5. “ La un semn deschisă-i calea şi se-apropie de cort Un bătrîn atît de simplu, după vorbă, după port. — Tu eşti Mircea? — Da-mpărate! — Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini. — Orice gînd ai, împărate, şi oricum vei fi sosit, Cît suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit! Despre parte închinării însă, doamne, să ne ierţi; Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, Să ne dai un semn şi nouă de mila măriei tale… De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi, Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război . ( M.Eminescu,Scrisoarea III)

6. ,,Fostau acest Ştefan Vodă om nu mare la stat, mînios şi degrabă vărsător de sînge nevinovat; de multe ori la ospeţe omora fără judeţ. Altteri, era om întreg la fire, neleneş, şi lucrul său îl ştia să-l acopere şi unde nu gîndeai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vîra, că văzîndu-l ai săi, să nu se îndărăpteze şi pentru aceea rar război de nu biruia. Şi unde biruiau alţii, nu pierdea nădejdea, că silinduse căzut jos se ridica deasupra biruitorilor… Ce după moartea lui, pînă astăzi îi zic sveti Ştefan Vodă, nu pentru suflet, ce este în mîna lui Dumnezeu, că el încă au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile nimenea din domni, nici mai înainte, nici după aceea l-au ajuns." Grigore Ureche

8. «Mihai Eminescu era o fumuseţe, avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o Icoană veche.» I.L. Caragiale * « Eminescu mi se părea un zeu tânăr, frumos şi blând.» Alexandru Vlahuţă

9. Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! (Ion Creangă , Amintiri din copilărie )

11. Portretul literar Portretul este un tip de descriere in care sunt infatisate trasaturile fizice/si sau morale ale unei persoane in scopul individualizarii ei. Cand persoana apare intr-o opera literara , ea devine personaj literar. Deci portretul este imaginea unei persoane ori a unui personaj literar si poate sa apartina sau nu unei opere literare. in ambele situatii, portretul include , in general, aspectul fizic, vestimentatia si insusirile caracteristice. Acestea din urma pot sa fie calitati sau defecte care se pot manifesta prin gesturi si prin ticuri. Totodata, portretul se refera si la obiceiurile persoanei sau personajului descris, care ii contureaza personalitatea.