Câteva repere privind costumul popular românesc si ornamentica sa

1. B I B L I O T E C A M U N . G . SB Â R C E A T O P L I Ţ A
Ornamentica costumului
popular românesc

2. Formă, culoare, măiestrie
Broderiile populare românești prezintă o serie de
elemente morfologice, ornamentale și cromatice, un
stil morfo-cromatic aparte, cu note specifice prin
care acest domeniu de creație se diferențiază de
celelalte popoare. Caracterele proprii astfel
conturate nu privesc numai valoarea artistică,
remarcabilă, a broderiilor practicate de poporul
nostru.

3. Costumul popular - element de valoare culturală
inegalabilă
 Spectaculos prin complexitate și prin măiestria cu
care e realizat, el poate fi admirat astăzi îmbrăcat de
românii din diferite zone cu ocazia zilelor de
sărbătoare, fiecare familie aproape păstrând încă,
cu mândrie, o colecție de piese.
 Muzeele etnografice româneşti expun și ele piese
vechi de port popular, de mare valoare.
 Ornamentica poporală: totalitatea elementelor,
motivelor şi compozitiilor care alcătuiesc stilul
artei unui popor.

4. Condiţii care au influenţat evoluţia portului
 Condiţiile economice, sociale și culturale (din
perioada de romanizare, ev. mediu şi epoca
modernă)
 Specificul naţional, zonal, local.
 Evoluţia sau de ce nu, involuţia gustului pentru
frumos;
 Materiile prime, tehnicile de cusut
 Scopul dat de funcţionalitatea îmbrăcămintei, sau
de înveşmântarea de sărbătoare.

6. Procedee specifice folosite
 Neveditură: prin acest procedeu se obţin modele de
texturi ca: în brăduleţ, în obloniţe, în tăbliţe, în gratii, în
ozoare, care este determinată de ordinea în care sunt
puse firele.
 Alesătură (cusătură sau broderie): prin acesta se obţin
motive abstracte dar şi realiste. Abstracte începând de la
punct, linie, linii paralele, linii frânte, linii curbe,pătrat,
romb.
La această tehnică mai adăugăm: învrâstarea:
executarea dungilor de culori diferite pe o țesătură sau
cusătură; îmbinarea de diferite culori între ele .

7. Tipuri de ţesături
 Ţesătură simplă, în 2 iţe
De tip fir în dinte
De tip în lătunoi
Aceasta permite ornamentarea prin alesătură, cu
ajutorul iţucilor (jumătate de iţ,ce se monta pe teara
războiului de țesut) şi al spetezei.
https://www.youtube.com/watch?v=ZsJNeQAfagk
 Ţesătură în 4 iţe
Modelele vechi puteau fi și cu 3 si cu 5 iţe.
Realizarea unor asemenea ţesături la război
presupunea excelente deprinderi practive,
îndemânare, experienţă, măiestrie.

8. Pânzeturi
In
Cânepă
Bumbac
Din ţesătura de bumbac, în special cu neveditura în 2
iţe se croiau cămaşa şi poalele.

10. Preferințele de stil nu rămân numai pe plan exterior,
morfologic. Ele se manifestă ca întruchipări complexe ale
unor procese psihologice și etnopsihologice adânci, ale unor
atitudini psihice, predileții și răspunsuri spirituale ale
creatorului de cultură și artă. Valorile psihice propriu-zise
constitue unul din punctele de plecare și scopul creației
artistice. Nuanțele de bună cuviință s-au bucurat de o
remarcabilă subliniere funcțională, etnologică și etnoestetică
cromatică.
Convergența între ornament și culoare este reprezentativă la
portul popular.Cercetările etnologice relevă că multitudinea
de nuanțe și culori dezvăluie iscusiri proprii ființei românești.
Comunitățile omenești tradiționale le-au atribuit o valoare
simbolică, a conferit simtului culorilor cel mai ridicat rang în
domeniul simțului estetic.

12. Implicațiile etnologice și chiar magice seculare ale culorilor (dună N. Dunăre)
sunt:
- galbenul auriu: culoarea broderiilor de pe cămășile fetițelor: chemarea
soarelui de primăvară, optimismul; nuante apropiate: verde deschis,
albastrul deschis (băieți)
Din suita de ornamente: călița ocolită cu flori” „frunzulițele”, „ochișorii”
-portocaliul: „bătând în roșu”, la fetele mari: întruchipând plenitudinea
forței, vigoarea, vârsta apropiatei maturități. Comunitatea tradițională
îndreptățește tinerele fete să beneficieze de cel mai însorit decorculoarea și
strălucirea marcînd atributul tinereții- depășind granița corelației cu
funcționalul. Valorile cromatice care se adaugă celei principale sunt: toate
nuantele portocaliului , galbenul auriu, etc.
Ornamentele: „cârligul ciobanului”, călița ocolită cu flori sau cu sori”,
„zăluța”, „frunza bradului” toate oferind delicate convergențe:
- roșul „ca para focului”, adică într-o nuanță relativ deschisă, pe portul
tinerelor fete abia căsătorite: realizarea visurilor, fructul vieții;
-rosu închis: expresie a statutului de femeie tânără căsătorită, ornamentica
exprimă atributele bărbăției: bradul, brăduțul, frunza de brad, coarnele
berbecului, formele geometrice reunite îmn compoziții cu cele liber
desenate;

14. -Albastrul: perspectiva speranțelor puse în vlăstarele ce-i succed, îndeosebi la
piesele purtate de nevestele cu copii.
La costumul femeiesc al femeii mature câmpurile ornamentale se vădesc mai
puțin extinse decât al costumelor nevestelor tinere, dar totuși ceva mai mari decât
la bătrâne.
Între benzile negre din lungul mânecilor sau al pieptului apar „șiruri”,„ râuri”, sau
„șuvoaie de broderii” cu „flori”, „trandafiri”, „frunze”, „patru cai”, „vârtelnița” etc.
-Albastrul inchis, negrul: oglindind, în decorul brodat, sentimentul bătrâneții,
apusul, încheierea naturală a rostului vieții.
Costumul femeilor aflate la bătrânețe eflectă un maxim de reținere în coloristică,
mergând spre un decor sobru. Negrul sau albastrul închis nu este totuși exclusiv în
acest cîmp ornamental. Există si un albastru deschis, ca un omagiu adus vieții fără
de moarte, tinereții fără bătrânețe.
- Acestor culori li se asociază forme diferite: „prescura”, „ciutura”, „furca”,
„sfăditele”, „zăluța”, „vârtelnița”, unele din simboluri sugerând năzuința spre soare
și eterna succesiune a anotimpurilor. Se lasă în urmă desenul liber, se distinge
predominant stilul geometric. Câmpurile ornamentale bătrânești pentru lucru
sunt înguste, iar cele pentru sărbătoare, depășesc necesitățile strict funcționale.
Cămăşile acestui segment de vârstă vădesc un rafinament de o rară frumusețe,
construind asociații ornamentale discrete, pe fundalul cromatic închis la culoare,
sau chiar negru.

15. https://www.pinterest.it/pin/3316479600455353
76/

17. Odată cu apariția bumbacului și a culorilor din anilină posibilitățile ornamentale
s-au înmulțit.
La fel treptat, în împodobirea iilor s-au generalizat bicromiile și tricromiile. In cazul
pieselor de sărbătoare ale fetelor tinere s-a dezvoltat chiar o policromie bogată,
care oferă efecte de pitoresc pronunțat. Pe lângă cusăturile cu roșu, negru și
galben, în unele zone (Mehedinți, Gorj, Olt, Arges, Dâmbovița, Prahova) se adaugă
firul de aur și de argint, arniciul vișiniu, iar în altele: Ialomita, Buzău, Rîmnicu Sărat,
Brăila, Galați Bacău nunațe de cărămiziu, violet și verde; în țara Bârsei, Vrancei,
violetul; în Sălaj, Tara Oasului, Satu Mare, verde, În Oltenia, albastrul, verdele,
viziniul, tutuniul, în Bucovina și Bistrița Năsăud, rozul, portocaliul, albatrul sclipitor.
În zona noastră datorită influentelor Sibiu, Alba Târnave, moda broderiilor
sofisticate cu negru a fost preluată mai întâi chiar de tineri.
La fel, în Dobrogea, decorațiunea pe cămăși e dominant neagră, purtând
denumirea de „broderie mocănească”, semificând strânsele relații cu celelalte
zone.
Negrul este aproape dominant peste tot, în bicromii, tricromii, dar în funcție de
vârstă, adăugarea negrului se face cu o anumită rezervă, sau de multe ori stinsă.
Negrul apare insotit de paleta trocoloră, mai ales în zonele Banat, Bucovina,
Transilvania.
Nuanțele pastelate, îngemănate cu negrul, sau chiar cu verde si roz pal, cafeniu se
găsesc la decoruri mai recente, pe brăcire, brâie, scoarțe etc.

18. În “câmpiii ornamentali” motivele sunt ordonate liniar, fiecare bazându-
și compoziţia pe elementele destinate prin tradiţie locului respectiv.
Urmărind desfășurarea motivelor, se remarcă o varietate mai mare în
compoziţia «altiţelor» și «râurilor», spre deosebire de cea a
«încreţului», care se rezumă la o anume gamă de motive, în special
geometrice, bazată pe compoziţii variate de romburi și triunghiuri.
«Încreţul» este elementul care ţine cumpăna între celelalte două
componente, atât din punct de vedere al desenului, cât și al cromaticii.
«Încreţul» este rar policrom, el se realizează îndeosebi în alb, uneori și
în alte culori, dar în general este menţinut în tonalităţi discrete.
«Încreţul» este totodată elementul care se evidenţiază în compoziţia de
ansamblu prin puterea contrastului motivistic și cromatic”.
Câmpi ornamentali, altiţe, râuri

19. Alte motive abstracte:
Zig -zagul, simbol al fulgerului, crucea,
crucea gamată (simbol al soarelui )
romburi, motivul în formă de S, etc.
Alte motive realiste:
flori, frunze, ramuri pomi, vase, animale
si păsări
Se remarcă:
simțul armoniilor,
gustul rafinat
coloristica discretă

20. Răspândirea tehnicii denumite “încreţ”