Calea de la diversitate spre interculturalitate Lucrare finala elaborată în cadrul cursului de instruire la distanță „Dialog Intercultural în Moldova”. Cursul de e-learning este realizat în cadrul proiectului „Dialog Intercultural în Moldova”, implementat de Consiliul Național al Tineretului din Moldova cu suportul financiar al Fundației pentru Copii Pestalozzi. Cursul de e-learning este implementat cu suportul financiar al programului „Region in Transition" – RITA Program of the Polish-American Freedom Foundation implementat de Fundaţia Educaţie pentru Democraţie din Polonia. Răspunderea este exclusivă a autorilor și nu conține, sub nici o formă, pozițiile donatorilor.

1. Pentru cursul ,,Dialog intercultural’’
Calea de la diversitate spre interculturalitate
Republica Moldova este un stat specific. El poate fi văzut drept țara paradoxurilor, dar
depinde de optica observatorului, dacă sunt acestea pozitive, ori mai puțin pozitive. Factorii de
ordin istoric, geopolitic, social condiționează formarea unui anumit tip de cultură în cadrul unei
societăți. Dacă analizăm regiunea în care locuim noi, principala trăsătură care ne definește este
diversitatea. Ea se remarcă sub diferite aspecte (lingvistic, etnic, comportamental, valoric etc.).
Depinde însă de membrii comunității cum se valorifică această diversitate. Pentru că ea poate fi
stimul și sursă pentru o evoluție continuă, dar și focar de conflicte. Astfel în țara noastră se pot
remarca direcții diferite, în funcție de atitudinea față de diferențele culturale.
Să porim mai întâi de la felul în care apreciem diferențele de gen, de statut social,
profesional, etnic, religios. Este bine că observăm elementele care ne deosebesc, acest lucru
reprezintă primul pas în cunoașterea reciprocă. De aici urmează să se construiască calea pentru o
colaborare și conviețuire activă, subliniez activă pentru că numai acțiunea poate da naștere unei
societăți productive, creative, capabile să-și edifice un viitor. Se cunoaște că populația
încorsetată între granițile dintre Prut și Nistru este destul de tolerantă. Acest lucru conduce la
acceptarea celor care diferă de majoritate. Partea proastă este că se promovează un gen de
toleranță pasivă. Oamenii luați separat sau chiar în grupuri sunt destul de rezervați, închiși. Este
o problemă care se remarcă și în rândul tinerilor, dar și a generațiilor cu o experiență de viață mai
bogată. Din celebra ospitalitate și deschidere, prezentate în ,,Descrierea Moldovei’’ de D.
Cantemir a rămas doar faima. Este adevărat că oamenii deschid ușile cu placere, dar se limitează
la cercul de prieteni, rude, cunoscuți. Când vine vorba de necunoscuți, persoane străine, sosite în
vizite, adesea ne ciocnim de un soi de rigiditate și nedorință de a colabora. Există încă multe
bariere ce urmează a fi depășite în acest sens.
In contextul în care deschiderea față de alte culturi este un imperativ al timpului, avem
necesitatea de a dezvolta relațiile de colaborare, de cunoaștere reciprocă in limita propriilor
hotare. Aici mă refer la etniile distincte, la generațiile diferite, confesiunile religioase, exponenții
anumitor profesii. Pe această direcție este necesar să fie depășite multiple prejudecăți și
stereotipuri. Dar ca să se producă acest fapt este nevoie să se parcurgă anumiți pași.
In primul rând trebuie dezvoltate abilitățile de comunicare. Există problema exprimării,
frica de a spune, teama de a exterioriza propriile gânduri, idei. Accentul trebuie să se pună pe
individualitatea și unicitatea fiecăruia. Dacă nu se dezvoltă personalități distincte, cu sisteme de
valori precise, nu se va putea crea o societate bogată din punct de vedere cultural. Apoi fiecare

2. trebuie să deprindă respectul pentru propria persoană, grupul de origine. Odată însușită noțiunea
de respect pentru sine ea se va răsfrânge și asupra altora.
Lupta ce urmează să o dăm în continuare este cea cu lâncezeala, pasivitatea. Or, simpla
acceptare a altora nu poate duce la un dialog eficient. Avem nevoie să ne cunoaștem reciaproc.
Nu sunt suficiente doar anumite sărbători pentru a descoperi culturile care coexistă pe același
spațiu, deși ele ne prezintă fațete interesante ale culturilor. Mai este necesar să lucrăm cot la cot,
să ne cunoaștem în situații cotidiene, să oferim unul altuia suportul la momentul oportun.
Or descoperirea celor care diferă de noi presupune însușirea unor tehnici diferite de lucru,
unor percepții interesante a realității, a lumii înconjurătoare, a unor modele de comportament
ceea ce conduce la îmbogățirea indubitabilă a propriului eu.
Republica Moldova are șanse pentru stabilirea unui dialog intercultural în virtutea
trăsăturilor pacifiste, calme ale majorității. Diversitatea etnică a țării poate servi drept sursă
pentru crearea unei imagini atractive pentru cei de peste hotare. Apoi, dacă diferite etnii reușesc
să conviețuiască într-un stat mic, beneficiind de pe urma cunoașterii reciproce, ar însemna că
populația acestuia este aptă de a se integra în sistemul valorilor universale și este pregătită să
facă față procesului de deschidere în raport cu alte culturi.
Este evident că potențialul de care dispune statul nostru în ceea ce privește valorile este
mare. Doar trebuie obișnuințe pentru a-l valorifica în modul cel mai rațional. Se cere a înțelege
că interculturalitatea ar aduce un spor de experiență, de valori, de principii. In acestă direcție
trebuie să fie actualmente orientată educația tinerei generații, făcând apel, în același timp, la toate
categoriile de vârstă, profesionale din țară. Având la bază respectul, toleranța, deschiderea și
libertatea în comunicare se pot atinge obiectivele propuse.
Cebanu Ecaterina
USM, Facultatea de Litere