Cine sunt eu? Cine eşti tu?… întrebări pe care ni le punem într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Felul cum răspundem la aceste întrebări va determina viaţa noastră pe acest pământ,

1. Transformati! (Efeseni 4:25-32)
Data trecută am asistat la un CONTRAST!... Vs.17a ne spune „Aşadar, vă spun aceasta şi
depun mărturie în Domnul: nu mai trăiţi ca păgânii în deşertăciunea gândirii lor!”
 contrast între ce înseamnă a fi păgân şi ce înseamnă a fi creştin! (adică diferenţa dintre
un om „necredincios” şi un om „credincios”)
CE înseamnă să fii PĂGÂN?... să nu crezi în Dumnezeu?... să fii necredincios?
Viaţa fără Dumnezeu este caracteriză de:
1. Gândire deşartă (vs.17b) – nu ai nici un SCOP în viaţă! ... şi nici o speranţă pt viitor!
 FĂRĂ DUMNEZEU VIAŢA NU ARE SENS!
o Nu întelegi lumea din jurul tău: natura şi oamenii
o Nu te înţelegi nici pe tine: scopul tău... viitorul tău
2. Minte întunecată (vs.18a) – „Ei au mintea întunecată şi sunt despărţiţi de viaţa lui
Dumnezeu...”
 omul necredincios crede că este „luminat” pentru că el respinge Biblia şi crede în
filosofiile lumii – dar, Dumnezeu spune că este „întunecat” – „orb” de fapt!
 REZULTATUL unei astfel de gândiri este DESPĂRŢIREA de Dumnezeu! – „despărţiţi” =
îndepărtaţi, separaţi
3. Împietrire spirituală (vs.18b) – „datorită lipsei lor de cunoaştere, care este o urmare
a împietririi lor.” –
 CAUZA unei „minţi întunecate” este „lipsa de cunoaştere” a lui Dumnezeu
Ce înseamnă o inimă împietrită? Care sunt semnele/indiciile ei?
vs.19 – „Ei nu mai au ruşine; s-au dedat depravării, trăind cu lăcomie în toate necurăţiile.”
CE înseamnă a fi CREŞTIN? ... să crezi în Dumnezeu? ... să fii credincios?
 VIAŢA CREŞTINĂ începe cu CRISTOS! – „aţi auzit despre El” (ÎNTÂLNIREA)
 VIAŢA CREŞTINĂ înseamnă A-L URMA PE EL! – „urmaşi ai Lui” (ASCULTAREA)
Luca 9:23 – „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în
fiecare zi şi să Mă urmeze!”
 VIAŢA CREŞTINĂ se bazează pe ADEVĂRUL care este tot ISUS! – „adevărul care este
în Isus.” (ÎNVĂŢAREA)
-ÎNNOIREA – „regenerare, reclădire” – aceasta este acţiunea Duhului lui Dumnezeu în viaţa
credinciosului, prin învăţătura Cuvântului (vs.21 şi 22) şi prin pocăinţa zilnică, ca răspuns la
adevărurile lui Dumnezeu.
-pocăinţa – gr.„metanoia” – schimbarea minţii, a gândirii
vs.24 „şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, care este creat după chipul lui Dumnezeu, în
dreptatea şi sfinţenia care vin din adevăr.”
 DINAMICA VIEŢII CREŞTINE înseamnă:
o UN PROCES de „dezbrăcare” (a naturii vechi) şi „îmbrăcare” (a naturii noi).
o UN PROCES de „lepădare” (de sine) şi „urmare” (a exemplului lui Cristos)
o UN PROCES de „golire” (de EU – caracterizat de pofte) şi „umplere” (cu Duhul Sfânt
– caracterul lui Dumnezeu ) - „omul cel nou, care este creat după chipul lui
Dumnezeu, în dreptate şi sfinţenie...”

2. Pavel însă, nu s-a mulţumit să ne explice contrastul, principiile care stau la baza trăirii ca
păgân şi trăirii ca creştin.
În vs.25-32 (restul cap.4) ne va aplica aceste principii în câteva zone ale vieţii noastre. El chiar
are „curajul” să numească câteva păcate, păcate de care trebuie să ne ferim, şi ne explică şi
virv.
Avem astfel câteva PORUNCI pt noi ca credincioşi şi urmaşi ai lui Cristos
 FII ATENT LA VORBIREA TA
1. Minciuna (v. 25) – „lăsaţi-vă de minciună şi „fiecare să spună semenului său adevărul“,
pentru că suntem mădulare unii altora.”
- O minciună este o afirmaţie contrară realităţii, spusă cu scopul de a înşela. (Dacă îţi spun
că este 12 la prânz şi nu ştiu că ceasul meu este defect, este una. Dar dacă îţi spun timpul greşit,
pt ca tu să întârzii şi eu să câştig din aceasta într-un fel, asta-i „minciună curată”!
-Satan este un mincinos – este „tatăl minciunii”, spune Isus (Ioan 8:44)
- în Gen.3:1 – Satan a strecurat îndoiala în mintea primilor oameni, spunând o minciună . „Oare
a zis Dumnezeu să nu mâncaţi din niciunul din pomii din grădină?”
Ori decâte ori spunem adevărul, Duhul lui Dumnezeu lucrează prin noi, dar atunci când spunem
minciuni, Satan lucrează prin noi!
 nouă ne place să credem că-i ajutăm pe oameni când îi minţim, dar nu asta este realitatea!
1 Ioan 2:21 – „...din adevăr nu iese nici o minciună.”
Apocalipsa 22:15 – „Afară (iazul de foc) sunt câinii, vrăjitorii, cei desfrânaţi, ucigaşii, închinătorii
la idoli şi oricine iubeşte şi practică minciuna.” – de obs. este că se vorbeşte despre cei care
„iubesc şi practică minciuna.” – adică de un stil de viaţă! – o viaţă controlată de minciună!
 Viaţa credinciosului este controlată de adevăr!
- în Ps.51:6, David spune „Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei...”
APLICAŢIE:
-SĂ SPUNEM ADEVĂRUL NU ESTE UŞOR! --- dar pt unii din noi asta nu e o problemă! 
- Să SPUNEM ADEVĂRUL în DRAGOSTE! --- este mai greu!
Contextul de aici când spune „fiecare să spună semenului său adevărul“ ne îndreaptă spre
una din problemele comunicării în Biserică – BĂRFA !
– pt că spui adevărul atunci când mergi la semenul (aproapele) tău! (dacă nu mergi la el, şi
vorbeşti cu alţii despre problema respectivă... ajungi să nu mai spui adevărul! – aceasta este
bârfa!)
 Trebuie să fim atenţi la bârfă pt că sunt aşa de multe feluri astăzi în care putem să bârfim: se
numeşte „socializare”... sau „cereri/motive de rugăciune” postate
CE SĂ FACEM? --- Să ne rugăm! (să vorbim cu Dumnezeu despre problemele noastre!) –
tendinţa noastră este să... vorbim cu alţii!
Proverbe 26:20 – „Când nu mai sunt lemne, focul se stinge şi când nu mai este nici un bârfitor,
cearta încetează.”
În Matei 18:15-20, Isus ne învaţă paşii corecţi de a rezolva problemele între noi.
Pavel ne oferă şi motivaţia pt a spune adevărul – „noi aparţinem unii altora!”
-în vs.15 eram îndemnaţi să spunem „adevărul în dragoste, să creştem în toate privinţele în El”...
-Astfel „Adevărul spus în dragoste” este temelia Bisericii şi modul de construire al ei!
*De amintit este faptul că primul păcat judecat în Biserica primară a fost păcatul
minciunii (Fapte 5:1-11)

3.  FII ATENT LA INIMA TA!
2. Mânia (vs. 27) – „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!“ Nu lăsaţi să apună soarele peste mânia
voastră!”
Mânia este o agitare emoţională cauzată de ceva care nu ne place – INDIGNARE!
Ceea ce face diferenţa este SURSA, iar Biblia ne arată 2 surse din care rezultă mânia:
1. mânia care este rezultatul natural/firesc la frustrare – o mânie care slujeşte la ridicarea
şi revendicarea personală – ea izvorăşte din natura umană(firea păcătoasă)cum vedem în
Galateni 5:20– ea duce întotdeauna la AMĂRĂCIUNE!
Prov.29:22 – „Un om mânios stârneşte certuri şi cel iute la mânie face multe păcate.”
 NU TREBUIE SĂ NE LĂSĂM CONDUŞI DE O ASTFEL DE MÂNIE!
2. Mânia care reprezintă reacţia la ceea ce este rău – INDIGNAREA neprihănită!
-chiar şi Dumnezeu se poate mânia (Deut.9:8,20; Ps.2:12)
- de mai multe ori în V. Testament întâlnim expresia „mânia Domnului” (Num.25:4; Ier.4:8; 12:3) –
mânia sfântă a lui Dumnezeu este parte din judecata lui Dumnezeu împotriva păcatului.
- în N.Testament îl vedem pe Isus mâniindu-se şi curăţind Templu de oamenii care nu cinsteau
Casa lui Dumnezeu (Mat.21:12-13)
 Ceea ce face diferenţa în mod practic pt noi cu privire la mânie, este ca ea să aibe o
bază solidă scripturală, nu să fie provocată de firea noastră.. de supărarea noastră...
de iritabilitatea noastră!
 Un alt lucru de luat în considerare este SĂ NE AMINTIM CINE SUNTEM şi CINE ESTE
DOMNUL
Romani 12:19 – „Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui
Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“
 Ne încredem în Domnul să facă ceva şi să ne înveţe pe noi ce să facem în partea
noastră!
Apropo, de „partea noastră” - CE PUTEM FACE NOI?
 „să nu apună soarele” – NU trebuie lăsate problemele nerezolvate! – ele duc la
amărăciune.. bărfe, supărări
 „să nu daţi prilej diavolului” (vs.27) – problemele nerezolvate dau ocazie diavolului să se
desfăşoare! – în noi şi prin noi!
– Dacă există cărbuni aprinşi de supărare şi amărăciune în inimile noastre, diavolul va căuta
să sufle peste ei şi să-i aprindă mai tare şi să aprindă focul mâniei nesănătoase!
o mânia ne va duce la ucidere! – ex. lui Cain (Gen.4)
o Isus în Matei 5:21-26 – spune că mânia este primul pas spre ucidere!
APLICAŢIE: VIAŢA NOASTRĂ ESTE O OPORTUNITATE PT DUMNEZEU sau PT DIAVOLUL!
Iacov 1:19-21 - „19 Fraţii mei preaiubiţi, să ştiţi următorul lucru: fiecare om să fie grabnic la
ascultare, încet la vorbire şi încet la mânie; 20 căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui
Dumnezeu. 21 De aceea, daţi la o parte orice murdărie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu
blândeţe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele!”
Exemple:
 Cineva, încercând să-şi scuze temperamentul vulcani, spunea: „Explodez şi gata! Poţi
lucra cu mine mai departe!” – Dar întrebarea este „Dar, ce facem cu rezultatele
exploziei??? ... adică distrugere, răni, dezamăgire... moarte!!!
 Aristotel spunea despre mânie aşa: „Oricine se poate mânia. Dar să te mânii cu persoana
potrivită, la intensitatea potrivită, la timpul potrivit, pentru scopul potrivit şi în modul potrivit...
asta nu-i uşor!”
Proverbe 15:1 - „Un răspuns blând potoleşte furia, dar un cuvânt aspru provoacă mânia!”

4.  FII ATENT LA MÂINILE TALE! (Ce facem cu mânile noastre???)
- lovim sau mângâiem?; trântim sau îngrijim? Furăm sau dăruim?
3. Furtul (v. 28). – „Cel care a furat, să nu mai fure...”
„Să nu furi” este una din cele 10! – Dumnezeu a instituit dreptul la proprietate al fiecărui om.
Furtul, pe vremea lui Pavel, era păcatul sclavilor – de obicei ei nu erau bine îngrijiţi şi mereu în
nevoi, iar legea nu le oferea aproape niciun drept, nicio protecţie.
 Pavel, când scrie lui Tit, îl îndeamnă să-i înveţe pe sclavi să nu mai fure – „să nu fure, ci să
dovedească că, în toate, sunt buni şi credincioşi, pentru ca astfel să arate în toate
frumuseţea învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” (Tit 2:10)
 Pavel însă se adresează tuturor cetăţenilor, pt că acest păcat ne pândeşte pe toţi!
Aşa cum Satan este un mincinos şi un ucigaş, el este şi un HOŢ! – Isus îl numeşte aşa, în
relaţie cu Biserica Sa, care este turma Sa.
Ioan 10:10 – „Hoţul nu vine decât ca să fure, să înjunghie şi să distrugă. Eu am venit ca ele să
aibă viaţă şi s-o aibă din abundenţă.”
 Aşa a făcut şi cu Eva şi Adam – i-a făcut să fie hoţi prin alegere, luând ceea ce nu le era
permis (Gen.3) şi le-a adus separarea de Dumnezeu, suferinţa şi distrugere!
 Satan a transformat pe Iuda într-un hoţ (Ioan 12:6) şi aşa va încerca şi cu noi!
Şi de această dată, Pavel ne oferă motivaţia pt a nu mai fura!
 Acesta este ANTIDOTUL păcatului furtului. – „ci mai degrabă să lucreze, ca să-şi câştige
existenţa în mod cinstit şi să-l poată ajuta pe cel ce este în nevoie.”
Dumnezeu ridică munca la un nivel superior! – Munca este pentru A DĂRUI! ... pt A CREA! ...
acesta este SCOPUL INIŢIAL al muncii – de A CREA... de a DĂRUI! ... după exemplul însuşi al
Creatorului!
 „Este mai ferice SĂ DAI, decât SĂ PRIMEŞTI!” – spunea Isus.
Munca este darul lui Dumnezeu pt noi să putem să-i răspundem practic dragostei Sale faţă
de noi care A DAT ce a avut mai de preţ pt mântuirea noastră!
2 Tesaloniceni 3:6-15 –
„6 Vă poruncim, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să vă îndepărtaţi de orice frate
care trăieşte în lenevie şi nu după tradiţia pe care aţi primit-o de la noi! 7 Voi înşivă ştiţi că
trebuie să urmaţi exemplul nostru; noi n-am fost leneşi când am fost la voi, 8 n-am mâncat
pâinea nimănui fără s-o plătim, ci, cu trudă şi muncă grea, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o
povară pentru nici unul dintre voi. 9 Şi aceasta nu pentru că n-am avea acest drept, ci ca să fim un
exemplu pe care să-l urmaţi. 10 Atunci când eram la voi v-am dat această poruncă: „Cine nu vrea
să lucreze, nici să nu mănânce.“ 11 Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în lenevie; ei nu
lucrează nimic şi sunt sâcâitori. 12 Unor astfel de oameni le poruncim şi îi încurajăm în Domnul
Isus Cristos să-şi mănânce pâinea, lucrând în linişte. 13 Însă voi, fraţilor, să nu obosiţi făcând
binele! 14 Dacă cineva nu ascultă cuvântul nostru din această scrisoare, fiţi atenţi să nu aveţi
nimic de-a face cu el, astfel încât să se simtă ruşinat. 15 Să nu-l priviţi ca pe un duşman, ci
sfătuiţi-l ca pe un frate.”

5.  FII ATENT LA GURA TA!
4. Vorbire stricată (v. 29). – „Să nu vă iasă din gură nici un cuvânt stricat, ci numai ceea ce
este folositor pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud.”
 Isus spune că „din prisosul (abundenţa) inimii vorbeşte gura” (Matei 12:34)
 Când o persoană devine creştin, urmaş al lui Cristos, unul din lucrurile care se
schimbă este LIMBAJUL!
Este interesant să observăm schimbare „gurii” în carte Romani – cum Cristos face o diferenţă
clară în felul de vorbire al omului:
-Romani 3:14 – spune că oamenilor fără Dumnezeu „gura le este plină de blestem şi
amărăciune”, dar în Romani 10:9-10 vedem că omul credincios „mărturiseşte pe Cristos ca
Domn!”
- Romani 3:19 arată că „orice gură va fi închisă” înaintea lui Dumnezeu pt că „întreaga lume
este găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu”, dar în Romani 15:6, cei care sunt ai lui Cristos
„dintr-o singură inimă şi dintr-un singur glas” îl slăvesc pe Dumnezeul.
 Astfel, SCHIMBAREA INIMII duce la SCHIMBAREA LIMBAJULUI! Numai Dumnezeu
poate schimba inima noastră!
 Exemplul lui Pavel: Când era un rabin nemântuit el „sufla ameninţarea şi uciderea
împotriva ucenicilor Domnului” (Fapte 9:1), dar după ce el l-a întâlnit pe Isus, pe drumul
Damascului, îl vedem că „se roagă” (Fapte 9:11)
Cuv. „stricat” este folosit şi în Matei 7:17-18 şi se referă la un pom stricat care rodeşte fructe
stricate – înseamnă ceva „fără valoare”, „putred” - nu aşa trebuie să fie vorbirea noastră!
 Uneori, ne unim cu lumea şi încercăm fie să fim apreciaţi, incluşi, acceptaţi, sau să
impresionăm, să le arătăm că nu suntem aşa de „rigizi” aşa cum cred ei...
Coloseni 3:7-8 – „7 Acestea sunt căile pe care aţi umblat şi voi atunci când trăiaţi între ei, 8 însă
acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de furie, de răutate, de blasfemie, de
cuvintele murdare care vă ies din gură.”
 REMEDIUL este ca să ne umplem inima de binecuvântare!
„ceea ce este folositor pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud.”
 Ce înseamnă „să dea har celor care-l aud.”???
Coloseni 4:6 – „Vorbirea voastră să fie întotdeauna caracterizată de bunătate, dreasă cu sare
(plăcută), ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.”
APLICAŢIE:
Ce vrem să facem cu cuvintele noastre? Vrem să construim sau...? Vrem să „dăm gust” celor
din jur sau...? Vrem să facem bine, sau...?
-de citit Iacov 3:1-12 cu privire la importanţa şi implicaţiile limbii (vorbirii) noastre.
 FII ATENT LA AMĂRĂCIUNE!
5. Amărăciunea (vs.30–32). – „Orice amărăciune, mânie, furie, ţipăt şi blasfemie şi orice răutate
să piară dintre voi!”
 „amărăciunea” - este starea de împotrivire şi ostilitate care inundă şi afectează partea
interioară a omului.
Evrei 12:15 ne avertizează cu privire la acest păcat – „Fiţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă
de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace
durere, iar prin el mulţi să se pângărească!”
 Expresia „lăstari de amărăciune” – „rădăcini de amărăciune” – ne prezintă
amărăciunea ca fiind asemenea ierburilor care nu trebuie să crească, şi pentru a le

6. îndepărta, trebuie smulse din rădăcină! Altfel, ele tot vor creşte... tot vor răsări şi vor
înnăbuşi viaţa normală a credinciosului.
 IERTAREA este lopata/săpătoarea care poate scoate şi îndepărta „amărăciunile”
noastre, adând înfipte în inima noastră!
 „mânie, furie, ţipăt şi blasfemie şi orice răutate” – acesta este LANŢUL AMĂRĂCIUNII
- Ea produce: mânie, apoi furie, ţipete (explozii), ajungând la blasfemii împotriva lui
Dumnezeu şi tot felul de răutăţi!
- REZULTATELE sunt dezastruoase! (RĂZBOI)
Indiciile AMĂRĂCIUNII (câteva...)
- îţi aminteşti mereu de lucrurile rele, greşelile oamenilor (1 Cor.13:5b)
- astfel, amărăciunea te face un „arheolog” – mereu „sapi” în trecut după experienţele
dureroase
- amărăciunea ta este evidentă faţă de cei de care îţi pasă... pe care-i iubeşti
- amărăciunea se naşte dintr-o inimă mândră
SOLUŢIA este SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ IERTĂM!
Pavel ne dă 3 motive pentru care să ne ferim de AMĂRĂCIUNE şi să IERTĂM!
1. Îl întristează pe Duhul Sfânt care locuieşte în fiecare creştin. Cel care ne-a „născut din
nou” este ca un părinte care nu-i face deloc plăcere să-i vadă pe copiii certându-se şi
luptându-se, având ranchiunii unii faţă de ceilalţi.
a. Roada Duhului (Galateni 5:22) – „Dar roada Duhului este dragostea, bucuria,
pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credinţa, 23 blândeţea, înfrânarea.
Împotriva unor astfel de lucruri nu este lege”
b. Acesta aspect al „întristării” vorbeşte de relaţia personală cu Dumnezeu
2. Îl întristează pe Fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru noi – care ne-a iubit necondiţionat
şi a ales să ne ierte total – Evrei 12:2-3 - „Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care
iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat
crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Gândiţi-vă
cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea
păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.”
3. Îl întristează pe Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iertat atunci când l-am acceptat pe
Fiul Său ca răscumpărare pt păcatele noastre.
În contextul trădării, din Ioan 13, Isus ne dă aceiaşi poruncă pe care a lăsat-o uncenicilor Săi:
„34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă
iubiţi şi voi unii pe alţii. 35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi
avea dragoste unii pentru alţii.”
Acesta este SECRETUL vieţii creştine! – SĂ ÎNVĂŢĂM şi SĂ PRACTICĂM iertarea lui
Dumnezeu între noi, pentru că aceasta este DRAGOSTEA Lui în acţiune ÎN noi şi PRIN noi!
Întrebări:
 CUI TREBUIE SĂ ÎI CERI IERTARE TU?
 CINE TREBUIE SĂ TE IERTE pe TINE?