scena plecarii din perspectiva craiului

1. Scena plecării mezinului de acasă din perspectiva craiului
Când fiul meu cel mic a sosit în ogradă era călare pe o răpciugă de cal, grebănos,
dupuros şi slab, de-i numărai coastele.
— Bun sosit la noi, voinice!Dar aista cal ţi l-ai ales?...l-am întrebat eu cu jumătate de
gură întrebându-mă ce a fost in capul lui când a ales o mârțoagă ca aceasta.Toate
speranțele mele de a îi trimite un succesor la tron fratelui meu, sunt în acest copil
din moment ce frații lui mai mari nu au izbutit nici măcar să treaca de proba pe care
le-am dat-o eu.Mă îndoiesc că el v-a reuși ce nu au reușit frații săi…
— Apoi dă, tată, cum a dat târgul şi norocul; am de trecut prin multe locuri şi nu vreau
să mă ia oamenii la ochi. M-oi duce şi eu cât călare, cât pe jos, cum oi putea. Mi-a
răspuns accesta după care a pus straița pe cal ,armele la oblânc, merinde și bani de
ajuns, schimburi în desagi şi o ploscă plină cu apă.Vine,îmi sărută mâna, iar eu îi dau
catea catre împărat.Își ia rămas bun și de la fraţii săi şi a treia zi către seară
porneşte şi el, mergând din pasul calului.Imediat după ce a plecat de acasă,eu îmi iau
haina de urs pe mine,încalec pe cal și mă grăbesc să ajung înaintea lui la pod.O data
ajuns aștept sa aud mersul calului pentru a le ieși înainte.Când ajung ei in dreptul
podului sar în fața lor mormăind înfricoșător,încercând să îi speriu.Calul atunci dă
năvală asupra mea,iar fiul meu,ridică buzducanul să dea.Abia am apucat să strig:
— Dragul tatei, nu da, că eu sunt.După ce accesta a descălecat fug la el să îl cuprind
în brațe,îl sărut și îi zic:
— Fătul meu, bun tovarăş ţi-ai ales; de te-a învăţat cineva, bine ţi-a priit, iară de-ai
făcut-o din capul tău, bun cap ai avut. Mergi de-acum tot înainte, că tu eşti vrednic
de împărat. Numai ţine minte sfatul ce-ţi dau: în călătoria ta ai să ai trebuinţă şi de
răi, şi de buni, dar să te fereşti de omul roş, iară mai ales de cel spân, cât îi putea;
să n-ai de-a face cu dânşii, căci sunt foarte şugubeţi. Şi, la toată întâmplarea, calul,
tovarăşul tău, te-a mai sfătui şi el ce ai să faci, că de multe primejdii m-a scăpat şi
pe mine în tinereţile mele! Na-ţi acum şi pielea asta de urs, că ţi-a prinde bine
vreodată. Sfătuind-ul astfel îi dau pielea de urs,îl mai sărut o data și le urez drum
bun și pace ,pe de o parte fericit că fiul meu este demn de a fi împărat și că el v-a fi
cel care moștenește împărăția fratelui meu,pe de altă parte trist gândidu-mă că
poate nu îl v-oi mai revedea niciodată