1. „Sarmaua e legată de români, precum berea de nemţi”
Oricât de ghiftuit ai
fi, o sărmăluţă tot
mai încape!
Ce sunt sarmalele? O sarma se face foarte uşor: iei o frunză, toci carne, pui
condimente şi alte lucruri bune în tocătură, iei un gomoloţ din amestecul acesta
aromat şi-l înveleşti în frunză, astupi sarmaua (în fel şi chip!) şi o pui lângă
suratele ei în oală-cratiţă-dovleac-kukta, pui focul să-şi arate menirea, apoi le
mănânci... şi mănânci... şi mănânci, uiţi de siluetă, de interdicţii medicale, de post,
chiar şi de căţelul ce latră înnebunit de poftă în coteţ (că are mirosul fin, frate!) şi
de pisica ce miaună plină de istericale sub masă!
Pentru hăinuţa unei sarmale poţi folosi frunze diverse: varză, stevie, viţă-de-
vie, lobodă, rabarbăr ş.a.
Pentru umplutura unei sarmale dai drumul la creativitate: carne cu..., orez cu
legume, păsat cu carne, nuci cu ..., stafide cu ..., ciuperci cu... etc. După regim,
după gusturi, după buzunar, după calendar - conţinutul unei sarmale va fi, oricum,
bogat, amestecat şi niciodată nu vei pune în el suficient.
Sarmaua poate fi învelită şi de cele mai înnodate degete! Pui foaia pe palmă,
pui umplutura (care poate fi chiar de pui!) la capătul mare şi rotunjit, începi să
rulezi şi: sau rulezi până la capăt şi te arăţi foarte priceput îndesând corect apoi
capetele în sarma, sau le faci iute, ardeleneşte, indoind peste sarma capetele
inainte de ultima rulare, mai învârţi o dată şi iaca! sarmaua este bine îmbrăcată!
Şi, totuşi, de unde vine sarmaua? Vine din vremuri imemoriale (unii spun că ar
avea chiar peste 12000 de ani, bătrână-bătrână, dom’le!). Şi nu ştim de unde vine,
că o întâlnim pe toate continentele, că peste tot cresc frunze şi peste tot există
mamifere, înnotătoare, zburătoare, adică materia primă a sarmalei mişună şi
freamătă în vânt pe tot globul. Sigur este că s-a născut dintr-un accident culinar,
ca şi carnea fiartă ori friptă, iar creativitatea femeilor a făcut restul.
Şi, totuşi, de ce legăm sarmaua de tradiţia culinară a românilor? De-aia! Că
românul înfulecă sarmale şi la nuntă şi la botez şi la înmormântare. Că o are pe
masă şi-n zilele de “dulce”, dar şi-n cele de post. Că sarmaua se lăfăie şi pe masa
săracului, dar şi pe a bogatului. Că românul pune semnul egalităţii între
sărbătoarea sufletului şi sarmale, între suspine şi sarmale, între dumincă şi
2. sarmale; cu un motiv sau fără motiv, oala cu sarmale fierbe mândră şi
ademenitoare pe foc trezind pofta şi invidia celor ce trec pe la poartă…
Neamţul bere oricând, oricum şi oricât, românul mânâncă sarmale oricând,
oricum şi oricât. “Oricum” înseamnă la masă, în picioare, stând în maşină, în
avion sau pe vapor, chiar şi culcat pe un pat de spital şi primind câte o
îmbucătură, ca pe o ultimă dorinţă. Pentru că gustul unei sărmăluţe “ca la mama
acasă” îl luăm cu noi şi ne uşurează trecerea “dincolo”…
Reţetele sarmalelor româneşti. Românii nu au inventat sarmalele, au
împrumutat reţeta de la alte popoare, balcanice (turci, greci, albanezi), au înfiat-o
acum sute de ani.
Creativi din fire, românii au adaptat
sarmalele la gusturile lor.
Există sute de reţete, cică “de
bază”, dar şi azi fiecare gospodină are
reţeta ei proprie pe care încearcă, cu
disperare, să o păstreze nealterată şi să o
transmită urmaşilor. Dar şi gospodina
mai schimbă reţeta de-a lungul carierei
ei la coada cratiţei, darmite cei ce
primesc ştafeta!
Că varza nu mai e ca varza de pe vremuri, carnea nu mai e ce-a fost, orezul e
când românesc, când chinezesc, condimentele autohtone dispar şi apar în
magazine altele - de care bunica nici n-a pomenit!
Gata! V-am făcut poftă cu atâtea poveşti?!
Hai să alegem o reţetă şi să purcedem la gătit
SARMALE!
USTENSILE: oala poate fi de lut, tuci, inox, sticlă yena, kuktă. Pentru vasul de
yena găteşti în cuptor, la fel şi în oala romană (cea
care trebuie muiată în apă circa 20 minute), sau în oala
de lut de aici din imagine.
Există foarte multe produse pe piaţă, de bună
calitate şi cu preţul potrivit.
Tuciul este minunat, mai ales că acum există oale
din fontă cu capac potrivit, frumos colorate şi cu
formă plăcută vederii şi uşor de manipulat. Sunt grele
dar dau produse minunate!
Eu iubesc kukta, nu lasă mult miros în casă şi
3. temperatura din ea face sarmalele foarte moi, aşa cum trebuie să şi fie!
Ne mai trebuie cuţite bine ascuţite, fund de lemn, strecurătoare pentru varza
mărunţită, o tigaie în care să mai şi căleşti câte ceva ingrediente. Castrone de
plastic mari şi mici, uşoare la mână, uşor de curăţat.
INGREDIENTE: după reţetă şi după imaginaţie, adică puţină creativitate nu
strică, dar să obţinem în final, totuşi, sarmale!
REŢETE ADUNATE DE PE ICI, DE PE COLO:
Sarmale cu varză dulce:
http://gourmandine.ro/retete-mancaruri/sarmalute-in-foi-de-varza/
http://reteteilustrate.blogspot.com/2009/01/sarmale-cu-varz-dulce.html
http://www.gustos.ro/retete-culinare/sarmale-in-foi-de-varza-dulce.html
Sarmale cu varză acră:
http://ginuca27.blogspot.com/2008/01/sarmale-in-foi-de-varza-murata.html
http://www.eculinar.ro/Sarmale_in_foi_de_varza_acra_cu_carne-197.htm
http://raftulbunicii.blogspot.com/2010/03/sarmale-cu-varza-murata.html
Sarmale în foi de viţă:
http://barbatlacratita.blogspot.com/2011/05/sa
rmale-in-foi-de-vita.html
http://www.retete-
gustoase.ro/link.php?article_key=3196543691
http://www.lauraadamache.ro/2008/10/sarmal
ute-in-foi-de-vita.html
5. - 1 ou
- 1 lingură boia de ardei dulce
(opţional, pentru gusturi
ardeleneşti)
- 1 linguriţă de chimen
măcinat
- 2 linguri cimbru uscat
- 3 roşii
- 5 linguri pastă de tomate
- sare, piper
Preparare:
Dacă folosiţi o oală de lut, şi bine ar fi să o faceţi, pregătiţi oala corespunzător.
Înainte de folosire, oala se scufundă pentru o jumătate de oră în apă rece.
Umplutura:
Tăiaţi carnea de porc şi cea de vită în bucăți mari şi tocaţi-o. Spălaţi orezul în
câteva ape reci. Scurgeţi-l.
Curăţaţi cepele, îndepărtaţi cotorul cu seminţe al ardeiilor. Tocaţi ceapa şi ardeii
mărunt.
Topiţi untura într-o cratiţă adâncă (să încapă toată umplutura).
Adăugaţi ceapa şi ardeiul tocat şi sotaţi-le până se înmoaie.
Adăugaţi orezul şi amestecaţi-l bine până devine translucid.
Adăugaţi chimenul măcinat, boiaua de ardei şi rumeniţi-le uşor cu ceapa, orezul şi
ardeii.
Luaţi craţiţa de pe foc şi adăugaţi carnea
tocată. Amestecaţi bine compoziţia,
încorporaţi o lingură de cimbru,
asezonaţi cu sare şi piper.
După ce amestecul s-a răcit, încorporaţi
oul.
Construcţia:
Tocaţi o farfurie de varză din frunzele
mai groase. Decojiţi şi tocaţi roşiile.
Aşezaţi un pat de varză fin tocata pe
fundul dovleacului.
Adăugaţi şi câteva feliuţe de slăninuţă.
Aşezaţi câte o foaie de varză în palma deschisă, puneţi câte o lingură de
umplutură şi rulaţi: răsuciţi pentru a obţine nişte rulouri, pe care le închideţi la
capete ulterior, introducând capetele dinspre exterior spre interior.
6. “Clădiţi” sarmalele în oală, în straturi succesive, intercalate pe alocuri cu roşii
tocate şi felii de slăninuţă pe margine.
După ce aţi terminat, acoperiţi sarmalele cu restul de varză tocată, roşii tocate,
bucăţele de slănină şi o lingură de cimbru uscat (ideal ar fi o crenguţă).
Fierberea:
Porniţi cuptorul .
Introduceţi dovleacul la cuptor.
Fierbeţi sarmalele timp de vreo 4 ore.
Opriţi focul şi lăsaţi oala să se
răcească câteva ore.
Scoateţi oala şi introduceţi-o la rece,
într-o cămară sau pivniţă săpată în
pământ şi lăsaţi-o să se odihnească
până a doua zi.
Cele mai bune sarmale sunt cele de a
doua zi (consumate la o zi după fierbere), reîncălzite.
Sarmalele servesc fierbinţi, cu pâine sau mămăligă, smântână grasă şi ardei iute.
http://www.bucataras.ro/retete/sarmale-coapte-in-dovleac-2103.html
7. ODĂ SARMALEI
de Păstorel Teodoreanu
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat
somnul lung metamorfozic in butoiul de
murat...
Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
imn de lauda mancarii, inaltat in cerul gurii.
O cocheta care-si scalda trupu-n sos si in
smantana
si se-nfasoara in varza ca in valuri de cadana.
O abila diplomata ce-a-ncheiat o stransa liga
c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de
mamaliga.
Oponenta din principiu si un strasnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.
Locatara principala tine-n spatiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaica'nnascuta, cum s-o prinzi in prozodie
ca de cand e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iata-n cateva cuvinte, cum s-ar defini ...
sarmaua!!!
