate, slăbirea gingiilor care
duce la căderea dinţilor şi insomnie. Totuşi în
unele farmacii se mai găsesc medicamente pe
bază de metamfetamină, însă una foarte slabă, cu
concentraţii mai mici de 1%. Prepararea ei este
extrem de periculoasă, pentru că lipsa unor
cunoştinţe chimice îi pune pe cei din jur într-un risc
serios de rănire.
În primele episoade, Walt și Jessie produc
metamfetamina folosind metoda Nagai. Metoda
Nagai folosește pseudoefedrina ca un precursor,
care e redus cu acid iodhidric pentru a da
metamfetamină. Metoda asta, a fost odată favorita
producătorilor de cantități mici, din America,
împreună au denumit „metodă nazistă", care era
cea mai comună în zonele de agricultură cu acces
la amoniac lichid fertilizator.
Serialul Breaking Bad, ilustrează clar sin
tetizarea metamfetaminei, de la pronunțarea chim
icalelor complexe, până la apariția unor reacții.
Toate aceastea au fost posibile datorită
profesoarei de chimie, Dr. Donna Nelson de la
Universitatea din Oklahoma. Aceasta afacere cu
droguri l-a transformat pe Walt dintr-un profesor
timid într-un om prea încrezător, şi a ajutat la
evoluţia relaţiei dintre Walt şi Jesse, care la
început era una de profesor-elev, iar pe parcursul
serialului ajungând într-una de tip tată-fiu, Walt
devenind mult mai apropiat de Jesse decât de fiul
lui, Walt Jr.
Sursa:
https://www.vice.com/ro/article/ghid-extensiv-pentru
-prepararea-metamfetaminei-in-breaking-bad
ATENȚIE!!
Dacă începi să urmăreşti acest serial, devii la
fel de dependent precum sunt şi consumatorii
de metamfetamină creată de profesorul Walt.
(Burmambet Alev)
14
17. 1. O masă de soluţie de 42,4 grame de n-pentan
şi 2-pentenă decolorează total 320 grame soluţie
de Br2/CCl4 de concentraţie 20%. Care este rapor
tul molar n-pentan : 2-pentenă?
2. Un amestec de acetilenă şi hidrogen se trece la
cald peste un catalizator de nichel până la
hidrogenarea completă a acetilenei. Volumul iniţial
de amestec se reduce la jumătate. Care este
compoziţia volumetrică a amestecului iniţial?
3. Un amestec echimolar de compuşi izomeri cu
formula moleculară C2H4Cl2 este hidrolizat cu 4 L
soluţie de NaOH de concentrare 0,1 M. Care este
masa amestecului hidrolizat?
4. Un amestec de doi alcooli monohidroxilici
saturaţi aflaţi în raport molar 3:2, conţine 20,83%
oxigen. Primul alcool este omologul superior celui
folosit în băuturile alcoolice. Care este formula
moleculară a celui de-al doilea alcool?
5. O cantitate de acetaldehidă se supune
următoarelor transformări: (1) 1 kmol se tratează
cu o soluţie apoasă de azotat de argint amoniacal,
obtinându-se acid acetic; (2) 1/3 din cantitatea
rămasă se supune oxidarii cu reactiv Fehling; (3)
Restul de acetaldehidă prin reducere formează
etanol. Ştiind că s-au obtinut 300 kg substanţă
organică la transformarea (2), care este cantitatea
de acetaldehidă necesară celor trei transformări,si
volumul de hidrogen în c.n. necesar transformării
(3)?
6. O probă cu masa de 200 g dintr-o soluţie de
glucoză şi zaharoză este tratată cu reactivul
Fehling în exces. După filtrare şi uscare
precipitatul roşu format cântăreşte 2,88 g. O alta
probă identică cu prima este încălzită în prezenţa
unui acid şi apoi tratată cu reactivul Fehling în
exces. Se formează 10,08 g de precipitat.
a) Determinaţi raportul molar glocoză:zaharoză din
soluţiaanalizată; b) Determinaţi concentraţia
procentuală de masă a soluţiei de glucoză şi
zaharoză.
7. Un amestec de acid formic şi acid oxalic se
tratează cu H2SO4 rezultând 112 l gaze cu
densitatea 1,5357g/l. Raportul molar al
amestecului acid formic: acid oxalic supus reacţiei
este?
8. Un volum de 134,4 cm3
(mãsurat în condiţii
normale) de amestec de etenã şi propenã, aflate în
raport molar de 1:2 este trecut printr-un vas care
conţine soluţie bazicã KMnO4 0,02 M. Se cere:
a) scrieţi ecuaţiile reacţiilor chimice care au loc;
b) calculaţi volumul soluţiei de KMnO4 necesar
oxidãrii amestecului de alchene;
c) calculaţi masa de precipitat brun depus,
considerând ca întregul volum de alchene a fost
ars.
9. Volumul de sânge reprezintă 8% din
greutatea corpului, plasma reprezintă 55% din
volumul sângelui, iar apa reprezintă 90% din
plasmă. Să se calculeze:
a) cantitatea de apă din plasma unei persoane
care cântăreşte 70 kg;
b) cantitatea de plasmă pe care o prezintă
persoana, după o transfuzie cu un litru de
sânge.
10. Dacă mama are grupa de sânge A (II) şi tata
grupa B (III), copiii pot avea grupa de sânge AB
(IV). Ştiind că cei doi părinţi sunt heterozigoţi,
stabiliţi următoarele:
a) tipul de interacţiune genică ce determină
apariţia grupei de sânge AB (IV);
b) alte grupe de sânge pe care le pot avea copiii
acestor părinţi şi genotipul grupelor de sânge
ale acestor copii.
(Enciu Nicoleta Mihaela)
1. Organitele specifice sunt alcătuite din
neurofibrile, corpusculi Nissl şi ……………….
2. Insulele în care se duc în vacanţă studenţii
de la medicină.
3. C3H8
4. Cele 3 funcţiile fundamentale ale
organismului sunt de relaţie, de nutriţie si de
………………………………...
5. Corpul uman este alcătuit din: cap, gât,
................ şi membre.
6. Primul element din tabelul lui Mendeleev
este …………………………………….
7. CH4
Rebus bio...chimic
compus de Burmambet Alev
15
18. 16
Poţi rezolva acest puzzle din doar patru mişcări?
Problema matematică simplă care îi provoacă pe
oamenideaproape100deani….
Deşi sunt necesare doar opt monede, acest
puzzle nu este deloc simplu de rezolvat.
Water Puzzle fost creat de Ernest Dudeney în
1920, dar şi la aproape 100 de ani încă provoacă
contraziceri între oameni.
Principala cerinţă a puzzle-ului este
transformarea unei forme de H din monede într-o
formă de O, cu doar patru mişcări. Fiecare mutare
înseamnă mişcarea unei monede într-o poziţie
aflată între alte două monede. Sunt necesare
câteva încercări şi eşecuri, dar puzzle-ul este
creat pentru a testa abilitatea de gândire laterală,
dar şi matematică.
Răspunsul implică menţinerea tuturor
monedelor de pe partea stângă în aceiaşi
poziţie. Monezile de pe partea stângă care
formează linia orizontală a H-ului sunt mutate în
partea superioară dreaptă a formei. Apoi cele
două monezi rămase vin în partea de jos a
formei.
Cei ambiţioşi pot încerca să transforme O-ul
într-un H cu ajutorul a şase mişcări.
Puzzle-ulcareastârnitcontroverseputernice.
Câteanimaleseaflăînimagine?
Puzzle-urile au devenit foarte apreciate de
utilizatorii internetului. Următoarea imagine a
sârnit controverse între utilizatori. În timp ce
elefantul este foarte uşor de detectat, sunt multe
alte animale ascunse în imagine.
Le-ai descoperit pe toate?
Imaginea cu animalele sălbatice a împărţit în
două utilizatorii reţelelor sociale, unii afirmând că
pot vedea în imagine anumite animale pe care
ceilalţi nu le pot observa. Câte animale pot fi
observate în imaginea următoare?
După o analiză mai detaliată a imginii se pot
observa, un elefant, un măgar, un câine, o
pisică, un şarpe , un delfin, o ţestoasă şi un
peşte. Unul dintre utilizatori a afirmat că în poză
se află 16 animale toate sunt explicate în
diagrama de mai jos.
(Oncioiu Eduard Cosmin)
19. Elevi ai clasei a XI-a B - profil real
specializarea MATEMATICĂ-INFORMATICĂ
ENCIU NICOLETA MIHAELA - redactor-şef
ONCIOIU EDUARD COSMIN - redactor-şef – adjunct
REDACTORI:
RUSU ANA-MARIA
POPA ANDREEA CRISTINA
CERCEL ANDREEA EMANUELA
TOADER GABRIELA
CHIRU BIANCA
BURMAMBET ALEV
TEHNOREDACTORI:
MIREA RǍZVAN
BĂLAN MARIUS-ADRIAN
Coordonatori:
Emilia Ciocan - profesor de chimie
Nicoleta Nicolau - profesor de biologie
Adresa redacţiei:
Str. Str. Scarlat Vârnav, Nr. 2
tel./fax: 0241/811 195
e-mail: biochim2015@yahoo.com
20. “BIOCHIMIA
este o ştiinţă care va avea asupra vieţii
o influenţă imensă şi o
amplă aplicare.”
(Goethe)
