Recommended
More Related Content
What's hot
What's hot (20)
Similar to Ferigile
Similar to Ferigile (20)
Ferigile
- 2. Sunt primele plante vasculare apărute pe uscat, care au corpul vegetativ reprezentat de generația sporofitică, care devine dominantă. Se cunosc peste 12000 specii de ferigi, clasificate în aproximativ 300 genuri. Sunt plante iubitoare de umezeală, de aceea le întâlnim în locurile unde este răcoare și lumină, dar nu foarte puternică. Sunt răspândite aproape în toate regiunile globului, de la zonele tropicale, la cele montane, până la poli. ~Caractere generale Ferigile sunt plante decorative care nu înfloresc. Feriga este formată din frunze lungi. Majoritatea speciilor prezintă un tip de frunze responsabile de fotosinteză și un tip de frunze responsabile de înmulțire. Sunt plante ce prezintă rădăcină rizomatoasă și se înmulțesc prin spori, situați pe suprafața inferioară a frunzelor. La unele exemplare frunzele pot ajunge până la 30 m lungime. La început frunzele sunt răsucite din cauză că partea superioară se dezvoltă mai repede decât cea inferioară. Culoarea frunzelor este verde închis. Partea inferioară însă este mai deschisă la culoare și pe suprafață pot fi observate mici pete maro, care adesea sunt confundate cu semințele. Petele maronii se numesc sori. ~Ferigile (Pteridofite, aparțin regnului Plante)
- 3. ~Regnul Plante~ Caractere generale: ● organisme cu celule de tip EK, pluricelulare, cu perete celulozic ● conțin clorofilă (pigment verde cu rol în fotosinteză) ● hrănire autotrofă (la lumină prin fotosinteză) Acest regn se împarte în briofite (mușchi), pteridofite (ferigi) și spermatofite (gimnosperme și angiosperme). Reproducerea reprezintă un proces de multiplicare al organismelor, și este deci caracteristică și plantelor. Plantele se pot multiplica prin reproducere: ● asexuată ● sexuată Indiferent de tipul de reproducere, stadiul de la care se pornește poartă numele de germene. Reproducerea sexuată se face cu ajutorul germenilor sexuați, iar reproducerea asexuată se face cu ajutorul germenilor asexuați. Reproducerea unei ferigi din ordinul Filicales
- 4. ● Mediul de viaţă: pădure (condiţii: răcoare, umbră, umezeală multă) ● Alcătuire: Corpul = corm (cu vase conducătoare) - format din: ✧ Rădăcina –sub formă de fire cu rol în fixarea plantei şi absorbţia apei cu sărurile minerale ✧ Tulpina – subterana = rizom acoperit cu solzi maronii (frunze nedezvoltate) şi cicatrice, urme ale frunzelor şi are în vârf un mugure prin care creşte în fiecare an. ✧ Frunze – tinere: scurte, înguste, încolăcite ca o cârjă, răsucite (iarba şarpelui) - mature: late, adânc divizate, prezintă pe fața inferioară sporangi ● Nu prezintă flori, fructe, semințe. ● Hrănire: autotrofă ● Înmulţire: prin spori și prin celula - ou Feriga comună - caractere generale
- 5. Rădăcina În pământ are un rizom, de care sunt prinse rădăcini adventive și firoase care alcătuiesc în fiecare an buchețele de frunze. Frunza este formată din teacă, pețiol și limb (organe vegetative adevărate), întrucât acestea au vase conducătoare. Pe dosul frunzelor la ferigi se găsesc spori cu sporangi, iar sporangii la rândul lor conțin spori. La maturitate sporii cad pe pământ. Dacă găsesc locuri umede, ei vor da naștere unei plăntuțe numită protal. Aceasta are organe sexuale bărbătești (anteridii) și femeiești (arhegoane). Prin fecundație, ele dau naștere celulei-ou. La rândul ei, aceasta dă naștere unei noi plăntuțe și atunci protalul va muri. Ciclul de dezvoltare este diferit prin generația sexuată (protalul) și asexuată (celula-ou) față de mușchi, deoarece generațiile sunt independente. Fig 1. Rădăcina ferigilor Tulpina este un rizom gros, subteran, lung până la 30 cm, oblic-ascendent. El este acoperit cu resturi de pețioluri din anii precedenți, în formă de solzi bruni și este fixat prin numeroase rădăcini firoase, negricioase, adventive.
- 6. Anual se dezvoltă frunze noi, care la unele specii pot atinge 30m în lungime. La început ele sunt răsucite în formă de melc (Fig. 2), deoarece partea inferioară crește mai repede decât cea superioară. Pe măsura creșterii, frunzele se desfac, apărând un pețiol. Frunzele îndeplinesc, de regulă, doua funcții: de fotosinteză și de sporificație. Se întâlnesc și ferigi cu frunzulițe mici sau în formă de panglică. În frunzele unor ferigi acvatice (Fig. 3) se dezvoltă cianobacterii fixatoare de azot. La unele specii de ferigi tropicale epifite (Fig 4.), majoritatea frunzelor amintesc de coarnele renului, iar cele de la bază prezintă un ,,butonaș” cu resturi vegetale în putrefacție. Fig. 1 Sporii ferigilor Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4 Frunza
- 7. ~Exemple de ferigi~ Struțișor (Polypodium vulgare) Feriga comună (Dryopterix filix-mas) Pedicuță (Lycopodium clavatum) Brădișor (Selaginella helvetica)
- 8. ✧ Din rizomul de ferigi se prepară medicamente împotriva viermilor intestinali (Fig. 1); ✧ Ferigile mai pot fi folosite ca și plante decorative (se folosesc la realizarea buchetelor florale Fig. 2); ✧ Ferigile vechi au format cărbunii de pamant (Fig. 3); ✧ Feriga este un excelent protector împotriva radiațiilor emise de electrocasnicele din casă ; ✧ Unele ferigi sunt plante medicinale: coada calului (Fig. 4); Importanța ferigilor Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3 Fig. 4