1. 1
CURS 1 GERIATRIE Dr.ROMILA 17.10.2011
NOTIUNI GENERALE: TEORIILE IMBATRANIRII
MODIFICARILE FIZIOLOGICE ASOCIATE PROCESULUI DE IMBATRANIRE
PSIHOLOGICA
Una din problemele importante ale practicii geriatrice o constituie delimitarea dintre
normal si patologic in cursul procesului de imbatranire.
Aceasta dificultate tine de implicarea stransa a proceselor fiziologice de imbatranire cu
cele patologice supraadaugate, fapt ce explica idea ca batranetea a fost considerate o bola si nu o
etapa fiziologica in evolutia individului.
S-au elaborate astfel criteriile de imbatranire sub diferite formule prin studii care au
incercat sa defineasca normalul de imbatranire si pana la ce punct modificarile morfologice si
functionale , diminuarea performatiei pot fi considerate ca o gerontonormalitate.
Exista discipline in cadrul geriatriei clinice care defines aceste criteria si acre sunt denumite
gerontoneurologice, gerontocardiologie, gerontopsihiatrie, , gerontodermatologie.
Cutoate dificultatile acestor delimitari se poate afirma ca in practica geriatric curenta exista
aspect de imbatranire normala sau fiziologica , si aspecte de imbatranire patologica.
Dificultatile separarii celor fenomene se explica prin urmatoarele teorii:
1. Prin procesul de imbatranire care este un process regresiv-progresiv identificarea modificarii
parametrilor morfologici si functionali;
2. aceasta regresie progresiva favorizeaza supraadaugarea unor boli, dezvoltarea unor infirmitati
care in final adancesc sau grabesc procesul de imbatranire;
3. intrevin de asemena factorii sociologici , de mediu, psihologici,, socio-culturali care
interfereaza in mod variabil cu procesul de imbatranire intarziidu-l sau accelerandu-l.
Defintia starii de sanatate dupa OMS ar fi o starea de bine fizic, mental, social, absenta unei
boli sau a unei infirmitati.
In practica geriatrica se impune diferentierea dintre patologic sau normal (fiziologic), delimitarea
starii de sanatate fata de boala tocmai ptr a initia demersurile terapeutice corecte si necesare.
Modificarile de imbatranire importante se manifesta la cele 4 sisteme: aparat cardio-
vascular, respirator, neurologic, locomotor.
Varsta bilogica si ritmul de imbatranire depend de factorii genetici, factorii de mediu,
factorii patologici(factorii patologici duc la o imbatranire accelerata).
2. 2
NOTIUNI DE IMBATRANIRE PSIHOLOGICA
Psihologia imbatranirii si cunoasterii reprezinta un instrument indispensabil in practica geriatriei
clinice, din urmatoarele motive:
1. Necesitatea abordarii accesibile a varstnicului printr-un dialog medic-pacient cat mai
usor, care sa aiba la baza o cat mai complete intelegere;
2. Posibilitatea elaborarii unui diagnostic precis nu numai psihologic cat si somatic evitand
a eticheta drept patologice anumite modificari psihologice legate de varsta.
3. Necesitatea angajarii anturajului familial in actiunile terapeutice, familia fiind informata
corect si stiintific asupra modificarilor psihologice ale varstnicului.
Imbatranirea psihologica este rezultanta modificarilor induse de varsta in planul bio-
structurilor care constituie suportul material al vietii psihice si in acela al desfasurarii
propriu-zise a functiilor psihice.
La baza acestor modificari stau *factorii interni (ereditate);
*factori externi din mediul ambiant (sociali, culturali).
Evenimentele din mediul social al individului care intervin intru-un mod particular asupra
psihicului si imbolnavirilor, sunt urmatoarele:
-retragerea din activitate sau pensionarea;
-renuntarea la unele activitati;
-scaderea potentialului biologic;
-imbolnaviri somatic sau anumite dezabilitati;
-scaderea numarului membrilor de familie( deces partener, plecare copii in strainatate);
-disparitia vechilor prieteni.
Un alt factor determinant in aparitia tulburarilor psihologice la varstnic este constientizarea
imbatranirii cu incertidudinile pe care le genereaza viitorul.
Batranetea se mai caracterizeaza prin aparitia asa numitei “crize adaptative” la conditiile bio-
psiho-sociale pe care le impune perspective imbatranirii.
Medicul geriatru va trebui sa treaca in revista ptr elaborarea unui diagnostic global complet
urmatoarele functii psihice:
1. Nivelul de constienta sau gradul de vigilenta;
2. Capacitatea de orientare;
3. 3
3. Starea afectiva;
4. Memoria;
5. Gandirea si judecata;
6. Aspectul global al comportamentului;
7. Modul de integrare in familie si societate;
8. Trasaturile de personalitate;
9. Limbajul.
Aceste functii pot fi: -relativ bine pastrate total sau partial;
-global alterate in grade diferite.
In general psihologia senescentei este caraterizata prin involutia inegala si neliniara a
acestor functii psihice, cu importante diferente individuale si o conditionare polivalenta
care tine de predispozitii, nivelul performantelor, experienta, nivel cultural si gradul de
instruire a persoanei.
Psihologia senescentei are 3 aspecte generale:
1. Caracterul diferantiat:imbatranirea evidentiaza diferernte semnificative de la o
persoana la alta si aceeasi persoana de la un system la altul.
2. polideterminarea senescentei psihologice: acest process fiind rezultanta interactiunii
individului cu mediul sau de viata astfel nivelul imbatranirii va depinde mai putin de
varsta si mai mult de particularitatile genetice somatic, morale, sociale ale persoanei
varstnice.
3. caracterul relative al deficientelor.
Senescenta fiziologica spre deosebire de cea patologica se instaleaza de obicei fara
tulburari foarte evidente deoarece organismul in general si psihicul in special antreneaza
rezerve compensatorii si echilibrarii specifice deosebit de complexe.
Psihologia senescentei se poate define fiind o involutie inegala si neliniara a
diverselor functii psihice cu importante diferente individulae cu antrenarea functiilor
somatice, endocrine, si nevoase ale individului.
Modificarile psihostaziei in imbatranire include aspect precum: depresia, anxietate,
instabilitate emotional, ideile de persecutie, egocentrismul.
