1. Universitate “Aurel Vlaicu” Arad
Facultatea de Inginerie Alimentara Turism si Protectia Mediului
C.E.P.A
Controlul si Expertiza Produselor Alimentare
REFERAT 2
“Metodologia Cercetarii Probelor de Aer”
Coordonator: Student:
Halmagean Lucian Suciu Andrei
Sem -II-
2012-2013

2. METODOLOGIA CERCETARII PROBELOR DE AER
Cuprins
1. Introducere
2. Masurarea temperaturii aerului
3. Determinarea umiditatii aerului
4. Metode de prelevare a probelor de aer
5. Determinarea oxigenului in aer
6. Bibliografie

3. 6. BIBLIOGRAFIE
1. Lucian Halmagean , Simona Crisan ,2006, Ecologie –Lucrari
practice, Editura Universitatii Aurel Vlaicu, Arad
2. Berca M., 2000-Ecologie generala si protectia Mediului,
Ed.Ceres,Bucuresti
3. Pirvu C., 2001-Ecologie generala, Ed.Tehnica, Bucuresti
4. Schiopu D., Vantu v., si colab., 2002-Ecologie si Protectia
Mediuliu, Ed.Ion Ionescu de a Brad, Iasi
5. Tiscovschi A., Diaconu C., 2004- Metereologie si
hidrologie-Lucrari practice, Ed.Universitara, Bucuresti

4. 1.Introducere
Aerul este amestecul de gaze alcatuind straturile inferioare ale atmosferei
Pamantului. Cantitatea de vapori de apa din aer variaza considerabil depinzand de vreme,
clima si altitudine.
În mitologie, aerul este un element primordial al vietii, din care este constituita
lumea, alaturi de foc, apa si pamant. El este un element de o complexitate deosebita,
ocupand in natura, diferite infatisari. Este complementar pamantului, opusul acestuia.
Daca pamantul este al omului, bine cunoscut si controlat de acesta, aerul este al
divinitatii, la fel ca cerul. Aerul este pentru vechii antici un element abstract, indefinit,
dar care se materializeaza sub mai multe forme.
Vantul este o materializare a fortei elementului aer. Este un element ce poate
reda în acelasi timp zbuciumul naturii, furia divina, forta destructiva sau opusul acestor
stari, armonie, calm, ideea de zbor.
Stratul de aer din troposfera se incalzeste de la radiatia terestra, deci de jos in sus.
O parte din radiatia solara este absorbita de suprafata solului, transformata in radiatia
calorica si transmisa ascendant aerului. Transferul caldurii de la suprafata terestra se
realizeaza prin mai multe procese: conductivitate termica, radiatie, convectie, turbulenta
atmosferica, advectie, comprimare adiabatica si transformarile de faza ale apei.
2. Masurarea temperaturiii aerului
Radiatia solara constituie sursa principala de caldura pentru suprafata terestra si
atmosfera. Aerul, datorita proprietatilor sale fizice, nu absoarbe intens radiatii cu lungimi
de unda mari emise de suprafata terestra care devine astfel sursa calorica principala,
indirecta, pentru atmosferica. Temperatura aerului trebuie masurata in conditii speciale si
umane:la umbra, in adapostul metereologic perfect ventilat, in asa fel incat rezervorul
termometrului folosit sa primeasca direct de la aerul inconjurator prin conductivitate,
temperatura acestuia. Temperatura aerului astfel masurata poarta denumirea de
temperature adevarata a aerului.
Pentru masurarea temperaturii aerului din covorul ierbos al pajistilor si a celei de
deasupra acestuia, a temperaturii aerului din padure sau a altor locuri supuse cercetarii, se
folosesc termomentre de aer. Citirea la termometrul de aer se face astfel incat raza
vizuala sa cada perpendicular pe tubul capilar, la capatulcoloanei de mercur, investigarea
temperaturii efectuandu-se la orele 7; 13; 17; 19
In litiera padurii, temperatura aerului se masoara cu termometrul ecologic sau
termometrul de camera. Folosirea acestui termomentru consta in montarea lui in pozitie
orizontala, sub stratul organic al padurii, respectand aceleasi indicatii ca la termometrul
de aer.
In masurarea temperaturii aerului se mai utilizeaza si termometrul de minima si
maxima.
Termometrul de minima este un termometru cu alcool iar rezervorul sau are forma
de U. In coloana de alcool a tubului sau capilar, se afla un indice de sticla (I),colorat in
albastru sau negru, igrosat la capete.
Odata cu scaderea temeperaturii aerului,coloana de alcool se contracta si indicele
este deplasat de meniscul alcoolului in sensul temperaturilor mici, capatul sau din dreapta

5. indicand minima de temperature.La cresterea temperaturii aerului, coloana de alcool se
dilate dar indicele ramane pe loc.
Termometrul de maxima este un termometru pe baza de mercur si care reprezinta
o strangulatie in partea superioara a rezervorului sau, din cauza unui pinten de sticla.
Datorita acestei constructii speciale, mercurul, prin dilatare, poate iesi din rezervor darn u
poate revenii in rezervor, cid oar prin scuturare. La cresterea temperaturii aerului,
mercurul dilatandu-se, se ridica in tubul capilar. La scaderea temperaturii
aerului,mercurul se contracta darn u poate reveni in rezervor. Astfel, captul de sus al
coloanei de mercur va indiva intodeauna temeperatura maxima.
Un pas in evolutia tehnicii privind cercetarea temperaturii aerului a fost facut prin
utilizarea unui aparat anumit termograf. Termograful inregistreaza automat si cpntinuu
variatiile de temperature ale aerului intr-un anumit interval de timp.Orice temograf se
compune din trei parti: partea receptoare, partea transmitatoare si partea inregistratoare.
Din cauza inertiei destul de mari si datorita fortelor de frecare ce apar in sistemul
de transmisie si inregistrare,termograful nu indica valorile exacte ale aerului. Pentru a
obtine valori corecte din inregistrarile cu termograful, acesta trebuie comparate cu
indicatiile termomentrului ordinar sau ecologic, la orele de observatii climatologice.
3. Determinarea umiditatii aerului
In atmosfera apa se afla in trei stari de agregare sau faze: gazoasa, lichida si
solida.Pentru caracterizarea aerului din punct de vedere al umiditatii se utilizeaza o serie
de parametric printre care amintim umiditatea absoluta (Ua) si umiditatea relative (Ur).
Umiditatea absoluta este cantitatea de vapori de apa existenta la un moment dat
intr-un volum de aer si se exprima in g/cm3.Masurarea umiditatii absolute se face cu
ajutorul hogrometrului chimic,in care substanta hogroscopica absoarbe vaporii din spatial
dat, permitand cantarirea lor, Umiditatea absoluta poate fi: umiditatea absoluta reala,
umiditatea absoluta maxima sau de saturatie.
Umiditatea relativa reprezinta raportul procentual dintre tensiunea vaporilor si
tensiunea de saturatie sau raportul procentual dintre umiditatea absoluta a aerului umed si
umiiatatea absoluta maxima la saturatie la ceeasi temperature. Umiditatea relative este in
functie de temeperatura aerului. Odata cu cresterea temperaturii,aerul devinde mai
uscat,valoarea umiditatii micsorandu-se.
Umiditatea relative a aerului se determina cu diferite tipuri de psihometrie.
Psihometrul aspirator Assman este format din doua termometre gradate in zecimi de
grade. Unul din termometre are rezervorul invelit in tifon umectat cu apa distilata iar cel
de-al doilea este liber.
Pe o perioada mai lunga de timp, determinarea umiditatii relative a vaporilor de
apa se realizeaza cu ajutorul hidrografului. Principiul de functionare a hidrografului se
bazeaza pe proprietatea hidroscopica a firelor degresate de par blond care in contact cu
vaporii de apa isi schimba dimensiunea.Modificarile provocate de umiditatea vaporilor de
apa sunt transmise de la suvita de par blond la un system de parghii si apoi la o penita cu
tus special care inregistreaza valorile umiditatii pe un echilibru prevazut cu o hartie
speciala.
Partile principale ale hidrgrafului sunt: partea receptoare, formata dintr-un
manunchi de fire de par degresate; partea transmitatoare formata dintr-un sistem de

6. parghii de care partea receptoare este legata printr-un carlig si partea inregistratoare
formata dintr-un echilibru rotit de un mecanism de ceasornic pe care se infasoara o
diagram ace se fixeaza cu o clema si penita.
4. Metode prelevare a probelor de aer
Pentru analiza poluantilor din aer este necesar sa se recolteze probe de aer pentru
zona respectiva. Aceste probe sunt recoltate in functie de posibiltati, de proprietatile
poluantului si concentratia lui.Recoltarea probelor de aer se poate executa prin
urmatoarele metode: recoltarea in flacoane inchise, recoltarea prin aspiratie si recoltarea
prin sedimentare.
Recoltarea in flacoane nchise.Folosirea metodei este limitata deoarece nu se poate
realize o concentarare a poluantului si nu se pot obtine decat probe de scurta durata.
Recoltarea prin golire –procedeu care nu poate fi folosit pentru recoltarea
substantelor solubile in apa.
Recoltarea prin inlocuirea aerului – flaconul curat se ataseaza la un sistem de
aspiratie si se recolteaza un volum de aer cca. 40 de ori mai mare decat capacitatea
vasului de recoltare
Recoltarea cu ajutorul pompei de vid. Din flaconu racordat la o pompa de vid se
extrage aerul pana s-a atins maximul si se noteaza presiunea reziduala din vas, dupa care
vasul se astupa bine.
Recoltarea prin aspiratie.Metoda se foloseste pentru determinarea concentratiilor mici
si foarte mici de substante toxice care se pot concentra dintr-un volum mare de
aer.Dispozitivele de aspiratie cel mai adesea folosite sunt: dispozitivul hydrostatic,
trompa de apa, pompa manuala, aspiratoarele mecanice
5. Determinarea oxigenului din aer
Aerul, chimic, pur si uscat, contine oxigen, azot si gaze inerte. Pe langa acestea,
atmosfera mai contine si alte componente de provenienta terestra si cosmica; vapori de
apa,dioxid de carbon, radon, dioxid de sulf, diferite particule solide.Oxigenul sta la baza
tuturor proceselor biologice de pe planeta noastra, fiind indispensabil procesului
respirator, el afandu-se in proportie de 20,95%, concentratia lui la nivelul solului variind
foarte putin. Azotul tempereaza actiunea puternic oxidanta a oxigenului,procentual
reprezentand 78%.
La determinarea gazelor care intra in compozitia normala a aerului se practica
determinarea oxigenului si o dioxidului de carbon, continutul de azit fiind apreciat prin
calcul.
Sandulecu si Popa folosesc pentru determinarea oxigenului din aer aparatul Haldane.
Aparatul Haldane este format din 2 parti,prima fiind formata dintr-o biureta
gradate ce se foloseste la masurarea volumului de aer pentru analizat si care are la partea
superioara un robinet cu 2 cai care permit legatura atat cu exteriorul cat si cu vasele in
care se afla reactivul pentru fixarea oxigenului; in partea inferioara a biuretei se afla alt
robinet simplu si un tub de cauciuc prin care se face legatura cu un vas de nivel umplut de
mercur. A doua parte a aparatului cuprinde vasele in are se realizeaza reactia; vasele sunt
asezate in serie si legate de biureta printr-un tub de sticla; fiecare vas este prevazut cu un

7. robinet propriu; vasele sunt umplute cu tuburi mici de sticla pentru a mari suprafata de
contact dintre aer si reactiv.