Fortele extraorale in ortodontie

2. Definiţie:Definiţie:
Tracţiunile extra-orale maxilare dezvoltă forţe
antero-posterioare sau postero-anterioare
puternice, care pot modifica semnificativ
activitatea suturilor perimaxilare.
Forţele extra-orale sunt reprezentate de dispozitive
care au punct de sprijin în afara cavităţii orale.

3. Cervical
Occipital
Cranian

5. 1. Asupra căror structuri actionează forţele extra-orale?
2. Care este intensitatea forţei ce o vom utiliza?
3. Care este punctul de aplicare al forţei?
4. Care este durata de timp pentru activarea forţei ?
5. Care sunt direcţiile de acţiune a forţei extra-orale şi
indicaţiile lor?

6. Acţiunea forţelor extra-orale se exercită la
nivelul:
 maxilarului superior;
madibulei;
Dinţilor

7. La nivelul maxilarului superior se
produce:
o frînarea temporară a creşterii. Ulterior,
procesul se reia prin recîştigarea
potenţialului de creştere;
o modificarea poziţiei planului palatin în
funcţie de direcţia forţei exercitate;
o creşterea spre anterior a maxilarului, cu
posibilitatea stimulării şi modificării
direcţiei de creştere;
o un recul al punctului A, care influenţează
favorabil unghiul ANB şi diminuă
convexitatea.

8.  La nivelul mandibulei, în functie de
orientarea forţelor extra-orale, se obţine:
• rotaţie mandibulară în sensul deschiderii
sau închiderii ocluziei;
• schimbarea orientării de creştere
condiliană, fără ca aceasta să fie oprită în
ansamblu.

9.  La nivelul dinţilor sunt obţinute :
 mişcarea de translaţie pură, dacă forţa
aplicată trece prin centrul de rezistenţă al
dintelui;
 mişcarea de translaţie cu rotaţie, dacă
forţa aplicată nu trece prin centrul de
rezistenţă;
 molarii se pot deplasa în spaţiu în 3
sensuri, în funcţie de obiectivele
tratamentului.

10. Intensitatea fortei
Unii autori recomandă ca tratamentul să înceapă cu
forţe uşoare, bine tolerate şi ulterior să fie crescută
treptat intensitatea acestora.
Dupa Ackerman, forţa optimă se situează între 500-
1400g şi forţele de 1500g exercitate pe fiecare parte,
intermitent, produc o intruzie a dinţilor şi chiar un recul
a maxilarului superior după Damon.
După Hass, forţele de 1500-2500g sunt necesare pentru
obţinerea deplasărilor ortopedice distale ale dinţilor şi
ale maxilarelor.

11. Punctul de aplicare a forţei
Posibilităţile de localizare sunt:
 fie pe un arc în sectorul incisivo-canin;
 fie pe un tubuşor sudat pe inelul molarului
de ancoraj.
Acţiunea se exercită numai pe dintele de
ancoraj sau pe ansamblul arcadei, dacă au
fost inelaţi mai mulţi dinţi şi dacă arcul a fost
fixat la acestea.

12. Durata de aplicare a forţei
 Pentru întarirea ancorajului durata de purtare
este de 10 ore pe zi;
 Pentru deplasări active dentare, durata de
acţiune este de 12-14 ore pe zi.
 Pentru menţinerea spaţiului în arcadă, durata
de purtare este de 8 ore pe zi;

13. Direcţia forţei
Direcţia forţei aplicate pe braţele extra-orale poate
să fie:
1.Tracţiune joasă sau cervicală, direcţia forţei extra-
orale este dirijată înapoi, de sus în jos, sub
planul de ocluzie. Se foloseşte o bandă în
regiunea cervicală.
• Efectele tracţiunii sunt: extruzia molarilor
concomitent cu scurtarea braţelor externe ale
arcului şi orientarea lui în sus;

14.  deplasarea distală a molarilor;
 redresarea în sus a planului palatin;
 Rotaţia posterioară a mandibulei, cu deschiderea
ocluziei şi ameliorarea supraocluziei;
 frînarea creşterii maxilarului superior în timp ce
mandibula se dezvoltă normal.
Indicaţii:
Anomalii de clasa II/1, II/2 sau cînd dorim să
obţinem o rotaţie mandibulară.

15. 2.Tracţiunea orizontală are ca efect principal o
acţiune de distalizare, ce creşte odată cu
scurtarea braţelor externe şi o componentă de
rotaţie ce se modifică în funcţie de angulaţia
braţelor externe.
Indicaţii:
 distalizarea molarilor, fără modificarea
dimensiunii verticale faciale.
3. Tracţiune verticală sau înaltă are ca efect intruzia
molarior, ce se accentuează simultan cu
reducerea braţelor externe şi orientarea lor în
jos, acţiunea de distalizare fiind nulă.

16. Produce o modificare de orientare a creşterii
maxilarului superior şi o rotaţie anterioară a
mandibulei.
Indicaţii:
 Anomalii de clasa a II-a cu exces vertical
anterior cu sau fără beanţă incisivă.

17.  postero-anterioare ( generate de masca Delaire)
 antero-posterioare ( produse de headgear, barbiţă
şi capelină).

18. Masca facială Delaire
Elemente componente:
• pelotă frontală
• bărbiţă
• Primele 2 sunt unite printr-un
cadru metalic, reprezentat de 2
bare laterale, care urmează
configuraţia feţei, aflîndu-se la
distanţă de părţile moi.
• Barele laterale au sudat, în
zona comisurilor labiale, un
dispozitiv metalic, trapezoidal,
prevazut cu butoni sau mici
bare verticale, plasat prelabial,
pe care se vor agăţa inelele
elastice.

19. Masca facială Delaire

20. Principiu de funcţionare
1.Forţa motrice este reprezentată de inelele elastice care efectuează
tracţiunea maxilarului sau a arcadei dentare postero-anterioară sau
oblică.
2.Efectul la nivelul maxilarului superior:
• Vestibuloversia incisivilor superiori
• Deplasarea spre anterior a ansamblului arcadei dentare, cu glisarea
bazei alveolare pe baza osoasă
• Disjuncţia suturii maxilo-palatine transversale
• Efect ortopedic, de stimulare a creşterii maxilarului se obţine în
prima perioadă a dentiţiei mixte
3.Efectul asupra mandibulei este inhibitor
Masca se poartă noaptea de la 3 luni-1 an.
INDICAŢII: Anomalii de clasa III-a Angle

21. Bărbiţa şi capelina( fronda
occipito-mentonieră)
• Dispozitiv extra-oral care exercită
presiuni antero-posterioare sau
verticale pe menton
Elemente componente:
 Capelină cefalică
 Bărbiţă
 Bandă elastică care face legătura între
cele 2 elemente
 Dispozitiv intra-oral, care poate fi o
gutieră fixă sau mobilă
Tipuri:
 Orizontală( cervicală)
 Oblică deasupra urechilor
 Verticală a nivelul malarului

22. Se începe cu o forţă de 150 g şi se creşte progresiv pînă la 300 g.
Se menţine 12-15 ore zilnic (noaptea) cu o durată de 6 luni.
Fronda cu tracţiune orizontalăFronda cu tracţiune orizontală
 Croşetele mentoniere sunt situate lateral şiCroşetele mentoniere sunt situate lateral şi
orizontal, la înălţimea pogonionuluiorizontal, la înălţimea pogonionului
cutanat.cutanat.
 Efectuează rotaţia posterioară aEfectuează rotaţia posterioară a
mandibulei, mentonul coboară şi se retrage.mandibulei, mentonul coboară şi se retrage.
 Schimbă orientarrea creşterii condilieneSchimbă orientarrea creşterii condiliene
spre posterior.spre posterior.
INDICAŢII: Anomalii de clasa a III-a Angle cuINDICAŢII: Anomalii de clasa a III-a Angle cu
diminuarea etajului inferior al feţeidiminuarea etajului inferior al feţei
Fronda cu tracţiune oblicăFronda cu tracţiune oblică
 Croşetele mentoniere sunt aşezate lateral şiCroşetele mentoniere sunt aşezate lateral şi
în direcţia gnation.în direcţia gnation.
 Are acţiune de compresie condiliană oblică,Are acţiune de compresie condiliană oblică,
frînînd creşterea dar fără a o opri.frînînd creşterea dar fără a o opri.
INDICAŢII: Anomalii de clasa a III-a Angle cuINDICAŢII: Anomalii de clasa a III-a Angle cu
tendinţa la exces verticaltendinţa la exces vertical
Fronda cu tracţiune verticalăFronda cu tracţiune verticală
 Croşetele sunt aşezate vertical şi lateral deCroşetele sunt aşezate vertical şi lateral de
simfiză.simfiză.
 Are o acţiune de rotaţie anterioară aAre o acţiune de rotaţie anterioară a
mandibulei, mentonul se deplasează înainte,mandibulei, mentonul se deplasează înainte,
creşterea condiliana devine mai anterioară.creşterea condiliana devine mai anterioară.
INDICAŢII: Anomalii de clasa I şi a II-a Angle cuINDICAŢII: Anomalii de clasa I şi a II-a Angle cu
exces vertical anterior.exces vertical anterior.

23. Headgear
Este unul din aparatele extraorale cele mai utilizate în prevenirea şi
tratamentul anomaliilor dento-maxilare, fie ca aparat de sinestătător, fie în
asociere cu o aparatură mobilă, mobilizabilă sau fixă.
Elemente componente:
 Dispozitiv extraoral – bandă, capelina şi combinaţii (determină direcţia de
tracţiune)
 Elementul metalic (arcul facial – transferă forţa extraorală la punctul de
aplicare intraoral)
 Benzi elastice, inele, arcuri – ele transmit forţa extraorală

24. Ancorajul extraoral, după regiunea anatomică care se va utiliza, poate fi:
cervical, occipital, parietal, vertical.
Ancoraj cervical (low pull headgear):
 pentru sprijin se utilizează coloana
cervical pe care se plasează banda
prevăzută cu perniţă pentru confort
 perniţa prezintă bandelete verticale
prin care se întroduce banda elastică,
prevăzută la extremităţi cu un
dispozitiv metalic triunghiular în care
se prinde cîrligul arcului extraoral.
Ancoraj occipito-parietal:
 două bandelete transversale
 două bandelete oblice (le conexionează
pe cele transversale într-un singur
punct)
 o bandelete plasată antero-posterior
(uneşte primele două bandelete)
Tipuri de ancoraj occipital:
 jos
 mediu
 înalt

25. Arcul facial (elementul metalic de
transfer al forţei):
 este compus din două arcuri unite la
extremitatea anterioară a curbei întrun
punct sau printr-o suprafaţă.
 arcul intraoral: realizat din inox cu diametrul
1-1,5 mm, culisează în tubuşorul aflat la
nivelul:
a. inelul de pe m I permanent sau m II
b. masa acrilică din zona laterală a unui
activator
c. tubuşorul din blocul sau gutiera totală
maxilară
Pentru asigurarea stabilităţii arcului în
tubuşor, este prevăzut cu un stop care poate
fi o buclă în forma literii U.
!!! Arcul nu are nici un contact cu arcada
dentară. El urmează la distanţă cursul
acesteia, în regiunea frontală avînd pînă la
incisivi 5-8 mm, fără a tensiona buzele.

26. Arcul facial (elementul metalic de
transfer al forţei):
 arcul extraoral: reprezintă partea
externă a arcului facial care va
conexiona cu banda cervicală sau
capelina printr-un cirlig, prin
intermediul unei benzi de plastic cu
mai multe orificii, cu sursa de forţă:
inele, benzi elastice sau arcuri.
 Este confecţionat din inox cu
diametrul 1,5 – 2 mm.
 Urmează linia comisurii labiale şi
convexitatea obrazului fără a stabili
contact.
 Raportat la planul ocluzal poate fi
paralel, sub sau deasupra planului de
ocluzie.
Raportul dintre lungimea
arcului extraoral şi intraoral:
 Mediu – L arc e – oral = L arc i - oral
 Scurt – L arc e – oral < L arc i - oral
 Lung – L arc e – oral > L arc i - oral
Principiul de funcţionare al
headgear - ului:
Benzile, inelele elastice sau arcurile
generează o forţă care se va transmite la
punctul intraoral.
Se bazează pe fenomenul de sumare a celor
2 forţe care vor da o rezultantă.
În funcţie de caz, headgear – ul poate
acţiona simetric sau asimetric obţinerea
acţiunii asimetrice se realizează prin
prelungirea arcului extern sau prin
îndepărtarea braţului

27. Ancoraj combinat cervical – cranian,
ancorajul COMBEE (banda
cervicală cu capelină):
 Dispozitiv extraoral care combină
sprijinul occippital cu cel cervical
– capelină şi bandă

28. Concluzie
Folosirea aparatelor extraorale poate avea o
influenză benefică în tratamentul ortodontic –
ortopedic, în special atunci cînd este necesară o
reorientare a relaţiilor maxilare. Rezultate mai
bune se pot obţine în cazul în care tratamentul
începe înainte de erupţia tuturor dinţilor
permanenţi, dar cu un control riguros al mărimii
direcţiei şi duratei de acţiune a forţelor
extraorale