2. Această perioadă a fost dominată de o educație religioasă. Greaca și latina au fost dominante. În Țara
Românească, istoria învățământului superior, a început la sfârșitul secolului 17-lea. Constantin
Brâncoveanu, domnitorul Tării Românești, a fondat Academia domnească de la București in 1694. Educația a fost
disponibilă numai în limba greacă. În 1776, Alexandru Ipsilanti, domnitorulȚării Românești, a introdus noi cursuri în
cadrul Academiei. De la acea dată, franceza și italiana au început să fie predate de asemenea. învățământul privat a
fost, de asemenea disponibil.
Această perioadă a fost marcată de organizarea educației în teritoriile care mai târziu urmau să formeze România
Mare. Teritoriile aflate sub puterea habsburgică aveau un avantaj, în 1786, la Sibiu, a fost creată Școala de Teologie.
Școala a fost unită 1844 cu o Academie de drept, înființată de minoritatea germană. În 1887, Academia a fost
desființată.
În Țara Românească și Moldova, deși școlarizarea era disponibilă mai ales la orașe, în mod frecvent funcționând pe
lângă biserici și mănăstiri, dezvoltarea sistemului de educație continuă cu organizarea primele cursuri de studii
superioare in limba română. Astfel, în 1813, Gheorghe Asachideschide la Iași prima școala de ingineri hotarnici, iar
în 1818-1822, continuatoarele celor două academii domnești din București și Iași sunt desființate și înlocuite cu alte
instituții de învățământ în limbă română, Colegiul Sfântul Sava, respectiv Academia Mihăileană. Ulterior, aceste instituții
aveau să constituie bazele înființării primelor două universități moderne din Romania, Universitatea din Iași (1860)
și Universitatea din București (1864).
3. Reformele initiate dupa caderea comunismului in cadrul sistemului
educational romanesc, au vizat adaptarea educatiei la cerintele in
schimbare ale societatii si la cele legate de aderarea la Uniunea
Europeana si au inclus :
schimbarea curriculumului
evaluarea elevilor
formarea profesorilor
finanţarea
managementul
4. •
Înca de la Revoluția română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de
reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat.În conformitate cu legea educației (adoptată în 1995), sistemul
educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (MECI). Fiecare nivel are
propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare. Grădinița este opțională între 3 și 6 ani.
Școlarizarea începe la vârsta de 7 ani (câteodată la 6 ani) și este obligatorie până în clasa a 10-a (de obicei, care
corespunde cu vârsta de 16 sau 17). Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 sau 13 clase.
Învățământul superior este aliniat la spațiul european al învățământului superior. Sistemul oferă următoarele
diplome: de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen), Bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de
Bacalaureat), licență (Cadru de absolvirea a Universității, după un examen și / sau a tezei), Masterat (diplomă de
master, după o teză și, eventual, un examen), Doctorat (doctor, după o teză).
•
Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor.Alte cadre
didactice sunt folosite numai pentru câteva discipline de specialitate (de limbi Străine, informatică, etc.). Cursurile
sunt reconfigurate la sfârșitul clasei a parta, pe baza performanțelor academice. Selecția pentru clase se face pe
baza testelor locale. Începând cu clasa a 5-a, elevii au un alt profesor pentru fiecare materie. În plus, fiecare clasă
are un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (diriginte). Studiile liceale sunt de patru ani, doi
obligatorii (a 9-a și a 10-a ), doi neobligatorii (a 11-a și a 12-a).[4] Nu există examene între a 10-a și a 11-a ani.
Sistemul național de învățământ superior este structurat pe 3 niveluri de studii universitare: studii universitare de
licență, de masterat și doctorat.
•
În 2004, aproximativ 4.4 milioane din populație era înscrisă la școală. Dintre aceștea, 650.000, în
grădiniță, 3.11 milioane (14% din populație), în învățământul primar și secundar și 650.000 (3% din populație) la
nivel terțiar (universități). În același an, rata de alfabetizare a adulților români era de 97,3% (al 45-lea la nivel
mondial), în timp ce raportul combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar, secundar și terțiar a fost de
75% (al 52-a din întreaga lume).
Asociația Ad Astra a cercetătorilor români a publicat ediția din 2007 a topului universităților din România.
