4. Despre economia rurală
Economia rurală este dată de agricultură.
Noțiunea de agricultură provine din limba
latină:
Agri = câmp
Cultură = cultivare
Agricultura = ramură a economiei care
utilizează solul ca principala reursă naturală
și care ralizează, o gamă variată de produse:
vegetale și animale
7. Agricultura în perioada interbelică
Marea Unire din 1918 a creat posibilităţi reale pentru folosirea unui potenţial
economic divers creat prin reunirea tuturor bogăţiilor.
A crescut considerabil suprafaţa arabilă a României, de la 6,6 milioane ha la
14,6 milioane precum şi patrimoniul silvic al ţării. Suprafaţa acoperită cu păduri a
sporit de la 2,5 milioane ha la 7,3 milioane ha.
În 1919 peste 26% din suprafaţa cultivată cu cereale a ţării a rămas nelucrată.în
anul 1921, un număr de aproximativ un milion de familii ţărăneşti deţineau abia
46,7% din terenul cultivabil al ţării, în timp ce numai 171 de mari proprietari
stăpâneau 42,5%.
8. Agricultura în perioada interbelică
Toate acestea au făcut ca problema agrară să constituie principala
problemă a societăţii româneşti în anii imediat postbelici, rezolvarea ei
impunându-se ca o necesitate.
Suprafaţa arabilă creşte de la 38% ( în 1921- 1925) din totalitatea
ţării la 47,2% în 1937, prin punerea în circuit a unor terenuri nefolosite
până atunci şi prin reducerea fânaţelor naturale şi a păşunilor.
10. Agricultura în perioada
comunistă si postcomunistă
Dupa preluarea puterii, comuniștii au acționat pentru tranformarea
socialista a agriculturii. Mai întâi, au fost expropiati cei care ramasesera, dupa
1921, cu proprietati mai mari, pamânturile lor au format gospodariile de stat.
Înlaturarea taranilor înstariti, gospodari de frunte si exemple în satele lor,
ca si cotele obligatorii, interdictia de a folosi munca salariata au dat o grea
lovitura economiei rurale.
Dupa un deceniu de colectivizare fortata, care a facut mii de victime prin
arestarile si mutarile fortate operate de societate, s-a schimbat fundamental
statutul proprietatii in agricultura, astfel ca in 1962(anul incheierii
colectivizarii), 60% din suprafata agricola era în proprietatea colectiva, 30%
in proprietate de stat si doar 10% în properietate individuala.
11. Agricultura în perioada
comunistă si postcomunistă
Primul guvern pro-comunist venit la putere la presiunile Moscovei, la 6 martie 1945,
a avut pe agendă, între priorităţi, problema agrară. Reforma agrară din 1921 a contribuit
la consolidarea clasei de mijloc a ţărănimii, conducând la dinamizarea relaţiilor agricole.
La scurt timp după instalarea Guvernului Petru Groza a fost adoptă o lege pentru
înfăptuirea reformei agrare, măsură care a contribuit la schimbarea opticii asupra
societăţii rurale. Rezultatele negative nu au întârziat să apară deoarece dislocarea
marilor proprietăţi a îngreunat aplicarea metodelor agrotehnice şi a mecanizării,
contribuind la scăderea drastică a producţiei agricole.
Dupa 1989 s-a trecut la o restaurare partiala a proprietatii particulare în agricultura,
care, în lipsa fondurilor a devenit mai curând traditionala decât moderna.
13. Agricultura în secolul xxi
O dată cu aderarea României la UE economia agrară şi producătorii agricoli se
confruntă cu aceleaşi provocări ca în anii de după Al doilea război mondial:
precaritatea nivelului tehnic, slaba calitate a seminţelor şi a raselor de animale,
dependenţa de condiţiile de climă, slaba calitate a produselor obţinute.
Peste 40% dintre români continuă să trăiască în mediul rural, iar agricultura se
face cu mijloace arhaice. Producţia agricolă este una de subzistenţă, asigurând
necesarul unei familii.
15. Bibliografie
Manualul de Istorie pentru clasa a XI-a
https://istorie-bacalaureat-manual.ro/economie-rurala-economie-
urbana-in-romania-contemporana.html
http://www.afaceriardelene.ro/altepagini/referat-economia-rurala-
economia-urbana-in-romania
https://slidesgo.com/theme/olive-harvest-season-mk-campaign
