”Cuvântul Se arată în trup” (abreviat drept Cuvântul), exprimat de Hristos al zilelor de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, este compus în prezent din șase volume: Volumul 1 – ”Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu”; Volumul 2 – ”Despre a-L cunoaște pe Dumnezeu”; Volumul 3 – ”Discursurile lui Hristos al zilelor de pe urmă”; Volumul 4 – ”Demascarea antihriștilor”; Volumul 5 – ”Responsabilitățile conducătorilor și lucrătorilor” și Volumul 6 – ”Despre urmărirea adevărului”.

4. Cuprins
Partea întâi Predicile și părtășiile ținute în congregație de către
Dumnezeu Atotputernic (2007 – 25 septembrie 2021)
Practica fundamentală pentru a fi o persoană cinstită
Doar cunoașterea celor șase tipuri de firi corupte reprezintă adevărata
cunoaștere de sine
Omul poate cunoaște faptele lui Dumnezeu doar dacă înțelege
adevărul
Este important ca relațiile dintre om și Dumnezeu să fie remediate
Prețuirea cuvintelor lui Dumnezeu este fundamentul credinței în
Dumnezeu
Partea a doua Discursurile lui Dumnezeu Atotputernic cu liderii și
lucrătorii (1995 – 12 ianuarie 2022)
Cum intră omul în noua epocă?
Despre decretele administrative ale lui Dumnezeu în Epoca Împărăției
Cel de-al doilea aspect al importanței întrupării
Însemnătatea cunoașterii suferinței lumești de către Dumnezeu
O natură arogantă stă la originea împotrivirii omului față de
Dumnezeu
Însemnătatea rugăciunii și practicarea ei
Cum să mergi pe calea lui Petru
Ce ar trebui să se știe despre transformarea firii omului
Cum să cunoști natura omului
Doar urmărind adevărul poate cineva să obțină o schimbare a firii
Cunoști dragostea lui Dumnezeu pentru omenire?
Oamenii fac prea multe cereri de la Dumnezeu
Esența lui Hristos este iubirea

5. Credința în Dumnezeu trebuie să înceapă cu a înțelege tendințele rele
ale lumii
Oferindu-ți inima lui Dumnezeu, poți obține adevărul
Libertatea și eliberarea pot fi dobândite doar prin înlăturarea firii
corupte
Pentru a dobândi adevărul, trebuie să înveți de la oamenii, din
chestiunile și lucrurile din apropiere
Pătrunderea în viață începe cu îndeplinirea datoriei
Doar prin practicarea adevărului putem rupe cătușele unei firi corupte
Cele cinci condiții care trebuie îndeplinite pentru a porni pe calea cea
dreaptă a credinței în Dumnezeu
Numai înlăturarea firii corupte poate produce o transformare adevărată
În credința în Dumnezeu, cel mai important este să practici și să
experimentezi cuvintele Lui
O fire coruptă poate fi înlăturată doar prin acceptarea adevărului
Șase indicatori ai progresului în viață
Doar cu frică față de Dumnezeu putem să pășim pe calea mântuirii
Numai în citirea frecventă a cuvintelor lui Dumnezeu și în
contemplarea adevărului există o cale de urmat
Plătirea prețului pentru a dobândi adevărul este de mare importanță
Numai trăind adesea înaintea lui Dumnezeu se poate obține o relație
normală cu El
Ce înseamnă să practici adevărul?
Despre cooperarea armonioasă
Traiul are valoare numai prin îndeplinirea corespunzătoare a datoriei
de ființă creată
O persoană nu poate fi mântuită prin credință în religie sau prin
implicarea în ceremonii religioase
Cunoașterea firii este temelia schimbării acesteia
Îndeplinirea adecvată a datoriei necesită o cooperare armonioasă
Principiile care ar trebui să ghideze conduita unei persoane

6. Partea întâi
Predicile și părtășiile ținute în congregație de
către Dumnezeu Atotputernic
(2007 – 25 septembrie 2021)

7. Practica fundamentală pentru a fi o persoană
cinstită
Care este experiența voastră personală de a fi o persoană onestă? (A fi
o persoană onestă pare foarte dificil.) De ce pare dificil? (Îmi doresc foarte
mult să fiu o persoană cinstită. Însă, când mă examinez în fiecare zi,
descopăr că sunt nesincer și că în discursul meu există multe falsități.
Uneori, pun emoție în cuvintele mele, sau am anumite motive, atunci când
vorbesc. Uneori, sunt neserios, sau o iau pe ocolite, sau spun lucruri care
contrazic realitatea – lucruri înșelătoare, jumătăți de adevăruri și alte tipuri
de neadevăruri, toate acestea, pentru a-mi atinge un scop.) Toate aceste
comportamente își au originea în firile corupte ale oamenilor; ele țin de
acea parte a oamenilor care este necinstită și înșelătoare. De ce sunt
oamenii duplicitari? Sunt așa pentru a-și realiza propriile obiective, pentru
a-și atinge propriile scopuri și, prin urmare, folosesc mijloace necinstite.
Procedând astfel, ei nu sunt deschiși și direcți și nu sunt oameni cinstiți.
Exact în aceste momente își dezvăluie oamenii viclenia și șiretenia, sau
răutatea și natura demnă de disprețuit. Aici apare dificultatea, în a fi cinstit:
cu aceste firi corupte în suflet, cu siguranță va părea deosebit de dificil să fii
o persoană cinstită. Dar dacă ești cineva care iubește adevărul și care este
capabil să îl accepte, atunci, nu va fi prea greu să fii o persoană cinstită. Vei
simți că este mult mai ușor. Cei cu experiență personală știu foarte bine că
obstacolele cele mai mari în calea dorinței de a fi o persoană cinstită sunt
viclenia oamenilor, înșelăciunea lor, răutatea și intențiile lor josnice. Atât
timp cât aceste firi corupte rămân, va fi prea dificil să fii o persoană cinstită.
Toți vă pregătiți pentru a fi oameni cinstiți, deci aveți ceva experiență în
acest sens. Cum au fost experiențele voastre? (În fiecare zi scriu toate
porcăriile pe care le-am spus și minciunile pe care le-am rostit. Apoi,

8. reflectez puțin la mine și mă analizez. Am descoperit că există un soi de
intenție în spatele majorității acestor minciuni și că le-am spus de dragul
vanității și ca să-mi salvez imaginea. Deși sunt conștient că lucrurile pe
care le spun nu corespund adevărului, tot nu reușesc să nu mint și să nu mă
prefac.) De aceea este atât de greu să fii o persoană cinstită. Nu este
important dacă ești sau nu conștient de acest lucru; important este că tu
continui, cu încăpățânare, să minți, știind că este greșit ceea ce faci, ca să-ți
atingi scopurile, ca să-ți menții propria imagine și onoare, iar orice
pretenție de ignoranță este o minciună. Cheia, pentru a fi o persoană
cinstită, este să-ți înlături motivele, intențiile și firile corupte. Acesta este
singurul mod de a înlătura de la sursă problema mințitului. Să-și atingă
obiectivele personale, adică să dobândească beneficii personale, să profite
de o situație, să se pună într-o lumină bună, sau să obțină aprobarea altora –
acestea sunt intențiile și scopurile oamenilor, atunci când spun minciuni. A
minți în acest fel divulgă o fire coruptă, iar acesta este discernământul de
care ai nevoie, cu privire la mințit. Așadar, cum ar trebui înlăturată această
fire coruptă? Lucrul de care depinde totul este dacă iubești sau nu adevărul.
Dacă poți să accepți adevărul și să vorbești fără să pledezi în favoarea ta;
dacă poți să încetezi să-ți iei în calcul propriile interese și, în schimb, să iei
în calcul lucrarea bisericii, voia lui Dumnezeu și interesele aleșilor lui
Dumnezeu, atunci, vei înceta să spui minciuni. Vei fi capabil să vorbești
sincer și direct. Fără această statură, nu vei fi capabil să vorbești sincer,
dovedind că îți lipsește statura și că ești incapabil să practici adevărul. Și
astfel, a fi o persoană cinstită necesită un proces de înțelegere a adevărului,
un proces de creștere în statură. Când privim lucrurile în acest fel, este
imposibil să fii o persoană sinceră fără o experiență de opt până la zece ani
de experiență. Acesta este un timp care trebuie alocat procesului de creștere
în propria viață, procesului de înțelegere și dobândire a adevărului. Unii

9. oameni ar putea întreba: „Poate fi chiar atât de greu să rezolvi problema de
a minți și de să devii o persoană cinstită?” Asta depinde de persoana despre
care vorbești. Dacă este cineva care iubește adevărul, atunci acea persoană
va putea înceta să mintă, când vine vorba de anumite chestiuni. Dar cuiva
care nu iubește adevărul îi va fi cu atât mai greu să renunțe la minciuni.
A te pregăti pentru a fi o persoană cinstită presupune în principal să-ți
rezolvi problema mințitului, precum și să-ți înlături propria fire coruptă. A
face acest lucru presupune o practică esențială: când îți dai seama că ai
mințit și ai înșelat pe cineva, ar trebui să te deschizi față de această
persoană, să te destăinui și să-i ceri iertare. Această practică ajută mult la
înlăturarea mințitului. De exemplu, dacă ai înșelat pe cineva sau dacă a
existat vreo falsitate sau vreun interes personal în cuvintele pe care le-ai
spus acelei persoane, atunci ar trebui să o abordezi și să te analizezi. Ar
trebuie să îi spui: „Ce ți-am spus a fost o minciună, menită să-mi protejeze
propria mândrie. M-am simțit nelalocul meu după ce am spus-o, deci îți cer
iertare acum. Te rog, iartă-mă.” Acea persoană va simți că acest lucru este
foarte reconfortant. Se va întreba cum poate exista o persoană care, după ce
a spus o minciună, cere apoi iertare pentru acest lucru. Un astfel de curaj
este ceva ce ea chiar admiră. Ce beneficii obții, după ce te-ai angajat într-o
asemenea practică? Scopul ei nu este să câștigi admirația altora, ci să te
abții și să-ți reprimi mai eficient pornirea de a spune minciuni. Așadar,
după ce minți, ar trebui să practici acțiunea de a cere iertare pentru că ai
făcut acest lucru. Cu cât te pregătești mai mult să practici propria analiză,
destăinuire și cerere a iertării față de oameni în acest fel, cu atât mai bune
vor fi rezultatele – iar numărul de minciuni pe care le spui va fi din ce în ce
mai mic. Să practici analiza și destăinuirea în scopul de a fi o persoană
cinstită și a te abține de la a minți necesită curaj, iar a cere cuiva iertare
după ce l-ai mințit necesită și mai mult curaj. Dacă practicați aceste lucruri

10. vreme de un an sau doi – sau poate între trei și cinci ani – garantat veți
vedea rezultate clare și nu vă va fi greu să scăpați de minciuni. A scăpa de
minciuni este primul pas spre a deveni o persoană cinstită și nu poate fi
făcut fără trei sau cinci ani de efort. După ce problema mințitului a fost
rezolvată, al doilea pas este să rezolvați problema înșelăciunii și
șarlataniei. Uneori, șarlatania și înșelătoria nu necesită ca o persoană să
mintă – aceste lucruri pot fi făcute exclusiv prin acțiuni. Poate că o
persoană nu minte pe față, dar tot e posibil ca să nutrească înșelăciune și
șiretenie în inima sa. Aceasta va ști acest lucru mai bine decât oricine,
fiindcă s-a gândit profund la el și l-a luat cu atenție în considerare. Îi va fi
ușor de recunoscut, atunci când va reflecta mai târziu. După ce a fost
rezolvată problema mințitului, prin comparație, va fi puțin mai ușor să
rezolve problemele înșelătoriei și șarlataniei. Dar trebuie să ai o inimă
temătoare de Dumnezeu, fiindcă omul este guvernat de intenție atunci când
se angajează în înșelătorie și șarlatanie. Alții nu pot percepe acest lucru din
exterior și nici nu îl pot discerne. Doar Dumnezeu poate cerceta acest lucru
și doar El știe despre acesta. Prin urmare, nu-ți poți rezolva problemele
înșelătoriei și șarlataniei decât bazându-te pe rugăciuni la Dumnezeu și
acceptând cercetarea Lui. Dacă un om nu iubește adevărul sau nu nutrește
în inimă teamă de Dumnezeu, înșelătoria și șarlatania lui nu pot fi
înlăturate. Poți să te rogi înaintea lui Dumnezeu și să-ți recunoști greșelile,
poți să mărturisești și să te pocăiești, sau poți să-ți analizezi firea coruptă –
spunând sincer la ce te gândeai în acel moment, ce ai spus, care a fost
intenția ta și cum te-ai angajat în înșelătorie. Toate acestea sunt relativ ușor
de făcut. Totuși, dacă ți se cere să te destăinui altei persoane, e posibil să-ți
pierzi curajul și hotărârea, fiindcă vrei să-ți salvezi imaginea. Atunci, va fi
foarte dificil să practici deschiderea și destăinuirea. Poate că ești capabil să
recunoști, la modul general, că te trezești ocazional vorbind sau acționând

11. pe baza propriilor scopuri și intenții; că există un nivel de înșelăciune,
falsitate, minciună sau șarlatanie în lucrurile pe care le faci sau le spui. Dar
apoi, când se întâmplă ceva și ești forțat să te analizezi, expunând felul în
care s-a întâmplat lucrurile, de la un capăt la altul, explicând care dintre
cuvintele pe care le-ai spus erau înșelătoare, ce intenție se ascundea în
spatele lor, la ce te gândeai și dacă erai sau nu malițios sau amenințător, nu
vrei să intri în amănunt sau să dai detalii. Unii oameni chiar tratează
superficial lucrurile, spunând: „Pur și simplu, așa stau lucrurile. Sunt o
persoană înșelătoare, șireată și pe care nu te poți baza.” Asta demonstrează
incapacitatea lor de a-și înfrunta cum trebuie esența coruptă, sau cât de
înșelători și vicleni sunt. Acești oameni sunt mereu într-un mod și într-o
stare de eschivare. Întotdeauna se iartă și se acceptă pe sine și sunt
incapabili să sufere sau să plătească un preț pentru a practica adevărul de a
fi o persoană cinstită. Mulți oameni predică de ani de zile cuvintele
doctrinelor, spunând mereu: „Sunt atât de înșelător și de viclean, adesea
există un grad de șarlatanie în acțiunile mele și nu tratez deloc sincer
oamenii.” Dar după ce declamă asta atâția ani, ei rămân la fel de înșelători
ca înainte, fiindcă nu auzi niciodată o analiză sau remușcări sincere din
partea lor, atunci când divulgă această stare înșelătoare. Niciodată nu se
destăinuiesc în fața altora și nu cer iertare după ce mint sau înșală oamenii
și nicidecum nu au părtășie în adunări despre experiența și mărturia lor de
autoanaliză și autocunoaștere. Nici nu spun vreodată cum au ajuns să se
cunoască sau cum s-au pocăit cu privire la aceste aspecte. Nu fac niciunul
dintre aceste lucruri, ceea ce dovedește că nu se cunosc și nu s-au pocăit cu
adevărat. Când spun că sunt înșelători și că vor să fie persoane cinstite, pur
și simplu declamă sloganuri și predică doctrine, nimic mai mult. Poate că
fac aceste lucruri fiindcă încearcă să se conformeze și să urmeze mulțimea.
Sau poate că mediul vieții bisericești îi obligă să simuleze și să se prefacă.

12. În orice caz, astfel de declamatori de sloganuri și predicatori de doctrine nu
se vor pocăi niciodată și cu siguranță nu vor fi capabili să atingă mântuirea
lui Dumnezeu.
Toate adevărurile pe care Dumnezeu vrea să le practice oamenii
necesită ca aceștia să plătească un preț, să practice și să experimenteze
efectiv aceste adevăruri în viața lor reală. Dumnezeu nu le cere oamenilor
să facă promisiuni deșarte doar recitând doctrine, vorbind despre
autocunoaștere, recunoscând că sunt înșelători, mincinoși, vicleni,
necinstiți și perfizi, sau să spună cu voce tare de câteva ori aceste lucruri și
cu asta, basta. Dacă o persoană recunoaște toate aceste lucruri, dar nu
schimbă absolut nimic, după ce o face; dacă persoana continuă să mintă, să
trișeze și să fie înșelătoare; dacă folosește aceleași capcane satanice,
aceleași metode satanice atunci când se confruntă cu ceva; dacă mijloacele
și metodele ei nu se schimbă niciodată, atunci, este această persoană
capabilă să pătrundă în realitatea adevărului? Va fi vreodată capabilă să își
schimbe firea? Nu – niciodată! Trebuie să fii capabil să reflectezi și să te
cunoști. Trebuie să ai curajul să te deschizi și să te destăinui în prezența
fraților și a surorilor și să ai părtășie despre starea ta adevărată. Dacă nu
îndrăznești să-ți destăinui sau să-ți analizezi firea coruptă; dacă nu
îndrăznești să-ți recunoști greșelile, atunci nu urmărești adevărul și cu atât
mai puțin ești o persoană care se cunoaște pe sine. Dacă toți sunt ca acei
oameni religioși care se fălesc pentru a câștiga admirația celorlalți, care
sunt mărturie pentru cât de mult Îl iubesc pe Dumnezeu, cât de mult I se
supun, cât de devotați Îi sunt și cât de mult îi iubește El pe ei, toate acestea
pentru a câștiga respectul și admirația celorlalți; și dacă toți nutresc
propriile planuri individuale și păstrează un loc personal în inimile lor,
atunci, cum poate vorbi cineva despre experiențe reale? Cum ar putea
cineva să aibă experiențe reale ca să comunice cu alții? Să împărtășești și

13. să comunici experiențele tale înseamnă să ai părtășie despre experiența și
despre cunoștințele tale referitoare la cuvintele lui Dumnezeu. Înseamnă să
dai glas fiecărui gând din inima ta, stării tale și firii corupte care se
dezvăluie în tine. Înseamnă să-i lași pe ceilalți să discearnă aceste lucruri
și, apoi, să rezolvi problema având părtășie despre adevăr. Toată lumea are
de câștigat și culege roadele doar atunci când are părtășie despre
experiențe în acest fel. Doar aceasta este adevărata viață bisericească. Dacă
sunt doar vorbe goale cu privire la pătrunderile tale despre cuvintele lui
Dumnezeu sau despre un imn și apoi comunici după bunul plac, fără să
duci lucrurile mai departe și fără să aduci vorba despre stările sau
problemele tale reale, o astfel de părtășie nu aduce niciun beneficiu. Dacă
toată lumea vorbește despre cunoștințe doctrinare sau teoretice și nu spune
nimic despre cunoștințele pe care le-au cules din experiențe reale; și dacă,
atunci când au părtășie despre adevăr, oamenii evită să vorbească despre
viețile lor personale, despre problemele lor reale și despre propriile lumi
lăuntrice, atunci, cum poate exista comunicare adevărată? Cum poate exista
încredere reală? Nu poate exista! Dacă o soție nu dă glas niciodată
cuvintelor din inima ei față de soțul ei, se poate numi asta intimitate? Chiar
pot ști ei ce este în mintea celuilalt? (Nu, nu pot.) Să presupunem, atunci,
că își spun neîncetat „Te iubesc!” Spun doar asta, însă nu se destăinuiesc și
nu spun niciodată ceea ce gândesc de fapt adânc în sinea lor, ce așteaptă de
la partener sau ce probleme au. Nu-și fac niciodată confidențe unul altuia
și, atunci când sunt împreună, nu au nimic altceva decât drăgălășenii
superficiale unul pentru altul. Atunci, sunt ei cu adevărat soț și soție? Sigur
că nu! În mod similar, dacă e ca frații și surorile să reușească să aibă
încredere unii în alții, să se ajute reciproc și să se aprovizioneze unul pe
altul, atunci fiecare persoană trebuie să vorbească despre propriile
experiențe reale. Dacă nu spui nimic despre propriile experiențe reale –

14. dacă doar predici acele cuvinte și slove ale doctrinei pe care le înțeleg
oamenii, dacă doar predici câteva doctrine despre credința în Dumnezeu și
oferi platitudini banale și nu te deschizi despre ce este în inima ta – atunci
nu ești o persoană cinstită și nu ești capabil să fii o persoană cinstită. Ca să
folosim același exemplu, cât locuiesc împreună câțiva ani, soțul și soția
încearcă să se obișnuiască unul cu celălalt, certându-se aprig ocazional. Dar
dacă amândoi aveți o umanitate normală și îi vei vorbi întotdeauna din
inimă și la fel va face și el cu tine, cu privire la orice dificultăți întâmpini
în viață sau în lucrare, la orice gândești adânc în sinea ta și oricum
plănuiești să rezolvi lucrurile, sau la ce idei și planuri ai pentru viitorul
copiilor tăi și îi spui toate aceste lucruri partenerului tău, atunci nu vă veți
simți voi doi deosebit de apropiați și intimi unul cu celălalt? Dar dacă el
nu-ți spune niciodată cele mai tainice gânduri ale lui și pur și simplu aduce
acasă un salariu; dacă tu nu-i vorbești niciodată despre gândurile tale și
niciodată nu vă faceți confesiuni, atunci între voi doi nu va exista o distanță
emoțională? Cu siguranță va exista, căci nu vă înțelegeți unul altuia
gândurile sau planurile. În cele din urmă, nu vei fi capabil să-ți dai seama
ce fel de persoană este partenerul tău și nici el nu va putea să-și dea seama
ce fel persoană ești. Tu nu îi vei înțelege nevoile și nici el nu le va înțelege
pe ale tale. Dacă oamenii nu comunică verbal sau spiritual, atunci între ei
nu există nicio posibilitate de intimitate și nu pot să se aprovizioneze unul
pe altul sau să se ajute reciproc. Ați experimentat acest lucru, nu-i așa?
Dacă prietenul tău îți destăinuie totul, dând glas tuturor lucrurilor pe care le
gândește și oricărei suferințe sau fericiri pe care o nutrește, atunci nu te vei
simți deosebit de apropiat de el? Motivul pentru care este dispus să-ți zică
aceste lucruri este că și tu i-ai încredințat cele mai tainice gânduri. Sunteți
deosebit de apropiați și tocmai datorită acestui fapt reușiți să vă înțelegeți
atât de bine și să vă ajutați reciproc. Fără acest gen de comunicare și

15. schimb de idei între frații și surorile din biserică, ei nu ar putea să se
înțeleagă armonios și li s-ar părea imposibil să lucreze bine împreună, în
timp ce-și îndeplinesc îndatoririle. De aceea, părtășia despre adevăr
necesită comunicare spirituală și abilitatea de a vorbi din inimă. Acesta este
unul dintre principiile pe care trebuie să le ai, pentru a fi o persoană cinstită.
Când unii oameni aud că, pentru a fi o persoană cinstită, trebuie să spui
adevărul și să vorbești din inimă, iar dacă minți sau înșeli, trebuie să te
deschizi și să te destăinui, ei spun: „Este greu să fii cinstit. Trebuie să le
spun celorlalți tot ce cred? Nu este suficient să am părtășie despre lucrurile
pozitive? Nu trebuie să le spun celorlalți despre latura mea întunecată sau
coruptă, nu-i așa?” Dacă nu te destăinui altora și nu te analizezi, atunci nu
te vei cunoaște niciodată. Nu vei recunoaște nicicând ce fel de lucru ești,
iar ceilalți oameni nu vor putea niciodată să aibă încredere în tine. Acesta
este un fapt. Dacă dorești ca ceilalți să aibă încredere în tine, mai întâi
trebuie să fii cinstit. Ca să fii o persoană cinstită, trebuie, mai întâi, să-ți
deschizi inima, astfel încât toți să poată să o cerceteze, să vadă tot ceea ce
gândești și să îți privească adevărata față. Nu trebuie să încerci să te
deghizezi sau să te ascunzi. Doar atunci ceilalți vor avea încredere în tine și
vor considera că ești o persoană cinstită. Aceasta este o practică
fundamentală și o premisă pentru a fi o persoană cinstită. Dacă tot timpul te
prefaci, tot timpul simulezi sfințenia, noblețea, măreția și simulezi înalte
calități morale; dacă nu-i lași pe oameni să-ți vadă corupția și defectele;
dacă le prezinți oamenilor o imagine falsă, astfel încât ei să creadă că ai
integritate, că ești măreț, plin de abnegație, imparțial și altruist, nu este
aceasta înșelăciune și falsitate? Oare oamenii nu vor putea să te vadă așa
cum ești de fapt, în timp? Așadar, nu te deghiza și nu te ascunde. În
schimb, destăinuiește-te și deschide-ți inima pentru ca ceilalți să vadă.
Dacă poți să îți deschizi inima, astfel încât ceilalți să vadă, dacă poți să-ți

16. destăinui toate gândurile și planurile – atât pozitive, cât și negative – nu
este asta cinste? Dacă poți să te destăinui pentru ca ceilalți să vadă, atunci
și Dumnezeu te va vedea. El va spune: „Dacă te-ai destăinuit pentru ca
ceilalți să te vadă, atunci, și înaintea Mea ești, negreșit, cinstit”. Dar dacă
doar te destăinui înaintea lui Dumnezeu când alții nu te văd, iar când te afli
în compania lor pretinzi mereu că ești măreț și nobil sau altruist atunci ce
va gândi Dumnezeu despre tine? Ce va spune El? El va spune: „Ești o
persoană complet înșelătoare. Ești complet ipocrit și josnic și nu ești o
persoană cinstită”. Așadar, Dumnezeu te va condamna. Dacă dorești să fii o
persoană cinstită, atunci, indiferent dacă te afli înaintea lui Dumnezeu sau a
altor oameni, ar trebui să poți oferi o explicație sinceră și deschisă pentru
starea ta lăuntrică și pentru cuvintele din inima ta. Este ușor de realizat
asta? Necesită o perioadă de pregătire, precum și rugăciune frecventă către
Dumnezeu și încredere în El. Trebuie să te pregătești ca să spui simplu și
deschis cuvintele din inima ta, cu privire la toate lucrurile. Cu acest tip de
pregătire, poți face progrese. Dacă întâmpini o dificultate majoră, trebuie să
te rogi lui Dumnezeu și să cauți adevărul; trebuie să lupți în inima ta și să
învingi trupul, până când poți pune adevărul în practică. Pregătindu-te
astfel, puțin câte puțin, inima ta se va deschide treptat. Vei deveni din ce în
ce mai ingenuu, iar cuvintele și acțiunile tale vor avea alt efect decât
înainte. Minciunile și capcanele tale se vor împuțina și vei fi capabil să
trăiești înaintea lui Dumnezeu. Practic, atunci vei fi devenit o persoană
cinstită.
Fiind coruptă de Satana, întreaga omenire trăieşte într-o fire satanică.
Precum Satana, oamenii se deghizează și afișează un „ambalaj” sub toate
aspectele și recurg la înșelăciuni și la manipulare cu privire la toate
situațiile. Nu există nicio situație în care să nu recurgă la înșelăciune și la
manipulare. Unii oameni recurg la manipulări înșelătoare chiar și în

17. activități atât de obișnuite precum cumpărăturile. De exemplu, poate că și-
au cumpărat o ținută extrem de modernă, dar – deși le place mult – nu
îndrăznesc s-o poarte la biserică, de teamă că frații și surorile vor vorbi
despre ei și-i vor considera superficiali. Astfel, o poartă doar când nu-i văd
ceilalți. Ce fel de purtare este aceasta? Este dezvăluirea unei firi înșelătoare
și șirete. De ce ar cumpăra oamenii o ținută modernă, dar nu ar îndrăzni s-o
poarte în fața fraților și a surorilor? În sufletul lor, le plac lucrurile moderne
și urmează tendințele lumii, cum fac necredincioșii. Se tem că frații și
surorile îi for „citi”, vor vedea cât de superficiali sunt, vor vedea că nu sunt
persoane respectabile și integre. În sufletul lor, ei caută lucrurile moderne
și nu reușesc să renunțe ușor la ele, prin urmare, le pot purta doar acasă și
se tem să nu-i vadă frații și surorile. Dacă lucrurile care le plac nu pot
vedea lumina zilei, atunci, de ce nu pot să renunțe la ele? Nu sunt ei
controlați de o fire satanică? Ei rostesc constant cuvinte doctrinare și par să
înțeleagă adevărul, însă sunt incapabili să-l pună în practică. Aceasta este o
persoană care trăiește conform unei firi satanice. Dacă un om este mereu
necinstit în vorbe și în fapte, dacă nu-i lasă pe alții să le vadă adevărata față
și dacă mereu prezintă imaginea unei persoane evlavioase în fața altora,
atunci, care este diferența dintre el și un fariseu? El vrea să ducă viața unei
prostituate, dar și să se ridice o statuie în cinstea castității lui. Știa foarte
bine că nu poate purta ținuta exotică în public, deci de ce a cumpărat-o? Nu
a fost o risipă de bani? A făcut-o doar fiindcă îi plac astfel de lucruri și
fiindcă a jinduit la acea ținută, deci a simțit că trebuia s-o cumpere. Dar
după ce a cumpărat-o, nu o poate purta în public. După ce au trecut câțiva
ani, regretă ca a cumpărat-o și brusc, își dă seama: „Cum am putut fi atât
de nesăbuit, atât de dezgustător, încât să fac asta?” Chiar și el este dezgustat
de ce a făcut. Dar nu-și poate controla acțiunile, fiindcă e incapabil să
renunțe la lucrurile care-i plac și pe care le caută. Așa că adoptă tactici

18. perfide și șiretlicuri pentru a se mulțumi pe sine. Dacă dezvăluie o fire
înșelătoare într-o chestiune atât de măruntă, va fi oare capabil să practice
adevărul, atunci când va fi vorba de o chestiune mai importantă? Ar fi
imposibil. Evident, este în natura lui să fie înșelător, iar înșelăciunea este
slăbiciunea lui. A fost odată un copil de șase sau șapte ani, care a mâncat
ceva bun cu familia lui. Când ceilalți copii au întrebat ce era, copilul a clipit
și a spus: „Am uitat”, deși, de fapt, pur și simplu nu voia să le spună. Chiar
ar fi putut uita el ce tocmai mâncase? Acest copil de șase sau șapte ani era
capabil să spună minciuni. Era ceva ce-l învățaseră adulții să facă? Era un
efect al mediului lui familial? Nu – asta este natura omului, moștenirea lui;
omul se naște cu o fire înșelătoare. De fapt, orice lucru bun a mâncat
copilul, el a făcut un lucru normal. Părinții lui i l-au făcut; el nu a furat
mâncarea altcuiva. Dacă acest copil a putut spune o minciună în aceste
circumstanțe, când nu era deloc necesar să o facă, atunci nu este mai
probabil că va minți și în alte chestiuni? Ce problemă ilustrează asta? Nu
este aceasta o problemă cu natura lui? Acel copil este adult acum, iar
minciuna a devenit natura lui. Într-adevăr, el este o persoană înșelătoare; se
vedea asta la el încă de la o vârstă fragedă. Oamenii înșelători nu se pot
abține să-i mintă și să-i păcălească pe ceilalți, iar minciunile și șiretlicurile
lor se pot manifesta oricând și oriunde. Ei nu au nevoie să învețe cum să
facă aceste lucruri, sau să fie provocați să le facă – se nasc capabili să le
facă. Dacă acel copil putea să născocească minciuni ca să păcălească
oamenii la o vârstă atât de fragedă, e oare posibil ca minciuna lui să fie o
fărădelege singulară? Sigur că nu. Aceasta arată că el este, prin natura și
esența lui, o persoana înșelătoare. Oare nu este ușor de deslușit un lucru
atât de simplu? Dacă un om spune minciuni din copilărie, dacă minte
adesea, dacă minte și păcălește oamenii chiar și în legătură cu chestiuni
simple care nu îl obligă să facă asta, iar dacă mințitul a devenit natura lui,

19. atunci, nu-i va fi ușor să se schimbe. Este o persoană cu adevărat
înșelătoare. De ce spunem că oamenii înșelători nu pot fi mântuiți? Fiindcă
este puțin probabil ca ei să accepte adevărul, deci nu pot fi purificați și
transformați. Cei care pot primi mântuirea lui Dumnezeu sunt diferiți. Ei
sunt din start relativ inocenți, iar dacă spun o mică minciună, probabil
roșesc și se tulbură. Este mai simplu pentru un astfel de om să devină o
persoană cinstită: dacă i-ai cere să mintă sau să trișeze, i-ar fi greu. Când
minte, nu poate rosti toate vorbele și lumea își dă imediat seama. Aceștia
sunt oameni relativ simpli și e mai probabil ca ei să obțină mântuirea dacă
pot accepta adevărul. O astfel de persoană minte doar în situații speciale,
când nu are de ales. În general, ea este mereu capabilă să spună adevărul.
Atât timp cât urmărește adevărul, ea va fi capabilă să se descotorosească de
acest aspect al corupției, cu câțiva ani de eforturi, iar apoi, nu îi va fi greu
să devină o persoană cinstită.
Care este standardul lui Dumnezeu pentru oamenii cinstiți, pe care El
îl cere? Cum sunt cerințele lui Dumnezeu, menționate în Trei Avertismente,
acest capitol al cuvintelor lui Dumnezeu? („Sinceritatea înseamnă să vă
dăruiți inima lui Dumnezeu, să fiți sinceri cu El în privința tuturor
lucrurilor, să fiți deschiși cu El în toate lucrurile, să nu ascundeți niciodată
faptele, să nu încercați să-i înșelați pe cei superiori și pe cei inferiori vouă
și niciodată să nu faceți lucruri doar ca să intrați în grațiile lui Dumnezeu.
Pe scurt, să fiți cinstiți înseamnă să fiți puri în acțiunile și cuvintele voastre
și să nu înșelați nici pe Dumnezeu, nici pe om. […] Dacă vorbele ți-s pline
de scuze și justificări fără valoare, atunci spun că tu ești un om care ezită să
pună adevărul în practică. Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus
să le împărtășești și dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele –
dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci
Eu spun că ești un om care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va

20. ieși cu ușurință din întuneric” (Cuvântul, Vol. 1: Arătarea și lucrarea lui Dumnezeu).)
Există o propoziție deosebit de importantă aici. Vedeți care este aceasta?
(Dumnezeu spune: „Dacă ai multe confidențe pe care nu ești dispus să le
împărtășești și dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile
tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că
ești un om care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu
ușurință din întuneric.”) Exact, asta este. Dumnezeu spune: „Dacă ai multe
confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești.” Oamenii au făcut
multe lucruri despre care nu îndrăznesc să vorbească și au prea multe laturi
întunecate. Niciuna dintre acțiunile lor de zi cu zi nu este în conformitate cu
cuvântul lui Dumnezeu, iar ei nu se răzvrătesc împotriva trupului. Fac ce
vor și chiar și deși cred în Dumnezeu de atât de mulți ani, ei nu au pătruns
în realitatea adevărului. „Dacă nu ești dispus să îți dezvălui secretele –
dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți calea luminii, atunci
Eu spun că ești un om care nu va primi mântuirea cu ușurință și care nu va
ieși cu ușurință din întuneric.” Aici, Dumnezeu i-a trimis pe oameni spre o
cale de practică. Dacă nu practici în acest mod și doar strigi sloganuri și
doctrine, atunci ești cineva care nu va primi mântuirea cu ușurință. Acest
lucru este într-adevăr legat de mântuire. A fi mântuit este foarte important
pentru absolut fiecare persoană. A menționat Dumnezeu altundeva „să nu
obții mântuirea cu ușurință”? În altă parte, El rareori face referire la cât de
dificil este să fii mântuit, dar menționează într-adevăr asta atunci când
vorbește despre a fi cinstit. Dacă nu ești o persoană cinstită, atunci ești
cineva foarte greu de mântuit. „Să nu obții mântuirea cu ușurință”
înseamnă că dacă nu accepți adevărul, va fi greu să fii mântuit. Vei fi
incapabil să pornești spre calea cea bună spre mântuire și, astfel, va fi
imposibil să fii mântuit. Dumnezeu folosește această exprimare pentru a le
oferi oamenilor o anumită libertate. Adică: nu ești ușor de mântuit, dar, pe

21. de altă parte, dacă pui cuvintele lui Dumnezeu în practică, atunci, ai o
speranță de a obține mântuirea. Acesta este celălalt sens al exprimării. Dacă
nu practici conform cuvintelor lui Dumnezeu și nu-ți cercetezi niciodată
atent secretele și provocările și nu te destăinui niciodată în părtășie cu
ceilalți, fără a avea părtășie, a analiza și a scoate la lumină corupția și
defectele tale fatale cu aceștia, atunci nu poți fi mântuit. Şi de ce stau
lucrurile așa? Dacă nu te deschizi sau nu te cercetezi astfel, nu îți vei urî
propria fire coruptă, deci aceasta nu se va schimba niciodată. Și dacă nu te
poți schimba, cum poți măcar să te gândești că vei fi mântuit? Cuvintele lui
Dumnezeu arată clar acest lucru și aceste cuvinte demonstrează voia lui
Dumnezeu. De ce insistă Dumnezeu mereu că oamenii ar trebui să fie
cinstiți? Fiindcă e foarte important să fii cinstit – asta influențează direct
dacă o persoană poate sau nu să I se supună lui Dumnezeu și dacă poate sau
nu să dobândească mântuirea. Unii oameni spun: „Eu sunt arogant și
neprihănit de sine și adesea mă înfurii și dezvălui corupție.” Alții spun:
„Eu sunt foarte superficial și vanitos și îmi place când mă flatează
oamenii.” Toate acestea sunt lucruri care sunt vizibile din exterior pentru
oameni și nu sunt probleme mari. Nu ar trebui să continui să vorbești
despre ele. Indiferent care este firea sau caracterul tău, atât timp cât ești
capabil să fii o persoană cinstită, cum cere Dumnezeu, poți fi mântuit. Deci,
ce spuneți? Este important să fii cinstit? Acesta este cel mai important lucru
și, de aceea, Dumnezeu vorbește despre a fi cinstit în capitolul din
cuvintele Lui numit Trei Avertismente. În alte capitole, El menționează
frecvent că credincioșii ar trebui să aibă o viață spirituală normală și o
viață bisericească adecvată și descrie cum ei ar trebui să trăiască o
umanitate normală. Cuvintele Lui cu privire la aceste chestiuni sunt
generale; ele nu sunt discutate într-un mod prea exact sau în prea multe
detalii. Totuși, atunci când Dumnezeu vorbește despre a fi cinstit, El arată

22. calea pe care s-o urmeze oamenii. El le spune oamenilor cum să practice și
vorbește cu multe detalii și multă claritate. Dumnezeu spune: „Dacă ai
multe confidențe pe care nu ești dispus să le împărtășești și dacă nu ești
dispus să îți dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel
încât să cauți calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va primi
mântuirea cu ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric.” A fi
cinstit are legătură cu obținerea mântuirii. Deci ce credeți, de ce cere
Dumnezeu ca oamenii să fie cinstiți? Asta se referă la adevărul
comportamentului uman. Dumnezeu mântuiește oamenii cinstiți, iar cei pe
care Îi vrea pentru Împărăția Sa sunt oameni cinstiți. Dacă ești capabil de
minciuni și tertipuri, ești o persoană înșelătoare, necinstită și perfidă; nu
ești o persoană cinstită. Dacă nu ești o persoană cinstită, atunci nu există
nicio șansă că Dumnezeu te va mântui și nici nu poți fi mântuit. Spui că
ești foarte evlavios acum, că nu ești arogant sau neprihănit de sine, că ești
capabil să plătești un preț când îți faci datoria, sau că poți răspândi
Evanghelia și converti mulți oameni. Însă nu ești cinstit, încă ești înșelător
și nu te-ai schimbat deloc, deci poți fi mântuit? Cu siguranță că nu. Și,
astfel, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu reamintesc tuturor că, pentru a fi
mântuiți, mai întâi trebuie să fie cinstiți conform cuvintelor și cerințelor lui
Dumnezeu. Trebuie să își deschidă sufletul, să își expună firile corupte,
intențiile și secretele și să caute drumul luminii. Ce înseamnă să „cauți
drumul luminii”? Înseamnă să cauți adevărul pentru a-ți înlătura firea
coruptă. Când îți expui corupția, obiectivele și intențiile care există în
spatele acțiunilor tale, te și cercetezi amănunțit, după care cauți: „De ce am
făcut acel lucru? Există o bază pentru cuvintele lui Dumnezeu în asta? Este
acest lucru în conformitate cu adevărul? Făcând asta, greșesc, oare, cu bună
știință? Îl înșel oare pe Dumnezeu? Dacă Îl înșel pe Dumnezeu, atunci, nu
ar trebui să fac asta; ar trebui să mă uit la ce cere Dumnezeu și la ce spune

23. Dumnezeu și să aflu care sunt principiile adevărului.” Asta înseamnă să
cauți adevărul; asta înseamnă să mergi în lumină. Când oamenii sunt
capabili să practice asta în mod regulat, ei sunt capabili să se schimbe cu
adevărat și, astfel, sunt capabili să obțină mântuirea.
Faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți dovedește că El îi
detestă și-I antipatizează cu adevărat pe oamenii înșelători. Antipatia lui
Dumnezeu față de oamenii înșelători este o antipatie față de modul în care
aceștia fac lucrurile, față de firile, intențiile și metodele lor de păcălire;
Dumnezeu disprețuiește toate aceste lucruri. Dacă oamenii înșelători sunt
capabili să accepte adevărul, să-și recunoască firile înșelătoare și dacă sunt
dispuși să accepte mântuirea lui Dumnezeu, atunci și ei au o speranță să fie
mântuiți, deoarece Dumnezeu îi tratează pe toți oamenii în mod egal, cum
face și adevărul. Și astfel, dacă vrem să devenim oameni care Îl mulțumesc
pe Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne schimbăm
principiile de comportament. Nu mai putem să trăim după filosofiile
satanice, nu mai putem să umblăm cu minciuni și păcăleli. Trebuie să ne
descotorosim de toate minciunile și să devenim oameni cinstiți. Atunci,
părerea lui Dumnezeu despre noi se va schimba. Înainte, oamenii se bazau
întotdeauna pe minciuni, prefăcătorie și păcăleli când trăiau printre alții și
foloseau filosofii satanice drept bază pentru existența lor, pentru viețile lor
și drept fundament pentru comportamentul lor. Era ceva ce Dumnezeu
disprețuia. Printre necredincioși, dacă vorbești sincer, spui adevărul și ești
o persoană cinstită, atunci, vei fi defăimat, judecat și părăsit. Așa că urmezi
tendințe lumești și trăiești după filosofii satanice; devii tot mai iscusit la
minciuni și tot mai înșelător. De asemenea, înveți să folosești mijloace
perfide pentru a-ți atinge țelurile și a te proteja. Devii tot mai prosper în
lumea Satanei și, drept rezultat, te afunzi tot mai mult în păcat, până când
nu mai poți ieși. În casa lui Dumnezeu, lucrurile stau exact invers. Cu cât

24. minți mai mult și faci manipulări înșelătoare, cu atât mai mult li se va face
aleșilor lui Dumnezeu lehamite de tine și te vor părăsi. Dacă refuzi să te
pocăiești și continui să fii fidel filosofiilor și logicii satanice, dacă folosești
strategii și planuri elaborate pentru a te deghiza și a afișa un ,„ambalaj”,
atunci ai toate șansele să fii dezvăluit și alungat. Și asta, din cauză că
Dumnezeu îi urăște pe oamenii înșelători. Numai oamenii cinstiți pot
prospera în casa lui Dumnezeu, iar cei înșelători vor fi lepădați și alungați,
în cele din urmă. Toate acestea sunt predestinate de Dumnezeu. Numai
oamenii cinstiți pot avea o parte din Împărăția cerurilor. Dacă nu încerci să
fii o persoană onestă și dacă nu experimentezi și practici în direcția
urmăririi adevărului, dacă nu îți expui hidoșenia și nu te destăinui, atunci
nu vei fi niciodată capabil să primești lucrarea Duhului Sfânt și să obții
aprobarea lui Dumnezeu. Indiferent ce faci sau ce datorie îndeplinești,
trebuie să ai o atitudine sinceră. Fără o atitudine sinceră, nu-ți poți îndeplini
bine datoria. Dacă îți faci mereu datoria într-un mod neglijent și superficial
și nu reușești să faci ceva bine, atunci ar trebui să reflectezi asupra ta, să te
înțelegi și să-ți deschizi sufletul, pentru a te analiza. Apoi, ar trebui să cauți
principiile adevărului și să te străduiești să faci mai bine data viitoare, în
loc să fii neglijent și superficial. Dacă nu încerci să-L mulțumești pe
Dumnezeu cu o inimă care este cinstită și cauți întotdeauna să-ți satisfaci
propriul trup sau propria mândrie, atunci vei putea face o treabă bună? Îți
vei putea îndeplini bine datoria? Cu siguranță, nu. Cei care sunt înșelători
sunt mereu superficiali când își fac datoria; orice datorie ar avea, nu o fac
bine și astfel de persoane nu obțin ușor mântuirea. Spune-Mi – când
oamenii înșelători pun adevărul în practică, folosesc înșelăciunea? Punerea
adevărului în practică necesită ca aceștia să plătească un preț, să renunțe la
interesele proprii, să-și deschidă sufletul și să se expună altora. Însă ei țin
ceva secret; când vorbesc, destăinuiesc doar jumătate și păstrează restul.

25. Ceilalți trebuie întotdeauna să ghicească ce vor aceștia să spună și
întotdeauna trebuie să facă legături pentru a deduce sensul spuselor
acestora. Întotdeauna își lasă loc de manevre, își lasă puțin loc de
interpretare. Când ceilalți văd că sunt înșelători, nu vor să aibă de-a face cu
ei și sunt precauți cu privire la ei, în tot ceea ce fac. Ei mint și trișează și
ceilalți nu pot avea încredere în ei, neștiind ce este adevărat și ce este fals
în lucrurile pe care aceștia le spun, sau cât de denaturate sunt acele lucruri.
Adesea își calcă promisiunile față de ceilalți și nu au nicio valoare, în
inimile oamenilor. Atunci, ce valoare au ei în inima lui Dumnezeu? Cum îi
vede Dumnezeu? Dumnezeu îi detestă și mai mult, fiindcă Dumnezeu
privește în profunzimea inimilor și minților oamenilor. Oamenii pot vedea
doar ce este la suprafață, dar Dumnezeu vede mai exact, mai incisiv și mai
realist.
Indiferent de când ești credincios, care este datoria ta sau ce lucrare
faci, dacă ai un calibru înalt sau slab sau dacă ai un caracter bun sau rău,
atât timp cât poți să accepți adevărul și cauți să devii o persoană cinstită,
categoric vei culege roadele. Unii oameni care nu caută să devină persoane
cinstite cred că este suficient să-și facă bine datoria. Acestora, Eu le spun:
„Niciodată nu vei fi capabil să-ți faci bine datoria.” Alții cred că nu e mare
lucru să fii o persoană cinstită, că a căuta să slujești voii lui Dumnezeu este
sarcina mai importantă și că acesta este singurul mod de a-L mulțumi pe
Dumnezeu. Atunci, hai, încearcă – vezi dacă poți sluji voii lui Dumnezeu
fără să devii o persoană cinstită. Alții nu caută să devină oameni cinstiți, ci
se mulțumesc să se roage în fiecare zi, să ajungă la timp la adunări, să
mănânce și să bea cuvintele lui Dumnezeu și pur și simplu să nu trăiască
așa cum o fac necredincioșii. Atât timp cât nu încalcă legea sau nu fac vreo
faptă rea, este suficient de bine. Dar poate fi Dumnezeu mulțumit în acest
fel? Cum poți să-L mulțumești pe Dumnezeu, dacă nu ești o persoană

26. cinstită? Dacă nu ești o persoană cinstită, atunci nu ești genul potrivit de
persoană. Dacă nu ești cinstit, atunci ești necinstit și viclean. Faci lucrurile
într-un mod neglijent și superficial, manifești tot felul de corupții și ești
incapabil să pui adevărul în practică, chiar și atunci când îți dorești acest
lucru. Orice, în afară de a fi o persoană cinstită, înseamnă că nimic nu este
făcut bine – nu vei avea cum să atingi supunerea față de Dumnezeu sau să-
L mulțumești pe El. Cum poți să-L mulțumești pe Dumnezeu în orice faci,
fără o atitudine de sinceritate? Cum poți să-L mulțumești pe Dumnezeu,
dacă îți faci datoria fără o atitudine cinstită? Ai putea face asta cum trebuie?
Întotdeauna te gândești la propriul trup și la propriile perspective,
întotdeauna vrei să micșorezi suferința trupului tău, să te sacrifici mai
puțin, să sacrifici mai puține lucruri, să plătești un preț mai mic.
Întotdeauna ascunzi ceva. Aceasta este o atitudine înșelătoare. Unii oameni
sunt prevăzători chiar și atunci când e vorba să se sacrifice pentru
Dumnezeu. Aceștia spun: „Trebuie să trăiesc confortabil în viitor. Și dacă
nu se încheie niciodată lucrarea lui Dumnezeu? Nu pot să mă ofer Lui cu
trup și suflet; nici măcar nu știu când va veni ziua lui Dumnezeu. Trebuie
să fiu prevăzător, să fac rânduieli pentru viața mea de familie și pentru
viitorul meu, înainte să mă sacrific pentru Dumnezeu.” Există mulți oameni
care gândesc așa? Ce fire este aceea când cineva este prevăzător și face
planuri de rezervă pentru el însuși? Sunt acești oameni loiali lui
Dumnezeu? Sunt ei oameni cinstiți? Să fii prevăzător și să-ți faci planuri de
rezervă nu înseamnă să fii una cu Dumnezeu. Este o fire înșelătoare, iar
oamenii care fac asta acționează înșelător. Atitudinea cu care Îl tratează pe
Dumnezeu categoric nu este una cinstită. Unii oameni se tem că, în timp ce
interacționează sau se asociază cu ei, frații și surorile lor le vor ghici
problemele și for spune că au o statură joasă, sau îi vor privi cu dispreț.
Prin urmare, când vorbesc, ei încearcă mereu să lase impresia că sunt foarte

27. zeloși, că visează la Dumnezeu și că sunt nerăbdători să practice adevărul.
Dar lăuntric, ei sunt, de fapt, incredibil de slabi și de negativi. Se prefac că
sunt puternici, ca să nu ghicească nimeni cum sunt. Și aceasta este
înșelăciune. Pe scurt, în orice faci, fie în viață, fie în îndeplinirea unei
datorii, dacă recurgi la minciuni și prefăcătorie sau folosești măști pentru
a-i ademeni sau a-i înșela pe ceilalți și a-i face să te stimeze și să ți se
închine, sau să nu te privească cu dispreț, toate acestea reprezintă
înșelăciune. Unele femei își adoră soții, când, în realitate, soții lor sunt
demoni și non-credincioși. De teamă că frații și surorile ei vor spune că
sentimentele ei sunt prea puternice, o astfel de femeie va fi prima care va
spune: „Soțul meu este un demon.” Dar în sufletul ei, ea spune: „Soțul meu
este un om bun.” Prima variantă este ceea ce spune cu gura – dar asta doar
ca să o audă alții, pentru a crede că are discernământ cu privire la soțul ei.
Ce vrea să spună, de fapt, este: „Nu faceți cunoscută această chestiune. Voi
exprima eu, mai întâi, această opinie, deci nu este nevoie să o menționați
voi. Deja l-am expus pe soțul meu ca fiind demon, ceea ce înseamnă că am
renunțat la sentimentele mele și nu veți avea nimic de spus despre asta.”
Nu înseamnă asta să fii viclean? Nu este aceasta o deghizare? Dacă faci
asta, atunci înșeli oamenii și-i induci în eroare prefăcându-te. Manipulezi,
păcălești la fiecare pas, astfel încât ceilalți să îți vadă imaginea falsă, nu
fața adevărată. Acest lucru este sinistru; aceasta este înșelăciunea omului.
Dacă tot ai recunoscut că soțul tău este un demon, atunci de ce nu divorțezi
de el? De ce nu-l respingi pe acel demon, pe acea satană? Spui că soțul tău
este un demon, dar continui să-ți petreci viața cu el – asta arată că îți plac
demonii. Din gură, spui că el este un demon, dar nu recunoști asta în inima
ta. Asta înseamnă că îi înșeli pe alții, că îi păcălești. Asta arată și că ești în
cârdășie cu demonii, că îi protejezi. Dacă ai fi cineva care ar putea să
practice adevărul, ai divorța de soțul tău imediat ce ai recunoaște că este un

28. demon. Atunci, ai putea să fii martor, iar asta ar arăta că definești o limită
clară între tine și demon. Dar din păcate, nu numai că nu ai definit acea
limită, ci îți trăiești zilele cu un demon și induci în eroare frații și surorile
cu minciuni și înșelăciune. Aceasta dovedește că ești de aceeași teapă cu
diavolul, că ești doar un alt demon mincinos. Se spune că o femeie își
urmează soțul în orice face acesta. Cum tu te-ai măritat cu un demon și nu
i-ai întors niciodată spatele, asta dovedește că și tu ești un demon. Ești a
diavolului, dar spui că soțul tău este un demon, ca să dovedești că tu ești a
lui Dumnezeu – nu este aceasta o tactică de a minți și de a înșela? Ești
foarte conștientă de adevăr, dar tot folosești astfel de mijloace pentru a-i
păcăli pe ceilalți. Este ceva perfid; este ceva înșelător. Toți cei care sunt
perfizi și înșelători sunt demoni până în măduva oaselor.
Toți oamenii au o fire coruptă. Dacă faceți puțină introspecție, cu
siguranță veți vedea unele stări sau practici în care le creați celorlalți o
impresie falsă sau acționați înșelător; toți aveți momente în care vă
prefaceți sau sunteți ipocriți. Unii oameni spun: „Atunci de ce n-am
observat? Sunt o persoană nevinovată. Am fost hărțuit și înșelat extrem de
mult în această lume și nu am fost niciodată înșelător. Pur și simplu spun
ce am pe suflet.” Asta tot nu demonstrează că ești o persoană cinstită. E
posibil, pur și simplu, să nu fii inteligent, sau să nu fii foarte educat, sau
poate că ești ușor de intimidat în grupuri, sau poate că ești un laș inept,
căruia îi lipsește înțelepciunea în acțiuni, care are puține aptitudini și ești
pe o treaptă inferioară în societate – asta tot nu înseamnă că ești o persoană
cinstită. O persoană cinstită este una care poate accepta adevărul – nu un
amărât demn de milă, un om bun de nimic, un idiot sau o persoană
nevinovată. Ar trebui să fiți capabili să discerneți aceste lucruri, nu-i așa?
Adesea aud unii oameni spunând: „Eu nu mint niciodată – întotdeauna sunt
cel mințit. Întotdeauna sunt hărțuit de oameni. Dumnezeu a spus că El îi

29. ridică din gunoi pe cei în nevoie, iar eu sunt unul dintre acei oameni. Acesta
este Harul lui Dumnezeu. Dumnezeu se milostivește de oamenii ca noi,
oameni nevinovați, care nu sunt bineveniți în societate. Aceasta este cu
adevărat mila lui Dumnezeu!” Faptul că Dumnezeu spune că El îi ridică din
gunoi pe cei în nevoie are și o latură practică. Deși poți recunoaște acest
lucru, asta nu demonstrează că ești o persoană cinstită. De fapt, unii oameni
sunt doar imbecili, idioți; sunt proști lipsiți de absolut orice abilitate, de
calibru slab și fără nicio înțelegere a adevărului. O astfel de persoană nu are
absolut nicio legătură cu oamenii cinstiți despre care vorbește Dumnezeu.
Ideea este că Dumnezeu îi ridică din gunoi pe cei în nevoie, dar nu idioții și
proștii sunt cei ridicați. Tu ai din fire un calibru foarte slab și ești un idiot,
un om bun de nimic și, deși te-ai născut într-o familie săracă și ești un
membru al clasei de jos a societății, tot nu ești obiectul mântuirii lui
Dumnezeu. Doar fiindcă ai suferit mult și ai îndurat discriminare în
societate, doar fiindcă ai fost hărțuit și înșelat de toată lumea, nu crede că
asta te face o persoană cinstită. Dacă asta crezi, te înșeli amarnic. V-ați
agățat de vreo neînțelegere sau concepție greșită despre ce înseamnă o
persoană cinstită? Ați obținut puțină claritate cu această părtășie? Să fii o
persoană cinstită nu este cum cred oamenii; nu înseamnă să fii franc și să te
abții de la orice echivoc. O persoană poate fi în mod firesc foarte directă,
dar asta nu înseamnă că nu recurge la păcăleli și înșelăciune. Toți oamenii
corupți au firi corupte, care sunt viclene și înșelătoare. Când oamenii
trăiesc în această lume, sub influența Satanei, guvernați și controlați de
forța lui, le este imposibil să fie cinstiți. Ei pot doar să devină și mai
înșelători. Când trăiești în mijlocul unei omeniri corupte, a fi o persoană
cinstită categoric presupune multe dificultăți. Probabil vom fi ridiculizați,
denigrați, judecați, chiar și excluși și izgoniți de către necredincioși, de
către regi diavoli și de către demoni vii. Deci este oare posibil să

30. supraviețuim, ca persoane cinstite, în lumea aceasta? Avem loc să
supraviețuim în lumea asta? Da, avem. Categoric avem loc să supraviețuim.
Dumnezeu a prestabilit și ne-a ales și categoric ne deschide o cale de
ieșire. Credem în Dumnezeu, Îl urmăm în totalitate sub îndrumarea Lui și
trăim exclusiv din suflarea și din viața pe care El ni le dăruiește. Fiindcă
am acceptat adevărul cuvintelor lui Dumnezeu, avem noi reguli pentru cum
să trăim și noi țeluri pentru viețile noastre. Bazele vieților noastre au fost
schimbate. Am adoptat un nou mod de viață, un nou mod de a ne comporta,
doar de dragul de a obține adevărul și de a fi mântuiți. Am adoptat un nou
mod de viață: trăim pentru a ne îndeplini bine îndatoririle și pentru a-L
mulțumi pe Dumnezeu. Acest lucru nu are absolut nicio legătură cu ce
mâncăm, ce purtăm, sau unde locuim; este nevoia noastră spirituală. Mulți
oameni cred că este prea dificil să fii o persoană cinstită. Parțial, fiindcă a
scăpa de o fire coruptă este foarte greu. În plus, dacă trăim printre
necredincioși – și în special dacă lucrăm cu ei – atunci, dacă suntem
persoane sincere și spunem adevărul, ajungem să se râdă de noi, să fim
denigrați, judecați și chiar ostracizați sau izgoniți. Asta creează provocări
pentru supraviețuirea noastră. Mulți oameni spun: „Nu este viabil să fii o
persoană cinstită. Voi fi dezavantajat dacă sunt franc și nu voi reuși să fac
nimic fără să spun minciuni.” Ce fel de perspectivă este aceasta? Acestea
sunt perspectiva și raționamentul unei persoane înșelătoare. Aceștia spun
lucruri false, înșelătoare, doar pentru a-și proteja statutul și interesele
proprii. Nu sunt dispuși să fie oameni cinstiți și să spună adevărul, de
teamă să nu piardă acele lucruri. Toată omenirea coruptă este așa. Indiferent
cât de educați ar fi, cât de înalt sau jos este statutul lor, dacă sunt persoane
oficiale sau cetățeni obișnuiți, dacă sunt celebrități sau persoane oarecare,
cu toții mint și trișează constant și nimeni nu este demn de încredere. Dacă
aceste firi corupte nu sunt înlăturate, ei vor continua să mintă și să trișeze

31. tot timpul și vor fi plini de firi înșelătoare. Pot ei să atingă supunerea
absolută față de Dumnezeu în acest fel? Pot să obțină aprobarea lui
Dumnezeu? Categoric, nu.
Vi se pare că este greu să fiți persoane cinstite? Ați încercat vreodată
să puneți în practică acest lucru? În ce privințe ați practicat și experimentat
starea de a fi o persoană cinstită? Pe ce principii s-au bazat practicile
voastre? Ce nivel de experiență aveți în prezent, din acest punct de vedere?
Ați ajuns în punctul în care, în esență, sunteți o persoană cintită? Dacă ați
realizat asta, este minunat! Ar trebui să putem vedea din cuvintele lui
Dumnezeu că, pentru a ne mântui și transforma, El nu doar face o lucrare
pregătitoare care să arate ce poate rezerva viitorul, după care se oprește.
Nici nu schimbă comportamentul exterior al oamenilor. Mai degrabă, El
vrea să schimbe absolut toate persoanele, începând din cele mai lăuntrice
profunzimi ale inimii lor, din firile lor și din însăși esențele lor, și să le
transforme de la sursă. Având în vedere că așa lucrează Dumnezeu, cum ar
trebui să acționăm, atunci, spre noi înșine? Ar trebui să ne asumăm
responsabilitatea pentru ce căutăm, pentru schimbarea firii noastre și pentru
îndatoririle pe care ar trebui să le îndeplinim. Ar trebui să fim serioși în tot
ceea ce facem, fără să trecem nimic cu vederea și să putem prezenta totul
pentru a fi analizat atent. De fiecare dată când finalizezi de făcut ceva, chiar
dacă tu crezi că a fost făcut corect, poate că nu este neapărat în conformitate
cu adevărul. Acel lucru trebuie și analizat și trebuie comparat, verificat și
discernut conform cuvintelor lui Dumnezeu. Astfel, va deveni clar dacă a
fost corect sau greșit. În plus, trebuie analizate și lucrurile pe care crezi că
le-ai făcut greșit. Asta necesită ca frații și surorile să petreacă mai mult
timp împreună având părtășie, căutând și ajutându-se între ei. Cu cât ai mai
mult părtășie, cu atât va fi inima ta mai luminoasă și cu atât vei înțelege
mai mult principiile adevărului. Aceasta este binecuvântarea lui Dumnezeu.

32. Dacă niciunul dintre voi nu-și deschide sufletul și toți vă deghizați, sperând
să lăsați o impresie bună în mințile celorlalți și dorind ca aceștia să aibă o
părere bună despre voi și să nu vă ia în derâdere, atunci nu veți experimenta
o creștere adevărată. Dacă întotdeauna te deghizezi și niciodată nu-ți
deschizi sufletul în părtășie, nu vei primi iluminarea Duhului Sfânt și nu
vei fi capabil să înțelegi adevărul. Atunci, care va fi rezultatul? Vei trăi în
întuneric pentru totdeauna și nu vei fi mântuit. Dacă vrei să obții adevărul
și să-ți schimbi firea, trebuie să plătești un preț pentru a obține și a practica
adevărul și trebuie să-ți deschizi sufletul și să ai părtășie cu ceilalți. Acest
lucru este benefic și pentru intrarea ta în viață, și pentru schimbarea firii
tale. Să-ți discuți experiența și înțelegerea în adunări este benefic pentru
tine și pentru ceilalți. Ce se va întâmpla, dacă niciunul dintre voi nu
vorbește despre autocunoașterea lui, sau despre experiențele și despre
înțelegerea lui; dacă niciunul dintre voi nu se analizează atent sau nu-și
deschide sufletul; dacă toți excelați la rostirea de slove și doctrine și
niciunul dintre voi nu împărtășește înțelegerea propriei persoane și dacă
niciunul dintre voi nu are curajul să facă cunoscută puțina sa
autocunoaștere? Vă veți întâlni cu toții și veți schimba politețuri și
amabilități, vă veți flata reciproc, vă veți lăuda unii la alții și veți spune
lucruri nesincere. „Ah, ai fost foarte bun în ultima vreme. Ai făcut ceva
schimbări!” „Ai demonstrat atât de multă credință, în ultima vreme!” „Ești
atât de pasionat!” „Te-ai sacrificat mult mai mult decât mine.”
„Contribuțiile tale sunt mai mari decât ale mele!” Acestea sunt situațiile
care apar. Toți se flatează reciproc și se laudă unul la altul și nimeni nu este
dispus să-și arate adevărata față pentru a fi analizată atent, ca să o discearnă
și să o înțeleagă toată lumea. Poate exista o viață bisericească adevărată
într-un astfel de mediu? Nu, nu poate exista. Unii oameni spun: „Trăiesc
viața bisericească de destul de mulți ani. Întotdeauna am fost mulțumit și

33. mi-a plăcut. La adunări, toți frații și surorile se roagă și cântă imnuri pentru
slava lui Dumnezeu. Toți sunt impresionați până la lacrimi de rugăciuni și
de imnuri. Uneori, lucrurile capătă o încărcătură emoțională și toți ne
încălzim și transpirăm. Frații și surorile cântă și dansează; este o viață
bisericească atât de bogată și de vie și e atât de plăcut! Întruchipează cu
adevărat lucrarea Duhului Sfânt! După aceea, mâncăm și bem cuvintele lui
Dumnezeu și simțim că acestea vorbesc direct inimilor noastre. Toți sunt
foarte entuziaști, de fiecare dată când avem părtășie.” Câțiva ani într-o
astfel de viață bisericească sunt foarte plăcuți pentru toți, dar ce rezultă, de
pe urma acestora? Aproape nimeni nu intră, cu adevărat, în realitatea
adevărului și aproape nimeni nu-și poate descrie experiențele, ca să fie
martor pentru Dumnezeu. Au multă energie pentru a citi cuvintele lui
Dumnezeu, a cânta și a dansa, dar când vine momentul părtășiei despre
adevăr, unii oameni devin dezinteresați. Nimeni nu vorbește despre
experiența proprie de a deveni o persoană cinstită; nimeni nu se analizează
atent și nimeni nu-și destăinuie propria fire, pentru ca alții să o cunoască și
să o discearnă, în beneficiul și pentru edificarea proprie. Nimeni nu are
părtășie despre experiența și mărturia personală pentru a-L preaslăvi pe
Dumnezeu. Câțiva ani de viață bisericească se irosesc într-o clipită, cântând
și dansând, simțindu-vă fericiți, plini de bucurie. Spuneți-Mi: de unde vin
această fericire și această bucurie? Aș zice că nu așa ceva vrea să vadă
Dumnezeu și nu așa ceva Îl mulțumește, fiindcă ce vrea El să vadă este o
schimbare în firile vieții oamenilor și pe oameni trăind realitatea
adevărului. Dumnezeu vrea să vadă această realitate. El nu vrea să vă
agățați de cărțile de imnuri, cântând și dansând spre slava Lui când sunteți
la adunări sau simțindu-vă înflăcărați – nu asta vrea El să vadă. Dimpotrivă,
Dumnezeu este trist, îndurerat și neliniștit când vede asta, fiindcă El a rostit
mii și mii de cuvinte, dar nicio persoană nu le-a aplicat și nu le-a trăit cu

34. adevărat. Asta este exact ce-L îngrijorează pe Dumnezeu. Voi vă simțiți
adesea destul de mulțumiți și satisfăcuți de voi înșivă cu puțină liniște și
fericire din viața voastră bisericească. Îl slăviți pe Dumnezeu și obțineți o
oarecare bucurie, o fărâmă de confort sau puțină împlinire spirituală, iar
apoi, credeți că v-ați practicat bine credința. Vă agățați de aceste iluzii,
tratându-le drept capital, drept concluzia cea mai importantă trasă din
credința voastră în Dumnezeu și le acceptați în locul unei schimbări în firea
vieții voastre și a unei intrări pe calea mântuirii. Astfel, credeți că nu este
nevoie să urmăriți adevărul sau să urmăriți să deveniți o persoană cinstită.
Nu este nevoie să reflectați asupra voastră sau să vă analizați atent
problemele, sau să practicați și să experimentați cuvintele lui Dumnezeu.
Acum, intrăm pe un teritoriu periculos. Dacă oamenii continuă în acest fel;
dacă, atunci când lucrarea lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, ei tot nu au
devenit persoane cinstite sau nu au reușit să-și facă suficient de bine
datoria; dacă nu au atins adevărata supunere față de Dumnezeu și încă pot
fi induși în eroare de către antihriști; dacă nu au scăpat de influența
Satanei; dacă nu au întrunit aceste cerințe date lor de către Dumnezeu,
atunci, ei nu sunt oameni pe care El îi va mântui. Acesta este motivul
îngrijorării lui Dumnezeu.
Oamenii sunt mereu foarte entuziaşti când sunt noi în credinţă. În
special când îl aud pe Dumnezeu având părtăşie despre adevăr, se gândesc:
„Acum înțeleg adevărul. Am găsit adevărata cale. Sunt foarte fericit!”
Fiecare zi e la fel de plină de veselie ca și cum ar sărbători Anul Nou sau o
nuntă; în fiecare zi, așteaptă cu nerăbdare să găzduiască cineva o adunare
sau să aibă părtășie. Dar după câțiva ani, unii oameni își pierd fervoarea
pentru viața bisericească și își pierd și fervoarea pentru credința în
Dumnezeu. De ce se întâmplă asta? Fiindcă ei au doar o înțelegere
superficială, teoretică, a cuvintelor lui Dumnezeu și a adevărului. Ei nu au

35. pătruns cu adevărat în cuvintele lui Dumnezeu și nici nu au experimentat
personal realitatea lor. Exact cum spune Dumnezeu, mulți oameni privesc
mâncarea luxoasă de la banchet, dar majoritatea vin doar ca să se uite. Ei nu
iau mâncarea delicioasă oferită de Dumnezeu și nu o mănâncă, gustând-o și
folosind-o ca să-și reîncarce corpurile. Asta este ceea ce detestă Dumnezeu
și ceea ce-L îngrijorează. Nu într-o astfel de stare sunteți și voi acum? (Ba
da.) Am părtășie în mod frecvent cu voi toți, ca să vă ajut. Ce mă
îngrijorează cel mai mult este că, după ce ascultați aceste predici și vă sunt
împlinite nevoile spirituale, nu veți face nimic pentru a le pune în practică
și nu vă veți mai gândi deloc la ele. În acest caz, tot ce am spus eu va fi fost
în van. Indiferent ce fel de calibru are cineva, vă veți putea da seama dacă
este sau nu cineva care iubește adevărul, după doi sau trei ani de credință.
Dacă este cineva care iubește adevărul, atunci, mai devreme sau mai târziu,
îl va urmări; dacă nu este cineva care iubește adevărul, atunci, nu va rezista
mult și va fi expus și alungat. Voi chiar sunteți iubitori ai adevărului?
Sunteți dispuși să deveniți oameni cinstiți? Veți putea să vă schimbați, în
viitor? Cât, din toate acestea, veți duce personal până la capăt, după
părtășia aceasta? Cât, din toate acestea, va produce cu adevărat rezultate în
voi? Toate aceste lucruri sunt necunoscute; la final, vor fi dezvăluite. Nu au
nicio legătură cu cât de fervent este un om sau cu câtă suferință poate
îndura, când este nou în credință. Important este dacă iubește sau nu
adevărul și dacă poate sau nu să accepte adevărul. Doar cei care iubesc
adevărul se vor gândi la el, după ce vor asculta o predică. Doar ei vor
reflecta la cum să pună cuvintele lui Dumnezeu în practică, la cum să le
experimenteze, la cum să le aplice în viața de zi cu zi și la cum să trăiască
realitatea adevărului în cuvintele lui Dumnezeu, pentru a deveni cineva care
i se supune cu adevărat lui Dumnezeu. De aceea, cei care iubesc adevărul îl
vor obține, în cele din urmă. Cei care nu iubesc adevărul poate vor accepta

36. adevărata cale; poate se vor aduna, vor asculta predici în fiecare zi și vor
învăța câteva doctrine, dar în momentul în care vor întâmpina greutăți sau
încercări, vor deveni negativi și slabi și poate chiar vor renunța la credința
lor. Credincios fiind, dacă poți sau nu să pătrunzi în realitatea adevărului
depinde de atitudinea ta față de adevăr și de ce scop ai, în căutarea ta: dacă
acesta este cu adevărat sau nu este să obții adevărul ca viață. Unii oameni
se echipează cu adevărul pentru a-i ajuta pe alții, pentru a-L sluji pe
Dumnezeu, sau pentru a conduce bine biserica. Acesta nu este un lucru rău
și înseamnă că acei oameni își asumă o oarecare povară. Dar dacă ei nu se
concentrează pe propria intrare în viață sau pe practicarea adevărului și
dacă nu caută adevărul pentru a rezolva probleme, atunci, pot pătrunde ei în
realitatea adevărului? Asta ar fi imposibil. Cum pot ei să îi ajute pe alții,
dacă nu dețin realitatea adevărului? Cum Îl pot ei sluji pe Dumnezeu? Pot ei
să îndeplinească bine lucrarea bisericească? Și asta ar fi imposibil. Nu
contează cât de multe predici ai ascultat sau ce cale ai ales. Vă voi
împărtăși perspectiva corectă: indiferent ce datorie îndeplinești, dacă ești
conducător sau un adept obișnuit, trebuie să-ți concentrezi eforturile în
primul rând pe cuvintele lui Dumnezeu. Trebuie să le citești și să te
gândești în mod serios la ele. Mai întâi, trebuie să obții o înțelegere a
tuturor adevărurilor pe care este nevoie să le cunoști și să le practici;
compară-te cu ele și îndeplinește-le pentru tine. Nu ai obținut un adevăr
decât după ce mai întâi l-ai înțeles și ai pătruns în realitatea lui. Dacă mereu
le explici celorlalți doctrinele pe care le înțelegi, dar ești incapabil să le pui
în practică sau să le experimentezi, atunci, aceasta este o greșeală – este
nesăbuință și ignoranță. Ar trebui să practici și să experimentezi cuvintele
lui Dumnezeu drept adevăr, ajungând, treptat, să înțelegi un număr mare de
adevăruri. Atunci, vei începe să obții rezultate din ce în ce mai bune în
datoria ta și să ai multe experiențe și mărturii de împărtășit. Astfel,

37. cuvintele lui Dumnezeu vor deveni viața ta. Te vei asigura că îți faci bine
datoria și, de asemenea, vei putea și să duci la bun sfârșit însărcinarea dată
ție de Dumnezeu. Dacă întotdeauna vrei să-i compari pe ceilalți cu aceste
cuvinte, să le aplici celorlalți sau să le folosești drept capital în lucrarea ta,
atunci, vei avea probleme. Când faci asta, urmezi exact aceeași cale ca
Pavel. Cum aceasta este perspectiva ta, cu siguranță tratezi aceste cuvinte
drept doctrine, drept teorie, și vrei să folosești aceste teorii pentru a ține
discursuri și a face lucrări. Asta este foarte periculos – asta fac falșii
conducători și antihriștii. Dacă îți privești propria stare conform cuvintelor
lui Dumnezeu, mai întâi reflectând asupra ta și obținând o înțelegere despre
tine, iar apoi, punând adevărul în practică, vei culege roadele și vei
pătrunde în realitatea adevărului. Abia atunci vei fi calificat și vei avea
statura potrivită pentru a-ți face bine datoria. Dacă nu ai experiența practică
a lucrării lui Dumnezeu și a cuvintelor Lui; dacă nu ai intrat deloc în viață
și poți doar să reciți slove și doctrine, atunci, chiar dacă faci lucrarea, o vei
face orbește și nu vei realiza nimic concret. În cele din urmă, vei deveni un
conducător fals și un antihrist și vei fi alungat. Dacă înțelegi un aspect al
adevărului, ar trebui mai întâi să te compari tu cu el și să-l implementezi în
viața ta, ca să devină realitatea ta. Atunci, categoric vei obține ceva și te vei
schimba. Dacă simți că sunt bune cuvintele lui Dumnezeu, că ele reprezintă
adevărul și au realitate, dar nu iei în considerare sau nu încerci să înțelegi
adevărul în inima ta și nici nu îl practici și nu îl experimentezi în viața ta
practică, ci doar îl scrii într-un carnețel și te oprești la asta, atunci, atunci
nu vei înțelege și nu vei obține niciodată adevărul. Când citești cuvintele
lui Dumnezeu sau auzi predici și părtășii, trebuie să reflectezi și să te
compari cu ele, făcând legătura între ele și propriile stări și folosindu-le ca
să îți rezolvi propriile probleme. Doar implementând cuvintele în acest fel
poți să obții cu adevărat ceva din ele. Asta practicați, după ce ați ascultat o

38. predică? Dacă nu este, atunci, Dumnezeu nu este în viețile voastre, cum nu
sunt nici cuvintele Lui, iar voi nu aveți nicio realitate, în credința voastră în
El. Trăiți în afara cuvintelor lui Dumnezeu, precum necredincioșii. Oricine
crede în Dumnezeu, dar nu poate să-I aplice cuvintele în viața adevărată,
pentru a le practica și a le experimenta, nu crede, cu adevărat, în Dumnezeu
– este un non-credincios. Cei care nu pot să practice adevărul nu sunt
oameni care ascultă de Dumnezeu, sunt oameni care se răzvrătesc împotriva
Lui și care I se împotrivesc. Fără a aduce cuvintele lui Dumnezeu în viața
lor, nu au niciun mod de a experimenta lucrarea lui Dumnezeu. Și dacă nu
experimentează lucrarea lui Dumnezeu sau judecata și mustrarea cuvintelor
Lui în viața lor reală, nu au cum să obțină adevărul. Înțelegeți asta? Dacă
puteți pricepe aceste cuvinte, asta ar fi cel mai bine – dar indiferent cum le
pricepi, indiferent cât de mult înțelegi, cel mai important lucru este să aduci
cuvintele lui Dumnezeu și adevărurile pe care le înțelegi în viața ta reală și
să le practici acolo. Acesta este singurul mod în care tu poți să crești în
statură și în care starea ți se poate schimba.
Când Dumnezeu exprimă adevăruri sau prezintă pretențiile pe care Le
are de la oameni, El le va indica mereu acestora principii și căi de practică.
Să luăm, de exemplu, ideea de a fi o persoană cinstită, despre care tocmai
vorbeam: Dumnezeu le-a dat oamenilor o cale, spunându-le cum să fie
oameni cinstiți și cum să practice principiile pentru a fi oameni cinstiți, ca
să o ia pe calea cea dreaptă. Dumnezeu a spus: „Dacă nu ești dispus să îți
dezvălui secretele – dificultățile tale – înaintea altora, astfel încât să cauți
calea luminii, atunci Eu spun că ești un om care nu va primi mântuirea cu
ușurință și care nu va ieși cu ușurință din întuneric.” Aici, subînțelesul
este că El ne cere să luăm ceva ce considerăm că este secret sau privat și să
dezvăluim acel lucru, pentru a-l supune unei analize atente. La asta nu v-ați
gândit voi: voi nu ați înțeles sau nu ați știut că Dumnezeu a spus asta

39. pentru a vă face să practicați în acest fel. Uneori, acționezi cu o intenție
vicleană, înșelătoare, deci acțiunile și intențiile tale ar trebui schimbate.
Poate că nu percepe nimeni natura vicleană sau înșelătoare a cuvintelor tale
– dar nu te felicita singur. Ar trebui să vii înaintea lui Dumnezeu și să te
examinezi – poți să-i păcălești pe oameni, dar nu poți să-L păcălești pe
Dumnezeu. Trebuie să te rogi, să-ți destăinui și să-ți analizezi atent
intențiile și metodele, să te gândești dacă aceste intenții și metode L-ar
mulțumi pe Dumnezeu, sau dacă El le-ar disprețui, dacă le poți destăinui,
dacă este greu să vorbești despre ele și dacă sunt conforme cu adevărul. Cu
o astfel de disecare și analiză atentă vei descoperi că, de fapt, acest aspect
nu este conform cu adevărul; acest gen de comportament este greu de scos
la lumină și Îl dezgustă pe Dumnezeu. Atunci, schimbi acest
comportament. Cum vă face să vă simțiți această părtășie a Mea? Unii
dintre voi probabil sunt îngrijorați. Vă gândiți: „E foarte complicat să crezi
în Dumnezeu. A fost suficient de greu să ajung și până aici – acum, trebuie
s-o iau de la capăt?” Realitatea este că acum a venit Dumnezeu și a început
să îndrume omenirea, pentru a intra în realitatea adevărului. Acesta este
începutul, în calitate de credincios, dar și ca persoană. Dacă vrei să ai un
început bun, trebuie să construiești o fundație solidă în credința ta, învățând
mai întâi adevărurile viziunilor și semnificația urmăririi lui Dumnezeu, iar
apoi, concentrându-te pe practicarea adevărului și pe a-ți face bine datoria.
Astfel, poți intra în realitatea adevărului. Dacă te concentrezi doar pe a rosti
slove și doctrine și pe a stabili o fundație pe baza acestor lucruri, asta
devine o problemă. Este ca și cum ai construi fundația unei case pe nisip:
indiferent cât de înaltă o construiești, va fi mereu în pericol să se
prăbușească și nu va rezista. Totuși, există un lucru lăudabil la voi toți
acum, și anume că puteți înțelege despre ce am părtășie cu voi și sunteți
dispuși să ascultați. Asta este bine. Cel mai mult contează să urmăriți

40. adevărul și să pătrundeți în realitate, iar restul este pe locul doi. Atât timp
cât știți acest lucru, nu va fi greu să porniți pe calea cea dreaptă, în credința
voastră. Pentru a păși pe calea urmăririi adevărului, mai întâi trebuie să te
cunoști pe tine – trebuie să știi clar ce firi corupte ai și care îți sunt
neajunsurile. Atunci vei înțelege importanța de a te echipa cu adevărul și
vei putea să cauți degrabă adevărul, pentru a rezolva probleme. Timpul nu
așteaptă după niciun om! Odată ce te-ai ocupat de problemele tale cu
intrarea în viață și deții realitatea adevărului, vei avea un sentiment mai
puternic de pace interioară. Oricât de mari ar fi dezastrele, nu îți va fi
teamă. Dacă îți irosești acești câțiva ultimi ani fără a urmări adevărul, iar
când se întâmplă ceva, tu încă ai tendința să devii confuz și rămâi într-o
stare pasivă de așteptare și nici nu poți să folosești adevărul pentru a-ți
rezolva problemele, ci încă trăiești în baza unor filosofii lumești și firi
corupte, cât de lamentabil ar fi acest lucru! Dacă, atunci când va veni ziua
în care dezastrele sunt mari, tu nu deții nici măcar o fărâmă din realitatea
adevărului, vei regreta că nu ai urmărit adevărul sau că nu ți-ai făcut bine
datoria și că nici nu ai obținut nici măcar o parte din adevăr. Vei trăi într-o
stare constantă de anxietate. În acest moment, lucrarea Duhului Sfânt nu
așteaptă după niciun om. În primii lor ani de credință, El le dă oamenilor
ceva Har, ceva milă; le dă ajutor și susținere. Dacă oamenii nu se schimbă
niciodată și nu pătrund niciodată în realitate, ci sunt mulțumiți cu
doctrinele pe care le cunosc, atunci, sunt în pericol. Deja au ratat lucrarea
Duhului Sfânt și au ratat ultima șansă la mântuirea lui Dumnezeu și la
desăvârșirea omenirii. Ei pot doar să cadă în dezastre, plângând și
scrâșnind din dinți.
Când începeți să construiți o fundație în credința voastră, ar trebui să
pășiți ferm pe calea urmăririi adevărului. Ar trebui să fiți în linia întâi
pentru a intra în realitatea adevărului, nu în linia întâi pentru recitarea de

41. slove și doctrine. Ar trebui să te concentrezi pe a intra în realitatea
adevărului, pe a căuta și a practica adevărul în toate situațiile, pe a fi
capabil să pui adevărul în practică în toate situațiile și pe a-l folosi ca
termen de comparație pentru toate lucrurile. Ar trebui să reflectezi la cum
să practici adevărul, la care sunt principiile de practicare și la ce fel de
practicare a adevărului va întruni cerințele lui Dumnezeu și-L va mulțumi
pe Dumnezeu. Totuși, oamenilor le lipsește prea mult statura. Întotdeauna
întreabă de lucruri care nu au legătură cu practicarea adevărului, nu au
legătură cu autocunoașterea sau cu a fi o persoană cinstită. Nu este
derizoriu? Nu arată asta o statură joasă? Unii oameni au acceptat această
etapă a lucrării lui Dumnezeu imediat ce El a început-o și sunt credincioși
și în zilele noastre. Dar ei tot nu înțeleg ce este realitatea adevărului sau ce
este practicarea adevărului. Unii spun: „Am renunțat la familie și la carieră
pentru credința mea și am îndurat multe. Cum poți Tu să spui că eu nu am
niciun pic de realitate a adevărului? Mi-am abandonat familia – nu este
aceasta realitate? Am renunțat la căsnicia mea – nu este aceasta realitate?
Nu sunt toate acestea o expresie a punerii adevărului în practică?” În
aparență, ai renunțat la lumea seculară și ți-ai abandonat familia, pentru a
crede în Dumnezeu. Dar înseamnă asta că ai intrat în realitatea adevărului?
Înseamnă că ești o persoană cinstită, una care I se supune lui Dumnezeu?
Înseamnă asta că ți s-a schimbat starea, sau că ești cineva care deține
adevărul sau umanitate? Categoric nu înseamnă asta. Aceste acțiuni externe
ale tale li se pot părea frumoase altor oameni – dar ele nu înseamnă că
practici adevărul sau că I te supui lui Dumnezeu și categoric nu înseamnă
că intri în realitatea adevărului. Sacrificiile și cheltuielile oamenilor sunt
prea denaturate și toți oamenii sunt controlați de intenția de a primi
binecuvântări și nu au fost purificați prin încercări și rafinare. De aceea
sunt atât de mulți încă superficiali în îndatoririle lor și nu obțin rezultate

42. reale; ba chiar perturbă, tulbură, subminează și provoacă tot soiul de
probleme lucrării bisericii. Nu se gândesc deloc la pocăință și continuă să
răspândească negativitate, să spună minciuni și să denatureze faptele,
pentru a-și argumenta propria situație, chiar și atunci când biserica îi
alungă. Unii oameni cred, vreme de un deceniu sau două, dar tot își pierd
controlul și fac tot soiul de fapte rele. Atunci, sunt îndepărtați sau excluși
de biserică. Faptul că pot face atâtea lucruri teribile este o dovadă
satisfăcătoare că au un caracter teribil, că sunt prea necinstiți și prea vicleni
și că nu sunt deloc nevinovați, ascultători sau supuși. Asta este fiindcă nu i-
a interesat niciodată prea mult să practice adevărul și să fie persoane
cinstite. Ei văd credința în Dumnezeu în acești termeni: „Atât timp cât îmi
abandonez familia, mă sacrific pentru Dumnezeu, sufăr și plătesc un preț,
Dumnezeu ar trebui să-mi comemoreze faptele și ar trebui să primesc
mântuirea Lui.” Aceasta este o gândire fantezistă și o dorință deșartă. Dacă
vrei să primești mântuirea și să vii cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, mai
întâi, trebuie să vii înaintea Lui în căutare: “Dumnezeule, ce ar trebui să pun
în practică? Care este standardul Tău pentru mântuirea oamenilor? Ce fel de
oameni mântuiești Tu?”. Asta ar trebui să căutăm și să cunoaștem, mai
presus de orice. Clădește-ți fundația pe adevăr, investește efort în adevăr și
în realitate în toate situațiile și atunci vei fi o persoană care deține o
fundație, care are viață. Dacă îți construiești fundația pe slove și doctrine,
fără să pui vreodată în practică vreun adevăr sau să investești efort în vreun
adevăr, atunci vei fi cineva care nu are niciodată viață. Când practicăm
starea de a fi o persoană cinstită, avem viața, realitatea și esența unei
persoane cinstite. Apoi, avem practica și comportamentul unei persoane
cinstite și măcar acea latură cinstită a noastră Îi va aduce lui Dumnezeu
bucurie și El o va aproba. Totuși, încă afișăm minciuni, păcăleli și
înșelăciune, care trebuie curățite. De aceea trebuie să continuăm să căutăm

43. și să nu ne blocăm într-o rutină. Dumnezeu ne așteaptă, ne dă o șansă.
Dacă nu faci niciodată planuri pentru a deveni o persoană cinstită, dacă nu
cauți niciodată cum să vorbești cinstit și din inimă, cum să faci lucruri fără
denaturarea artificiilor și a înșelăciunii, cum să te porți ca o persoană
cinstită, atunci va fi imposibil să trăiești cu asemănarea unui om cinstit sau
să intri în realitatea adevărului de a fi o persoană cinstită. Dacă ai intrat în
realitatea unui anumit aspect al adevărului, atunci, ai obținut acel aspect al
adevărului; dacă nu deții acea realitate, atunci nu deții acea viață și acea
statură. Când te confrunți cu încercări și ispite, sau când primești o
însărcinare, dacă nu ai nicio realitate, te vei poticni cu ușurință și vei face
greșeli; vei tinde să-L ofensezi pe Dumnezeu și să te răzvrătești împotriva
Lui. Nu vei putea să te abții. Mulți oameni își pierd controlul în îndatoririle
lor, refuzând să accepte sfaturi și rămânând incorigibili, perturbând și
tulburând grav lucrarea bisericii și afectând grav interesele casei lui
Dumnezeu. Acești oameni sunt îndepărtați sau excluși, în cele din urmă -
acesta este finalul inevitabil. Dar dacă în prezent, practici adevărul pentru a
fi o persoană cinstită, mărturia experienței tale ca persoană cinstită este
aprobată de către Dumnezeu. Nu îți poate lua nimeni asta și nu te poate
priva nimeni de această realitate, de această viață. Unii oameni întreabă:
„Deja sunt de mult timp o persoană cinstită. Pot să redevin o persoană
vicleană?” Dacă te-ai debarasat de firea ta coruptă; dacă deții realitatea
adevărului de a fi o persoană cinstită; dacă trăiești o asemănare umană și
disprețuiești, în inima ta, artificiile, înșelăciunea și lumea necredincioșilor,
atunci nu poți ajunge din nou sub influența Satanei. Aceasta este fiindcă
ești capabil să trăiești conform cuvintelor lui Dumnezeu; deja trăiești în
lumină. Nu este simplu să te transformi dintr-o persoană vicleană într-una
cinstită. A te transforma din nou într-o persoană vicleană, după ce ai fost o
persoană cinstită care Îl încântă cu adevărat pe Dumnezeu ar fi imposibil,

44. chiar și mai dificil. Unii oameni spun: „Am mai mulți ani de experiență în a
fi o persoană cinstită. Spun adevărul în majoritatea timpului și sunt destul
de cinstit. Dar din când în când, spun câte ceva care este neadevărat,
indirect sau viclean.” Aceasta este o problemă mult mai ușor de rezolvat.
Atât timp cât te concentrezi pe căutarea adevărului și pe strădania de a
obține adevărul, nu este nevoie să-ți faci griji că vei fi incapabil să te
schimbi în viitor. Cu siguranță vei continua să faci progrese. Exact ca o
sămânță plantată în pământ, dacă o uzi la timp și-i asiguri zilnic lumină
solară, nu este nevoie să te întrebi dacă mai târziu va face fructe și cu
siguranță va exista o recoltă toamna. Ce ar trebui să vă îngrijoreze mai mult
este acest lucru: ați pătruns vreun pic în a fi o persoană cinstită? Spuneți tot
mai puține minciuni? Puteți spune că sunteți, per total, o persoană cinstită
acum? Acestea sunt întrebările cheie. Dacă cineva spune: „Știu că sunt o
persoană înșelătoare, dar niciodată nu am practicat starea de a fi o persoană
cinstită”, atunci, nu deții nimic din realitatea de a fi o persoană cinstită.
Trebuie să lucrezi mult, să prezinți, în vederea unei analize atente, fiecare
mică fațetă a vieții tale, toate comportamentele tale diferite, toate felurile în
care practici înșelăciunea și felul în care îi tratezi pe ceilalți. Înainte să
analizezi atent aceste lucruri, poate că te vei simți foarte mulțumit de tine,
foarte satisfăcut de tine, pentru ceea ce ai făcut. Dar odată ce le analizezi
atent, comparându-le cu cuvintele lui Dumnezeu, vei fi șocat: „Nu mi-am
dat seama că sunt atât de josnic, atât de rău și de perfid!” Îți vei descoperi
adevăratul sine și îți vei recunoaște într-adevăr dificultățile, defectele și
înșelăciunea. Dacă nu faci nicio analiză atentă și te crezi mereu o persoană
cinstită, care nu păcălește, dar tot te numești o persoană înșelătoare, atunci
nu te vei schimba niciodată. Dacă nu scoți la iveală, din inima ta, acele
intenții josnice, rele, cum îți vei vedea urâțenia și corupția? Dacă nu
reflectezi și nu-ți analizezi atent stările corupte, vei vedea adevărul, despre

45. cât de profund corupt ești? Fără o înțelegere a firii tale corupte, nu vei ști
cum să cauți adevărul pentru a rezolva probleme; nu vei ști cum să
urmărești adevărul și să pătrunzi în realitate conform cerințelor lui
Dumnezeu. Acesta este adevăratul înțeles din spatele expresiei: „Nu vei
avea niciodată realitatea, dacă nu practici adevărul.”
Tot ce spune Dumnezeu este adevărul – absolut fiecare cuvânt are
realitatea adevărului și este în întregime realitatea lucrurilor pozitive.
Oamenii trebuie doar să aducă în viețile lor zilnice cuvintele lui Dumnezeu,
pentru a le practica și a pătrunde în ele. Toate cuvintele de la Dumnezeu se
adresează nevoilor omenirii, iar oamenii trebuie să se compare cu toate
cuvintele. Ele nu trebuie privite în trecere, menirea lor nu e să satisfacă
unele nevoi spirituale ale tale și ideea nu este ca tu să le susții de formă sau
să-ți împlinească ție nevoile de a vorbi despre slove și doctrine. Fiecare
cuvânt al lui Dumnezeu deține realitatea adevărului. Dacă nu pui cuvintele
lui Dumnezeu în practică, nu vei avea cum să intri în realitatea adevărului –
vei fi mereu cineva care nu are nicio legătură cu realitatea. Dacă practici a fi
o persoană cinstită, atunci vei avea realitatea de a fi cinstit și vei fi capabil
să trăiești o stare adevărată de a fi o persoană cinstită, în loc să inventezi,
pur și simplu, pretexte false. Vei fi capabil și să înțelegi ce fel de persoană
este cinstită și ce fel de persoană nu este cinstită și de ce disprețuiește
Dumnezeu oamenii înșelători. Vei înțelege cu adevărat sensul de a fi o
persoană cinstită; vei experimenta ce simte Dumnezeu când le cere
oamenilor să fie cinstiți și de ce le cere El asta oamenilor. Când descoperi
că ești plin de viclenie, îți vei urî înșelăciunea și necinstea. Vei urî cât de
nerușinat ai trăit conform firii tale înșelătoare, necinstite. Astfel, vei fi
dornic să te schimbi. În acest fel, vei simți din ce în ce mai mult că a fi o
persoană cinstită este singurul mod de a trăi o umanitate normală și de a trăi
cu sens. Vei simți că faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să fie cinstiți

46. este incredibil de important. Vei simți că doar făcând acest lucru poți
împlini voia lui Dumnezeu, că doar oamenii cinstiți vor obține mântuirea și
că este absolut corect ce a spus Dumnezeu! Voi Îmi spuneți: este importantă
cerința lui Dumnezeu ca oamenii să fie cinstiți? (Da, este.) Atunci,
începând de acum, voi ar trebui să vă analizați atent părțile voastre care
sunt înșelătoare și necinstite. După ce le-ai analizat, vei descoperi că în
spatele tuturor lucrurilor înșelătoare există o intenție, un scop anume și o
urâțenie umană. Vei descoperi că această înșelăciune dezvăluie nesăbuința,
egoismul și josnicia oamenilor. Când vei descoperi asta, îți vei vedea
adevărata față, iar când îți vei vedea adevărata față, te vei urî. Când începi
să te urăști, când știi cu adevărat ce fel de lucru ești, vei continua să te
mândrești atunci? Vei continua să te lauzi la fiecare pas? Vei dori mereu
complimente și laude de la ceilalți? Vei mai spune că cerințele lui
Dumnezeu sunt prea mari, că nu este nevoie? Nu vei acționa în acest fel și
nu vei spune astfel de lucruri. Vei fi de acord cu ce spune Dumnezeu și vei
spune „Amin”. Te vei convinge cu inima, cu mintea și cu ochii tăi. Când se
întâmplă asta, înseamnă că ai început să practici cuvintele lui Dumnezeu, că
ai pătruns în realitate și că ai început să vezi rezultate. Cu cât practici mai
mult cuvintele lui Dumnezeu, cu atât vei simți mai mult cât de corecte și
cât de necesare sunt acestea. Dacă nu le-ai practica și doar ai continua să
îndrugi: „Ah, sunt nesincer, sunt înșelător”, atunci ai continua să fii la fel de
înșelător ca întotdeauna, atunci când te confrunți cu o situație. În tot acest
timp, ai crede că acest lucru nu se consideră înșelăciune, ci sinceritate, și
așa ai trece peste asta. Data următoare când s-ar întâmpla ceva, ai manipula
din nou. Ai fi indirect și înșelător și nu ai spune decât minciuni. După
aceea, te-ai întreba: „Oare iar am fost necinstit și înșelător? Iar am mințit?
Nu cred că se pune.” Ai veni înaintea lui Dumnezeu și te-ai ruga:
„Dumnezeule, Tu vezi că mereu manipulez, sunt necinstit și înșelător. Te

47. rog să mă ierți. Data viitoare nu voi mai fi așa, iar dacă sunt, Te rog să mă
disciplinezi.” Menționezi relaxat această chestiune, tratând-o superficial. Ce
fel de persoană ar face asta? Este cineva care nu iubește adevărul și care nu
este dispus să-l pună în practică. Poate că ai plătit un mic preț sau ai
petrecut ceva timp făcându-ți datoria, slujindu-L pe Dumnezeu sau
ascultând predici. Poate că ai și sacrificat câteva ore de muncă și ai câștigat
mai puțini bani. Dar de fapt, nu ai pus nici pe departe adevărul în practică și
nu ai luat în serios chestiunea de a practica adevărul. Ai fost superficial și
neglijent și nu i-ai acordat niciodată multă importanță. Dacă doar simulezi,
atunci când practici adevărul, asta dovedește că atitudinea ta față de adevăr
nu este una de iubire. Ești cineva care nu este dispus să pună adevărul în
practică; ești departe de adevăr și ți-e lehamite de el. Te angajezi în
credință pentru a obține binecuvântări și singurul motiv pentru care nu te-ai
îndepărtat de Dumnezeu este faptul că te temi să nu fii pedepsit. Așa că
orbecăi în credința ta, căutând să predici cuvintele și slovele doctrinelor ca
să-ți îmbunătățești imaginea, învățând ceva vocabular spiritual și câteva
imnuri îndrăgite, învățând câteva sloganuri pentru a avea părtășie despre
adevăr și termeni la modă, în legătură cu credința ta. Te prezinți ca o
persoană spirituală, crezându-te cineva care se conformează voii lui
Dumnezeu și care este vrednic de a fi folosit de către El. Devii mulțumit de
tine și îți uiți locul. Ești dus de nas și păcălit de această imagine de
suprafață, de aceste comportamente ipocrite. Ești păcălit de acestea până la
moarte și, deși crezi că vei urca în rai, în realitate, vei coborî în iad. Ce sens
există într-o astfel de credință? Nu există nimic real în această așa-zisă
„credință” a ta. În cel mai bun caz, ai recunoscut că există un Dumnezeu,
dar nu ai intrat deloc în realitatea adevărului. Deci, în cele din urmă, finalul
tău va fi același ca al necredincioșilor – vei ajunge în iad, fără vreun final
bun. Dumnezeu a spus: „Ceea ce Eu cer nu sunt flori strălucitoare și

48. luxuriante, ci roade îmbelșugate.” Indiferent cât de multe flori ai sau cât de
frumoase sunt, Dumnezeu nu le vrea. Ceea ce înseamnă că, indiferent cât de
frumos vorbești sau cât de mult pari să cheltuiești, să contribui sau să
sacrifici, nu asta Îl bucură pe Dumnezeu. Dumnezeu se uită doar la cât de
mult adevăr ai înțeles și ai pus cu adevărat în practică, cât de mult din
realitatea adevărului din cuvintele lui Dumnezeu ai trăit, dacă a existat o
schimbare adevărată în firea vieții tale, cât de multe experiențe și mărturii
autentice ai, cât de multe fapte bune ai pregătit, cât de mult ai făcut pentru a
împlini voia lui Dumnezeu și dacă ți-ai făcut datoria la înălțimea
standardelor. Acestea sunt lucrurile la care se uită Dumnezeu. Când oamenii
nu-L înțeleg pe Dumnezeu și nu Îi cunosc voia, mereu o interpretează
greșit și-I prezintă câteva lucruri superficiale ca mod de a regla conturile cu
El. Ei spun: „Dumnezeule, sunt credincios de mulți ani. Am călătorit peste
tot, am predicat Evanghelia și am convertit atât de mulți oameni. Pot recita
mai multe pasaje din cuvintele Tale și pot cânta destul de multe imnuri.
Când urmează ceva important sau ceva dificil, mereu țin post și mă rog și
citesc cuvintele Tale tot timpul. Cum este posibil să nu mă conformez voii
Tale?” Atunci, Dumnezeu le spune: „Ești o persoană cinstită acum? Ți s-a
schimbat înșelăciunea? Ai plătit vreodată vreun preț, pentru a deveni o
persoană cinstită? Ai adus vreodată înaintea Mea toate lucrurile înșelătoare
pe care le-ai făcut, toate modurile în care ai arătat înșelăciune și le-ai făcut
cunoscute? Ești mai puțin mincinos cu Mine? Recunoști când Îmi faci
jurăminte false sau promisiuni deșarte, sau când spui lucruri plăcute, ca să
Mă păcălești? Ai renunțat la aceste lucruri?” Când te gândești la asta și
descoperi că nu ai renunțat deloc la aceste lucruri, vei rămâne șocat. Vei fi
avertizat cu privire la faptul că nu ai cum să reglezi conturile înaintea lui
Dumnezeu. Vă expun starea coruptă pentru a vă permite să vă cunoașteți;
vorbesc atât de mult ca voi să puteți să puneți adevărul în practică și să

49. pătrundeți în realitate. Niciun fel de cuvinte, părtășii sau adevăruri nu sunt
menite să fie recitate în lung și-n lat de către oameni; ele trebuie puse în
practică. De ce vi se spune mereu să acceptați adevărul și să-l puneți în
practică? Fiindcă doar adevărul vă poate curăți corupția și vă poate
schimba perspectiva asupra vieții și valorile și fiindcă doar adevărul poate
deveni viața cuiva. Când accepți adevărul, trebuie să îl și pui în practică,
pentru a deveni viața ta. Dacă crezi că înțelegi adevărul, dar nu l-ai
practicat și nu a devenit viața ta, atunci îți va fi imposibil să te schimbi.
Fiindcă nu ai acceptat adevărul, firea ta coruptă nu are cum să fie curățită.
Dacă nu poți să practici adevărul, nu te vei schimba. În final, dacă adevărul
nu a prins rădăcini în inima ta și nu a devenit viața ta, atunci, timpul tău în
calitate de credincios se apropie de sfârșit, soarta și finalul tău vor fi
hotărâte. În lumina acestei părtășii, simțiți cu toții o urgență de a pune
adevărul în practică? Nu așteptați trei ani, cinci ani, sau mai mult și abia
atunci începeți să-l practicați. Nu există s-o faci prea devreme sau prea
târziu, când e vorba de practicarea adevărului; dacă îl practici în curând, te
vei schimba în curând, iar dacă îl practici mai târziu, te vei schimba mai
târziu. Dacă ratezi șansa la lucrarea Duhului Sfânt și la desăvârșirea
omenirii de către Dumnezeu, vei fi în pericol, când vor veni marile dezastre.
Atunci, când se va încheia lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a omenirii,
nu vor mai fi rămas alte șanse. Dacă, după ce ți-ai ratat șansa, spui: „Nu am
făcut niciun efort atunci, dar voi începe să practic asta acum”, va fi prea
târziu și va fi puțin probabil să fii desăvârșit de Dumnezeu. Asta fiindcă
Duhul Sfânt nu va mai lucra, iar înțelegerea ta cu privire la toate lucrurile,
la toate adevărurile, va fi foarte superficială. Apar tot soiul de situații acum
și, prin părtășia despre adevăr, credința voastră crește și sunteți mai
motivați să-L urmați pe Dumnezeu. Dacă o vreme nu ar apărea situații, cu
siguranță că ați deveni negativi și indisciplinați, îndepărtându-vă tot mai