4. Motfo:
iiiC;iir LirariU VlZlEti
Dti'l LUiv;F-A i NCONJURA T0 Aitr
5L PREZIi'lT ,', OCiillOR iiO5T,.i
I.tJi,tA,l ii',r roRrvt,q UNI i CO,l,,ti.,iir i,,i il
)i- PFTF Di D/FERtfi ('t)ii:ri,i,
,/ ni t.T , , :.,.. , n', .
jot:l iltJ5iiit.lrr
,, .l Cr .-4, 1 tr,'. , ',, u ,r,,,.d
sE, ,"1At D/5I/iVCE Di- Allri
PI LINCA FOR/'14,
5/ Pr!//v CU LOAREA_l,tr.
CIJ LA ARI A F,X IITA
5l ,;rlPt.ltie Stg SiNZAtil, '/ir iil
a,i' A i'Rli,'11,71 DllV Ca)i,11 ACTIii
Cil NATURA.
iNSUSI iiA lJ t. i-Art.A ctt i a Atit,
j/: PRI FACi_ riv A/; (-,1]l i I I A[') ' .
illl.l,l'.1 ai ,( ,llll i()1::
12. culorilor sr) llazeazal pe instinct ;i pe scn-
timent, ca gi pc o analogie conl;tanlI a
senzafiilor lor: s-ar pitlea pleciza in oare-
care rndsur'"l unele lcgi ale culorii, litrgin-
tlu-se limiLelc. teoriei culorilor aga culn e
ca adrnisii ac[ualmente".1i
Iiauciinslil- constata 1i tl ruuta!iiie
grlotluse irr cc,rrcepIia cololisLicu a pir:t.Lrr:ii
" de la inceputrri sccolului, scriind in 1{)i2:
..Spr:ijinindu-se pe acela;i principiu al att-
tilogicii, se alllull acnrn cuiori Iungli
vrLlrle considerate ca clizarrnonice. A;a
sint, cle pildI, ro;ul ;i albastlul, cr) l1-au
intrc ele nici o cone-riunc f izici, clat care
din pricina marclui lor couLlast spiri-
Iual au fost. ak:se ca ur]il din arrnoiriile
cclc mai lelicite ;i mai eficace. Aunonia
nr-xlstrir se sprijinir rnai ales pc legca cou-
trast.elor, carc a fost in toate cpociie legea
cea mai iusemnat[ in artir. Azi dorninl
cu deoscbire conLrasbul interior, excluzin-
du-se orice alte principii dc annonie ctr
n-ar putea decit sii strice ;i care, deall-
rnintcri, ar f i cle prisos (...) AcesLe cari,tc-
ieristici ale alnoniei noastre alatir de ce
lcl de rnijloace de cxpresie gi mai alcs
de cil de mulle are nevoie tocrnai u:i
Necesil.atea Interioari. Combina!.ii aulo-
rizate sau ittterrise, ;oc de culori, acopcri-
rea souoritllii rrnei culori prin cea a al-
teia sau a mai nrull.or culori, accentuarea
petei coloratc, descompunerea unei culori
in rnai multe gi (recompunerea) mai rnul-
tora intr-una singuri, folosirea limitei li-
neale penllu a cuprinde paba coioratl ce
se. etulenzir, spirrturi Jrrttsctr -- cil.e posibi-
litl!i c.-rclu5i1, pictural(r co sc lliercl intr-
run ciel-a1iu infiniL".16
Iar Ldgcl spLtn/,ra: ,.L,u Iolr.rscsc t:trlot i
pru-c, dar de. ton lociil, itt sensul cri ttrt
inLrebLrirr[t'z niciodatir t'apot't.rrt'i coinplc-
rnt'irLarc; in gencral ttviL sli pirn lo;lr lingir
r'..'r'{lc, uu pr-rt'tocliliu lirrgit tttt alJtasLLtt r;iitt
Lrn violcl- lingir un galltctt, pcllrti ciL itt
r-rclii, f it:calc din acestt: crtlori piclcle lor!.a
sa locaiir, adica propliii sa valoatc, indatir
cc sc ailii ailturi clc o tilta. Din priciuir
cir inlre doua ctiloli cornplemtrnl,arL' se
slabilcsc rapolturi de vibra!ie -- lctttlttlett
iriirc cunoscut (...) Ilu, climpotrivii, llictcz
cu raporir,rti cotrst.rttctivc; claci arn llll
por-tocaliu, de exemplu, pob, sri pun alir-
Luri ur:r roill, un veLde, uu g:rlbcrt
- Lotul
a[ali de albastru. Astfel, cuiorile riunirt
(neinfluenfate) unclc lingir altele; ceea ce
are rnai pufin farmcc, clar csl.e incompara-
bil mai puternic".l?
'I of a;a, nici at'rnonia tle anaiogio tltt
a lirnas la niverlul raporlului sirnplu din-
lre douir suprafe!e; ci se impun lllcreu
mai rnulte intelvale carc sit sparg[ motlo-
tonia sau sI oreezc chiar discordan!5. A5a
stind lucri,rrile, dispare chiar disl,iirclia ce
se mai fircea pini nu dernull, - ;i se rnai
face de. fapt ;i azi - dintre cele dou[ fe-
luri de armonii: de contrasL gi de analogie.
Eie incep sI apari acum doar ca asllcctelc
crbreme ale aceleiagi serii de armonii,
unde variazl principalii factori ai seuza-
l.ie i de culoare.
2. CULOAREA ESTE O SENZATIE
Vechea dispril"I in jului oonceptulLli
de culoate: dacd era t'eplezintit utt fenonten
obiectiv sau doar o sl.are subiecbiv[ de
conEtiir!5? a fosL practic demult rezolvaLl
de ;tiinfa moclernii. Culoarca cste rezulta-
tul irnpresiei produse asupra ochiului de
citle diferitelc radia!ii hitninoase, in ul-
timl analiza o entitate psihica.
Deci culoarea estc o senzalie I Dar er
rru reprcziuti o sl-ale psihicir absolutir.
,,Senzalia de culoar:e nu cst,e ttu lllodus al
activitdlii spclnl"ane , indepcudcnte, a alta-
lizatoruiui vizual, ci rezulttttul reflecttLrii
l"ransformdriior fascicolului de unde elcc-
tromrg..rotice la suprafala diferitelor cor-
puri inater:iaie pe carc le lumineaze di-
icct sau inclircct. in rnocl firesco cit str
lapol'beaze nu la stirile intet'ne ale creie-
nrlui, ci la obiecl"ele sau supraftl[clc cr-
teme, inLerpretindu-se c:l cspresia u lci
z
I ll I r,
-
r! r -r : -
t ,l lt t att9J-v
13. tt
'al!q!r!d
rollliDlpDr
ulD?s
u!
Ptnnl!$
-IrOJ
(plUpOlotI
Enrrlrror)
rS
EnurluotsJp
O.l
r-.1
uolotaN
!111
Dtuslrd
llc
llul.,nl
nrraunduntsaQ'z
l]tilulnl
Bc
JeJJsuourop
B
qIBn:]cE
I?OIZIJ:I
pq,eeurunr
(
'alnc?lolu
tS
tutole
uI
ol€IpB.t
rotS-.rotrc
utjl
-__
?
-q.losrlu
rS
ursirua
ap^a1u8a1
rolatrourouaJ.ror
IOt
-ol
il
r-
-l
-.I
(
!!l
-lll
lll
'll
Jla
-.r
l
I1?l
iio
irqtr
-(r
i-
ll,,.1
*l1l:
llll
i)il
IIII'
In
l'
-Lt
Ir
un
z)l,'
Itolr
Os^
I]II
i:
!ilrl
tl1,t,
Ui
l
ilt.
!r'iu:
-;1
ri
utl
l.l(/
I'
-.ll
rr
.
-l(li.
',
i
ul,S.rollJ
c.rul
uclrrit
f
zolodr
situc
ll
ac
Io:) i
'
/
'llucllrc^
ctjcarrP
otl
*+i.:**r-.-:*:::i:,,,
i)llllrllcso
cpun
op
[a.I
ur.-.I:]uI.Id
q8udord
.^Nl
INN-Ni':N
rs
lruruIIII
llD
EpBa.rJ
RS
InuIlIIoc
.Ir),
I0rr 'lt
t
il
.
_so.rC
'y
.1
rS
Funo_1
slllrroqr
,uSe
1o.1_
'iluluttchuocsJ(J
'csaua.'o
Inrqco
ap
!uqrr
l;u*
r:iu;r:.rdns
ecrrolr;nrB^
B
rar,-."
nr;irl; -darrad
a
o.n:lc
a:ltlerrFuuxr.rlcola
rolrilurpu.r
_rs
a.ruc*r'r
o_r1ur.rc{'prai:-o.r:}u
u;
pf,ucl'-rri
u
.r1.rud
'i)i)r'r
.ruop
i):lse
lrrrrLrrnl
IJe(I
J)^
r?urlr'll
l?D
,cpo.lc
st'r[.oe.(nII
",r",1arrqi;
oc
orrrJ.l,,r
lrJ
'rrurlrli).).r
rrlotrocrurl
rlrlnp
ailnt!t
,.r11rt
1!
olpt)l
aitreaearg.g
i11r:o.tn.tJu7.9
'rtr]r.?cls
uI
1:lza:]IA
a'IEtu
11D
eIIIJIAz
allill
:ptlqtt!0
Dultunl'v:aplolaDriln,g:y
lsotuo6az,Ti
-1luI
oP
alncrlrud
lcilti
uip
ullnlllsuoc
a
uJ
'z:axtlusol
a:ig
.1
allq"tztn
lo1l1olpm
nlncg::s
llo
llcloios'a1u.t1cocls
ol€s
clcluauoduroc
ut
@
:;TJ":
::Jl'l
;illJili1J't];f#f,"i:i
-rlJnl
B
eurldap
ruaSalaiuJ
aiozBq
snd
u
uc
rSa61
'earuzrrulod
nes
aleiuaral.ralur
rS
u;un
-rs"ladsrp
'erlcr;"rlrp
nes
urjcu.r;er
rcru
urld
-ap
ad
ccrldxe
nrr
JoleJu€nb
crroa;
'asuotr
"'.,,,."j11'l
,:,
ill
i
i
r,".,"i,ljl
-Irunl
auaurorlcJ
cllnul
sunle
ap
Eclrr
erJs
.,
/
/
/
alFi
,
i
/l
I
i
-I.Inurlr[
?s
IIII
l]Iprtls
lsacB
el
IOIU
JB(I
i
'.,?l3o+rcnlpJls
rarS.raua
1u
i
ruo1e"
ap
lal
un
alsa
B?
Bc
+EJlsuourap
R
_*__
rrrd:Isrrrg
Uaqlv
cnrzJ]:I
ill[r
BAcc
JvI
.Japl
li
*l'
-unnh
tattoal
ln.roJnu
'IcrrBId
xl?I,{
Brqu
:}so.l
lu'Jl.l?lozr
runrj.rocl
ur
rc'etlrrr:lrroc
t:lzr?.r
o
l).)
uliqJosqc
rS
p"-rruo
ilsJ
lrrr
l?stlourunll
fl
OIO
(1
O
-rrrrlsa i)
O
lO
(z
O
-rrrrlS
a1u
i:r.raclocsop
r.ruru
alaurrrd
gdnp
rS
I
lll
I
I
':::1",":l::i_'.Til_::::.::T|t:it::i|!3-",1
-----l-----rr.|--,/-T--L.*-r--+-
-o.rcl
ualr:1ry:pour
r(
urinlrlsuoc
nc
r:n1q8a1
Iir
c.ll?il
olalEdrcuud
JBJ
'Flncsonncarr
illrr
-,).1,
nllnul
u;
rS
1so.;
u
rrrrrLrltll
l).rnlRN
'n]
l
ilJ
-Jro.rJ
olrursuurl
1*ri
in[u]-Jur
adec.r;cl
arr::l
lnr
qco
'1r5.r1;s
uf
iS
rolr,Lrrcl
o.rds
p1c;t1l
-c.r
as
ri
IulcarcJo
osoqzr
ac
oseourunll
Jol
-ozer
olrielrlue
rS
1n1a1
rodc
irnlnllcecls
a1
-rr:i
crpe.r
urp
elJllE
nus
clJrrn
'eJnseur
?crur
rELu
rlBS
alu{r-r
mur
ur
'Blcol}a.r
nBs
qJos
-qB
?c
'e1r;s
rolaia;erdns
E
eoc
oJrqosoap
nc
rS
rn1n1c;rrc1o
urjnlrlsuo?
:rJo:lctJ
ro.l
l
ap
cpurdap
rrrollt'J
uriezuas'repuSy
st,,'JoIel?arqo
u
pcrlrcads,BJJs
-rrrJlrrr
oJurirur.ra:lip
o
ad
uc
ur?dacJad
o
Ec
rueuncls
rf
p,ulcorqo
'pll?or
a:lular.rdo.rcl
alr
1n:luls
urr.r'.lJrroc
rl
ll?Jru
ep
rS
'gu.ra1xa
u"ro
nc
tc
'err.ralrrr
lrJlseori
Barirnl
nc
1.roclc.r
ur
nrr
u
z1t.)l
u
Ji.lo
crr
tl
J.rEo
Ilt
c'
lt?l
uJ
urul.ro
chuol
ruulcl
ul
6lollr-
'E.tolsacu
e
rjplarrdolcl
(t
'3t.i)
'rFuni
opun
rrc
'.ro1rrSo.r
-lr.rJr{r
Iu
1al
r*
';rlrncs
apun
prrlAu
.J]olor,r.
u.rllll
.rolozu.r
lnluaurFas
?.r:lul
lEnlrs
:sulJ:l
-si)J,rlula.r
.roJc.ls
rin
aclacrcd
JSauauro
lrlrq)o
'arsrrua-oipBJ
op
aiirc
u1
nurcl
.acrttr
-sor
alazEJ
ul
ap
oplrrlur
3s
cJ
--
o}uurpE.r
ror.d,'rouc
rninrlrcds
lr
llu:*
-
acllau8urtro.rl
-ll1.r
.rolrrjt;rpu.r
1?
EIrlls
uc.luur
uril
JllO
'r:ldua.rp
.irurl
ur
'Eprrncas
od
ur>1
000
00g
ilp
r?zolrl
luaJeo:lrnirt
nc
eFndo.rd
cs
.rc,rcrtrauoeuur
-().rlcclc.rolrlnosnd.roc
B
llt:ls
Jolcptrn
Eru
-.IOJ
III
rarrrstaua
elsrrusul?J:l
nus
EISTLUA
CJSa
urrrurnl
'1it31s^y
'lolcpurr
ale
r5:
(.rol,)luunb)
rolclncr
1.rucl
ol.rsoco.rd
urp
Inun
prrntl{ls
14. sPL(-'t ii i [,
, (:l
tttit!t)tin!'nu ltllll!!tii t!t l,ti!!)tt
lttti,ri .lr,!t:rtrtt(' lli,t)l
('( sl (lorrr('niii lLt I is1 ii lrrr Iost. ( il ([(i irt il(]ir
{)r'i. l)r'('0uls(l'i inlrrilil i. llrrl :riiul;ii :!iii)i
(l1 Sil.il1lil- ''
i)lil lrniXirlr ili, tlt' rrrrtiri. i l ii.'irllrrr irr-
lr'r'i rrlil rirrrnilrrl. r'it ;i tlrrrirrniriit crrlo*
liiol sptt'i ltrItrr. t'rrnI irrLrti sli i it trotrIlot,rr'-
slrlt'. Irrlii. in :icrlrstrr i)l'i i!lLll. rrrr Iltlrcl
l)l{)i)lrs tlt Ir. l)o1rr'slLr-ht'r'i,lr rnr si l i}rrri
(,riltt:lr
ll:rlurrlul rlitrllt, lrrnt;ill{.il {l{: irrr(lii ii ttrurrl
l.r'ottt:rl ir.
lrlirrir'-ri ltli:,rirri tll ct isllLl. iitrititli irlj;li itl
ct'lt' ;,rr1l1(' ('ul()r'i ttlt' t tnt'iiirt'lrltr. t''i lltt
rr lit'rrrorrstllrI r lrlitlllllr clil iIlti ii rt ii il('t's
lrrl llt<liliiii. 1rt' t'lti't' iizir:lr tlt' lizi lr' siirr-
lazar ('lr!r illl'i' l0(i rlilirnii lorri 1lr1'r,) l)('n-
tltr violcl si 70(i rrrl-r-. 1;t'rllir lo:rlr. lrtJtQilli('
tli' ttitiltr. {iii:t. : 1i iil
j' r',.'i'r lirIu l:i'iiutiiiol lrrL'r'!it'i clt't lto-
lrt:r!il('l itr' 1lt' :;t't'ttirtlii sc lllit irtl t'-tttt nL-
1;or'I invtr':; 1r'opolliorril l'tr !tttrgitttllr t!t'
rrrirlrr ().). i':.1;t'irirlt(lr in tiriliurit'r'oiri.
'l'o:rtl lct's11.'i! r'l)iicir rlilt'rtrtl:i tl itrill
r'lltlrril"iilt' iit' r'litii:rIit' iilt' r'LIlolilot'. t'orr'
sliirrinrl ilcirilii 1;r'irrtiprLli lri uttlt sliii
t!t l.'rioiirt'rri' ( r'(r:)rlIit'r'. .,,rlr rlt' liilriir. lr-
rrrrrriir' ('Lrloi'i (':ut' iiiirlilizi ri:ii rrLrll.
lrr'Iit.rnl'lizi :lrlii ptiii'r'r:ic llr,Ltlrlrr totrttt ilol
irivt't'irtiir'. l;rl r'uloliit' r'tt ttntlt' st'ttt lt'
rilir o iirr lr|r'tit' (lI r'il(',,itlai i '. ir;lt { rrt i. ltl-
l;li:;ii l:t'i. i'tziilirrriirir"rilr il. 1ii' r'ittti t t'it' t tt
rrtriir' lirrrlr rl,Llr s( irziii !ll rlr cliliittrr 1 t r,-
stui. lirllclllirlli. !trll;r'iitrli).'l'rrl (li'osL'-
i;iliir',iirrilt' irLrIt'r'i!t' r'r,riirrtir,i i'r1tlit:, ril
(i- rnrr'l(' r'lrloli l)ill t'a r iti in 1rrli (r'o;rrI
1i rriltlt'1;lil t'ri rl lclllr! (lillilrslnr): l)r'()-
iuitl;riiil iiLr lr,:l rrliiiz:r it iri pictrilr c'ilr-
:,itii 1;r'nlitr olrtirrt'r't'ii iirizi,..i rit' splriil.
li i ioi t'rit'l icitnlui llir'r'riltii lil cLtlolilll
t'sIl' t't'l r',.' ili'Iitirrrrrz;i IrrIt'r'l ir' ti:tiiprlr sll-
sii,ilitailii rloilsll'('. r'onrl!liorrilrlLi-nt, psi-
111,1,'1iL .l;11, : 'i,.-,',,i,{ t;r',' it ,.1,,,(.ii lr,rlr:
i li' liiilrr"ilt I)il,r'L',. iiiliiiclrsit,l t,slt, ltir-
ft'ir';r lisilro ij;tioir,llir':'L :r r.rriolii. sj itr ;r'
[]rr lill 1;rlrr^l {lntlir l)lir('r'il,'r'iiolvA (:cr:-
cr'titot'i rlt'spt'r., lttngiitr ilt' uttrlelot r'lLrlot i..
l,rt |rttt, . ilr rrtrIitrlilr',,1ri
. . l, ! ), trtLlttit, rt
/. (11 [0{1t
) !,tLrvi!ntcu tl,
', tutrld ttt rnilI
l.rili tntu l isi.-
ti trtrt tlt'let-
nltrt0 l0trill.
irt tnilitttirrorti
I lr'ir't
: lrrtligo
l) .llresl lrr
Lllia'l{r'rt-
r'rrztr i
'' :41'd{ -
llllritlutt
(i rrlrlr
I ():rl lrt'rr
fi I'ot lor':r1itr
1) l), r,s r r
li1]i). lil.)
{.itJ - {8()
lrJ{)-.:t1{r
i ii{ r lii( )
, t00 ;1{r
i--..
' ;r,)(l J,.'
l
I i75 .-r9(l
I ,)f){) 62()
i t;:,to so{}
i
lrl !
:lt l
.lr)
lli
']l)
i;,
lr
ii(
'
I 3ii
t4
16. ('lemcrL alatural rlc alLul nai inclris, sii
liarir rnai deschis;i, dirripotlivii, sir pala
rnai irrchis, cind c vecin cu unul mai
rleschis.'loL aga, Lolluriic iuchise intir-
lesc lrrm inozit.att'a unci cLrloti circtrn-
scrhe: cle exernplLr, o patir de r-o9u parc
ma i lum inoasir cind e a;ezrtir pe f ond
ncgnl, clecit pe fond elb.
trIai mrilt; obsen a!iile lr.r i (i oethe,
vclilicate apoi ;i experimental, au atras
aten!ia asupra faplului cir un corp iutune-
cal pare mai lnic ca unul identic ca for-
rni 9i mirrime, d"lr luminat. I;n disc negru
pe fond alb par-e aprorimativ cr"r o cin-
<:ime rnai mic decit acela;i clisc, alb 1le
ioncl neglLr.
Iar joctil hotiilitor rLl umbltri gi lu-
miuii - ,,clarob.scuml" pictorilor - lrr
care se mai adaugi gi fenomenele lranspu-
renlei, face ca mai multe corpuri impr[g-
tiate int.r'-un spaliu lum inat dc una ;i
aceea;i sursir, sir nu fie niciodatir la fel
valoral.er. Tocmai in accastl posibilitate
de ntodeleu cu valoralia a stat una din
principalele t.rlslturi ale picl.urii clasice.
In veacrrl nl 17-lel, de pilda, arl iStii dI-
tlearr aceea;i importanlir valorilol ca gi
culolilor-, pur"rinclu-lc la llaza construcfiei
tabloului.
in sfiryit., al t.reilcrrr factor curacteris-
Lic, a treia variabill scnzorialir a culorii
este puritatea sau salutalia, exprimind
graclul de intensitate ;i strllucire croma-
Licir, in raport cu cele ale culorii pure.
.,La extreme
- unde strllucirea e cea mai
puternicl sau cea mai slabir - spune Arn-
heim, culorile sint pulin diferite de ne-
gru ;i alb; in segmentul mijlociu, ui nu-
nrir- rnoderaL de trepte cromatice duce la
ri nuanfi puternic saturatl - un cenu$iu
de acocir;i strirlucire"2?. I)ar efectul spe-
cif ic al acestui factol asupra temperaturii
culorilor rlmine incl de analizat. Se poate
cI lipsa dc purilate sir accentueze calita-
t.ea ,,termicl" determinat[ de modifica-
rea tonului cromatic, ficind ca o culoare
caldd s[ pali qi mai caldd, iar una rece,
rnai rece23.
'I'elmenul rtuunld - folosit cu prec.l-
dere in arbir - gi care semnificl varialiile
cle valoare sau puritate ale unei culori
nu trebuie conftrndat cu valoarea sau to-
naliIalea.
3. CITEVA PROBLEME
5l PRECIZARI TERMINOLOGICE
$l TEORETICE GENERALE
Una din marile piedici ce mai stau in
calea cercetiirilor teoretice, ca gi in cea
a pracl;icii curente, dealtminteri, este
dificrrltrtea cornunicirii. irrainte de toate,
datoritl siraciei vocabul&rului; fafl de
sutele de rnii de nuanle crouratice, per-
ceplibile si folosite azi, r'orbirea cnrentl
abia daci posedir cileva zcci de numiri de
cul oli.
Dilicultirfile alrar', irr al doilea rind,
der-ralece albastm sau galben nu inseamnir
acelagi lncru pentru toli oamenii. Natura
dontinant psihicd a fenonrenelor coloris-
tice face ca senzalia sI r-arieze de la indi-
vid la individ. .Ioscf Albers socobel cI
..1)aca cineva spune lotu (ca desemnare
a unei culori) gi daci cincizeci de persoaner
aucl, e de agteptat ca sI se ttascl in con-
gtiin{a lor 50 de ro;uri diferite."24
Iar in al treilea rind, pentru ci, pe de
o partc, memoria culorilor e foarte slab[
- mult mai proasti decit cea rnuzicali.,
de exemplu; ;i pe cle alt[ piirte, pentru cI
in terrninologia culorilor mai di inuie
rlr.llleroase confuzii, atit in ceea ce pri-
vegte diferitele noliuni ale teoriei culori
lor, cit gi mai ales in priviufa denumiri-
lor propriu-zise. Acelagi cnvint desem-
:-=aZ).
:iri. ir
r'ir'ir'-,
:rctii. l
rtc. ) s.t
lr:crtt'-;i
.r-ind p
^era,
. ..i --L
-.'ir^l d!
t ie: ..bur
)' il" r.:e
--.'..;
-r 1 -11,-- i-
: ..
-ll1p'JS llt l
(crr.d t:r
:enrimal
albastru
vrole:
16
I ll a ll4lt Y r:l Y t U rllt r
AY
a a l (J J
-
I I ll . -r
18. zentiud combinatia mai multor culori ;i
lorrul, amesLecul nuanfei cu negru sau alb.
Chevreul urmlrea sI capete o multitudine
de nuan{e prin crearea a 72 de trepte in-
terrnediare in girul culorilor spectrale qi
un numir gi mai mare de tonuri, ameste-
cind fiecare nuanfd, fie cu din ce in ce mai
" mult alb, fie cu negru. ,Sisternul sdu pre-
vedea un cerc mare impirlit in 72 de sec-
toare, tliate apoi circular de 21 de circum-
ferinfe concentrice. Astfel, fiecare sector
era implrlit in cite 21 de casete, dintre
care cea din centru fornra cu toate cele-
Ialte un cerc alb; pe cind la exteriorul
cercului casetele formau o bandd circu-
larl neagra. in caseta median[ a fiecarui
sector, se alla nuan{a purl, fIrI amestec
de alb sau negru. Ntergind spre centm,
casetele erau mai deschise, gi dimpotrivir
deveneau treptat mai inchise, prin anres-
tec cu negru.
Chevreul oblinuse astfel 1368 de nuan[e
deosebite, aplicate pe un mare disc de
porlelan, pe care le-a numerotat. Cercul
sdu cronraLic a constituit un real progres,
nu numai teoretic, dar gi in practica vopsito-
rilor gi mai ales a tapisierilor (chimistul
era angajatul manufacturii Gobelines).
Un exeget al lui Chevreul din veacul
trecut creclea chiar cd: ,,Va fi de-ajuns ca
un cerc cromatic din porfelan si se afle in
miinile tuturor negustorilor qi fabricanfi-
Ior de culori sau de obiecte vopsite, pentru
a face sI dispard orice ambiguitate asupra
desemudrii culorilor"25. Iluzie ce a fost.
de rnult spulberatl.
'fotugi colorimetria a flcut de atunci
paqi gigant.ici. Oamenii de ptiinld gi mai
ales fizicienii au ajuns sd construiasc[
diferite sisteme in care orice culoare sau
nuan!5 poate fi perfect definitd numeric,
prin m[suritori cu aparate de cea mai
rnare precizie ce dau exact relaliile dintre
cele trei variabile senzoriale ale culorii,
mai inainte amintite: lungimea de undI,
gradul de puritate gi factorul de lumino-
zitate. in limitele exactit[lii gi eficacit5-
lii fieclrui sistem (multe din ele sint azi
contestate, aitele modificate qi imbund-
tlfite), comunicafiile dintre cercetdtori
se pot face relativ ugor.
Totugi, faptul cI nu exist[ inc[ vreun
sistem colorimetric universal adoptat,
plecurn ;i relativ rnarele nurnar al siste-
rurelor, ar indica rnai degrabi un stadiu de
dezvoltare incl insuficient al acestei dis-
cipline gtiinlifice. Iati cele mai cunoscute
sisteme de azi: sistemul Oslwuld, folosit
mai mult in Germania, alituri de sistemul
Atlam (pe baza sistemului Ostwald, ame-
liorat); sistemul l{unsell, folosit in lIrile
anglo-saxone; sistemul englez al lui Bri-
tish Color Council; sistemul francez il .F.
N'.O.R.; sistemul Sgreeni (Finlanda), sis-
temul P|tre-Octochrom (Belgia) sau siste-
mele Ifesselgreen ;i Perg-IIarthin (Sue-
d ia).
$tiinfa colorimetriei a atins uu stacliu
inalt de exactitaLe, ce stabilegte o serie de
caracteristici pe care ochiul nu le poate
nici sesiza, nici memora. Ea ne dI nu
numai f actori de referinf a indubitabili
ce inglduie comunicdri sigure, de exemplu,
intre specialigtii din chimie, fizici sau
tehnica producliei culorilor; dar gi date
de pre! pentru psiho-fiziologi, esteticieni,
artigti, designeri sau arhitecli, cum ar fi:
limite admisibile, combinaf ii cu efecte
optime, intensitd{i cromatice favorabile
runor anumite scopuri etc.
in ultimd analizd ins5, colorimetria
nu poate inlocui total cercetarea directir
a psihologului, a artistului sau a estet.icia-
nului. ,,O culoare
- spune Nlaurice Ddri-
b6r6 - este in definitiv judecatd in prac-
ticd de ochiul nostru. Iar dacl vom intra
in disputd, vom da cigtig de cauzl tot
ochiului nostru,"26 Iar Manet afirma: ,,Cu-
loarea e o chestiune gi de sensibilitate(...)
Nu egti pictor dacd nu iubegti pictura mai
mult decit orice. $tiinla e foarte bund, dar
pentru noi, vedeli dumneavoastrd, imagi-
nafia valoreazl mai mu1t...".27 Fenome-
nele cromatice ale mediului ambiental
sint percepute de ochi gi transmise creie-
rului - este adevirat - prin filtrul unor
nenumdrate iluzii optice. Cum s-a mai
ar[tat, aparatele moderne de mdsurd de-
monstreazi de multe ori o cu totul altl
realitate materiald decit cea perceputl cle
om. Dar aceasti ,,lume deformati" de
,,falsa oglindi" care e ochiul, aceast[ lume
a iluziilor, este pentru omenire cea mai
concret[ qi mai palpabili realitate.
Hot[ritor este faptul, demonstrat
peremptoriu azi de psiho-f iziologie, ci
--E!-
-:i -
_ J-4
'.'::d
l:"tr (
F ,r: at
-t-
uiu I
*ilii
- -t - I
ct lc I
: rafe I
r:: ]i
- --.:l
uEldll
r.ri ci
:4)C d
r:i?; !
siil r
s.a.m
idles r
c,.lloa
Ju.rc (
r'!t 5(
len!i;
reci I
ia ur
In
folm
loaie:
s uloa
etc.
Fr
probl
priv ir
18
a l! | r.4ll r ,r Y - u ,t tt t all(IJ^rrllltta
20. Dar degi socotesc cI albul, negrul ;i
gliul sint to'r. culori, cei doi cercetiilori
nu au alt termen la dispozilie dccit acro-
matisnt, care nu inseamnl altceva decit:
fdrd culoare.
; Foarte imprecigi sint gi alli termeni ce
semnificS, de pildl, trepte cromatice in-
termediare ca: rogu-gelbui sau galben-
ro$cat, albastru-verzni sau verde-albis-
trui etc., cate dau, e adevirat, o anumiti
indicalie asupla culorii dominante in
amestec. in galben-verzui dorninS galbe-
nul gi in verde-gilbui, verdele. Dar cu asta
nu sintem, de fapt, plea l[murili, cdci
nu putem gti nici despre ce fel de galben,
nici despre ce fel de verde e vorba, precum
nici in ce proporlii sint amestecate cele
dou[ culori. Ittremaivorbind de altl mo-
dalitate terminologicS, f oarte frecventir
dealtminteri, qi mai imprecisS, in care nu
existS nici mlcar indicalia dominantei,
ca: albastru-violet, ocru-galben, ocrll-
rogu etc.
Tot aga se obignuiegte a se numi colo-
rcl orice nu este alb, cenugiu sau negru,
iar daci coloralia e slab5, tonul se nume$-
te: alb-verzui, alblstrui, gdlbui, rogcat
etc., sau gri-verzui, violaceu etc., fdrl sI
pubem gti raportul dintre alb 9i verde, ce-
nugiu gi violet, g.a.m.d.
Pentru a se inlStura in oarecare mI-
suld sursele de confuzii, se adaugl la nu-
mele culorilor diferite adjective ce indicd
factorul de puritate sau saturafie ca: in'
tens, viu, aprins sau, dimpotrivd' pal ,
slab, pasteiat etc. Numai cd aceqtia sr
confundi cu alte adjective ce urmlrest
gi ele sI indice factorul de luminescen!5.
Deoarece pe lingi termenii: inchis gi des-
chis, luminos gi intunecat - se folosesc
gi aci adjectivele intens, slab, strliucitor
e tc.
Printre incercbrile interesante de pre-
cizare a valorilor cromatice cu ajutorul
unei terminologii mai accesibile, se nu-
mlri cele ce pleacl tot de la garacJ1il!$li-
cile fundament4f-e- a.!q culotii: lungimea de
'tridd, rumin"icbtila qi pulitatea. ffigi
mea de undi dominantl dI direct numele
culorii pure: rogu, galben, albastru, verde
etc.; sau a culorii compuse: ro$u-purpu-
riu, albastru-verzui etc. Numele culorii
mai este calificat uneori drept nttanfd,
in limbaj curent sau tonelitale, in lirnba-
ju I psiho-t iziologiei.
Luminescenlo
- cum s-a mai spus -
terrnen folosit in fotometrie gi colorime-
trie, sau lttminozitetea, in vorbirea artis-
ticd gi cea curent5, poate fi cea a unei
surse luminoase; gi atunci se mlsoarl prin
raportul dintre puterea sa de emisie -
intensd sau slabri - gi suprafala emi{I-
bo a re.
Dar privirea direcla a sulselor lumi-
noase de c5tre om este un caz relativ rar.
Dorninante in mediul nostru ambiental
sint suprafefele reflectante, adica intrea-
ga anvelopl a lumii vizibile: de Ia mine-
rale, vegetale qi fiinle, pinl la obiecte.
Iar materia transparentS, chiar cea lichidl
sau gazoasS, are qi ea un anume coeficient
de reflectare (din pricina elementelor in
suspensie), ceea ce face, de pild5, ca cerul
s[ fie albasLru sau cenugiu sau rogu, marea
albastrl sau verde, g.a.m.d.
Mdsura luminozitilii suprafelelot re-
flectante o dd factorul de lumine.scenld,
ce reprezint[ raportul dintre puterea de
reflectare a suprafelei gi o lumind inci-
dentald acromaticd. Adjectivele ce tre-
buie sd exprime factorul de lurninescenld
sint deschis sau tnchis. Numai cI el se
poate exprima qi in numere, ca de pild5,
pentru a lua doud cazuri extreme: facto-
rul de luminescenld al unei catifele negre
este de ordinul 1 pinl la2o/o, in vreme ce cel
al unei foi de hirtie albe este de 70 pin[
la 80o/o. Este adevdrat c[ in procesul per-
cepliei obiectului, fluxul luminos capltd
o mare insemnltate, putind modifica ra-
dical aspectul suprafelelor. Totugi, facto-
rul de luminescen!5 - valoare constanti
- reprezintd un excelent mod de aprecie-
re. Astfel, de pild5, o hirtie albd privitd
in camerl, cu perdelele trase, va reflecta
incomparabil mai pulind lumini decit o
hiriie neagrd privitl la exterior, in plin
soare. $i totugi ochiul percepe hirtiile
diferit. ,,Prin urmare - spune Yves Ga-
lifret - identificarea perceptivi asupra-
felelor reflectante este intemeiati nu pe
cantitatea absolut[ de lumin[ pe care o
reflectl suprafelele, ci pe raportul dintre
cantitatea de lumind pe care o primesc ai
cantitatea pe care sint in stare s-o reflecte.
intr-adev5r, ceea ce permite identificarea
m
r ra cl J a it I tt r rl
ttI IttlrtYtdv4Yrtttt
22. I)entru a ajunge la 7, Nervton a intro-
dus chiar iu spectru indigoul, ton ru.pt,
allaast.ru-cenuqiu, ce nu-qi are locul in
scrja culorilor pure, neamestecate. Cifra
rle 7 a fost cont,estatd chiar de coltenrpo-
rauii fizicianului englez" Aqa, de pildi,
lfariotte. r'educea numirul ,,culorilor fixe
qi permanente ale obiectelof' la 5, serie in
care includea rogul, galbenul, albastrul,
albul qi negrul, anticipind ieoria trjcromiei.
f)ealtrninteri, practica secularl a colo-
riqtilor din cele mai diferite ramuri de
activitate demoustrase demult valoarea
fundamentall a rogrrlui, galbenului ;i al-
bastrulu i.
In f ond, spectrul e cotltpus din cele
l rei ctr lori pritinre sa rr /rrrrdanr enlale: rogu,
ghlben Ei alhailni -- din care, Leoretic,
se. pol ob{ine ahsolrrt loate culorile; qi
din alte trei culori, hinare sau sccurrdare,
rczultaLc din arnestecul a doul culori
primare: rosu cu galben dau portocaliun
albasLru cu rogu, violet, iar galben cu al-
bastru, r'erde. Ce rol mai joaci atunci
indigoul sau.ultramarinul qi albastrul de
Prusia (cvanic), pe c;lre unii autori le
introduc in spectru in locul indigoului ?
flar cea mai rnare dificultate o consti-
t,uie chiar stabilirea celor trei culori pri-
mare" Nici micar fizicienii nu sint de
acord in precizarea lungimiior de und5,
situind ;rcela;i rogu ,,prirnar" de la 620 mi'
limicroni (Abney), pinX la 750 milimi-
croni (Fleury), sau albastrul ,,primar" de
la 500 nrilinricroni (Abney), la 470 (Fle-
ury).
ln secolul trecut au existat pireri deo-
sebite asupra culorilor primare. Goethe
considera cil numai galbenul gi albastrul
sint culori primare, ireductibile, rogul
con(,inind totdeauna sau ceva galben, sau
ceva albastru. Thomas Young a plecat
de Ia ipot,eza triadei clasice
- roqu, gal-
ben qi albastru - ca mai tirziu s-o trans-
fornre in: rogu, verde qi violet. Iar l{er-
mann von Helmholtz i-a imbrSfigat teo-
ria, modificindu-i insd ipoteza: plstrind
roqul qi verdele, el a inlocuit din nou vio-
letul cu albaotrul.
Cu toale progresele qtiinlifice flcute
de alunci, cu toate nenumhratele contro-
verse sau chiar corective aduse insegi
bazelor teariri culorilor, ideea fundamen-
tala a lui loung *- teoria tricromalici -
iqi are incl deplinl valabilitate. "f ininrlu-
se seama de deosebirile dintre fenomenele
cromatice ale luminilor colorate .,si cele ale
culorilor rnateriale, pigrneutare, se adnrite
azi, in general, cd: pentru culorile lumini,
prirnare sint rogu, verde ;i albastru-vi<i-
let. Rogu cu albastru-violet clau purpuriul,
rofu cll -:.grde dau galben, iar verde cu
albastru-violet dau lurcoaz. Cele trei
culori lumin5, primarc, amestecatc, dau
Itrmina alb5. P.entru culorile pigmentare"
.se socotesc primare purpuriul, galbenul
q;'turcoazul. Primele douii amestecate dind
portocaliu, a cloua cu a treia, r-erde, iar
purpuriu cu turicoaz, violct. ArnestecuI
celor trei culori piitnare pigmenlare nu
mai dI insi alb, ci un fel de cenuqiu inchis
sau, clupd unii au tori, chiar negl'lr.
'fotuEi alegerea e inci departe de a li
unanim acceptatd. ln Franta, de pildi,
s-a generalizat se pare o alti ipotezS, dupX
care culorile primare pigmentare,,... sint
de aci inainte comercializate sub numele
lor adevirat: I{agenta, albastru cyanic ai
galben primar".ea l{agenta e un rotu pur-
puriu, albastru cyanic e cel de Prusia, dar
,,galbenul primar" nagte o noui confuzie.
Ce fel de galben e de fapt cel primar? din
ce pigment gi ce fel de carac.teristici are?
nu sint date uqor de stabilit.
Dar iu general ceea ce se vinde in
comer! sub aceleaqi denumiri sint culori
diferite, dupd fabricafii, lnri g.a.m.d.
Licen[ele in denum irile culorilor merg
uneori foarte departe, dindu-se, de pildI,
drept violet, purpuriul violet albdstrui,
violet in loc de ultramarin, diferite tran-
dafiriuri in loc de carmin etc.
Mari confuzii se fac ins[ qi din pricina
accepfiei diferite a denumirilor in sine.
Aga de pild[, Puriserblau (Albastru de
Paris) e identic eu Berliner-Dlau (Albastru
de Berlin), cu albastru de Prusia, cu BIeu
de nuit (Albastru de noapte) sau cu ceea ce
englezii numesc Midnight Dlue (Albastru
miezul nop[ii). DimpotrivS, pdmintul
verde e numit in Anglia Veronese green
(verde Veronese) in vreme ce adevdratu-
lui reronese, hritanicii ii spun Emerald
green, adici verde smaragd, car.e e alti
culoare. $irul exernplelor s-ar mai putea
2?
24. primare sint: albastru cu portocaliu, rogu
cu verde qi galben cu violet; iar cele com-
plementare binare: albastru-violet cu gal-
ben-portocaliu, rogu-r'iolet cu galben-ver-
zui, gi rogu-portocrliu cu albastru-verzui.
Culorile, aflate in aga-numitul contrsst
qompfemenlrtt, se intensilica gi se exaitd
una pe all"a pinl la un mare grad de lu-
minozitate, cind sint aldturate. Doud
lumini colorale complementare, ameste-
cate, clau alb. Experienla clasich, fdcutl
incl in veacul tlecut, aratd cI dacl izo-
l5m perfect un ochi de cel5lalt, printr-un
ecran perpendicular pe nas gi proiectim
apoi un fascicol rogu in ochiul sting gi
unul verde in cel drept, privitorul per-
cepe lumind albd.
Dimpotriv[, culorile complementare
pigmentare, amestecate in propor{ii ega-
le, se anihileazd reciproc, dind un cenu-
giu foarte inchis, aproape negru, dar co-
lora1..
Pictura rnoderni a folosit antestecul
optic de culori pure, alirturind tuge fine de
culori complementare gi oblinind astfel
o mare inminozitate cromaticl. Aflindu-se
gi in naturl - mai ales in rrrediul vege-
tal - cunoscut gi inaintea secolului al
19-lea drr unii pictori,.fenomenul a fost
consemnat mai precis de Delacroix ;i apoi
adoptat total gi teoi"etizat de pictorii divi-
z ion iqt i.
/. Tot de relaliile ccmplementare de-
pinde gi aqa-numitul contrast sim.u*!!gn,
exprimind chiar una din Caracteristicile
fiziologice ale percep{iei coloristice. Fri-
vind una din culori, ochiul produce simul-
t.an culoarea complementari. Dacd f ixim,
de pildi, mai multi vreme un disc rogu,
vom constata cI el se inconjoarl la un mo-
rnent dat cu o aureold verzuie (Pl. 2). $i
daci imediat dupi aceea mutim bruqc
privirea pe o foaie albd, vedem,curind
aplrind un disc verzui: fenomen ce se nu-
me;te contrust succesiu, sau imagine nega-
tivi.
lnsemnitatea fenomenului estc deo-
sebitS; Goethe considera chiar c[ ceea ce
conferl culorii calitate estetici estc toc-
rnai contrastul $imuitan.
g. 'Un alL contrast colorist jc esenIial
este cel dinlre cald qi rece. Seria culolilor
calde e aceea care se apropie, in ct-rcul cro-
matic, de portocaliu-rogcat, iar cea a cuio-
rilor reci, care se apropie de albastru-ver-
zui. Ele dau, slriclo sensu, o senzafie de
cdldurl sau ricealI, insugire ce nu poate
fi nicicum neglijatd in realizarea unei
cromatici adecvate mediului ambiental
gi care are in general in coloristicl un rol
de prim ordin.
h. Culorile pure sint, cum s-a vdzut,
cele neamestecate. Dimpotriv[, aga-numi-
tele lonuri ruple (din fr. lons rompus) sint
cele amestecate cu culoarea lor comple-
mentard, intr-o proporlie mai
^ar"'ruur
mai micd. Rezultatul va fi un ton cu satu-
ralia scdzut5, mat, fIrI strdlucire qi mai
mult sau mai pulin inchis, in funcfie de
proporlia culorilor combinate. Unii autori
definesc tonuriie rupte ca rezultind din
combinalia mai multor culori, gi nu pre-
cizeazd cI e vorba de complementare. Ceea
ce e inexact, deoarece nu orice combinafie
de culori dI un ton rupt, grizat: rofu cu
galben dau portocaliu, albastru cu galben
dau verde q.a.m.d.
Cum s-a mai aritat, cind culorile com-
plementare ce se amestecd sint in canti-
tdfi egale, se ob{ine un cenugiu foarte
inchis, dar colorat qi, mai ales interesant,
de aceeagi nuan!5 in toate cele trei cazuri
fundamentale. Gerard Bout6 aratl ci. dacl
se amestecS. in propor!ii absolut egale,
pigmentar, galben cu violet-alblstrui,
Magenta cu verde gi albastru cyanic cu
ro;u portocaliu, rezultd acelagi verde gri,
mat, foarte inchis (Pt. S;rr.
Dar nu toli cercetltorii sau artiqtii
sint de acecaqi plrere. S-au amintit opi-
niile lui Charlcs Illanc. Iar Odilon Redon,
nota in legdturi cu: ,,Eralturea reciprocd
a culorilor sau conbasttrl simultan.
Amestec de albastm gi porlocaliu in canti-
tlli egale: gri incols1"s6.
Oricum ar fi, tonurile rupte, grin'ile
colorate sau tonurile grizate
- cum se mai
numesc cttrent - au o mare insemn[tate
in cromatica generali ambientald, fiind
incomparabil rnai rlspindite decit culo-
rile pure. Faptul a fost intuit gi de pictori.
incd in secolul al 17-lea, Rubens areta,
intr-o Iucrare intibulatl De ColoribussT
(Despro culori), ci in alcdtuirea unui ta-
blou, totalitalea contrastelor de tonuri
pure nu trebuie sii deplqeasci o treime
24
lll lllAll t r! t
-
! tltt t r !rs J-v
26. culorilor: Iumin6 sau pigment - gi ale
ciror amestecuri dau, cum s-a vlzut, Le-
zultate deosebite. E vorba de ceea ce
pictorii numesc pasld plind Si junfi.tate
pasld, pe de o parte Ei g/asiuri sau /aq4ri,
pe de alta.
Se crede in general ci toatl tehnica
coloristicd pictural5 se intemeiazi pe
amestecul cromatic pigrnentar. Ceea ce
este adevlrat insi doar cind cornbina{ia
dintre culori se face pe paleti gi se aplici
pe. pinzl in straturi relativ groase, opace:
aga-numita pastd plind (f.r. pleine pdte; it.
.impaslo; la fel in engl. .,si gcrm.) sau jumd-
Iate pastd (Ir. deni pdle).
Exist5 insi alte modaliti[i in care
combinafiile cromatice se fac Ai in picturi
dup6 legile culorilor Iurnind. Una din ele
este amestecul optic, in care se oblin ace-
leagi efecte ca in amestecurile luminilor
colorate. Un alt mijloc ce se apropie de
specificul amestecului luminilor este su-
prapunerea straturilor subliri de culoare,
transparente, peste altele deja uscate:
ceea ce se numegte g/asiu sau /ac. (fr.
glocis; germ. lasar'; engl. gla:ing).
Metoda, mult folositd in Europa incl
de prin secolele al 15-lea gi al 16-lea, di
efecte prefioase. Stratul striveziu ca un
geam poate, fie sI dea strllucire qi pros-
pelime culorii peste care se agterne, cum
e cazul cu glasiulile deschise, incolore; fie
si combine, prin transparenfl, culoarea
glasiului cu cea de dedesubt, dind alt ton.
4. PERCEPIIA CULORILOR
'Ieoria culorilor nu poate fi infeleasi
fIrI o cit de sunarl cunoagtere a rneca-
nismului percepliei, proces in care ochiul
* deseori comparat cu o ,,feLeastri des-
chisi asupra lumii" - este atit vehicu-
lul, cit qi factorul esenfial. De o construc-
lie ce pare foarte simpli, dacd lulm in
consideralie doar asemtrnarea lui cu un
aparat fotografic: ochiul posedi elemente
ce funclioneazd ca un sistem de lentile,
proiectind imaginea risturnat[ pe ecranul
retinian; el este totodatd de o foarte mare
cornplexitate, putind si-qi regleze instan-
taneu intregul sistem in raport cu distaufa
la care privegte, cu inLensitatea luminoasd
a obiectului contemplat; el poate s[ apre-
cieze just o gami uriaql de culori, dato-
ritl sistemului tricromatic al celulelor
vizuale, s5 creeze compensatoriu comple-
mentarea culorii pe care o vede, q.a.m.d.
Dar cu toate marile succese ale cerce-
tdrilor moderne, funclia vizuall este incd
insuficient cunoscutd. Ochiul omului este
un organ transparent ce comunicS. creie-
rului impresiile primite din ambientul
cromatic, prin intermediul retinei. Siste-
mul optic datoriti clruia se formeazd
imaginile pe retini e constituit esenfial-
nente din trei elemente transparente, age-
zate inaintea retinei: cofneea, urnoarea
apoasi qi cristalinul. Ele au capacitatea
de a reflecta razele luminoase care trec
pe rind, prin cornee gi umoare
- medii
cu un indice de refrangibilitate relativ
mic (aproximativ 1,33) - ajungind la
cristal in.
Acesta are o constitu[ie neobignuiti
de care depinde o mare parte din meca-
nismul percepliilor cromatice. Mai intii
din pricind c5, degi aclioneazi optic ca o
lentili refrangibilS, nu e rigid. Iar in al
doilea rind, deoarece este mai dur in inte-
rior decit in straturile superficiale, deo-
sebire ce exist[ gi intre centrul qi plrlile
sale laterale. Ceea ce face s[ aibi in eentru
un indice mai mare de refracfie (aprox.
1,42) decit spre periferii (unde ajunge pe
Ia 1,38).
O alt[ calitate specific6 cristalinului,
ce decurge din constitulia sa, privegte
importantul fenomen al acomodirii ochiu-
lui fa{[ de toate carapteristlcile obiectu-
lui privit ;i mai ales falI de distanfd.
Ochiul neputind funcliona ca un ochean
L-t
- -t -
- .:
- lil
_:i;
rs:{
:it:
:e:'l
:: xi
ase
. :d
F .:n
5a iil
r:::l
::1
;:I
I tL
::r
e);
]:C
i:i
::]J
26
alt Itt4Il Y rl U4Urlrll IllCtJ*ttl llItr
28. nu rnai percepe de loc schimblrile croma-
tice. DimpotrivS, in condifiile unui lumi-
nat rnai slab, ochiul apreciazl mai bine
qi mai accentriat raporturile dc culoale.
Dc accea obiectele albe par seara mult
rnai luminoase ca ziua.
Aceasti insugire std in bund mlsurd
la baza multor fenomene de clarobscui:
de pild5, un pitrat ro;u pe fo{rd, Ueglu pa-
re rnult mai luminos gi mai mic decit ace-
laqi pltrat pe fond alb (Pl. 4, u); la fel,
un pg!r,4_t-g-ql"b,g" p," fo5.r.d p_egru-pare mai
luminos gi mai mic decit acelagi pitrat
pe fond alb-(Pl. 4, b).
IJar variafia fluxului Iuminos aduce
inca mul te mod ilicnri caliiativc in per-
cepfia cuiori]or. In general, cu cit cregte
intensita{en luminal ului, in condiIiile
unci bune distribuIii, cu atit cu]orile sint
percepute rnai luminoase. Dar peste un
anumit uivel luninos, fenomenele se mo-
dif ica substanlial. Astfel, Bezold pi Briicke
au demonstrat cI, dac[ lumina cregte peste
limita admisibili, culorile incep sI se
schimbe, fara a-qi pdrlsi totugi o vreme
registrul - cald sau rece - ciruia ii
apar!in; dupi carc toate tind spre alb:
de exemplu, albasl.rul-verzui se transfor-
mI intr-un ton grizat, albastru-albicios,
ruai luminos, f[r5 insa sI se altereze
l otal decit la sf irgitul esperienfei. Culo-
rile calde se modific[ si ele: rosul devine
portocaliu ;i apoi un fet de gaiben grizat,
in vreme ce portocaliul devine mai g5l.
bui. Ultima culoare cc-gi pastr:eazd in-
tensitatea cromaticd in acest proces de
cre;tere nemisurati a luminii e galbenul.
Ceea ce nn e de mirarc, el fiind cea mai
luminoasi cuioare in afarl de alb; ba
avind chiar anume r-alenle in plus fa!5
de alb, in ceea ce prive;te vizibilitatea la
distan[5.
Fenomenele proprii cregterii nari a
luminii se datoresc, in primul rind, Iap-
tuhii cI lumina distruge purpura retinia-
nI, carc se reface Ia intuneric. Cind lumina
e mult prea [are, decolorarea e mai rapi-
dI decit refacerea purpurei;i ochiul pier-
de din sensibilitate, ajungind pina la
orbire. Ca in cazul automobilftilor ce sint
orbili de farurile prea puternice ce le vin
in fafd.
Dimpotriv5, daci lumina se micgo-
reazF., scade atit intensitatea coloristicl, . -'
cit gi luminozitatea, pinl se produce in- r
tunericul, in care nu se mai percepe, prac- i
tic, nimic, Dal scdderea luminii aduce gi
o ricire treptatd a culorilor: roqul ;i por-
. tocaliul' mergind spre ,carmin, purpuriu - -)
;i },fagenta, iir galbenl.l gi verdele, rp"" i-:'.
albastru verzui. in vreme ce albastrui, :, -
conf orm fenomenului Purkinje, devine .:,
mai luminos,
Nu e greu cle remaicat ce mare insem:- .. -
ndtate poate avea cunoarsterea mecanis- ,. -
mului acestor fenomene pentru pictorii . -.:
murali;;ti, de pildi, care lucreazl fie iri :
interior - deci la o luminl mai slabl -
fie la exterior, in plinl lumin5. $i f iregte, t
nu'numai pentru ei, ci pentru toli cei ce
intri in contact cu creafia cromaticd ambi- :
entalir: de la designer la alhitecfi; precum
;i, cu deosebire, pentru scenografi.
Dar procesul cel mai complex, incd
pulin cunoscut qi, mai ales, fascinant
din mecanismul percepliei culorilor. in:
cepe in retinS. Agezatd ca un invelig al
fundului ochiului pe o suprafafd dg 2,5 gq1
pitrafi, fiind.de fapt o dezvoltale a ner-
vrilui optic, _
retina are trei' straturi ,de
celule. Din interior'spre exterioi, 'apar
mai intii ielulele ririiltipolare, Apoi celu-
lele bipolare gi cele mai din fa!5, celulele
vizuale. In mod clasic, se considera cd
acestea din urmd ar f i doar' de doud
feluri: unele in formi de bastonirge, age:
zate in es'tremele lat€rale ale ochiului,
celule ce ar receptiona 9i retransmitc, bu
deosebire, r'aloiile acr'omatice de clarob-
scur, pentru care sint socotite specifice
vederii nocturne (viziurre scotopicd); iat
celelalte, in formI de conuri, specializate
pentru perceplia culorilor, servind cu
deosebire vederii diurne (viziune fotopicd),
grupate in centrul ochiului, in aga-nurnita
fouee centrald, socofitl zona celei mai
clare vederi.
Unii cercethtori conlemporani arati
cd celulele vizuale nu sint atit de radical
deosebite, ca inlre basLonage;i conuri ar
mai exista tot felul de alte forme inter-
mediare, precum gi cd ambele tipuri de
celule recepfioneazd gi culori gi valori de
28