2. Newton spunea vorbind de cercetările lui:
“Eu nu știu cum mă va judeca lumea, dar
eu îmi fac mie însumi impresia unui copil care
se joacă pe malul mării, culegând ici o piatră
mai vărgată, acolo o scoică mai strălucitoare
ca altele, pe când oceanul adevărului i se
intinde nemărginit în față .“
3. „Cea mai înaltă menire a fizicianului
este, prin urmare, căutarea acelor legi
elementare, cele mai generale, din care,
prin pură deducţie, poate fi dobândită
imaginea lumii.”
Albert Einstein
4. FIZICA (din greacă- physikos = natură sau physis = natură) este
știința care studiază legile generale ale naturii, studiază proprietățile
și structura materiei, formele de mișcare ale acesteia, precum și
transformările lor reciproce
Scopul fizicii este acela de a descoperi și aplica legile care
guvernează interacțiunile dintre corpurile materiale sau dintre
corpurile materiale și diferite câmpuri de forțe.
Misiunea fizicii este stabilirea legilor generale care pot explica
modul în care se desfășoară fenomenele observate în natură.
5. METODELE ȘTIINȚIFICE DE STUDIU ÎN FIZICĂ
Observația este procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea
metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces.
Rațiunea reprezintă facultatea omului de cunoaștere, de a gândi logic, de a
înțelege sensul și legătura fenomenelor.
Experimentul este procedeul de cercetare în știință, care constă în provocarea
intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor
și a legilor care le guvernează, de regulă în baza unor ipoteze și modele
prealabile (din latină, experimentum = încercare).
6. NOȚIUNILE DE BAZĂ ÎN FIZICĂ
Fenomenul fizic este un fapt petrecut în natură, un proces, o transformare pe care o suferă un corp
fără schimbarea compoziției substanței din care este alcătuit corpul (din greacă phainomenon = care
apare, care este vizibil).
Mărimile fizice sunt proprietăți măsurabile ale corpurilor, sunt necesare pentru a ordona corpurilor
în funcție de o anumită proprietate.
Măsurarea este un proces prin care se compară o mărime fizică cu o altă mărime bine definită, ce a
fost aleasă ca etalon, unitate de măsură.
Legea fizică este o legătură cauzală bine definită între diferite fenomene sau procese din natură,
între schimbările diferitelor mărimi fizice ce caracterizează fenomenele fizice.
Experimentul fizic este un ansamblu de observații dirijate și efectuate în laborator, în scopul
înțelegerii unor fenomene. Pentru ca experimentele să fie considerate valabile trebuie să existe o
concordanță între rezultatele analizei științifice ale fenomenului (exprimate printr-o lege),
observațiile dirijate de laborator (experiment) și observarea fenomenului în natură.
7. Materia (din latină materia = stofă, substanță) este un termen general pentru toate elementele care ne
înconjoară și din care suntem alcătuiți și noi. Din punct de vedere al fizicii, materia se găsește în
Univers sub formă de substanță și sub formă de câmp.
Substanța este categoria de materie care intră în alcătuirea corpurilor.
Corpurile fizice sunt obiecte din natură, forma sub care se găsește substanța în natură, porțiuni bine
delimitate ( apa este substanță, apa dintr-o sticlă este corp)
Câmpul fizic este o formă de existență a materiei care se manifestă prin existența diferitelor
interacțiuni.
Timpul reprezintă o măsură a duratei fenomenelor fizice. Timpul este măsurat prin durata unui alt
proces observat de om, a cărui evoluție este considerată constantă , sau aproximativ constantă (de
exemplu rotația Pământului în jurul propriei sale axe, este un fenomen pe care oamenii l-au sesizat că
are o durată constantă de timp = 1 zi)
Spațiul este „locul” în care se desfășoară fenomenele fizice. Spațiul fizic convențional este descris de
numere (una, două sau trei numere) care descriu poziția corpului, numere care formează Sistemul de
coordonate și care sunt determinate prin alegerea Sistemului de referință față de care se raportează
corpul.
8. Mărimile fizice pot fi:
Fundamentale, definite numai prin descrierea procedeului
de măsurare
Derivate, definite prin formule de calcul ce utilizează
mărimile fundamentale (de exemplu viteza, densitatea, etc.)
Sistemul Internațional de unități de măsură (S.I.)
reprezintă ansamblul de unități de măsură fundamentale și
derivate convenite de întreaga comunitate a oamenilor de
știință și de toate țările prin convențiile și tratatele
internaționale.
9. Orice mărime fizică este caracterizată de:
Simbol, o literă mare sau mică și este caracteristică mărimii respective.
Valoare numerică, modulul
Unitate de măsură, o literă sau un grup de litere, care este consacrată și
unică.
Multipli și submultipli, prefixe atașate unității de măsură pentru a exprima
în limbaj curent o expresie matematică.
Instrument de măsură (din latină instrumentum =unealtă, instrument), un
sistem tehnic proiectat și construit pentru observarea, cercetarea, măsurarea
și controlul unei mărimi fizice.
10. 0
p
Mărimi fizice fundamentale
MĂRIMEA FIZICĂ SIMBOL
UNITATE DE
MĂSURĂ IN S.I.
Lungimea l Metrul(m)
Timpul t Secunda(s)
Masa m Kilogram(kg)
Temperatura absoluta T Kelvin(K)
Intensitatea curentului
electric
I Amper(A)
Cantitatea de
substanta
n Molul(mol)
Intensitatea luminoasa I Candela(cd)