Flora medicinala a Romaniei vol.II

2,815
-1

Published on

Published in: Health & Medicine
0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total Views
2,815
On Slideshare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
0
Actions
Shares
0
Downloads
303
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Flora medicinala a Romaniei vol.II

  1. 1. NKI
  2. 2. MIRCEA ALEXAN OVIDIU BOJOR FLORENTIN CRĂCIUNDoctor In biologie Doctor farmacist Inginer agronom FLORA . MEDICINALA A ROMANEI VQL. ii 1 E D ITU RĂ CERES B ucureşti, 1991
  3. 3. CUPRINS »GTJVÎNT ÎN A IN T E ............................................................................................................................... 5ÎN C R EN G Ă TU R A M AG NO LIO PH YTA (AN G IO SPER M A TO PH YTA) .......................... 7 FAM. PHYTOLACCACEAE ................................................................................................... 7 Fam . N Y C TAG IN ACEA E ........................................................................................................ 9 FAM. PORTULACACEAE ................................................................................................... 10 FAM. CARYO PH Y LLACEA E ............................................................................................... 10 FAM. N Y M PH A EA C EA E ........................................................................................................ 23 FAM. RA NUN CULA CEAE ................................................................................................... 23 FAM. B E R B E R ID A C E A E ........................................................................................................ 42 FAM. P A P A V ER A C EA E ........................................................................................................ 44 FAM. BR A SSIC A C EA E (Cruciferae) ................................................................................. 65 FAM. R E SE D A C E A E ................................................................................................................. 81 FAM. D R O SER A C EA E ........................................................................................................ 82 FAM. CRASSTJLACEAE ........................................................................................................ 82 FAM. SA X IF R A G A C E A E ........................................................................................................ 83 FAM. P A R N A SSIA C E A E .................................................................................................... 84 FAM. G R O SSU LA R IA C EA E ............................................................................................... 84 FAM. RO SACEAE ...................................................................................................................... 89 FAM. F A BA C EA E (Leguminosae) ..................................................................................... 122 FAM. O XALIDAC EAE ............................................................................................................. 144 FAM. G ERAN IAC EAE ............................................................................................................. 145 FAM. TROPAEOLACEAE ............................................................................... ......................... 148 FAM. ZYGOPH YLLACEAE .................................................................................................... 149 FAM. LIN ACEA E ...................................................................................................................... 152 FAM. ETIPHORBIACEAE ................ .................................................................................. 155 FAM. RTJTACEAE ...................................................................................................................... 161 FAM. SIM ARUBACEAE ........................................................................................................ 162 FAM. POLYG ALAC EA E ............................................................................................................. 162 FAM. AN ACA RDIACEA E ........................................................................................................ 163 FAM. SA PINDA CEAE ............................................................................................................. 163 FAM. ACERACEAE ................................................................................................................. 163 FAM. H IPPO CASTANACEAE ............................................................................................... 164 FAM. BALSAM INACEAE ........................................................................................................ 167 FAM. AQ UIFO LIA CEAE ........................................................................................................ 168 FAM. CELASTRACEAE ........................................................................................................ 168 FAM. STA PH YLEACEA E ........................................................................................................ 168 FAM. BTJXACEAE ...................................................................................................................... 169 FAM. RHAM NACEAE ............................................................................................................. 169 FAM. VITACEAE ...................................................................................................................... 173
  4. 4. FAM. TILIACEAE ............................................................................................................................ 174 FAM. MALVACEAE ................................................................................................................. ...... 181 FAM. TH Y M ELA C hA E ................................................................................................................... 1% FAM. ELAEA GNACECEAE .............................................................................................................. 196 FAM . PA SSIFL O R A C E A E ................................................................................................... ...... 198 - FAM. G U T T IF E R A E ................................................................................................................. ...... 198 FAM. VIOLACEAE ..................................................................................................................... ...... 201 FAM . CISTACEAE ..................................................................................................................... ...... 205 FAM. TAM ARICACEAE ................................................................................................................... 206 FAM. CUCUR BITAC EAE .............................................................................................................. 207 FAM. LY TH R A C EA E ....................................................................................................................... 211 FAM. PtJNICACEAE ................................................................................................................. ...... 213 FAM. TR A PA C EA E ................................................................................................................. ...... 213 FAM. O NAG RA CEAE ................................................................................................................... 2 H FAM. CORNACEAE ................................................................................................................. ...... 214 FAM. AR ALIA CEAE ................................................................................................................. ...... 215 FAM. A PIA C EA E (Um belliferâe) ..................................................................................... ......216IN D E X D E D E N U M IR I ŞT IIN Ţ IF IC E ............................................................................................ 255IN D E X D E D E N U M IR I PO PULA RE ........................................................................................ .. |2 5 9
  5. 5. CUVÎNT ÎN A IN T E Al II-lea volum din lucrarea „Flora medicinală a României" continuadescrierea celor mai im portante specii medicinale sub formă de monografii.M aterialul este prezentat în ordine sistematică, începînd cu fam ilia PHYTO-LACCACEAE şi încheind cu fam ilia APIA CEA E (Umbelliferâe). A tît ordineasistematică a familiilor şi speciilor cit şi denumirea lor sînt în conformitatecu „Flora E uropaea“, iar în cazurile în care există deosebiri sau neconCor-danţe cu Flora R.S.R. voi. I —X III, acest aspect este m enţionat în parantezăpentru nom enclatura veche a familiilor şi a speciilor. Indexul de denumiriştiinţifice va cuprinde şi sinonimiile. Alături de speciile medicinale clasice sau cunoscute în literatura de spe­cialitate din Europa, s-au avut în vedere şi acele specii care,- în urm a cer­cetărilor ştiinţifice din ultim ul sfert de secol, au devenit plante medicinalecu reală valoare terapeutică. Dintre acestea, o bună parte au fost studiatede cercetătorii rom âni şi, tocmai datorită rezultatelor cercetărilor susţinutedin ţara noastră, nomenclatorul fitoterapeutic s-a îm bogăţit consi­derabil. în cadrul fiecărei familii, după descrierea monografiilor plantelor me­dicinale mai im portante, se prezintă şi capitolul „Alte specii din familia res­pectivă cu utilizări medicinale". Speciile descrise în acest capitol prezenteşi în flora ţării noastre au fost sau mai sînt încă utilizate în medicina tra ­diţională românească sau a altor popoare. Am enum erat aceste specii cu oscurtă descriere nu numai pentru a le consemna, dar şi cu scopul de a dasugestii pentru cercetătorii din domeniul fitoterapiei sau a terapiei naturale,pentru a avea un punct de plecare in vederea valorificării în scop terapeuticşi a altor specii din bogata floră a României. Dorim să aducem şi pe această cale m ulţumirile noastre celor ce ne-aua ju ta t să definitivăm cel de-al II-lea volum al lucrării „Flora medicinală aRomâniei" şi în m od special entuziastului colectiv al editurii CERES, careprin efortul depus ne-au sprijinit la prezentarea acestei lucrări la un nivelsuperior tehnic şi ştiinţific. 5
  6. 6. Cel de-al III-lea volum va cuprinde descrierea în ordine sistematicăa plantelor medicinale începînd cu familiile PYROLACEAE, ERICACEAE,PRIM ULACEAE etc. In intenţia noastră de a elabora cea mai completă monografie cu titlul„Flora medicinală a României" sperăm ca prin sprijinul editurii să realizămşi cel de-al IV-lea volum care va cuprinde, pe lingă descrierea plantelor me­dicinale din ultimele familii în ordine sistematică, şi numeroase tabele sinop­tice de utilitate practică, precum şi planşe în culori care să ajute la identificareape teren a celor mai im portante specii medicinale din flora României. A U T O R II
  7. 7. în c r e n g ă t u r a m a g n o l io p h y t a (Angiospermatophyta) Fam . PHYTOLACCACEAE Familie de plante ierbacee, exotice, la noi cultivate sau sălbăticite. Aufrunze întregi, inflorescenţe racemoase cu flori herm afrodite cu înveliş simplufără bractee. P H Y T O L A C C A A M E R IC A N A L. (Phytolacca decandra L .) CÎR M ÎZ; RU M EIO ARĂ; F r.: Phytolacca, M6 choacan; E r.: Garget, Po-keiberry; G.: Amerikanische Kermesbeere; M .: Amerikai âlkorm os; R.:Lakonos americanskii. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : specie ierbacee perenă, erectă,viguroasă, înaltă de 1,5—2 (2,5) m ; partea subterană: rădăcină napiformă,evident pivotanta ajungînd pînă la20—30 (50)cm, cu numeroase ram ificaţiisecundare, galbene-brunii la exterior,albe-m urdar la in te rio r; tulpini aeriene:ram ificate de la bază, cu numeroaseram uri robuste, g lab re; frunze: alterne,de culoare verde-pal, întregi, cu vîrfulacum inat şi nervurile care se ramificăputernic spre vîrf, lungi de 15—25 cm,şi late de 6 — 1 0 cm ; flori: inflorescenţeracemoase cilindrice, lung pedunculate,lungi pînă la 15—20 cm, erecte, cuaxa m uchiată, cu flori hermafrodite,cu 5 petale albe protejate la exteriorde bractee înguste, androceu din 1 0stam ine scurte; fructul: bacă m ultiplăde culoare roşie-închis cu 1 0 coaste,săm înţa neagră, lucioasă înflorire: V I —IX. M a t e r i a p r i m ă : R adix Phy-tolaccae constituită din rădăcini lungide 20—30 cm, brune-gălbui la exterior, Fi« 1 - Phytolacca americana 7
  8. 8. albe-m urdar la interior, cu pete albicioase dispuse circular, brăzdate dezone concentrice, albicioase şi m ai închise la culoare, vizibile în secţiune transversală. Fructus Phytolaccae form ată din bace turtite, de culoare roşie întunecată,lucioase, cu 8 —1 0 coaste, la interior cu o săm înţă mare, lucioasă. Ecologie şi răspîndire. P lantă din locuri îngrăşate, pe soluri uşoare, su-porţînd bine um brirea, cu cerinţe destul de ridicate faţă de tem peratură.Ca exemplare izolate Ia mărgini de drum uri, pe lingă garduri, la margineatufărişurilor. Bazine im portante sînt exploatate în jud. Mehedinţi (pădureaDevesel, între salcîmi, pe sol nisipos) şi Gorj (Baia de Aramă). E a a fost iden­tificata pe m ări suprafeţe la Moldova Nouă (pe Valea Mare), Berzasca, Pla-vişeviţa, Băile Herculane, Radna, Tălmaciu, Turnişor, G uşteriţa (jud. Sibiu),Cloşani, Jiana Mare, Vînju-Mare, Maglavit, Olteniţa (Gură Argeşului) şiîn jurul Bucureştiului şi Iaşului. în judeţul Timiş şi în judeţul A rad sîntculturi organizate la Pişchia, Recaş, Becicherec şi Macea. ■Recoltare. Rădăcinile se recoltează fie prim ăvara (m artie—aprilie), fietoam na după recoltarea fructelor şi uscarea părţii aeriene (noiembrie, putîndu-se continua şi peste iarnă), cu cazm aua; uneori, pe sol nisipos, se poate smulge. Fructele se recoltează la m aturare deplină, în septem brie—octombrie.Deşi potenţialul e încă ridicat, datorită creşterii necesarului de produs medi­cinal, se recomandă lăsarea unor exemplare nerecoltate la u n itatea de supra­faţă, pentru a permite regenerarea (cu a tît mai m ult cu cît recoltarea estedestructivă, folosindu-se rădăcină). De asemenea se pot prelua seminţelerezultate de la prelucrarea fructelor. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Ambele se în­trebuinţează industrial num ai în stare proaspătă. Rădăcinile se spală (uneori,la cele de pe sol nisipos, e suficientă doar scuturarea lor), se curăţă de rădăci­nile secundare şi se decoletează. Fructele se curăţa de im purităţi (resturi din axul inflorescenţei, pedun-euli) şi se introduc pentru păstrare şi transport în butoaie. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd pentru rădăcini ca im purităţi max. 3% rădăcini lignificate, cioturoase şi max. 5% rădăcini brunificate, m ucegăite;corpuri străine organice m ax. 0,5% şi minerale m ax. 1%, um iditate max. 13% num ai pentru produsul deshidratat; pentru fructe — ca im purităţi seadm it max. 3% resturi de frunze şi răm urele, m ax. 3% fructe înnegrite,corpuri străine organice şi minerale cîte max. 0,5% din fiecare, um iditate —max. 16% (numai pentru produsul deshidratat). Compoziţie chimică. Lecitinele din Phytolacca americana sînt glicopro- teine (5 —izolecitine cu greutatea moleculară cuprinsă între 19 000; 31 000). în lecitinele izolate din plantă s-au identificat: lizină, histidina, arginina,leucină,. tirozină, glicina, alanina, valina, triptofanul etc. Dintre oze s-auidentificat manoza, fructoza, glucoza şi hexozamina. A doua grupă m are de substanţe identificate în această specie sînt fitolacasaponozidele în num ăr de 9 —10 în funcţie de provenienţă. Ele au structura chimică apropiată, acelaşi nucleu (triterpenoidic) cu schelet C3 0 diferenţiindu-se prin ozele ataşateîn poziţia 2 sau la radicalul acetic. Geninele lor sînt acizii esculentic, jali-gonic, fitolacagenic şi fitolacagenina. D ar compoziţia chimică a acestei planteeste m ult m ai complexă. Pînă în prezent s-au sem nalat autociani de tipulbetaninei, americanină, acizi organici ca: malic, tanic, acinosalic, aleuritolic,alcaloizi etc. Lăstarii tineri conţin 31% protide, 4,8% grăsimi, 44% hidro­carbonate, 631 mg Ca, 524 mg P, 20,2 mg Fe, 62 mg beta-carotenoide, 0,95 mg3
  9. 9. tiamină,, 3,93 mg riboflavină, 14,3 mg niacin şi 1,619 mg acid ascorbic laIOO g. Datorită, acestei compoziţii cu valoare nutritivă ridicată lăstarii tinerisînt utilizaţi în alim entaţie în unele ţări, dar num ai după o preparare specială,altfel fiind toxici. Seminţele conţin ulei gras form at din 8 % acizi graşisaturaţi şi 92% acizi graşi nesaturaţi. Uleiul însă conţine şi fitolacatoxină,ceea ce- 1 face ca atare im propriu scopurilor alimentare. Acţiune farmacodinamica, utilizări terapeutice. Folosirea extractelor dinaceastă plantă în homeopatie şi în medicina tradiţională din numeroaseţări ca rem ediu antireum atic, au stim ulat şi cercetările din ţa ra noastră pentruvalorificarea în scop terapeutic a acestei specii. Aceste cercetări au ajuns laconcluzia că fracţiunile active farm acodinam ic sînt în special lecitinele şisaponineîe care acţionează sinergic, avînd proprietăţi antiedem atoase şi ci-catrizante. Acţiunea antiinflam atoare justifică utilizarea preparatelor pe bazăde extract selectiv obţinut din rădăcinile plantelor în tratam entul external bolilor aparatului osteoarticular. Toate aceste cercetări şi observaţii audus la elaborarea unui produs fitoterapeutic original românesc, Rum eyn-ul,care se aplică astăzi cu bune rezultate în poliartrită reum atoida, artroze,periartrite, tendinite, bursite, mialgii, discopatîi, spondiloze, hem atoam e,luxaţii, m astopatii benigne, flebite, hemoroizi, ulcer varicos etc. Alte cercetări asupra extractelor din această plantă au dem onstrat câele au acţiune antivirală şi mitogenică. Vechea utilizare empirică în uz interna acestei plante ca emetic şi narcotic trebuie părăsită, datorită toxicităţiiei puţind duce la accidente grave, m anifestate prin scaune sa n g u in o le n t,halucinaţii şi chiar la accidente m ortale. Cercetările de toxicologie efectuateto t în ţara noastră au dem onstrat că 0,5 — 1 m i extract 1 0 % de rădăcină saufrunze de la această plantă injectate la şoareci de laborator interaperitonealproduc leziuni hepatice şi renale grave, m oartea animalelor survenind la 1 / 2 — 2 ore. Observaţii. în ţa ra noastră vegetează şi specia Ph. esculenta Van H outte,cu o morfologie şi ecologie foarte apropiată (adesea vegetînd îm preună cuPh. americana L.). Diferenţierile se fac după frunză (la Ph. esculenta m aisubţire, nervurile de gradul I I I fiind transparente) şi după floare care axe Sstam ine (la Ph. americana — 10), iar ovarul cu 8 cârpele libere (la Ph. ameri­cana — 1 0 concrescute), ca urm are — formîndu-se cîfe 8 bace simple (laPh. americana — bace m ultiple cu 10 coaste). Fam. NYCTAGINACEAE Mică familie cu specii ierboase exotice, caracterizate prin rădăcinilefuziforma sau tuberculiform e şi u n involucru persistent ce însoţeşte perian tulsimplu gamopetaloid, servind la răspîndirea fructelor. M irabilis jalapa L. ( B a r b a î m p ă r a t u l u i , F r u m o a s a n o p ­ţ i i ). P lan tă ornam entală originară din Mexic. Rădăcinile ei, care conţintrigonelină, galactoză şi arabinoză, sînt utilizate în ţările de origine ca pur­gativ drastic. în trecut tuberculii acestei specii serveau la falsificarea uneispecii de Convolvulaceae num ită Ipomoea jalapa (Exogonium purga), carefurniza adevărata „Tubera Jalap ae“ to t cu efecte purgative. 9
  10. 10. Fam. PORTULACACEE Specii ierbacee anuale, de mici dimensiuni, tîrîtoare sau ascendente,cu frunze cărnoase, înveliş floral dublu, viu colorate. F ructe capsule. Portulaca deracea L. ( I a r b ă g r a s ă ) . Frunzele sale cărnoase sîntdiuretice. D atorită mueilagiilor pe care le conţin sînt emoliente şi erau re­com andate în trecut în inflam aţiile tubului digestiv. Are, de asemenea, pro­p rietăţi laxative şi antiscorbutice. Seminţele sînt citate ca avînd efecte ver-mifuge, utilizate la copii. P entru uz extern frunzele m ărunţite sînt folositeîn inflam aţiile gingiilor. Alte specii (P . fiilosa şi P . grandijlora) au proprietăţidiuretice şi emoliente. Fam. CARY OPHYLLACEAE Fam ilie cu specii ierboase anuale, bianuale sau perene rareori subfru-tescente. Tulpini articulate, um flate la noduri, frunze simple, opuse, ra ralterne. Flori herm afrodite pe tip u l 5, ra r 4, grupate în inflorescenţe m ulti-flore, cimoase, adesea în dichazii. învelişul floral dublu este alcătuit dinelemente libere sau concrescute. Stamine 5 — 10. Stile 2 —5. Ovar unilocular,p lac e n ta ra centrală. Fructul capsulă care se deschide prin valve sau dinţi. Speciile din această familie conţin saponozide triterpenice care, subaspect fitoterapeutic, au efecte diuretice, depurative şi fluidificante ale se­creţiilor bronşice. S T E L L A R I A M E D IA L. CYR. ROCOINA, Iarbă m oale; F r . : Mouron des oiseaux ; E .: Chickweed: G .:Alsine Vogehniere; M .: Gvenge csillagbur; R .: Zvezdocica m okriţa. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă anuală sau bie­nală, extrem de fragilă, înaltă de 20—30 cm, ra r pînă Ia 40—50 cm, întreagaplantă avînd culoarea verde-pal, uneori răm înînd verde peste iarn ă ; rădă­cina: subţire, fusiform ă; tulpina: subţire, rotundă, la bază uneori culcatăşi dînd rădăcini de la primele noduri, apoi ascendentă, avînd dreptcaracter de diferenţiere prezenţa perilor dispuşi pe un singur rînd longitu­dinal; frunze: dispuse opus, cele inferioare peţiolate, iar cele superioaresesile, de form ă ovată, uşor acute la vîrf, extrem de m oi; flori: în inflores­cenţe term inale de tip dichaziu, dispuse rar, m ărunte (cu diam etrul de cca4 mm), pe tip 5, avînd pedunculi lungi şi subţiri, cu sepale înguste, depăşinduneori corola form ată din 5 petale despicate adînc astfel încît dau impresiacă sînt 10; fructe: capsule de 5 —7 mm, care se deschid prin 6 valve,avînd în interior seminţe rotunde sau reniforme, brune-negre. înflorire: I I I —X. M a t e r i a p r i m ă : Herba Stellariae media* — este form ată din în­treaga parte aeriană a plantei recoltată în tim pul înfloririi, fără părţile îngăl­benite de la bază. F ără miros şi gust. Ecologie şi răspîndire. Specie m ult răspîndită, cu mare am plitudineecologică, invadantă în grădini, pe lingă şi în interiorul serelor, buruiană10
  11. 11. în culturi (mai ales de cartofi), pe m arginea drumurilor, abundenţă pe lingăfîntîni, locuri cu um iditate crescută. Factorul ecologic lim itativ îl constituie um iditatea, perioadele secetoaseducând la uscarea ei. Se poate recolta în întreaga ţară. Recoltare. Recoltarea se poate face în to t cursul anului, dar în condiţiioptim e prim ăvara tim puriu, cînd um iditatea face ca planta să aibă o dez­voltare m aximă. Avînd un sistem radicular slab şi plantele fiind de regulăîn masă, se recoltează prin smulgere. Pregătirea materiei prima în vederea prelucrării. La plantele cu densitatefoarte mare, se curăţă partea bazală etiolată; de asemenea se aleg corpurilestrăine organice (frunze de la alte specii, tulpini de graminee). Plantele tre­buie puse cît mai repede la uscat, ia um bră şi în s tra t subţire, în curentputernic de aer, pentru a nu se decolora; se întorc la 1 — 2 zile. R andam entul la uscare este de 7 —9/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca im purităţi max. 3% porţiunide plantă îngălbenite sau brunificate, corpuri străine organice — m ax. 2 % ,corpuri străine minerale — m ax. 0,5% um iditate — m ax. 13%. Compoziţie chimică. întreaga plantă conţine saponozide şi can tităţi apre­ciabile de săruri de potasiu. Acţiune farmacodinamica, utilizări terapeutice. D atorită saponozidelorpe care le conţine planta are proprietatea de a fluidifica secreţiile bronhice.In tră în compoziţia unor ceaiuri medicinale expectorante asociată cu rădăcinăşi florile de Ciuboţica cucului. Pătlagină, Cimbru de cîmp şi Ţ intaură, înp ă rţi egale. în trecut era recom andată şi în tratam entul hemoroizilor şi iaunele afecţiuni hepatice sau ale vezicii biliare. Se poate adm inistra sub form ăde infuzie 2 linguriţe plantă uscată la 1/4 1 apă clocotită. D upă 1 0 minut©se filtrează. Se beau 2 căni pe zi. în homeopatie se utilizează în afecţiuni he-pato-biliare. G Y P S O P R IL A P A N IC U L A T A L. IP C Ă R IG E ; F r.: Saponaire d O rient; E .: B aby’s breeth; G .: Rispiges•Gypskraut; M .: Buglvos dercefu, Feher szappangySker. R .: Kacim metelciatîi Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierbacee perenă, ereotă,înaltă de 60—90 (IOO) cm ; partea subterană: rizom gros din care pornescrădăcini numeroase, lungi pînă la 1,5—2 m , cilindrice, brune-gălbui la ex­terio r; tulpini aeriene; numeroase, ram ificate de la bază, glabre, num ai labază cu peri m ici; frunze: opuse, lanceolate, cu trei nervuri, m arginea în­treagă, lungi de 3 —5 cm şi late de 6 — 8 m m ; flori: în inflorescenţe de tipdichaziu, foarte laxe, extinse, cu numeroase flori mici (4—5 mm) ou caliciutubulos, scurt, cu 5 dinţi, 5 petale albe, de 2 ori m ai lungi decît caliciul,1 0 stam ine şi ovare cu 2 stile; fructul: capsulă cu seminţe turtite, brune-aegricioase. înflorire: V —IX . Materia p r i m ă : R adix Gypsophilae panicnlatae sau R a îix Sa-ponariae albae, este constituită din rizomi pînă la 8 om grosime şi rădăcini^cilindrice de 2 —4 cm grosime, de culoare brună-gălbuie Ia exterior şi albă- 11
  12. 12. gălbuie la interior, cu zbîrcituri longitudinale şi transversale. De obicei m a­ teria prim ă se prezintă sub form ă de bucăţi de 1 0 — 2 0 cm lungime, întregi sau despicate, sau sub form ă de rondele în cazul rizomilor groşi. Mirosul esteslab, gustul dulceag-mucilaginos, apoi am ărui, iritant. M ateria prim ă m ai poartă ca denumire comercială şi numele de R a d ixSaponariae albae Hungaricae datorită faptului că ipcărigea este foarte răs-pîndită între Dunăre şi Tisa şi se cultivă în Ungaria a tît pentru producţiainternă cît şi pentru export. Ecologie, răspîndire şi zonare. P lantă de locuri nisipoase, va prefera, soluri uşoare, cu subsol adînc şi permeabil, bine aerisite, în care să se dez­volte cu uşurinţă sistemul radicular. Nu suportă terenurile grele. Ca urm arese poate cultiva pe aluviuni fertile, adînci, puţind valorifica chiar nisipurilemobile din lunca şi Delta Dunării. P entru factorii căldură şi lumină are ce­ rinţe ridicate, dar m oderate pentru um iditate, datorită sistemului radicularfoarte dezvoltat. In flora spontană se întîlneşte în locuri nisipoase, însorite din Dobrogea (judeţele Constanţa, Tulcea — în deltă), sudul Munteniei şi Olteniei (Ialom iţa,Dolj — spre Dunăre), sudul Moldovei (judeţele Galaţi, Vaslui), Cîmpia de Vest (judeţul Bihor). în cultură se recomandă zonarea în judeţele în care creşte şi în flora spontană şi unde găseşte condiţii optime, valorificînd bine solurile nisipoase,m ai puţin favorabile altor culturi. Sînt considerate ca zone foarte favorabilejudeţele Constanţa şi Tulcea m ai putîndu-se cultiva şi în judeţele Brăila, Dolj, Galaţi, Ialom iţa, Vaslui. Tehnologia de cultură. Culturile de Ipcărige cresc şi se dezvoltă foartebine cînd urm ează după plante prăsitoare, borceaguri, leguminoase şi cerealede toam nă, în general după acele plante care lasă terenul curat de buruienişi bogat în substanţe nutritive. Sub acest aspect rem arcăm comportareaIpcărigei în funcţie de modul de înm ulţire. în situaţia însăm înţării Ipcărigeidirect în cîmp în pragul iernii se recom andă ca aceasta să urmeze după cul­tu ri pentru m asă verde sau leguminoase, iar în situaţia cînd se însămînţeazădirect în cîmp prim ăvara devreme sau se înm ulţeşte prin răsad plantat pri­m ăvara rezultate foarte bune a dat cînd a urm at după prăşitoare cum arfi cartofii sau cereale de toam nă, grîu sau orz. Pe aceeaşi solă nu se poatereveni decît la un interval de 6 —7 ani. De asemenea, Ipcărigea, fiind o p lan tăperenă, se va cultiva în afara asolamentului. - Lucrările de bază pentru înfiinţarea culturii de Ipcărige sînt în funcţiede planta premergătoare, de natura terenului (nisipos sau argilo-nisipos)şi de um iditatea acestuia în m omentul efectuării lucrării. Astfel, după plantele ce eliberează devreme terenul şi dacă um iditateasolului perm ite realizarea unei lucrări de calitate, se execută arătura de bazăla adîncimea de 30—35 cm. Acesta se va lucra periodic pînă toam na, cu 1 0 — 1 2 zile înainte de însăm înţarea din pragul iernii sau pînă la căderea în­gheţului din regiune, cu grapa cu discuri cînd avem în vedere însăm înţareasau plantarea de prim ăvară. în cazul cînd um iditatea solului nu perm iteefectuarea arăturii adînci, se va lucra cu grapa cu discuri la o adîncime cenu va scoate bolovani şi im ediat ce solul şi-a recăpătat um iditatea se vaefectua arătu ra de bază. Cînd Ipcărigea urmează după o plantă ce elibereazăTîrziu terenul arătu ra de bază se va efectua im ediat după recoltarea acesteia,în continuare procedîndu-se ca la celelalte prem ergătoare. înfiinţarea culturiipe terenuri nisipoase reduce adîncimea de lucru a arăturii de bază la 2 0 — 2 2 cm .22
  13. 13. ia r pe terenurile semigrele sau care au fost cultivate cu plante perene oriplante rapace se va lucra cu subsolierul la o adîncime de 35—40 cm. Prin lucrările de bază ale solului sau cele pentru crearea patului ger­m inativ, la Ipcărige se urm ăreşte continuu creşterea capacităţii de hranăa solului şi eliminarea buruienilor. Fie toam na, în pragul iernii, fie prim ăvara,în funcţie de data însăm înţării sau plantării, patul germ inativ trebuie săfie bine m ărunţit, tasat şi nivelat, lucrări realizate cu com binatorul sau grapăcu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi nivelator. în funcţie deum iditatea solului, în m area m ajoritate a cazurilor se va da înainte şi dupăsem ănat cu un tăvălug uşor. Excepţie de la această regulă se face numaiatunci cînd solul tinde către un exces de um iditate. Ipcărigea este o specie iubitoare de terenuri adînci, permeabile şi cusubstanţe nutritive din abundenţă. în funcţie de gradul de aprovizionarea solului cu elemente nutritive, de natura lui şi de planta prem ergătoare sestabilesc cantităţile de îngrăşăm inte ce urm ează a se adm inistra. Pe terenurinisipoase sau după plante rapace se introduc în sol o d ată cu lucrarea debază —, arătura adîncă sau efectuată cu subsolierul — 40—50 t/h a gunoide grajd bine ferm entat, iar la ultim a discuire, toam na, se introduc fosfor80 — IOO kg/ha s.a. şi potasiu 40—50 kg/ha s.a. Prim ăvara, înainte de. se­m ăn a t sau plantat, se dau 60—70 kg/ha azot s.a. Pe terenuri cu elemente nutritive medii se vor încorpora în aceleaşicondiţii ca m ai sus urm ătoarele doze: gunoi de g rajd 15—25 t/h a , fosfor40—50 kg/ha s.a., potasiu 30 —40 kg /h a şi azot 4 0 —50 kg/ha s.a. în aldoilea şi al treilea an de vegetaţie se vor introduce în teren, printre rînduri,la ultim a praşilă de toam nă, cîte 30—40 kg /ha fosfor s.a. şi 20 —30 kg/hapotasiu s.a., iar în prim ăvară, sub prim a praşilă, se vor adm inistra 40—60 kgazot s.a. Însăm înţarea directă în cîm p se face cu semănătoarele SUP-21 sauSUP-29 prevăzute cu distribuitoare pentru seminţe mici şi lim itatoare deadîncime aplicate la brăzdare, de regulă prim ăvara foarte devreme, im ediatce terenul permite, sau toam na tîrziu, în pragul iernii, cu 2 —5 zile înainte•de căderea prim ului îngheţ din localitate. în acest ultim caz obligatoriu esteca terenul să fie lucrat foarte bine şi în m od deosebit să nu fie predispusla formarea crustei. Maşină de sem ănat se reglează pentru a însăm înţa lad ista n ţa de 50 cm rin d de rînd şi la o adîncime superficială de 0 ,3 —0,5 cm,dînd 5 —6 kg săm înţă stas la hectar. Ipcărigea se .poate produce şi prin răsad. în acest caz producerea răsa­dului se face în straturi semicalde la începutul lunii m artie sau în stratu rireci vara în luna iulie. Straturile în ambele cazuri vor avea o lăţim e de 1—2 mc u poteci despărţite de 0,50 m. Straturile vor fi lucrate grădinăreşte, cu terenbine m ărunţit, afînat, uşor tasa t şi foarte bine nivelat. în ain te şi după în­săm înţarea straturilor, terenul se va tasa bine prin apăsarea lui cu o scîndurălungă de 1,15 m şi lată de 0,30 m. Pentru un hectar sînt necesare 120 —150 mâcare se însăm înţează cu 0,300 —0,400 kg săm înţă stas la adîncimea de 0,3 —0,5 cm. După însăm înţare se cerne m raniţă în s tra t de 0 , 2 —0,3 cm şi apoise tasează, udîndu-se m oderat periodic în funcţie de solicitarea terenului şise vor elimina ori de cîte ori va fi nevoie buruienile. în cîmp sau în straturiIpcărige apare după 15—20 zile de la însăm înţare. Plantarea răsadurilor se va efectua prim ăvara în prim a decadă a luniiaprilie. Pentru a dirija form area rizamilor cu rădăcinile m ai la suprafaţasolului, la plantare răsadul se introduce oblic pe direcţia rîndului la distanţade 0,50 m rînd de rînd şi la 0,20 cm plantă de plantă pe rînd. 13
  14. 14. Ipcărigea este o specie sensibilă la buruieni şi are o perioadă lungă derăsărire, fapt ce ne obligă să o însăm înţăm cu o plantă indicatoare, salată0,500 kg /ha, şi să dăm o praşilă oarbă superficială. Pe m ăsură ce rîndurilese disting şi buruienile apar — se execută o praşilă m anuală printre rîndurişi se lucrează terenul cu cultivatorul prevăzut cu discuri pentru protecţiarîndurilor şi a plantelor. La 2 —3 săptăm îni de la răsărire, cînd plantele s-auîn tărit, se face răritu l lor la 18—20 cm plantă de plantă pe rînd, cu careocazie se execută şi prăşilă a treia m anuală şi respectiv a doua mecanică laadîncim ea de 4 —5 cm. Cu această ocazie se va trece uşor cu vârfui sapei prin­tre plante pe rînd. în continuare, terenul se m enţine curat de buruieni pînătoam na, prăşindu - 1 m anual şi mecanic, adîncimea crescînd tre p tat, astfelca ultim a praşilă de toam nă să ajungă la 1 0 —1 2 cm adîncime. La înm ulţirea prin răsad, prim a praşilă se execută im ediat după plan­tare, urm înd ca pînă în toam nă să se execute praşile m anuale şi mecaniceîn funcţie de prezenţa buruienilor şi gradul de tasare al terenului. î n prim ăvara celui de al doilea şi al treilea an, după ce terenul s-a zvîn-ta t, se adm inistrează îngrăşămintele chimice, în sorturile şi dozele am intite,cu care ocazie se execută o praşilă. în cursul verii, terenul se menţine curatde buruieni, prin praşile repetate, adînci de 12 — 14 cm. Pe m ăsură ce apar, tijele florale se vor îndepărta chiar din anul întîide vegetaţie. Prezenţa acestora conduce la dim inuarea producţiei de rădăcini.De la Ipcărige se recoltează rădăcinile şi rizomii, de regulă în al treilea ande cultură, la începutul fazei de încetare a vegetaţiei. Uneori, în funcţie dem odul de cultură şi de cerinţele m ări pentru acest produs, rădăcinile cu ri­zomi de Ipcărige se pot recolta în toam na anului întîi de cultură, dacă cul­tu ra a fost realizată prin răsad, iar răsadul a fost plan tat oblic pe direcţiarîndului. De asemenea, se pot recolta şi în al doilea an de cultură indiferentde m etoda de înfiinţare a culturii dacă cererea este m are, în ambele cazuridimensiunile produsului fiind sim ţitor reduse. Evaluarea inform ativă a producţiei de rădăcini şi rizomi se face în anulîntîi şi doi de cultură, în faza de butonizare, evaluarea estim ativă se facecu 30 zile înainte de m om entul optim de recoltare, iar evaluarea ştiinţificăse face cu 5 —6 zile înainte de recoltarea propriu-zisă. P entru a obţine o evaluare cît m ai corectă se trece peste întreg lanulîn lung şi în lat, fixînd 7 —8 m 2 reprezentativi de pe ambele laturi ale dia­gonalelor. Se recoltează rădăcinile cu rizomi, se scutură de păm înt, se în­depărtează celelalte p ărţi necorespunzătoare şi se cîntăreşte cantitatea fie­cărui m etru p ă tra t stabilit iniţial, făcîndu-se apoi m edia la un m etru p ă tra t.P e n tru dem onstraţie să ne im aginăm că producţia medie la un m etru p ă tra to b ţin u t în urm a efectuării operaţiunilor suscitate a fost de 1 035 g. Consi-derînd că 5% sînt pierderi inerente de la recoltare şi pînă la am balarea pro- 1 035 g X 5dusului, rezultă că s-ar putea conta pe o producţie de 1035 g --------- — ----- = no t i s . . . . 983 g X 10 000 m2 . , x= 983 g /m2, ceea ce la hectar ar re v e n i------ 2 ------------------ — 9 830 Kg ră- .1 000dăcini cu rizomi de Ipcărige în stare proaspătă, În tru cît consumul specificde uscare este de 4 : 1, rezultă o producţie de 2 457,5 kg /ha în stare des­h id ratată. Recoltarea rădăcinilor cu rizomi de Ipcărige se execută cu plugul dedesfundat fără cormană cu putere de străbatere la peste 60 cm adîncime.14
  15. 15. Momentul optim de recoltare este la înoeputul perioadei de stagnare a ve­ getaţiei al anului trei de cultură, cînd dimensiunile organelor de recoltat au m ărim ile maxime, iar concentrarea în saponine este m axim ă. Recol­ tarea poate continua pînă toam na tîrziu şi se opreşte im ediat la prim ul în­ gheţ local deoarece după căderea îngheţului saponinele scad considerabil, dim inuîndu-i folosirea m edicinală sau alim entară a produsului. Eventualele rădăcini cu rizomi răm aşi peste iam a anului al treilea de cultură se p o t recolta prim ăvara urm ătoare înainte de a porni în vegetaţie, m om ent în care din nou saponinele migrează, diminuîndu-se din rădăcini şi rizomi. Producerea de săm înţă la IpGarige se poate face fie prin înfiinţarea de culturi speciale eu d u rată de 5 —7 ani, fie din culturile destinate pentru pro­ ducţia de rădăcini cu rizomi. In prim ul caz d istan ţa de însăm înţare sau da plantare între rînduri se m ăreşte la 60 —70 cm rîn d de rînd, iar a plantelor pe rînd va fi de 30 cm plantă de plantă. î n cel de al doilea caz pentru ob­ ţinerea unui m aterial de înm ulţire de calitate se vor alege parcelele cele m ai•reprezentative, din culturile de producţie, cu plantele cele m ai viguroase, neatacate de boli sau de dăunători. în aceste parcele alese se vor efectua-lucrări de eliminare negativă şi se v a ţine seam ă de distanţa de izolare care trebuie să fie de 1 500 —2 000 m. Pe to ată du rata vegetaţiei se vor executaexem plar toate lucrările de întreţinere. Seminţele folosite ca m aterial de în­ m ulţire sînt bune pentru a-şi reproduce toate caracterele valoroase ale soiuluiîncepînd din al doilea an de cultură pînă în anul al şaptelea. Cu toate că această specie produce seminţe şi în anul întîi de cultură totuşi acestea n u sînt recom andate pentru înm ulţire. Momentul optim de recoltare pentru producerea m aterialului de înm ulţire este atunci cînd paniculul are culoare brună. Recoltarea paniculului cu seminţe se poate face pe suprafeţe m aric u W indroverul, iar pe suprafeţe m ai mici cu seceri. In ambele cazuri se tre­ ieră staţionar cu combina C12 la care tu ra ţia se lim itează la 850 ture pe m inut. După treier, seminţele se v întură şi se usucă 1—2 zile şi se păstrează în tr-u n loc curat şi uscat. La un hectar se pot obţine 500 —600 kg seminţe stas. Boli, dăunători şi mijloace de combatere. în ultim ii ani s-a sem nalata ta c de Fusarium sambuccinum sub form ă de pete pe frunze şi tulpini la punctele de inserţie. P entru com baterea acestei boli se recom andă m ăsuri de higienă culturala şi m ăsuri agrofitotehnice. Pînă în prezent, în culturile de Ipcărige efectuate în ţara noastră, nu s-a sem nalat atac de dăunători. Recoltarea m ateriei prime din flora spontană. Se recoltează din augustpînă în noiembrie, înainte de primele îngheţuri, cu cazmaua, replantîndu-secoletul cu m uguri la locul de recoltare pentru a se m enţine bazinele. De ase­menea, în acelaşi scop se recom andă recoltarea de săm înţă şi îm prăştiereaei în bazinele naturale şi chiar în localităţi (pe m arginea drum urilor, în gră­dini), planta avînd şi aspect ornam ental. Recoltarea pe acelaşi teren se facedoar la 3—4 ani pentru a perm ite refacerea rizomilor şi rădăcinilor. Pregătirea m ateriei prime în vederea prelucrării. Rizomii cu rădăcini sescutură energic şi se spală într-un curent de apă, apoi se fasonează (scur­ tare în bucăţi de 1 0 — 2 0 cm, despicarea sau tăierea în rondele a celor m aigroşi). Uscarea se face în s tra t subţire, la soare sau în locuri bine aerate, astfel încît să se încheie repede, pentru a nu scădea conţinutul în saponine. Pe cale artificială se usucă la 40 —50°. R andam ent de uscare 3—5/1. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie sub form ăde fragm ente de 1 0 — 2 0 cm sau felii, de culoare brună-deschis la exterior, albicioase la interior. Se adm ite un conţinut m axim de im purităţi de 3% 15
  16. 16. (resturi de plantă), corpuri străine organice — m ax. 1 % şi minerale — m ax. 1%, um iditate m axim ă 13%. Compoziţie chimică. Conţine saponozide de natu ră triterpenică (gipso-filasaponina) în cantităţi de 6 —2 0 % a căror aglicon este gipsogenina alăturide zaharuri reducătoare, substanţe grase, can tităţi mici de ulei volatil, sărurim inerale etc. Din totalul de saponozide s-a izolat gipsosida A avînd ca agli­con gipsogenina de care sînt legate 2 lanţuri glucidice ram ificate, unul lagruparea OH, form at din p a tru glucide, celălalt la gruparea carboxilica,form at din cinci glucide. Saponozidele se pot pune în evidenţă prin tehnica cromatografie! circu­ lare după extracţie cu m etanol (0,50 g pulbere de rădăcină la 5,0 m i m etanol)şi developare într-un amestec de benzen (40,0 m i), acid acetic (10 mi) şiapă (50,0 mi) care se agită puternic 3 m inute. După separarea fazelor, se u ti­lizează faza superioară pentru cromatografiere. Se identifică în lum ină ultra­violetă sau prin tehnica plăcilor cu agar-vitrocite, saponozidele avînd oputernică acţiune hemolitica. în cazul Ipcărigei indicele hemolitic este de 800— 10 000 iar indicele de saponificare 4 000. Ohservaţii. Cu soluţie de ied iedurat care indică prezenţa amidonuluipulberea de Ipcărige nu trebuie să se coloreze în albastru. în cazul în carereacţia este pozitivă înseamnă că m ateria prim ă este im purificată cu rădăcinide Bryonia alia, Glycyrrhiza echinata sau cu alte specii cu amidon. Acţiune farmacodinamica, utilizări terapeutice. Similare cu cea a spe­ciei Sa-ponaria ofjicinalis (vezi monografia respectivă). Ca diuretic (şi „de-p u ra tiv “) se utilizează sub form ă de decoct 10—15 g rădăcină la 1 litru apă.A ceastă doză- nu trebuie depăşită şi nici utilizată tim p îndelungat. D atorită proprietăţilor tensioactive rădăcina de Ipcărige este m ult u ti­lizată în industria alim entară şi ca detergent superior pentru ţesături finesau ca spum ant în extinctoare. S A P O N A R IA O F F IC IN A L IS L. SĂPUNARIŢĂ, Odogaci, Ciuin ro ş u ; F r .: Saponaire officinale; E .: S oapw ort; G .: Gemeines S eifenkraut; M .: Kozonseges szappanvirag; R .: Mîlnianka lekarstvennaia. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierbacee perenă, erectă.,de 30—70 (80) cm înălţim e; p artea subterană: rizom cilindric, gros pînă la2 cm, puternic ram ificat, cu suber roşcat; din el pornesc rădăcini care sedeosebesc prin lipsa nodurilor cu m uguri opuşi, precum şi stoloni; tulpiniaeriene; puţin sau deloc ram ificate; poartă frunze şi inflorescenţe; prezintă.şi lăstari ste rili; frunze: eliptice, alungite (7—10 cm), cu 3 nervuri, puţin con­crescute la bază, cu m arginea în tre ag ă ; flo ri: în inflorescenţe de tip dichaziu,caliciu gamosepal, tubulos, pînă la 2 cm, cu 5 dinţi, 5 petale albe sau roz,uşor em arginate, avînd o anexă la interior num ită unguiculă, 1 0 stamine,ovar alungit cu 2 stile; fructul: capsulă pînă la 2 cm, cu caliciul persistent,se deschide la m atu ritate prin 4—5 dinţi inegali; sem inţe uşor tu rtite, re-nifoim e, negre, pînă la 2 mm lungime şi pînă la 1 , 8 m m lăţim e. M a t e r i a p r i m ă : R adix Saponariae rubrae se prezintă fie sub formăde fragm ente de rizomi şi rădăcini cu stoloni de 5—10 (15) cm lungime şi2 — 8 em grosime, de culoare brună-roşietică pînă la brună-închis la exterior,galbenă la interior, fie sub foim ă de m aterie prim ă fragm entată (concis).16
  17. 17. La suprafaţă rizomii au striaţiuni longitudinale. Stolonn au nodozitaţi circulare cu cite doi m uguriopuşi, cu cicatrice rotunjite lăsate de baza tulpinii , ş i cu altele m ai miei răm ase de la rădăcinile adven- îtiv e . F ractura este netedă, nefibroasă. Mirosulslab,, nespecific, gust dulceag mucilagonis apoia m ăru i, iritan t. Ecologie, răspîndire şi zonare. în flora spon­ta n ă creşte în locuri nisipoase însorite, în spe­cial pe m arginea nurilor, a drum urilor, a gardu­rilor, în zona.de şes şi de deal, mai ales în parteade vest a ţării (judeţele Arad, Bihor, Satu Mare,Caras-Severin), Dobrogea (judeţul Tulcea — îndeltă). Transilvania (judeţul Cluj), Moldova (ju­deţul Suceava), M untenia (judeţele Dîmboviţa,Prahova, Sectorul Agricol Ilfov). în cultură nu .are pretenţii deosebite faţă de climă şi so l; poatevalorifica bine terenurile nisipoase, aluviunile adînci. Se recom andă cultura în judeţele Dolj,Ialom iţa şi Teleorman (foarte favorabile), precumşi în judeţele Arad, Bihor, Constanţa, Prahova,Tulcea. Tehnologia de cultură. în ţara noastră cuj-turile de Saponaria se fac anual sau bianual.Spre deosebire de alte specii Săpunăriţă are >principii active încă din toam na anului întîi decultură, încît, faţă de sporul mic de greutate al Fig- 2 — Saponuria cffitinaiisprodusului în al doilea an de cultură (circa 35%),apare ca eficientă cultura anuală. Ca plante prem ergătoare sînt bune cerea­lele de toam nă şi prăsitoarele anuale iar dintre acestea cele m ai bune sînt pră­sitoarele anuale care au fost fertilizate cu 1 0 — 2 0 t/h a gunoi de grajd foartebine ferm entat. în cazul culturilor anuale Săpunăriţă poate reveni pe ace­laşi teren după 4 ani, iar în cazul culturilor bianuale poate reveni după5—6 ani. Săpunăriţă, fiind o specie de la care se recoltează ca produs me­dicinal, alim entar sau m ixt num ai rădăcina, terenul pe care urm ează să fieînsăm înţată trebuie să fie uşor şi lucrat grădinăreşte. în acest scop lucrărilesolului se efectuează diferenţiat, în funcţie de planta prem ergătoare şi umi­d itatea lui. D upă prem ergătoare tim purii, se execută o discuire im ediatdupă eliberarea terenului la 1 0 — 1 2 cm adîncime, iar cînd condiţiile perm ito lucrare de calitate, fără bolovani, se execută arătura de bază, la 2S—30cm adîncime. D upă prem eigătoare tirzii, a rătu ra adîncă se execută im ediatdupă recoltarea acesteia la adîncimea de 28—30 cm. Şi în acest caz arătu ratrebuie să fie executată cu plugul în agregat cu grapa stelată în condiţiide um iditate corespunzătoare, să fie cît m ai uniform ă şi m ai bine nivelată.Pînă la sem ănat terenul se m enţine curat de buruieni prin discuiri repetate.. Pentru obţinerea unei culturi uniforme cu m are randam ent la unitateade suprafaţă, se v a acorda o atenţie deosebită lucrării de pregătire a patuluigerm inativ. Pentru creştere, dezvoltare şi acumulare de principii active estenecesar să se realizeze un p at germ inativ afînat, foarte bine nivelat şi m ărunţit..Aceste lucrări se pot obţine lucrînd terenul cu nivelatorul urm at de combina­to r sau de grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Pentru 17
  18. 18. punerea în contact m ai intim a seminţei cu patul germ inativ a tît înainte cit şi după sem ănat se va da cu un tăvălug uşor. Pe terenurile pe care urm ează să se înfiinţeze culturi de Săpunariţă şi planta prem ergătoare n-a fost gunoită se vor adm inistra o d a tă cu arătu ra de bază 30 t/h a gunoi de grajd foarte bine ferm entat. In lipsa acestuia se vor incorpora în sol to t la arătu ra de bază 40—60 kg /ha s.a. fosfor şi 15—20 kg/ha s.a. potasiu, iar prim ăvara, sub prim a praşilă, 40—60 kg /ha s.a, azotd acă cultura a fost însăm înţată în pragul iernii sau înainte de însăm înţat atunci eînd aceasta se înfiinţează prin însăm înţare de prim ăvară foarte de tim puriu — februarie—m artie. Însăm înţarea Săpunariţei se face toam na tîrziu înaintea căderii prim u­ lui îngheţ din localitate. Această operaţie se execută cu maşinile de sem ănat SUP - 2 1 sau SUP-29 la care se vor ataşa lim itatoare de adîncime şi se va regla astfel ca să însâm înţeze la 50 cm rînd de rînd şi la 1 — 2 cm adîncime. Cu aceste maşini se va încorpora în sol cantitatea de 8 — 1 0 kg /ha săm înţă stas.•Cînd condiţiile pedoclimatice nu perm it însăm înţarea plantei în pragul iernii, atunci, şi num ai în aceste cazuri fortuite, se va putea însăm înţa în ferestrele iernii sau prim ăvara foarte devreme, februarie—m artie, cu săm înţă um ectată în prealabil şi p ă stra tă 7— 15 zile la o tem peratură de m inus 2—3°C. Prim ă­ vara, datorită faptului că perioada de răsărire este mare, Săpunăriţă se va însăm înţa în toate cazurile cu o plan tă indicatoare — Salată ori M uştarcirca 150 g/ha. în ain te de însăm înţare, pentru uniform itatea acesteia, să- s iîn ţa se am estecă cu m aterial inert — cenuşă, nisip foarte fin — înts-un volum de 4—5 ori mai m are decît m aterialul de înm ulţire. în situaţia cînd Săpunăriţă n-a răsărit însă buruienile încep să apară, se va executa o praşilă oarbă, superficială, printre rînduri, avîndu-se grijă să nu fie deranjate rîndurile. în situaţia cînd s-a form at crustă şi plantele n-au răsărit, aceasta se sparge uşor cu un tăvălug cu colţi din sîrm ă ghim ­ pată. Cînd se disting bine rîndurile şi unele plante au una, două frunze ade­ vărate se execută a doua praşilă printre rînduri, concomitent cu plivirea buruienilor pe rînd. D upă 2—3 săptăm îni se execută a treia praşilă, cu sare ocazie se răresc şi plantele pe rînd astfel încît să se obţină 12—15 plante pe rînd la m etrul liniar sau 24—30 plante la m etrul p ă tra t. Pînă la recol­ tare se vor da atîte a praşile m anuale şi mecanice ori de cîte ori prezenţa buruienilor va reclama asemenea operaţii. Cînd culturile se vor face bi­ anual, la ultim a praşilă de toam nă tîrziu se vor îndepărta tijele aeriene şi se va executa o uşoară bilonare, iar prim ăvara devreme în al doilea an şe va debilona şi sub prim a praşilă sau sub cultivator se vor încorpora în sol 25—40 kg/ha s.a. azot care are m enirea de a spori cantitatea de saponineîn rădăcină. Pînă la recoltare se vor aplica încă 1 — 2 praşile m anuale şi tota tîte a mecanice. Evaluarea inform ativă a producţiei de rădăcini se face pe baza elemen­ telor pedoclimatice, a num ărului de plante la unitatea de suprafaţă şi a stăriide vegetaţie. Ca m om ent al evaluării acesta este la apariţia tijelor florale. Evaluarea estim ativă are în vedere aceleaşi elemente, însă m om entul execu­tă r ii este la m aturarea seminţelor. Evaluarea ştiinţifică se bazează pe m ă­ surări efective în 7—9 locuri a cîte un m etru p ă tra t fiecare la începutul în­ cetării perioadei de vegetaţie pe ambele diagonale ale parcelei din loturi cîtm ai reprezentative. Momentul efectuării acestei operaţii este cu 5 zile înainte
  19. 19. de recoltare. Concretizând, să adm item că m edia celor 9 probe recoltate, fa­sonate şi cântărite este de 1 196 g de rădăcini crude la m etrul p ătrat, atunciproducţia medie la hectar de rădăcini în stare proaspătă este: 1 196 g x 10 000 m 2 = n 9 6 Q 1 000 Consumul specific de uscare fiind de 4 kg rădăcini în stare proaspătăpentru 1 kg rădăcini în stare uscată rezultă că la hectar se o b ţin : 11 960 kg : 4 = 2 990 kg. Din această cantitate se scad 5% eventuale pierderi inevi­tabile la recoltare, transport şi deshidratare; rezultă că se poate conta pe oproducţie probabilă de ^ * --■ = 349,5 kg deci 2 990 — 149,5 = 100 = 2 840,5 kg/ha rădăcini de Săpunariţă în stare deshidratată. Recoltarea rădăcinilor de Săpunariţă a tît în culturile anuale, cît şi încele bianuale se execută cu plugul fără cormandă, cu m aşina de recoltat car­tofi sau cu cea de sfeclă. Momentul optim de recoltare este începutul încetăriiperioadei de vegetaţie, adică în lunile octom brie—noiembrie. P entru obţinerea unui m aterial de înm ulţire de calitate superioară sevor organiza culturi bienale. D intre acestea se aleg parcelele cele m ai repre­zentative, cu plante sănătoase, bine dezvoltate, caracteristice soiului cultivat.M omentul optim de recoltare este atunci cînd seminţele au căpătat culoareabrună. Semincerii se taie cu secera, se leagă în snopi mici care se lasă săse usuce 2 —3 zile în locuri adăpostite, după care se treieră, se vin tură, sause lopătează 2 —3 zile pînă capătă um iditatea de conservare. Seminţele sevor păstra în locuri curate, aerisite. La un hectar se pot obţine 400—500 kgseminţe conform stas. Boli, dăunători şi mijloace de combatere. în culturile noastre de Săpu­n a riţă s-au depistat m ai frecvent bolile produse de Ascochyta saponariaeşi de Septoria saponariae, prezente şi în flora noastră spontană, care provoacăapariţia a numeroase pete pe frunze; determ inînd astfel uscarea puternicăa acestora. A tacul acestor boli se com bate prin m ăsuri de igienă culturalăşi prin m ăsuri agrofitotehnice. Cel m ai im portant dăunător este Subcoccinella 24 punctata — b u b u ­r u z a l u c e r n e i — ale cărei larve şi adulţi depreciază puternic aparatulfoliar. Se combate cu: Detox 25 CE — 0,5% , Sinoratox 35 CE — 0,1% ,2 l/h a , Actellic 50 CE — 0,1% , Sevin 50 PM —0,15%. T ratam entul se aplicăîm potriva adulţilor înainte de pontă şi la apariţia larvelor. Recoltarea materiei prime din flora spontană. Rizomii cu rădăcini serecoltează cu cazm aua în aprilie şi m ai, înainte de înflorire, cînd conţinutulîn saponine este m axim (7—8 % ), după care conţinutul de saponine scade,,ajungând în august la cca 2 % , ca apoi să crească din nou în noiembrie. Pentruconservarea bazinelor naturale se recom andă spontaneizaxea, respectiv re­popularea bazinelor din flora spontană, fie cu lăstarii subterani tineri re­z u lta ţi de la curăţitul rădăcinilor, fie cu părţile cioturoase cu m uguri, fie cusăm înţă recoltată în acest scop. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Rizomii cu rădăcinilese spală într-un curent de apă, se zvîntă, se curăţă de resturile părţilor aeriene,se taie în bucăţi de 5—10 cm lungime, iar cele prea groase se despică. Uscarea se face la soare sau în locuri bine aerisite, în stra t subţire, c îtm ai repede. Uscarea pe cale artificială se face la 40—50°. Randam entul;d e uscare 3—4/1. 19*
  20. 20. Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie sub form ăde fragm ente de 5—10 cm, avînd un conţinut m axim adm is de im purităţide 3% (resturi din plantă), de corpuri străine organice — m ax. 1% şi m i­nerale — m ax. 1%, um iditate-m ax. 13%. Observaţii. Sînt indicate ca avînd proprietăţi apropiate cu partea sub­terană şi frunzele şi vîrfurile înflorite ale plantei (Folia et Summitates Sa-ponariae albae). Compoziţie chimică. Saponozide de n a tu ră triterpenică (vezi voi. I.pag. 74) cca 5% (saporubina sau acid saporubic sau sapotoxina etc.) careprin hidroliză acidă pune în libertate gipsogenina; acid glicolic şi gliceric,zaharuri reducătoare, un flavonozid: saponarina, prezent în special în părţileaeriene ale plantei şi care prin hidroliză dă glucoză, saponaretină şi vitexină ;substanţe albuminoide, grăsimi, săruri m inerale etc. Acţiune farm accdinam ică, utilizări terapeutice. D atorită saponozidelorde natu ră triterpenică are acţiune puternic irita n tă asupra ţesuturilor, di­m inuează tensiunea superficială, modifică perm eabilitatea mem branei ce­lulare şi m ăreşte secreţiile lichide. Măreşte secreţiile biliare şi alte secreţiidigestive. Saponozidele în general, adm inistrate parenteral, au efecte toxice,combinîndu-se cu colesterolul din m em brana hem atiilor, ducînd la hemolizăputernică în funcţie de doză. Această acţiune este evidenţiată şi pe proto-zoare sau pe alte microorganisme. Chiar în doze mici adm inistrate parenteral(soluţii 5 : 10 000) acţionează asupra inimii diminuîndu-i forţa de co n tracţie;se produc convulsii nervoase puternice urm ate de paralizie. în doze m ai m ariopresc cordul în sistolă. Saponozidele din Saponaria ojficinalis şi din Gyp-sophylla paniculata (şi din alte specii de Caryophillacee sau alte familii) auacţiune puternic irita n tă asupra căilor digestive şi asupra mucoaselor, pro-ducînd vărsături şi diaree. Favorizează absorbţia altor substanţe toxice.Această acţiune este m ult redusă în stomac, unde, din cauza acidităţii su­cului gastric, saponozidele sînt hidrolizate, sapogenina rezultată fiind in­solubilă, nu m ai este activă. Pulberea de rădăcină este puternic irita n tă asupra mucoaselor nazaleşi conjunctivale, prcducînd străn u t şi conjunctivită. A plicată local, scadeconductibilitatea nervoasă. D atorită efectelor descrise, se va evita adminis­trarea produselor farm aceutice conţinind saponozide persoanelor care ausensibilitate particulară la aceste substanţe. Indicaţiile interne de adm inistrare se referă Ia proprietăţile expectoranteşi diuretice dar în can tităţi bine dozate sub form ă de infuzie, extract fluid,tin ctu ră sau sirop. în tehnica farm aceutică se utilizează ca em ulgator (lagudron vegetal, ulei de ricin, u n tu ră de peşte) sau ca adjuvant în adminis­trarea „per os“ a unor substanţe medicamentoase cu scopul de a acceleraresorbţia acestor substanţe. Intrarectal sub form ă de decoct de rădăcină 5% în oxiuriază sau subformă de gargarisme în faringite granuloase. ALTE SPECII D E C A R Y O P H Y L L A C E A E CU UTILIZĂ RI M EDICINALE Stdlaria graminea L. ( R o c o ţ e a , B u r u i a n a junghiului). Specie înaltă pînă la 50 cm, cu tulpini glabre, ram ificate, 4-unghiulare, cuflori albe pînă la 12 mm în diam etru. Comună în to ată ţara, creşte la m ar­g in ea pădurilor, în tufişuri, livezi, locuri înierbate. P artea aeriană a plantei 20
  21. 21. sub formă de decoct este utilizată p entru comprese ca antiinflam ator^ Cerastium vulgatum L. (C. caespitosum Gilib.) ( S t r u n a c o c o ş u-1 u i). P lantă comună din fineţe, locuri cultivate, la m arginea drum urilor,pîraielor, pădurilor, răspîndită în special în zona m ontană. în a ltă pînă la60 cm, are tulpini scurte, păroase, glandoloase, Ia bază roşcate. Flori albe..U tilizată intern, sub formă de decoct, are proprietăţi hemostatice. Extern,,sub form ă de tinctură, în algii reum atice Holosteum umbe.lla.tum L. ( C u i ş o r i ţ ă , C u i ş o a r e s ă l b a t i c e)..P lantă mică, albăstruie, de 25—30 cm, cu tulpini sterile şi fertile. Petaleleflorilor sînt albe, mai rar roz. Specie comună la cîmpie pe lingă ziduri, locuriînierbate, pe lingă drumuri. Decoctul din p artea aeriană a plantei, ţin u t cîtm ai m ult în gară, se utilizează în gingivite şi stom atite. Utilizarea empiricăca antihelm intic nu este justificată. Scleranthus annuus L. ( B u r u i a n a s u r p ă t u r ii). P lantă micăcu tuipini culcate sau ascendente, înaltă pînă la 20 cm. Frunze liniare, as­cuţite, concrescute la bază. Flori verzui, m ărunte, reunite în glomerule. Brac­teele sînt m ai lungi decît florile. Creşte pe coline sterpe, locuri însorite,nisipoase, uscate, pietrişurile şi prundişurile rîurilor, fiind răspm dită în toatăţara. Em piric este utilizată în hernie, iar decoctul din plantă ca anestezicîn durerile de dinţi. Scleranthus uncinatus Schur. ( S t u d e n i ţ ă ) . Specie mică pînă la 20 cm,, asem ănătoare cu specia anterioară, cu tulpina m ărunt globulos păroasă,cu frunze mici liniare cu inflorescenţe dese, term inale sau axilare, specifică terenurilor pietroase din regiunea m ontană şi subalpină. Sub formă de decoct era utilizată în gingivite şi stom atite. Hcrniaria glabru L. ( F e c i o r i c ă ) . P lantă mică (20—30 cm), anuală sau bienală, culcată la păm înt, cu frunze mici (pînă la 1 cm), opuse şiflori m ărunte, în glomerule Ia subsuoara frunzelor, care vegetează pe prun-dişuri şi în locuri nisipoase. P artea aeriană („Herba Herniariae") conţinesaponine, flavone, herniarină şi ulei esenţial, avînd proprietatea de a m ăriexcreţia clorului şi ureei (oficinală în unele farmacopee), recom andată cadiuretic, în cistite cronice, ântilitiazic, albuminurie, de asemenea şi ca de­purativ. Spergularia rubra (L) J . et. C. Presl. P lanta formează tufe pe pajişti.Tulpini culcate sau ascendente, păroase, cu frunze opuse, îngust liniare, as­cuţite la vîrf. Florile mici cu petalele de culoare roz sau liliachie. Creşte pelocuri aride, nisipoase, pe m argini de drum uri şi căi ferate. în special înţările din nordul Africii întreaga plantă este utilizată ca diuretic, antiseptic,calm ant, anticataral. D atorită conţinutului bogat în săruri alcaline plantaeste u tilizată şi în tratam entul catarelor vezicale şi în litiază. Lychnis jlos-cuculi L. ( F l o a r e a c u c u l u i ) . P lantă din livezi umede,cu flori roşii, petale frumos fidate. Este folosită ca plantă medicinală înU.R.S.S., unde se comercializează extractul alcoolic din partea aeriană aplantei („Floskulen"), cu conţinut bogat în saponine (lichnidină pînă la 1%),glicozizi, alcaloizi neidentificaţi şi vitam ina C, utilizată în perioada postna­tala, pentru relaxarea şi revenirea m usculaturii uterine. T ot în U .R.S.S.,în medicina populară este folosit în catare bronhice şi în uz extern p entrutratam entul rănilor. Lychnis viscaria L. (Viscaria vulgaris R ohl) ( L i p i c i o a s ă ) . P lantă,înaltă pînă la 1 m, cu flori roşii purpurii. După cum ara tă şi denumireapopulară tulpina şi ram urile plantei sînt lipicioase. R ăspîndită în livezi,. 21
  22. 22. ■coaste înierbate, locuri pietroase, lingă drum uri şi m argini de păduri. Li­ tera tu ra de specialitate citează utilizarea speciei şi a altor specii din acest gen în adenopatii, boala canceroasă, în hepatită, herpes şi zona zoster. Aceste utilizări empirice necesită însă studii şi cercetări. Behen vulgaris Mnch (Silene cucubalus W ib., Silene behen L ) ( G u ş a p o r u m b e l u l u i ) . P lan tă perenă, ierboasă, înaltă de 30— 100 cm. Flori dioice cu caliciul oval, um flat ca o guşă de porumbel, de unde şi denum irea populară. Petalele, albe-roz. Foarte răspîndită în livezi, crînguri, fineţe us­ cate, coaste însorite, ogoare, de la cîmpie pînă în regiunea alpină. Are nu­ meroase forme şi varietăţi sistematice. Specie cu valoare furajeră. R ădăcina (R a d ix Behen albi) era întrebuinţată în trecut în medicină ca emolient, în tratam entul calculilor vezicii, în tum ori, scrofuloză etc. Agrostemma githago L. ( N e g h i n ă ) . Specie caracteristică sem ănăturilor, în special în cereale, cunoscută ca buruiană. în m edicina tradiţională răd ă ­ cina plantei este considerată ca avînd proprietăţi antidiareice. Seminţele, ■datorită conţinutului ridicat în saponine, sînt iritan te şi trebuie separaţe d e cereale. Silene alba (Miller) E.H .L. Krause (M elandrium album (Mili.) Garke) ( O p a i ţ ă , I a r b a v î n t u l u i ) . P lantă înaltă pînă la 1 m, cu tulpina ram ificată şi dens ondulat păroasă. Flori dioice cu corola albă, adînc bifi- dată. Creşte pe locuri fertile, pe coaste însorite, prin tufişuri, pe m arginea drumurilor. U tilizată empiric sub formă de decoct în congestii şi inflam aţii. Silene noctijflora L. (M elandrium nootijlorum (L) Fries) ( B u r u i a n ă d e b a g h i ţ ă ) . P lantă cu tulpini drepte pînă la 45 cm înălţim e. Flori herm afrodite cu corola roză sau albă care se deschid seara şi sînt parfum ate. E ste comună în to ată ţara, crescînd pe locuri umbroase, pe locuri virane, grădini, cîmpuri cultivate. In vii. Infuzia are proprietăţi carm inative şi calm ante în colici la copii. Silene conica L. ssp. euconica (S . conoidea H udsJ. Specie ce creşte pe lîngă drum uri, pe m aluri şi ogoare nisipoase sau calcaroase. Petalele florilor sînt deschis purpurii, iar caliciul este acoperit de peri scurţi recurbaţi. Este răspîndită în centrul şi, în special, în sudul ţării. E ste utilizată în m edicina tradiţională chineză alături de alte specii ale acestui gen ca diuretic, febrifug, antim alaric, antiscrofulos şi antitum oral. Cucubalus baccijer L. ( P l e ş c a i ţ ă ) . P lantă înaltă de 60— 150 cm, cu tulpini subţiri, moi, p u ţin ram ificată. Petalele albe-verzui. F ructul capsulă baciformă, globuloasă de m ărim ea unui bob de m azăre. Creşte pe locuri umede de-a lungul rîurilor, tufişuri umede, lîngă păduri. P lanta întreagă era utilizată în tratam entul hemoroizilor ca hem ostatic şi astringent. E xtern, la copii, sub form ă de băi pentru calm area colicilor. DiantJms armeria L. ( C o c o ş e l , G a r e a f e d e p ă d u r e ) . P la n tăc u tulpini drepte, rigide, cilindrice, simple sau p uţin ram ificate în p artea superioară, aspru păroase, de 40 —50 cm înălţim e. Flori fără pedunculi sân scurt pedunculate reunite cîte 2 — 1 0 într-un fascicul de form a unui evantai. Corola este roşie-deschis, cu petale alungite, obovate, cu puncte m ai închise. Se întîlneşte destul de ra r la m arginea pădurilor, prin livezi şi prin viiU tilizată empiric sub form ă de fum igaţii în tu lb u ră ri psihice. Dianthus carthusianorum L. ( G a r o f i ţ ă d e c î m p , S c î n t e i u ţ ă ) .Plantă înaltă uneori de aproape 1 m, cu flori frumoase purpurii pînă la roşu-închis. Creşte pe coline nisipoase, în păduri uscate, stîncării, poieni, rarişti«de pădure, de la cîmpie pînă în regiunea alpină. Specie utilizată în medicina22
  23. 23. tradiţională ca antiinflam ator, diaforetic, diuretic şi hem ostatic. Alte specii (D. superbus L .) ( G a r o a f ă d e m u n t e ) erau utilizate în combatereacalviţiei. Plantei i se atribuiau şi proprietăţi emenagoge fiind folosită întrecut şi în dismenoree. Dianthus caryophyllus L. ( G a r o a f ă de c u l t u r ă , C u i ş o a -r e etc.). Petalele acestei plante sînt considerate în m edicina tradiţională caavînd proprietăţi tonic-cardiace şi stim ulente. Are proprietăţi sudorifice şicalm ante ale tusei. Se utilizează sub form ă de infuzie sau sirop în stări gri­pale. O ţetul arom atic de garoafe, folosit odinioară contra pestei, este utilizatto t empiric pentru m asarea tîm plelor în dureri de cap persistente. în farm a-copeele m ai vechi erau prevăzute siropul şi apa arom atică obţinută prindistilarea petalelor de Garoafe pentru calm area setei celor cu stări febrileşi pentru stim ularea funcţiilor cutanate. Parfum ul florilor în stare proaspătăeste datorat prezenţei eugenoiului. Dianthus chinensis L. (G a r o f i ţ e ) . Specie originară din Asia estică,La noi se cultivă ca plantă ornam entală. U tilizată în O rientul îndepărtatca antihelm intic, diaforetic, diuretic, emenagog. In Coreea este u tiliz a tăextern în eczeme şi în cancerul pielii. Fam. NYMPHAEACEAE P lante acvatice, rar amfibii, cu rizom puternic, gros şi cărnos. Frunzede obicei radicale, lung peţiolate, heteromorfe. Flori solitare, herm afrodite,de obicei foarte m ari, care se deschid ziua sau noaptea deasupra apei. N ym phaea alba L. ( N u f ă r a l b ) . Specie cunoscută, caracteristicăapelor stagnante sau lin curgătoare pînă la 2 m adîncime. Este fix ată înfundul apelor printr-un rizom puternic tîrîtor. Peţiolii şi pedunculii floralilungi pînă la 2 m , de culoare verzuie sau brună. Flori m ări cu petale albe. Rizomui era folosit în trecut în medicina tradiţională ca antidiareicşi antidizenteric, în afecţiuni pulmonare inclusiv tuberculoza. Cercetări mai recente atestă prezenţa în această specie a unor alcaloizicu acţiune sedativă. Florile au proprietăţi diuretice şi cardio-tonice. Semin­ţele sînt utilizate to t în medicina tradiţională în diaree şi inflam aţii in­testinale. N uphar luteum (L.) Şm. ( N u f ă r g a l b e n ) . P lantă acvatică cu ri­zom tîrîtor, cu frunze ovale inciscordate, de 10—30 cm în diam etru. Florimici de 4 —5 cm în diam etru, parfum ate, cu petale galbene. Specia este ca­racteristică apelor lin curgătoare sau stagnante, răspîndită în to ată ţara,m ai frecventă în D eltă Dunării. Rizomii conţin alcaloizi (nufarina, tiobinu-foridina), pînă la 18% amidon, dextroză, zaharoză, tanin, substanţe grase_săruri minerale. D atorită conţinutului ridicat în amidon şi glucide populaţiilenordice folosesc rizomii în alim entaţie. Sub aspect medicinal planta are pro­p rietăţi antibiotice şi antitrichom onazice. Se utilizează şi pentru proprietăţileemoliente şi astringente în diaree. E xtern, sub formă de cataplasm a în tra ­tam entul unor boli de piele. Fam. R ANUN CULACEAE Fam ilie cu numeroşi reprezentanţi în flora României, în m ajoritate,,plante ierboase anuale sau perene, cu tulpini subterane, puţine lemnoase.Nu au ţesuturi secretoare. Frunze alterne, simple, rar compuse, fără stipele. 23
  24. 24. Floarea are caractere de inferioritate prin num ărul mare, nedefinit de ele­m ente florale şi dispoziţie spirociclică; m ajoritatea actinomorfe, dar şi cazuride zigom orfie; învelişuri florale simple sau duble, de obicei viu colorate.Fructe folicule sau nucule, rar bace sau capsule. Sub aspect fitoterapeutic m ai m ulte specii din această familie prezintăinteres datorită conţinutului în principii active fie de natu ră alcaloidică, fiesaponozide sau heterozide cardiotonice sau lactone volatile ca protoanemo-nin a şi anemonina. De la speciile cu aplicaţie terapeutică se utilizează fiepărţile aeriene, fie tulpinile subterane care în m ajoritatea cazurilor sînt toxice. H E L L E B O R U S P U R P U R A S C E N S V. et. K. SPÎNZ: Fr.: Hellebore; E .: Hellebore; G .: iesw u rz; M.: Hunyor;R .: Maroznik krasnovatîi. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierbacee perenă. înaltă de40—50 m, cu rizom lung din care se dezvoltă rădăcini numeroase, cilindrice;tulpina: aeriană, erectă, bifurcată, la bază cu foiţe membranoase, mai scurtădecît frunzele bâzâie, verde sau roşcată; frunzele: alterne; 2 radicale m ari,lung peţiolate, palm at sectate, cu 5—7 lobi, aceştia puţind fi din nousectaţi, late pînă la 30 cm, fin dinţate şi cu nervuri proem inente; frunzeletulpinale din ce în ce mai mici şi m ai scurt peţiolate pînă la sesile sprev îr f ; florile: cîteva, m ari, înveliş floral simplu, din 5 elemente verzi-purpuriispre m argine, lungi de 2—3 cm ; în interior 15—20 nectarii în form ă decornete, stam ine şi ovare num eroase; fructele: polifolicule ca 4—6 (9) foli­cule de 8 — 1 0 mm concrescute la bază şi cu rostru lung, comprimate lateral,pe dos cu carenă evidentă, cu nervuri. înfloreşte foarte tim puriu: I I —I I I (TV). M a t e r i a p r i m ă : Rkizoma Hdlebori — rizomul de spînz este lungpînă Ia 10 cm şi gros de 0,3—0,8 cm, prezentînd la extrem itatea superioarăcicatricele părţilor aeriene din anii anteriori. Din rizom se desprind nume­roase rădăcini cilindrice, subţiri, cu diam etrul de 2—5 mm, de culoare brună-închis pînă la negru în stare uscată. F ă ră miros caracteristic, gust iute arză­to r iritant. Ecologie şi răspîndire. P lantă din păduri şi tufişuri din regiunea de dealşi m unte, în general la peste 500—600 m altitudine. Se întîlneşte în tot lan ţu lcarpatic şi pe dealurile înalte pericarpatice. Recoltare. Rizomii cu rădăcini se recoltează din august pînă la începutullui noiembrie cu cazmaua, după care se taie părţile aeriene, porţiunile seci,înnegrite. Deoarece m ateria prim ă este toxică şi are o acţiune iritan tă, du p ărecoltare culegătorii se vor spăla-pe mîini cu apă şi săpun. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Im ediat după recol­tare, rizomii cu rădăcini se scutură şi se spală în apă (dată fiind toxicitateaprodusului, spălarea nu se va face în ape curgătoare sau în rezervoare deunde beau animalele). Uscarea se face la soare sau în locuri acoperite, dar bine aerisite, pentrua nu mucegăi. Pe cale artificială se usucă la 40—60°. R andam ent de uscare:3 - 4 /1 . Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie form atădin rizomi cu rădăcini şi să conţină im purităţi: m ax. 5% (alie p ărţi din24
  25. 25. ~»antă). corpuri străine organice: m ax. 0,5% şi m inerale: m ax. 1,5%, umidi-Titea m axim ă: 13%. Se adm it rizomi cu rădăcini şi de la specia H. odorusrare creşte în sudul ţării şi are periantuî verde. Compoziţie chimică. Heterozide steroidice de tip bufanoiidic (helebro-Hdul), care prin hidroliză dau helebrigenină, glucoză şi ram noză; două sa-T<cnozide: heîeborina şi heleboreina şi o lactonă n esaturata: protoanemonina. Acţiune farmacodinamica,- utilizări terapeutice. Glicozidele de tip bu-^anolidic im prim ă produselor farm aceutice obţinute din rizomii, rădăcinile$? frunzele de Helleborus acţiune cardiotonică. Sub form ă de injecţii intra-“ enoase sau pe cale bucală aceste produse, adm inistrate num ai sub supra­vegherea medicului specialist, dau rezultate la fel de bune ca şi produselefarmaceutice din speciile de Strophantus sau Digitalis. De m enţionat estefăptui că helebrigenină este mai activă decît helebrozidul. D atorită prezenţei saponozidelor, m ateria prim ă este iritan tă, reprezintă3 2 purgativ drastic şi are proprietăţi ocitocice. In medicina populară veterinară rădăcina uscată de spînz se utilizează special în pesta porcinelor şi ovinelor prin introducerea unui fragm ent derădăcină în lobul perforat al urechii sau subcutan. Se obţine un abces defixaţie care ridică m ult tem peratura animalului. La cai to t empiric estestiliz a t în dalac. în diluţii foarte m ari se utilizează la om în medicina hom eopata în dî-serite ţări. în ţa ra noastră, produsul „Boicil-forte“ recom andat în afecţiunirecm atice şi migrene esenţiale conţine extract total obţinut din Helleboruspsrpurascens sau H. odorus. N IG E L L A S A T I VA N E G R IL IC Ă ; F r.: Nigeile; E. Black Cum in; G .: B ehaarter Schwar- zkum m el; M. Szoros k an d illa; R .: Cernuşka pasevnaia. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierbacee anuală, erectă,înalţă pînă la 40 (60) c m ; răd ă c in a : pivotantă, s u b ţire ; tu lp in a : simplă sauram ificată, cilindrică, păroasă; frunzele: alterne, de 2—3 ori sectate, cu la-cinii liniare, lungime 2—3 cm ; florile: solitare în vîrful tulpinii, cu învelişfloral simplu petaloid, din 5 foliole, albe cu vîrful albăstrui-verzui; nectarii5—8 bilabiate, cu labiul inferior b ilab iat; stam ine şi ovare num eroase; fruc­t e : polifoliculă, din folicule sudate în form ă de capsulă, cu ciocuri lungi;seminţele negre, zbîrcite, lungi de 1,5—2 mm şi groase de cca 1 mm. înflorire: V—V III. M a t e r i a p r i m ă : Semen Nigellae, Semen M elanthii sau Semen Cu-^ inis — seminţe mici, plate, trim uchiate, avînd suprafaţa cu asperităţi,■ie culoare neagră. Mirosul arom at caracteristic, gustul plăcut, arom at, iute. Ecologie, răspîndîre şi zonare. Specie care suportă bine tem peraturile ridi­cate şi insolaţia puternică. P la n tă răspîndită în regiunea m editeraneană.Balcani, Asia Mică şi Occidentală, India şi Africa de Nord, se cultivă laaoi prin grădini, în special în sudul ţării. Apare şi sălbăticită ca buruianăin sem ănături sau pe coline însorite. Solicită soluri, bogate, afînate. Estezcnată în sudul ţării, în judeţele Constanţa şi Brăila. 25
  26. 26. Tehnologia de cultură. Negrilică nu are pretenţii faţă de planta prem er­gătoare. Excepţie face însă faţă de premergătoarele uleioase sau faţă de celerapace care sărăcesc solul în substanţe nutritive. Pe acelaşi teren poatereveni Ia uri interval de 5 — 6 ani. Pregătirea terenului se face în funcţie de planta prem ergătoare şi deum iditatea solului. în general, după prem ergătoare tim purii şi atunci cîndsolul are um iditate suficientă, se execută, im ediat ce s-a recoltat plantaprem ergătoare, aratu l la adîncimea de 22—25 cm, cu plugul în agregat cugrapa stelată. în situaţia cînd um iditatea solului nu perm ite efectuarea aces­tei lucrări, se va executa im ediat o discuire, urm înd ca arătu ra de bază săse facă cînd solul şi-a recăpătat um iditatea necesară. în ambele situaţii,terenul a rat şi grăpat se va m enţine afînat şi curat de buruieni, pînă la că­derea prim ului îngheţ local, prin discuiri repetate cu grapa cu discuri. Cîndînfiinţarea culturii de Negrilică urm ează după prem ergătoare tîrzii, se reco­m andă executarea arăturii de bază la adîncimea suscitată, concomitent curecoltarea acesteia sau cel mai tîrziu a doua zi. Această lucrare se va facecu plugul în agregat cu grapa stelată. Prim ăvara devreme solul se va lucra cucom binatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabilipentru a crea un p a t germ inativ bun. în acelaşi scop şi în funcţie de terense va lucra cu nivelatorul şi un tăvălug uşor, acesta din urm ă aplicîadu-seînainte şi după sem ănat. Negrilică este o specie care răspunde bine ia aplicareaîngrăşămintelor chimice. C antităţile de îngrăşăm înt sînt în funcţie de tipulde sol şi de planta prem ergătoare. Sporuri apreciabile la producţia de seminţese obţin atunci cînd la arătu ra de bază s-au incorporat 40—50 kg /ha sub­sta n ţă activă fosfor. Prim ăvara sub prim a praşilă se recom andă să se dea40—50 kg/ha azot substanţă activă. Negrilică se însăm înţează prim ăvara foarte devreme, im ediat ce terenulperm ite lucrarea lui. Însăm înţarea se execută cu m aşina de sem ănat SU-29,în două variante, în funcţie de gradul de îm buruienare al solului şi de modulcum a fost lucrat. Cînd ambele condiţii sînt întrunite, Negrilică se poate în-săm înţa în rînduri duble, lăsîndu-se 12,5 cm între două rînduri apropiateşi 50 cm între rînduri duble. Cînd una din condiţiile m enţionate nu sînt în­deplinite de sol, atunci negrilică se va însăm înţa în rînduri simple la dis­ ta n ţa de 50 cm rînd de rînd. Pentru sem ănat se folosesc seminţe stas şi sedau 1 0 kg/ha. Însăm înţarea se execută la adîncimea de 1 — 2 cm şi seminţele pot răsări în 12— 16 zile de la semănat. D upă ce plantele au răsărit, se execută prim a praşilă, cu care ocazie seplivesc şi buruienile de pe rînd. în situaţia cînd se semnalează crusta, atuncila apariţia plantelor pe rîn d aceasta se înlătură cu o grapă uşoară şi apoise plivesc buruienile pe rînd şi se aplică prim a praşilă superficiali prin trerînduri. Pe tim pul verii se execută cel puţin trei praşile m anuale, două me­canice şi două pliviri. Negrilică este plantă meliferă şi se recom andă ca învecinătatea culturii să se aducă o stupină, calculîndu-se cam 2—3 stupi pentruun hectar. Astfel producţia de sem inţe poate spori cu 15—18%. Stabilireaproducţiei probabile medii la u n itatea de suprafaţă se face în faza de în­gălbenire a 60—70% din capsule, iar în interiorul acestora în aproxim ativ acelaşi procent seminţele au căpătat o culoare neagră. Se procedează la re­coltarea a 7—9 probe de pe suprafaţa de cîte un m etru p ă tra t fiecare dispusela întîm plare pe cele două diagonale ale tarlalei supuse analizei. Să presupu­ nem că pe m 2 se găsesc 137 plante, cu 96 capsule în medie pe fiecare plan tăşi cu 4 seminţe în fiecare capsulă. Cunoscînd că greutatea medie a 1 090 se­m inţe este echivalentă cu 2 g,. iar um iditatea peste normal în m om entul exe­26
  27. 27. cutării evaluării este de 10 % vom concluziona :producţia medie la m 2 == X ^ X ^ = 106 g Im2. Se scade um iditatea existentă peste normal 1 000din m om entul evaluării care în cazul nostru este de 10 % respectiv 106 g/m a— 106 a. .0 _ ^ g/m 2, din care se scad 5 % pierderi la recoltare, IOO 95 4 x 5transport şi m anipulare 95,4 -------- :--------- = 90,68 g/m 2. Rezultă că pro- 100 ^ • medie la t. j- , nectar este d e ---------------------- = 906,8 kg/ha. j 9 0 -6 8 X 1 0 0 0 0 0 , ,,ductia 1 000 Negrilică pe suprafeţe m ari se recoltează cu combina C 1 2 reglată şiam enajată corespunzător pentru a preveni pierderile prin scuturare. Pe su­prafeţe mici, plantele se recoltează cu secera şi se leagă în snopi care, pem ăsură ce se fac de un transport, se duc din cîmp în locuri acoperite, undeîşi completează m atu ritatea încă 1 — 2 zile, după care se treieră cu combinaC 1 2 staţionar sau cu batozele de asemenea am enajate corespunzător pentrua evita pierderile. M omentul optim de recoltare în ambele cazuri este atuncicînd 60—70% din plante au ajuns la m aturitate, fapt evidenţiat de culoareagălbuie a capsulelor şi de cea neagră a seminţelor în capsule. Orice întîrzierede la acest optim de recoltare duce la pierderi considerabile la unitatea desuprafaţă. Pentru obţinerea seminţelor în scopul înm ulţirii, se aleg suprafeţele cuplantele cele mai reprezentative, cu densitate normală, cu plante bine dez­voltate, lipsite de buruieni sau de buruieni de carantină, şi cărora li s-aaplicat purificarea biologică. Se recoltează, se treieră, se condiţionează şi sedepozitează separat dacă în prealabil a căpătat um iditatea m axim ă de con­servare. Boli, dăunători şi mijloace de combatere. Negrilică fiind o specie de curîndintrodusă în cultură s-ar putea afirma că deocam dată nu avem de-a facecu boli sau dăunători specifici acestei specii. Totuşi în decursul anilor în anu­m ite culturi s-au observat sporadic atac de m ană care produce pete neregu­late pe frunze. .Pe partea superioară a frunzelor, la început petele sînt deculoare galbenă, m ai tîrziu brună-cenuşie, iar pe cea inferioară apare un pufalb-cenuşiu. în general atacă plantele în prim ul stadiu de vegetaţie. Se com­bate prin m ăsuri de igienă culturală, asolam ent de 4 ani, revenind pe aceeaşisolă num ai după 6 ani. Dintre dăunători s-a sem nalat atac uşor de purici care se com bat cuemulsie de petrol. P entru un hectar este necesară o emulsie preparatădin 60 1 apă clocotită în care se dizolvă 3 kg săpun după care se adaugă 10 1 petrol. D upă ce se amestecă bine, tim p de 30 m inute, la această soluţiese m ai adaugă 430 1 apă. Se întrebuinţează în stare proaspătă. Subliniemnecesitatea de a fi foarte bine omogenizată soluţia, în caz contrar poateproduce arderea plantelor supuse tratam entului. Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Seminţele se vîntură,se curăţă de im purităţi şi se depozitează într-un loc uscat şi curat. Cînd sîntîncă umede se pun în stratu ri subţiri şi se lopătează pînă ce răm în cu um i­d itatea normală de păstrare. Condiţiile tehnice de recepţie adm it m ax. 4% im purităţi (seminţe sfărî-m ate, neajunse la m aturitate,, resturi de capsule), corpuri străine organice:m ax. 2% şi m inerale: m ax. 1 % , u m id itate: m ax. 13 % . 27
  28. 28. Compoziţie chimică. Seminţele conţin cca 1 % ulei volatil din care afost separat un compus carbonilat nigelona; hederagenină. compus de natură,triterpenoidică; ulei gras, substanţe albuminoide etc. Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită prezenţei ni-gelonei are acţiune antihistam inică în spasmele bronhiale provocate de aceas­tă substanţă. Are şi acţiune diuretică, emenagogă, galactagogă, antinel-m intică, carm inativă şi stim ulentă. în medicina tradiţională din numeroaseţări asiatice şi africane este m ult utilizată în cele m ai diferite afecţiuni ca în:afecţiunile pulmonare, tuse, hepatită, paralizii, febră puerperală, gripă, mi­grene, sinuzită, hemoroizi, lepră, antidot în m uşcăturile şerpilor veninoşi.Deoarece în cantităţi m ari seminţele sînt toxice se adm inistrează în dozede 90—270 seminţe pe zi. Pulberea de seminţe de Negrilică asociată cu ceade Susan (Sesamum indicum L .) este utilizată în afecţiunile eruptive aledermei. A C O N IT U M S P E C IE S SE C T IO N A P E L L U S D.C. * OMAG, OMEAG; F r.; Aconit n a p e l; E .: Common m onkshood; G.: Eisenhut, S tu rm h u t; M.: Sisakvirâg; R .: Boreţ aptecinîi, Omeg. Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Speciile m ai răspîndite în floraţării noastre din această secţie a genului Aconitum sînt: A . tauricum VVulf.şi A . callibotryon Rchb., la care se referă şi descrierea: plante ierbacee, perene,înalte de 20 —60 (IOO) cm, cu tuber alungit, napiform, cu numeroase rădăcinisecundare. în tim pul înfloririi se formează „tuberul-m am ă“ încă un „tuber-fiică“ care se m ăreşte la capătul superior, formînd muguri din care în anulurm ător se vor forma tulpinile aeriene. Tulpina la ambele specii este dreaptă,rigidă şi groasă la prim a specie şi mai subţire la cea de-a d o u a ; frunzelecu peţioli scurţi, 5—6 divizate, pedate, cu diviziunile romboidale dilatate,în partea superioară repetat trifidate (la prim a specie) şi 5-divizate cudiviziunea mijlocie cuneat d ila ta tă de la mijloc în sus repetat divizată,2—3 laciniată. Inflorescenţa racem cu flori dese, lung de 10—20 cm, cilin­dric, pedicelii mai scurţi decît florile, cu bracteele inferioare întrecîndflorile (A . tauricum) şi racem la bază adesea ram ificat, lung, cu flori m aipuţin dese, iar bracteele nu întrec florile (A . callibotryon). La ambele speciiflorile sînt de culoare violet-închis, coiful hemisferic m ai scurt decît lat,la vîrf rotunjit cu cioc tre p tat ascuţit la A . tauricum şi coif hemisferic, dreptsau oblic, boltit, mai înalt decît lat, linia bazală slab arcuită, prelungită într-uncioc scurt, ascuţit la A . callibotryon; seminţele pe muchii a rip a te ; pe feţenetede la prim a specie şi seminţele păroase la cea de-a doua specie. * A co n itu m napellus L ., sp ecie polim orfă colectivă, citată de m ulti autori; penţara noastră este confundată uneori cu A . stoerckianum R chb. (A . n apellus L. H erb., nonL. Sp. p. ed. I (1753). Din secţia N a p e llu s D.C. în ţara noastră cresc 3 sp ecii m edicinale.A . rom anicum W o l., foarte rară în M oldova, necesitînd ocrotire, A . ta u ricu m W ulf. şi A . ta l-libotryon R chb. m ai răspîndite, dar a căror recoltare trebui^ lim itată pentru a nu dispăreadin flora ţării noastre. D atorită acestor considerente, Omagul trebuie cu ltivat pentru scopurim edicinale în fu n cţie de cerinţe. Specia A . anthora L. (omeag galben) citată din F lora R .S .R ., voi. II (1953) ca plantăm edicinală, nu este m edicinală, ea conţine atizină, o bază cu activ ita te de cca 1 000 ori m airedusă d ecît alcaloizii din m ateria prim ă oficinala şi nici sp eciile A . vu lp a ria R chb. sau A .to xic u m R chb. nu p ot fi u tilizate în scop terap eu tic datorită alcaloidului licaconitină. extremde to x ic, şi d atorită lip sei alcaloizilor de tip aconitinic în aceste specii.28
  29. 29. Fig. 3 — Aconitum calliboltyon (foto orig ) înflorire: VII —IX. M a t e r i a p r i m ă : Tubera Aconiti, asem ănătoare la ambele specii,este form ată din rădăcini cărnoase, îngroşate, conice, napiforme, de 4—8 cmlungime, de 2 —3 cm grosime la diam etrul maxim. P oartă la partea supe­rioară restul tulpinii sau un m ugure acoperit de scuame şi resturile (cicatri­cele) rădăcinilor secundare dispuse în rînduri verticale. Uneori m ateria prim ăeste form ată din doi tuberi uniţi între ei printr-un pedicel. Suprafaţa exteri­oară este de culoare brună-negricioasă, striată longitudinal. F ractura estenetedă, de culoare albicioasă. Nu are miros specific. G ustată cu prudenţăeste la început dulce apoi aeră, cu senzaţia de furnicături în lim bă, apoi în­ţepătoare, astringenţă. Mai rar se utilizează părţile aeriene ale plantei (Herba A coniti) sau frun­zele (Folium A coniti). Ecologie, răspîndire şi zonare. în locuri ierboase, stîncoase din regiuneasubalpină şi alpină, în general la peste 800— 1 0 0 0 m în întreg lanţul carpatic(Carpaţii Orientali: M unţii M aramureşului, Ţibleşului, Suhardului, Rodnei,Călimani, B istriţei, Rarău, Giurgeului, Ceahlău; Carpaţii Meridionali: M unţi, 29
  30. 30. P ia tra Craiului, Iezer-Păpuşa, Bucegi, Făgăraşului, Cozia, Lotrului, Căpă­ţîn ă , Sebeşului, Paringului, R etezatului, Ţarcu-Godeanu, M ehedinţilor; Car­paţii Apuseni: M unţii Bihorului, Trascăului). Deoarece solicitările ar puteaduce la epuizarea bazinelor din flora spontană, se fac încercări de intro­ducere a speciei în cultură. Tehnologia de cultură. Omagul, cu toate că lu at în cultură dă exemplareviguroase, luxuriante, totuşi în prim a p arte a vegetaţiei suferă m ult d atorităprezenţei buruienilor. De aceea, se recom andă să urmeze după o prăşitoaretim purie, după o leguminoasă tim purie care lasă terenul curat de buruienişi oferă posibilitatea executării unei duble arături pînă la însăm înţare sauplantare. Poate reveni pe acelaşi teren după o perioadă de 5 — 6 ani. D upă recoltarea plantei prem ergătoare, se execută o arătu ră de 18—20 cm ;la circa trei săptăm îni: se lucrează cu cultivatorul, lucrare care se repetăpînă în toam nă, cînd se execută a doua arătu ră adîncă la 25—30 cm adîn­cime. La arătu ra din toam nă se încorporează în sol 20—30 kg /ha s.a. fosfor,20 —40 kg/ha s.a. potasiu şi 1 000—1 500 kg /ha praf de var, iar în prim ă­vară, înaintea cultivatorului, 30—50 kg /ha s.a. azot. Prim ăvara solul se afi­nează cu combinatorul, cultivatorul sau grapa cu discuri, pregătindu-se învederea plantării. înm ulţirea omagului se poate face prin seminţe în răsadniţe calde saureci şi prin tuberi. Răsadniţele se pregătesc în condiţii obişnuite, fie celecalde, fie cele reci. Pentru 1 ha sînt necesare 60 m 2 răsadiiiţe calde sau 150 m 2răsadniţe reci. Însăm înţarea în răsadniţe calde se face la începutul luniifebruarie, iar a celor reci toam na tîrziu în ajunul îngheţului. C antitatea desăm înţă necesară este de 0,400 g la p u ritatea de 90%, germ inaţia de 70%şi um iditatea m axim ă de 1 2 % . G reutatea medie a 1 0 0 0 seminţe este de2,17 g, iar la un gram in tră circa 437 seminţe. P lantarea la locul definitivse v a face prim ăvara după ce a trecut pericolul brumelor tîrzii sau a înghe­ţului. Plantele sînt apte a fi plantate în cîmp cînd au 4—5 frunze şi o taliede 6 — 8 cm. înainte de scoaterea plantelor din răsadniţă, păm întul se udă,apoi plantele se mocirlesc şi se plantează cîte două fire la intervalul de 60—70 cm între rînduri şi la distanţa de 40 cm între perechile de plante pe rînd.Omagul se poate înm ulţi ŀ¼

×