Forfetarea and factoring

1. Forfetarea - vânzarea de către exportatori a creanţelor lor asupra importatorilor, creanţe care sunt
materializate in înscrisuri exigibile, in termen de peste 90 zile, în favoarea unor instituţii specializate care
executa serviciul de cumpărare a efectelor de comerţ, contra unei taxe denumită taxa de forfetare.
Operaţiunile de forfetare se aseamănă, în principiu cu cele de scontare. Ca si scontarea forfetarea permite
exportatorului recuperarea sumelor înainte de scadenta sau transformarea unei vânzari pe credit intr-o
vânzare la vedere.
Suma de bani pe care posesorul unor creanţe o obţine prin forfetarea acestora se determina pe baza aceleiaşi
formule utilizate in stabilirea valorii reale a cambiilor in urma scontării:
în care:
Vf - valoarea (suma) pe care o obţine beneficiarul creanţei in urma forfetarii;
Vn - valoarea nominala a creanţelor; Nz - numărul de zile dintre data forfetarii si scadenta creanţei;
Tf - taxa de forfetare.
Costurile Forfaiting-ului
 Taxa de (forfaiting) angajament: - se plateste la Forfaiter de exportator în considerare a
serviciilor de forfetare.
 Comisionul: - de la 0,5% la 1,5% pe an.
 Taxa de scont - Rata de scontare pe baza LIBOR pentru perioada în cauză.
 Taxa de documentare: - în cazul în care sunt implicate elaborarea de formalitățile legale .
 Taxe de servicii: - de plătit băncii
Diferente dintre forfetare si scontare:
Scontare Forfetare
Riscurile nu sunt preluate de banca, ultimul
posesor legitim al cambiei, putând ţine în mod
solidar la plata pe toţi semnatarii cambiei –
cost mai mic
Institutia de forfetare preia asupra sa toate
riscurile de neplata provenite din reaua
credinţă sau din falimentul debitorului ori al
garantului - cost mai mare
Scontarea se efectuează de bănci comerciale
sau agenţii, pe pieţele de credit naţionale.
Forfetarea se realizează pe plan internaţional,
de un număr relativ redus de instituţii
specializate de forfetare, situate de regula, in
centrele financiare internaţionale importante
Scadenta efectelor de comerţ acceptate pentru
scontare poate fi, in principiu, de maxim 90
zile,
Piaţa forfetarilor se ocupă de negocierea
titlurilor de creanţă pe termen mediu şi lung;
Scontarea se realizează prin fonduri mobilizate
de băncile comerciale pe piaţa naţionala, si
apoi recuperate de la banca centrala.
Forfetarea are ca sursa de finanţare fondurile
atrase de instituţiile de forfetare prin
mobilizarea lor pe plan internaţional.
Costul scontării este stabilit în funcţie de
condiţiile pieţei naţionale a creditului, al cărei
regulator este taxa de scont sau de reescont
Costul forfetarii are ca baza nivelurile de cost
pe piaţa dobânzilor la valutele in care se
exprima creanţă;
Băncile comerciale scontează titluri de credit
exprimate in moneda lor naţionala.
Instituţiile de forfetare, in orice valuta
acceptata pe plan internaţional;

2. Avantaje si Deavantaje ale Forfetării
Avantaje Dezavantaje
 100 % finanţare
 Îmbunatăţeşte fluxurile financiare
 Costuri administrative reduse
 Măreşte oportunitatea realizării
tranzacţiilor comerciale
 Elimina riscul de neplată
 Elimină riscul valutar, politic etc.
 Este scump (băncile percep comisioane mari
pentru riscuri mari)
 Nu este disponibilă pentru perioade scurte de
timp
 Doar in valuta străină
Factoring operatiunea desfasurata pe baza unui contract incheiat intre doua parti numite factor si respectiv
aderent (exportator), prin care primul, in schimbul unui comision, preia in proprietatea sa creantele
aderentului prin plata facturilor acestuia reprezentand dovada efectuarii tranzactiei care are ca obiect bunuri
sau servicii livrate pe credit.
Factoring-ul poate imbraca urmatoarele forme:
• factoringul clasic - factorul plăteşte facturile în momentul preluării acestora. In acest tip de
operaţiune factorul acorda un credit aderentului pana in momentul scadentei creditului furnizor
acordat de exportator importatorului, fapt pentru care retine o dobândă;
• factoringul la scadenţă - situaţie în care factorul plăteşte creanţele aderentului în momentul
exigibilitatii acestora, reţinându-şi comisionul pentru intermedierea operaţiunilor de decontare.
In practica, în cazul factoringului de export se utilizează plata imediata a 85% din valoarea facturilor
clientului, iar restul de 15%, din care se scade valoarea corespunzătoare comisionului şi dobânzii, se plăteşte
în momentul în care importatorul achită factura.
La solicitarea aderentului factorul ii poate pune acestuia la dispozitie o serie de servicii, cum ar fi: preluarea
administratiei registrului contabil, acordarea de sprijin in gestiune, indrumarea aderentului in privinta
alegerii clientilor, verificarea bonitatii clientilor, oferirea de informatii despre piata, expedierea facturilor
clientilor si urmarirea contravalorii lor.
Avantaje si Dezavantaje ale Factoring-ului:
AVANTAJE:
 Asigura aderentului disponibilităţile financiare in avans fata de scadenta creditelor acordate
importatorilor, oferindu-i posibilitatea de a onora alte comenzi, simultan, fiind ferit de riscul
insolvabilităţii debitorilor săi.
 In acelaşi timp, aceasta forma de finanţare oferă posibilitatea acordării unor facilităţi de plata, fiind
pentru exportator un mijloc de stimulare a exporturilor.
 Reducerea cheltuielilor administrative legate de colectarea datoriilor;
DEZAVANTAJE:
 Pentru companiile mici si mijlocii taxa de factoring este in mediu cu 2% mai mare decât pentru
companiile mari

3. Factoring Vs. Forfaiting
Factoring Forfaiting
Finantare De regulă pentru 75 – 80% din
valoarea facturii
100% din valoarea facturii
perioada Pe termen scurt (90 -180 zile) Finanţare pe termen mediu şi lung
(180 zile – 7 ani)
bonitatea Factorul face ratingul de credit în
cazul tranzacției de factoring fără
recurs (apel)
Banca de forfetare se bazează pe
credibilitatea Băncii avalizatoare
servicii prestate Administrarea de zi cu zi de
vânzări și alte servicii conexe
Nu sunt prestate servicii
recurs Cu sau fără recurs Întotdeauna fără recurs
vinzari Din cifra de afaceri Dupa facturi