2. Principalii factori care pot influenţa şi pot produce vătămări
pădurilor sunt:
-vântul
-zăpada
-temperaturile scăzute sau ridicate
-lipsa apei sau excesul de apă
-lipsa luminii sau excesul de lumină
-poluarea
3. Efectele negative ale acţiunii vântului sunt ruperea
frunzelor, a ramurilor şi a lujerilor, iar atunci când viteza
vântului este foarte mare există riscul de doborâre a
copacilor.
Vântul
4. Zăpada
Existenţa zăpezii, a unor ochiuri de pădure şi umiditatea
ridicată a solului pot amplifica acţiunea distructivă a vântului.
Efectele negative ale zăpezii constau în îndoirea arborilor tineri şi
ruperea ramurilor.
5. Temperatura
Temperatura este indispensabilă creşterii şi dezvoltării
arborilor, arbuştilor, plantelor ierboase, dăunătorilor şi
patogenilor.
Fiecare specie prezintă o temperatură optimă de
dezvoltare, limitele de temperatură fiind cuprinse între
-25°C şi 30°C, în cazul stejarului şi fagului.
Temperaturile ridicate
Vara, în timpul zilei, acolo unde solul închis la culoare este
expus direct acţiunii razelor soarelui, temperatura acestuia poate
atinge 50 - 60 °C şi poate determina uscarea puieţilor aflaţi în
primul an de vegetaţie.
Temperaturile scăzute afectează în special puieţii şi
arborii tineri, provocând degerarea vârfurilor crude şi a
mugurilor.
6.
7.
8. Lipsa apei
Secetele prelungite şi ploile torenţiale pot provoca
vătămări şi pagube însemnate vegetaţiei forestiere.
Lipsa precipitaţiilor şi temperaturile ridicate determină
reducerea cantităţii de apă din sol, ceea ce îngreunează
accesul la substanţele nutritive şi influenţează transpiraţia
frunzelor, determinând apariţia fenomenului de ofilire
temporară sau de lungă durată, urmată de uscarea întregii
plante.
Deficitul de apă din sol împiedică încolţirea seminţelor,
determină uscarea seminţelor încolţite şi a plantelor tinere,
putând încetini sau stagna dezvoltarea puieţilor.
Secetele prelungite pot afecta chiar şi pădurile vârstnice,
la început determinând uscarea vârfurilor ramurilor şi apoi,
treptat, a întregului copac.
Apa
9. Excesul apei
Excesul de apă produce vătămări importante prin: asfixierea
şi putrezirea rădăcinilor şi creerea de condiţii pentru apariţia
ciupercilor şi bacteriilor.
Ploile torenţiale pot determina spălarea humusului,
bătătorirea solului, formarea unei cruste, dezrădăcinarea puieţilor,
distrugerea florilor şi a fructelor tinere.
10. Lumina
Lumina are o importanţă deosebită pentru
ecosistemele forestiere, datorită faptului că influenţează
creşterea şi dezvoltarea plantelor, etajarea arboretelor şi a
pădurii, precum şi succesiunea speciilor.
Lumina slabă afectează sinteza clorofilei în
frunze, procesul de asimilaţie şi determină stagnarea
dezvoltării plantelor, iar lujerii se alungesc anormal.
Excesul de lumină produce arsuri ale frunzelor şi
pârlirea scoarţei atunci când plantele au fost ţinute o
perioadă îndelungată la umbră, iar apoi sunt expuse brusc
soarelui puternic.
12. Poluarea
Unul dintre principalii factori care produc vătămări însemnate
ecosistemului forestier este poluarea produsă de rafinăriile şi
fabricile din apropierea pădurilor, mijloace de transport şi
gunoaiele aruncate la întâmplare.
Poluarea afectează procesele fiziologice ale arborilor,
diminuează acumulările de masă lemnoasă şi debilitează
arborii, făcându-i sensibili la atacurile ciupercilor şi insectelor.
